Un extraterestru in lumea plantelor: VASCUL

- Planta sfanta a celtilor -

Pentru celti, plantele nu erau asa cum sunt pentru oamenii de stiinta de azi, niste fragmente de bioplasma, lipsite de suflet, pe care omul le poate culege, consuma sau prelucra dupa bunul sau plac. Ce percepem cu ochiul liber este doar "corpul".

Dincolo de el exista o iradiere puternica, de energie vitala, a plantelor, care le explica efectul terapeutic, si atunci cand sunt aplicate extern, pe piele, sau sunt purtate ca amuleta.
Dar dincolo de iradierea de energie vitala a plantelor si a copacilor, celtii credeau si in spiritul acestora (suflet spiritual, Deva) sau in divinitatea incorporata in ele.


Acest spirit, si nu niste particule active moleculare, asa cum afirma oamenii de stiinta de azi, este cel ce poate oferi vindecare, alinare sau mangaiere. Dar spiritul plantei trebuie abordat cu un intreg ritual. La celti, druidul era cel care cunostea tehnicile si cuvintele magice pentru a se adresa plantelor si a le cere ajutorul.

Adevarat intelept al padurii, el era mesager si mediator al misterelor vegetale. Ritualurile de recoltare a plantelor bune de leac ajutau la transcenderea in dimensiunea extrasenzoriala, pentru ca vraciul sa se poata apropia de spiritul tutelar al plantei.

Un OZN vegetal

Din fericire, scriitorii antici, in frunte cu Plinius cel Batran, au transmis posteritatii cateva ritualuri legate de plante, care la druizi insoteau recoltarea si scoaterea lor din pamant. Cea mai cunoscuta este relatarea despre culesul vascului: "Odata gasit, vascul este cules cu mare respect, mai ales in cea de-a sasea zi a Lunii, o zi in care Luna are suficienta forta, desi nu este inca pe jumatate plina.

In limba lor, ei numesc vascul "atoatevindecator", si conform traditiei, pregatesc jertfa si ospatul sub copacul pe care creste. Aduc acolo si doi tauri mari, cu coarnele infasurate. Preotul, imbracat intr-un vesmant alb, se urca in copac, taie vascul cu un cutit de aur si il inveleste cu o panza alba. Dupa care se jertfesc animalele si druizii adreseaza zeilor rugamintea ca prin darul lor sa-l faca fericit si sanatos pe cel caruia ii este destinat.

Ei cred ca vascul confera fiecarui animal si om sterp fertilitate si este un remediu impotriva tuturor otravurilor". Tot de la Plinius stim ca "druizii nu cunosc nimic mai sfant decat vascul si copacul pe care creste". Adevarul este ca vascul nu pare deloc o planta "normala".

Glob verde-galbui, agatat ca o sfera in copaci, cu boabe cleioase si albe, ca niste perle, ar putea fi la fel de bine un OZN vegetal mititel, suspendat in crengile plesuve si inghetate ale copacului. Planta, care in ciuda frigului si a intunericului iernii isi pastreaza frunzele verzi si lucioase, s-a "emancipat", detasandu-se de ritmul anual al soarelui, si se comporta ca si cand anotimpurile nu ar interesa-o defel.

Chiar si pentru cei nepreocupati de plante, vascul are in el ceva nepamantean, fapt ce se reflecta si in numeroasele sale intrebuintari magice.


Leacuri si superstitii

In tarile nordice, taranii fierbeau crengutele de vasc in bere, pe care le-o dadeau apoi s-o bea vitelor deocheate, care isi pierdeau laptele.

Agatau crengi de vasc in grajd sau sub acoperis impotriva duhurilor invizibile sau impotriva trasnetului. Iar o boaba de vasc montata in argint si purtata la gat garanta norocul pe termen lung. In Tara Galilor exista chiar un proverb in acest sens: "No misteltoe, no buck" (Fara vasc nu exista noroc).

Din vremuri stravechi, se preparau din vasc alifii si licori pentru stimularea fertilitatii, pentru vindecarea tumorilor sau pentru prevenirea epilepsiei. Conform credintei populare din Muntii Alpi, vascul vindeca gusa, tumorile, epilepsia, bolile de urechi, afectiunile splinei, erizipelul, guta, intoxicatiile, ciuma, viermii intestinali si degeraturile. In mod firesc, o planta incarcata de o asemenea potenta magica nu poate fi culeasa ca o simpla floare de camp.


Puterea magica a vascului era asigurata, in primul rand, prin respectarea perioadei de culegere potrivita - de Sanziene ori la solstitiul de iarna - si a ritualului corect. Vascul nu trebuia rupt, nici taiat cu un cutit - fierul ar fi alungat spiritul benefic al plantei.

Globurile verzi-aurii trebuia "date jos", tragand cu arcul in ele, aruncand cu piatra sau "impuscate" cu o sageata, atunci cand soarele se afla in semnul zodiacal al Sagetatorului, iar luna este in descrestere - cu trei-patru zile dupa luna plina. Vascul trebuia prins numai cu mana stanga, si in nici un caz nu avea voie sa atinga pamantul, pentru a nu-si pierde puterile.

Vascului nu-i place pamantul, nu poate prinde radacini in pamant, ci doar pe o creanga vie si doar dupa ce a trecut prin stomacul unei pasari. Druizii vedeau in vasc un trimis al cerului, un semn ca Dumnezeu insusi a ales copacul respectiv.

Planta fertilitatii

In ce priveste folosirea medicala a vascului, textele vechi arata ca planta era folosita cu predilectie pentru fertilitate. In gandirea plastica a celtilor, boabele albe si lipicioase reprezentau picaturi din sperma taurului cosmic, care o fecundeaza pe Marea Zeita atotnascatoare.


Manunchiul de nuiele inmuiate in

sangele taurilor sacrificati era folosit pentru vindecarea epilepticilor si a celor posedati de duhurile rele.


Pentru ritualul fertilitatii nu exista ceva mai potrivit decat aceasta planta feerica, atarnata intre cer si pamant, independenta de ritmul anual. La fel ca roua, care nu picura din cer si nici nu tasneste din pamant, vascul este ceva "intermediar" si face parte din categoria magicului, exact precum clipa dintre somn si trezire, dintre zi si noapte.


Aceasta planta - "nici copac, nici buruiana" - isi ocupa pozitia ei de aducatoare de fertilitate la linia unde se-ntalnesc viata si moartea (vascul este o planta otravitoare), la pragul dintre cele doua jumatati de an. Este "nuiaua" magica care deschide portile taramului de jos.

Un druid recolteaza vascul

In Franta, patria galilor, ziua de Anul Nou este momentul cel mai propice culegerii vascului. In aceasta zi, copiii alearga pe strazi tinand in maini crengi de vasc si striga: "Au gui l'an neuf" (Cu vasc, in noul an). In tarile anglosaxone - in acord cu traditia celtica -, de Craciun, inca se mai agata deasupra usii o creanga de vasc.

La noi, in Romania, vascul se atarna de lampa de Anul Nou. Locul de sub el este o zona "de trecere", unde imposibilul poate deveni posibil. Daca un barbat si o femeie se intalnesc, intamplator, sub creanga de vasc, au voie sa se sarute si sa se dezmierde. Dar atentie! Farmecul poate dura sapte ani.


Un stimulent conceptional


Si in zilele noastre, vascul continua sa fie considerat un "stimulent" conceptional. Medicina populara recomanda: "Sa se fiarba trei crengute de vasc, vreme de trei minute, in 1/2 l de vin alb dulce, iar femeia sa-l bea cu opt zile inainte de venirea ciclului si ramane gravida".


Reteta este recomandata si de Marea Vindecatoare germana Maria Treben, care afirma ca a luat-o de la celti. Alternativ, ea recomanda si tratamentul cu tinctura de vasc (prezenta in magazinele naturiste din Romania).

Pe la mijlocul anilor '80, cand in mass-media occidentala a fost lansat un atac furibund impotriva Mariei Treben, un barbat in varsta de 50 de ani a pus mana pe stilou si a scris un articol in care-i lua apararea cunoscutei fitoterapeute, declarand ca reteta cu vasc il ajutase sa-si lase insarcinata nevasta.

Curand dupa aceea, autorul articolului a primit, la randul sau, o scrisoare de la o moasa, care-i multumea din suflet pentru acea interventie, aratand ca o recomandase, si ea, mai departe, unor femei care dupa ani lungi de chinuri izbutisera sa aiba copii.


Leac pentru inima


In zilele noastre, efectul antispasmodic si hipotensor al vascului a fost confirmat clinic. Ceaiul sau extractul de vasc incetineste bataile inimii si dilata arterele. Preparatele pe baza de vasc si-au dovedit eficienta si in cazul ametelilor, al spasmelor cronice si al manifestarilor isterice. Pe acest efect se bazeaza, probabil, folosirea traditionala a vascului impotriva epilepsiei.

Dar cea mai importanta virtute a vascului a fost descoperita de Rudolf Steiner, cel care a adus, intuitiv, in epoca moderna, o mare parte a intelepciunii vechilor celti recomandand vascul, pentru tratarea cancerului.


Conform vechii teorii a similitudinii simbolurilor, este cat se poate de logic ca aceasta planta parazitara sa-si aiba "replica" in tumorile canceroase. Adeseori, vascul creste pe copaci nodurosi, "cancerizati", care cresc cu precadere la intersectarile geomantice ale razelor telurice.

Silvicultorii si radiestezistii sunt convinsi ca vascul ajuta copacul bolnav, atenuand "radiatiile daunatoare" sau neutralizand "sevele bolnave".
Intre timp, in vasc a fost descoperita o proteina care inhiba dezvoltarea tumorilor, dar, in plus, a fost confirmat si efectul lui imunostimulator. Statistic, s-a constatat ca speranta de viata a bolnavilor de cancer tratati cu vasc a crescut.

• Rodica Demian

Read More

PLANTELE SFINTE-BRADUL, VISCUL SI TAMIIA

E timpul sa ne amintim ca Domnul a pus si in plante un strop din puterea Lui -

Originile folosirii plantelor ca medicament se pierd in negura timpurilor. Si astazi este o enigma cum a putut fi descoperit, valorificat si mai ales transmis pe cale orala pana in zilele noastre uriasul tezaur de cunostinte despre leacurile cu frunze si flori. Stiinta contemporana nu conteneste sa verifice prin experimente Ceea ce stramosii nostri au cunoscut pe cai tainice despre ierburile de leac, cel putin la fel de bine ca si farmacistii si medicii de azi, cu mijloacele lor moderne de analiza.

Insa in dorinta de a cunoaste mai bine si mai clar tainele terapeutice ale plantelor, oamenii de stiinta au despartit brutal medicina populara de elementul de care era indisolubil legata: magia. Ce se mai stie astazi despre tainica magie a regnului vegetal, despre simbolurile spiritual-religioase reprezentate de plante?

La schimbarea de an, de pilda, casele romanilor erau adesea purificate prin fumigatii si maturari rituale cu anumite plante, tinzile si camerele de oaspeti erau impodobite cu manunchiuri de ramuri aducatoare de noroc, cei care fusesera bolnavi sau urmariti de ghinion peste an treceau prin anumite "porti" simbolice purificatoare spre anul care venea.

La Craciun, sarbatoarea nasterii Mantuitorului, oamenii renasteau si ei spre o viata mai buna, prin anumite ritualuri strans legate de regnul vegetal aflat in aparenta adormire.
In cele ce urmeaza ne propunem sa ridicam un colt al valului de uitare ce s-a lasat peste traditiile milenare populare, scotand la lumina cateva dintre plantele sfinte ale romanilor, folosite in special acum, in timpul sarbatorilor de iarna.

Vascul

Pana in urma cu un secol, in mai toate provinciile romanesti simbolul Craciunului nu era, asa cum s-ar crede, bradul, ci ramurile verzi ale vascului. Simbolismul vascului se pierde in negura mileniilor.
Vecinii nostri din Antichitate, popoarele celtice, credeau ca vascul a fost creat de un fulger luminos, care a patruns in stejar, dandu-i astfel proprietati magice. Planta vesnic verde, el era celebrat ca simbol al vietii eterne; lipsa de radacina il facea sa fie considerat de esenta divina, un fiu al cerului.

Vascul juca un rol important in ritualurile celtice. El se taia numai dupa solstitiul de iarna, cu o secera de aur, purtata de un preot invesmantat in alb. Grecii si apoi romanii au considerat si ei vascul drept o planta sacra, aceasta credinta ajungand pana in Evul Mediu si fiind extrem de raspandita atat in Europa apuseana, cat si in cea rasariteana.

In toate zonele tarii se stia ca vascul adus in casa de Craciun cheama norocul si belsugul, indeparteaza certurile si ajuta la mentinerea armoniei in familie, speriind bolile, ghinionul si demonii. Verdele plin de viata al frunzelor de vasc, stralucirea proaspata a fructelor sale maturizate in miezul iernii, cand toate celelalte plante dorm, sunt strans legate de nasterea Mantuitorului, care a trezit si a daruit viata vesnica inimilor oamenilor care au primit harul Sau.

Cununa de vasc este si o reproducere a aureolei de lumina care inconjura crestetul micului Iisus, inca din momentul nasterii Sale, asa cum este aceasta reprezentata in iconografia ortodoxa. De altfel, cununa din frunze uscate de vasc se pastra tot anul, fiind deopotriva protector al casei de rele si leac pentru diferite boli.

Despre bolile tamaduite cu frunze de vasc culese in ajun de Craciun s-ar putea face o carte cuprinzatoare, in care s-ar impleti elemente de fitoterapie concrete cu practici rituale, al caror sens scapa adesea mintii omului modern, dar care in trecut si-au dovedit de nenumarate ori eficienta, aceasta explicand perpetuarea lor prin veacuri. Sa vedem in continuare cateva astfel de leacuri cu vasc, adresate deopotriva trupului si sufletului:

Astmul (suspinul) se vindeca daca se mesteca inainte de fiecare masa cate o frunza de vasc, vreme de un sfert de ceas. Stiintific s-a constatat ca frunzele vascului fluidizeaza secretiile bronsice, calmeaza spasmele si maresc rezistenta la factorii de stres care pot declansa crizele astmatice.

Bolile de inima: ischemia cardiaca, ateroscleroza si arterioscleroza, palpitatiile si hipertensiunea se trateaza cu plamadeala de vasc in rachiu. Se umple o sticla cu frunze uscate bine maruntite, se acopera totul cu alcool alimentar, dupa care se astupa bine cu un dop si se lasa pe langa o sursa de caldura vreme de douasprezece zile, dupa care se strecoara.

Se iau din aceasta plamadeala (tinctura) 1-2 lingurite inainte de fiecare masa. Primele rezultate favorabile se vad abia dupa prima luna de tratament, in schimb efectele sunt stabile in timp.

Epilepsia, nervozitatea, isteria - se spune in popor ca toate aceste tulburari sunt cauzate de spiritele rele care patrund in fiinta celui slabit sufleteste. Tratamentul incepea in ajunul Craciunului, cand pacientul era deja purificat prin post, iar frunzele de vasc aveau varful de putere vindecatoare. Se puneau cununi de vasc in fiecare camera si ele erau sfintite de preot, cand venea cu Ajunul.

Din aceste cununi pacientul lua cate o frunzulita, pe care o manca inainte de fiecare masa, dupa ce spunea "Tatal nostru" si facea de trei ori semnul sfintei cruci. Cununa de vasc sfintita pusa la capul patului era un protector magic in timpul somnului, impiedicand visele urate si feluritele aratari necurate sa se apropie.

Bolile femeiesti se vindeca numaidecat cu ajutorul frunzelor de vasc. Mai ales tulburarile cardiace si circulatorii, starile de nervozitate si supraexcitabilitate care apar la menopauza (dar nu numai) reactioneaza foarte bine la tratamentele cu vasc. Pulberea de vasc (obtinuta prin macinarea plantei uscate) se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita, in cure de lunga durata (2-4 luni).

In cazul leucoreei, tumorilor benigne si maligne cu localizare genitala, se fac spalaturi cu fiertura de vasc: o mana de frunze si ramurele de vasc se fierb zece minute intr-o cana de apa, dupa care se lasa la racit si se strecoara. Cu aceasta fiertura se fac spalaturi vaginale de 1-2 ori pe zi.


Accidentul vascular (damblaua) - este prevenit de cura cu vasc. Se iau 1-2 lingurite de pulbere de vasc pe zi, pe nemancate. Este un leac eficace si pentru vindecarea sechelelor postaccident vascular.

Un element important: toxicitatea vascului

Vascul de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui interna.
Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun, medical.

Semnele intoxicatiei cu vasc sunt: scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune), rarirea ritmului cardiac, aparitia de frisoane, tulburarile nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii. De asemenea, vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de anghina pectorala.

De aceea este bine ca pentru uz intern sa achizitionam totusi vascul de la farmaciile si Plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie din piete. Pentru tratamentele externe poate fi folosit orice fel de vasc, la fel ca si pentru a beneficia de virtutile sale magice.

Bradul

A fost "importat" ca simbol al Craciunului de curand, la romani el fiind odinioara considerat mai degraba un simbol al innoirii anului, al renasterii si al... mortii. Simbolistica populara a bradului este extrem de ampla, frumusetea si vitalitatea sa fiind o sursa de inspiratie pentru multe ritualuri, in special de nunta, dar si pastorale, vindecatoare, aducatoare de belsug etc.

In miezul iernii, el era folosit pentru a aduce vigoarea si sanatatea batranilor si celor suferinzi. De asemenea, in momentele de mare bucurie, dar si de tristete, el era folosit drept "scara de acces" catre taramurile de dincolo, fiind considerat o adevarata punte de comunicare cu gradinile Raiului si cu cei plecati din aceasta lume, pe care la nevoie ii si putea ajuta pentru a ajunge in zone mai luminoase.

Multa vreme rasina bradului a slujit pe post de tamaie, fiind sfintita la sarbatori si servind drept mijloc de alungare a demonilor si tuturor creaturilor raului. De asemenea, ea era un pretios elixir pe timpul iernii pentru gatlej, plamani si rarunchi, pe care le vindeca numaidecat de bolile aduse de frig.

Iata in continuare cateva retete tamaduitoare pe baza de brad:

Dureri de gat, amigdale inflamate - se mesteca rasina de brad si se face gargara cu rasina de brad plamadita in rachiu (dupa retetele de mai jos). La fel ca si propolisul, rasina dezinfecteaza si cicatrizeaza tesuturile, alina senzatia de inflamare si previne recidiva infectiilor respiratorii.

Cistita, boli de rinichi (in special infectii) - peste o jumatate de pahar de rasina se pun doua pahare de spirt alimentar si se amesteca bine pana la omogenizare. Cate un sfert de paharel din aceasta plamadeala de rasina in alcool se ia diluat in apa, de 2-3 ori pe zi.

Reumatism, dureri de articulatii si musculare produse de frig - se pun intr-o oala de 5 litri cu apa clocotita 4-5 maini de ramuri verzi de brad tocate marunt, care se lasa sa fiarba cinci minute. Dupa acest timp oala se ia de pe foc si se lasa la racit, dupa care se filtreaza. In apa fierbinte de baie se pune aceasta fiertura cu efecte minunate de detensionare musculara, de calmare a durerilor articulare si de tonifiere generala.

Sensibilitate la raceli, tuse cronica - in miez de iarna, aceeasi fiertura din ramuri verzi de brad era folosita in scaldatorile copiilor si ale celor sensibili la boli, pentru a le intari sanatatea. Substantele eterice ale bradului sunt absorbite in timpul baii prin piele si sunt difuzate in tot corpul, ajutand la lupta contra infectiilor, descongestionand caile respiratorii, alungand tusea, durerile de gat si de piept.

Eczeme, infectii ale pielii, hemoroizi - rasina de brad se amesteca cu o cantitate egala de unt incins si, eventual, cu putina ceara curata de albine, dupa care se lasa la racit. Se va obtine asa-numitul "ir" - o unsoare cu efecte calmante si cicatrizante exceptionale, cu care se vor unge zonele afectate o data sau de doua ori pe zi.

Tamaia

De fapt, tamaia este rasina unui arbore care creste in Asia, inclusiv in zona Iordanului, si in Africa de Nord (Boswellia thurifera), rasina care se prezinta sub forma acelor bobite albe sau aurii, atat de des folosite in ritualul ortodox. Este probabil cel mai puternic si mai cunoscut remediu din medicina populara magica romaneasca, expresii cum ar fi "fuge ca dracul de tamaie" sau a "tamaia" pe cineva fiind de mult timp intrate in limbajul curent.

Utilizarea sa pe teritoriul tarii noastre este strans legata de inceputurile crestinismului, ea fiind adusa de primii propovaduitori ai invataturilor lui Iisus. Pentru cei care au raspandit crestinismul, tamaia a fost deopotriva mijloc de sfintire si purificare, medicament si... ajutor pentru suflet.

Credinciosii sunt convinsi ca mirosul de tamaie mijloceste contactul cu sfintii si ingerii, predispune sufletul la interiorizare si rugaciune, chemand ajutorul ceresc. Vindecatorii populari romani au preluat acest remediu magic, pe care l-au folosit in cele mai diverse boli si tulburari, cu un succes extraordinar. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu.

Din Bucovina in Oltenia, din Dobrogea in Banat, tamaia este considerata cel mai eficient mijloc de a alunga demonii si toate relele care se tem de puterea sa sfanta, fiind folosita in anumite momente precursoare sarbatorilor, atat pentru purificarea sufleteasca a oamenilor, cat si a locuintelor.

In Bucovina, de pilda, in Ajunul Craciunului, dupa ce se spalau podelele si se scuturau toalele, se tamaia fiecare incapere a casei, pentru a o feri de trasnet, de boala si de napasta.
In zona Neamtului, copiii mici erau trecuti prin fum de tamaie, ca sa fie feriti de boli si de deochi tot anul.
In Valcea, hainele vechi ale celor bolnavi erau ingropate dupa ce se presara pe ele tamaie, pentru ca boala si necazul sa fie si ele ingropate pentru totdeauna.

Nenumarate sunt procedeele magice in care se foloseste tamaia. Se spune ca cea mai buna tamaie este cea sfintita de Boboteaza, deoarece poarta, pe langa puterea sa, si pe cea a Duhului sfant si a apei purificatoare in care a fost botezat pruncul Iisus. Sa vedem in continuare si cateva retete de vindecare cu tamaie care, cu conditia sa fie naturala, este un medicament redutabil.

Epilepsie, boli psihice - in camera de culcare a bolnavului se fac seara fumigatii cu tamaie. Una-doua bobite de tamaie se pun pe o lingurita de metal, care apoi se tine cateva minute deasupra flacarii unei lumanari.
Tamaia se va topi si apoi se va incinge, emanand fumul acela cu un miros caracteristic, "ca de biserica", despre care se spune ca-l alunga pe Uciga-l toaca si toate spiritele rele, precum si toate bolile.

Depresie, nervozitate, insomnie - se aplica aceeasi fumigatie descrisa mai sus, care poate fi facuta de cate ori simtim nevoia (ca o procedura de aromoterapie). S-a demonstrat ca fumul de tamaie reduce pe cale reflexa, prin stimularea anumitor celule senzoriale olfactive, starea de agitatie psihica, destinde si calmeaza, conferind o stare de seninatate si buna dispozitie.

Guturai, sinuzita - zece lingurite de tamaie naturala, achizitionata dintr-un magazin specializat de plante medicinale se combina cu un pahar de alcool alimentar de 80-90¡, obtinandu-se asa-numita tinctura de tamaie. Se iau din aceasta tinctura 3-5 lingurite diluate in apa pe zi, avand efecte antiinfectioase si decongestive puternice.

Pietre la rinichi, infectii urinare, nefrite - se iau 4 lingurite pe zi de tinctura diluate in apa. Tamaia dezinfecteaza si ajuta la cicatrizare, marunteste pietrele la rinichi, fiind un remediu deosebit de eficient in aceasta categorie de afectiuni.

Astm - se tine o bobita de tamaie vreme de cateva secunde pe limba, dupa care se inghite cu apa.

Rani - cu tamaia plamadita in alcool alimentar dupa metoda de mai sus se fac comprese, care se aplica pe locul afectat. Putine dezinfectante si cicatrizante se pot compara cu tamaia, care este nu doar extrem de puternica, ci si foarte rapida ca actiune terapeutica.

Cateva precautii la tratamentul cu tamaie:

Tamaia nu se tine in gura mai mult de cateva secunde, deoarece afecteaza puternic dantura (in trecut, vindecatorii populari puneau tamaie in maselele stricate, pe care pur si simplu le macina, facand foarte simpla extractia). In ultimul timp, au aparut substitute ale tamaiei, obtinute pe cale sintetica, care sunt periculoase pentru sanatate. Din acest motiv, nu va fi folosita intern decat tamaia care se vinde in magazinele specializate in plante medicinale, a carei calitate este garantata.
Ilie Tudor

Read More