Sunt gravidă, ce să fac?
3 days ago
Showing posts with label parintele Cleopa. Show all posts
Showing posts with label parintele Cleopa. Show all posts
Monday, July 11, 2011
Friday, January 14, 2011
Tuesday, March 30, 2010
PARINTELE CLEOPA DESPRE RUGACIUNE-
Parintele Cleopa despre rugaciune
Parintele are peste 20 de volume scrise cu invataturi crestine ortodoxe, explicand si redand diverse teme spirituale de mare profunzime cum sunt si treptele rugaciunii si evolutia omului prin rugaciune in fata lui Dumnezeu.
In harul divin primit de-a lungul anilor, a adus lamuriri si deschideri largi a viziunilor despre viata si spiritualitatea crestinului roman ortodox si, in general, al crestinismului ortodox .
In invataturile sale, parintele Cleopa spunea:
“ Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune. ”
“ Atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cel ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii. Cel ce pe dulceata rugaciunii o a aflat, pururea voieste sa fie singur.”
“Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste, fie cu dreptate fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune.”
Parintele atribuia harului rugaciunii sapte trepte in functie de nivelul la care credinciosul sau monahul ajunge prin credinta, post, jertfa si smerenie in fata lui Dumnezeu:
Rugaciunea gurii: “Este granita cea mai departata a rugaciunii, insa cresterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneste cu Dumnezeu.”
Rugaciunei inimii: “Cand noi zicem o rugaciune cu limba, o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda in miscarea sufletului nostru. Este mai desavarsita, iar la ea ajunge unul din zece mii
” Rugaciunea mintii: ”Este rugaciunea in care inima se uneste cu mintea, scapand de imaginatie si cufundandu-se in iubire si intelegere.”
Rugaciunea de sine miscatoare: “Omul oriunde s-ar afla, inima lui se roaga permanent, daca-i in avion, la masa, pe strada, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Daca aceasta rugaciune ajunge sa fie de sine miscatoare, toata viata omului este o rugaciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roaga neancetat.”
Rugaciunea cea vazatoare: “Inseamna ca oameni inainte vazatori sau cu minte inainte vazatoare de Dumnezeu…se suie cu mintea asa de tare, ca el vede aici unde suntem noi cati demoni sunt si cati ingeri sunt. Vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile ce le gandeste fiecare.”
Rugaciunea in extaz sau in uimire : “prin aceasta, in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer , fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.”
Rugaciunea duhovniceasca se cheama vedere duhovniceasca si Imparatie a Cerului: “este mai presus de hotarele rugaciunii, omul este rapit in ceruri mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere, ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau afara de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai inalta rugaciune de abia unul din neam in neam se invredniceste de o descoperire ca aceasta. ”
Omul credincios , indiferent de apartenenta sa sociala, etnica, rasiala, indiferent de valoarea sa social-morala in lume, in fata Cerului Divin, numai fapta buna, credinta, speranta si dragostea de Dumnezeu ii da o identitate, recunoastere si inaltare.
Parintele Ilie Cleopa spunea ca rugaciunea impodobeste milostenia si salveaza suflete, iar nedreptatile suferite de oameni si oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi.
Despre faptele milei sufletesti parintele spunea ca acestea sunt:
- "a-i invata pe cei neinvatati, a-i sfatui pe cei indoielnici, a-i mangaia pe cei intristati, a indrepta pe pacatosi, a ierta toata vatamarile ce ni se fac, a rabda scaderile altora, a te ruga pentru cei vii si cei morti ”, iar “ faptele milei trupesti sunt: a-i hrani pe cei flamanzi, a-i adapa pe cei setosi, a-i imbraca pe cei goi, a-i primi pe cei straini, a-i cerceta pe cei bolnavi, a-i rascumpara pe cei robiti, a-i ingropa pe cei morti”.
In rugaciune, Dumnezeu si omul se intalnesc la nivelul cel mai subtil si cuprinzator, prin rugaciunea in credinta si cu dragoste puternica “se muta muntii” si se fac “minuni vindecatoare”.
Sa ne de-a Dumnezeu fiecaruia dupa dorinta din harul rugaciunii pentru a gusta din dulcele luminii spirituale care uneste Cerul cu pamantul ce imblanzeste sufletele, dandu-le bucuria si dragostea de viata.
Wednesday, November 18, 2009
Cu parintele CLEOPA, despre Rugaciunea inimii
Anul 1994. Toamna
Carti scrise pe radacini de brazi
Intr-o duminica dimineata, Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie m-a ingaduit la chilia sa, pentru cuvant de folos. Era toamna lui 1994. Seara, statusem pana tarziu, cu bucurie, in sala in care el vorbise pentru public, pentru pelerini, raspunzand la intrebari, dand indemn si vindecare sufleteasca. Dimineata, am mers singur la el, la chilie. Dupa o frumoasa intampinare, il intreb despre rugaciunea inimii. Parintele Cleopa stie despre rugaciunea lui Iisus, si din practica, si din modelul filocalic.
Voi reda exact, in cele ce urmeaza, raspunsul parintelui Cleopa. Despre rugaciune, in 
genere, si despre rugaciunea inimii in special. Despre cele noua trepte ale rugaciunii. Asta era, cumva, "specialitatea" parintelui Cleopa.
Am trei inregistrari ale "Cuvantului despre rugaciune", facute la date diferite: doua inregistrari pe casete audio si una scrisa de mana. Toate sunt asemanatoare in continut si totusi, fiecare are ceva nou, mici punctari, diferente de imagistica. Parintele vorbea liber, si noutatea tasnea lesne, la tot pasul!
Era tema sa preferata. Ne zicea: "Au venit aici zilele trecute Parintele Irineu al Greciei, cu zece stareti si zece starete si douazeci de greci. Si m-au pus sa vorbesc despre cele noua trepte ale rugaciunii. Le-am vorbit, le-am aratat".
Parintele Cleopa a dobandit rugaciunea inimii in anii '50, in singuratate totala. A stat 10 ani la pustie, in munti. Era hartuit de comunisti, urmarit, cautat. Avea interdictia de a predica. Se ascundea si in niste case "care aveau incaperi cu perete dublu", in Neamt, la Poiana Largului, la Pipirig. Se ascundea si-n padure.
"Nu stia nimeni de mine, decat un padurar, Dumbrava".
"Ce faceati toata ziua?".
"Ma rugam, scriam. Am scris carti pe radacini de brazi... Multe pagini din volumul "Urcus spre inviere" sunt scrise pe radacini de brazi. Multa liniste am avut acolo!", zice.
Pentru cei ce au "dinti de lapte"
Prima treapta este rugaciunea buzelor. "Aduceti Domnului roada buzelor voastre". Rugaciunea limbii. "Si l-am invatat pe el prin limba mea". Rugaciunea gurii. "Bine voi cuvanta pe Domnul toata vremea"...
Aceste rugaciuni sunt pentru cei ce au "dinti de lapte". Cu acestea se-nvata omul intai: rugaciunea gurii, a glasului. Dar aistea sunt pe treapta cea mai de jos in scara rugaciunii. Ca trebuie sa treaca omul de ceea ce zice gura si limba sa, prin minte. Sa inteleaga mintea. Atunci cand ai facut sa inteleaga mintea, ai trecut la rugaciunea mintii. Ca mintea intelege si rugaciunea!
Iarmarocul mintii
Dar "rugaciunea mintii" este jumatate de rugaciune! Numai jumatate! Unul facea rugaciunea mintii si s-a suparat pe ala, potrivnicul. Ii zice: "Da-te jos, ma, de-acolo! Ca-i mare iarmarocul!"... La rugaciunea mintii, inca e mare iarmarocul! E pasare c-o aripa - rugaciunea mintii!
Poti zbura cu o singura aripa?... Este jumatate din rugaciune. Trebuie sa pogori mintea in inima.
Vama imaginatiei
Cand ai pogorat mintea in inima, cand mintea pogoara in inima intalneste doua vami. Prima este vama imaginatiei.
Am vorbit daunazi, au fost duhovnici din Franta, si 20 de calugarite. Aveau translatori buni. Mi-au cerut sa le spun despre rugaciune.
Cand coboara mintea in inima prima data este imaginatia.
Sa nu se opreasca mintea la inchipuire! Cu Dumnezeu nu ma pot inchipui, nici heruvimii, nici serafimii. Sa treaca precum fulgerul!
Vama ratiunii
A doua vama este vama ratiunii, la poarta inimii. La poarta inimii! Aici o ataca prin minte dracii numiti "arhiconi teologi", care stiu scriptura pe de rost, dar sunt si teologii intunericului. Da. Ca n-o ataca cu lucruri rele! Ii da ratiunii de lucru. Numai ce vezi ca sta la rugaciune si deodata ii iese in minte, ii apare in minte: "Muntii au saltat ca berbecii. Si dealurile ca mieii..." Si in loc sa se roage, se pune pe intrebari.
"De unde e asta? isi zice, ce-or fi muntii? Ce-or fi dealurile? Cum salta?". Dupa Sfantul Grigorie Palamas, muntii inseamna cei indumnezeiti, cei sub lucrarea Duhului Sfant. Mai mari decat cei de pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc! Oare cei indumnezeiti ("muntii") au saltarile Duhului mai mari decat cei de pe treapta a doua ("dealurile")?
"Draci psihologici"
Deci, mintea, cand pogoara in inima, o ataca draci psihologici. Si nu-i dau ganduri rele, ii dau ratiuni dumnezeiesti. Numai ce auzi: "Lipsit-au de la mancare oile, ca nu vad boi langa iesle". Care iesle? Biserica. Care oi? Biserica ascultatoare. Care boi? Biserica povatuitoare. "Lipsit-au de la mancare oile, ca nu vad boi langa iesle". Ce zice? Cand n-or fi predicatori buni in biserica, preoti vrednici, lipseste poporul de la mancare, de la predica. Asa gandeste el. Si el sta, si inca-i mai da dracu' mandrie: "Mai, bine inteleg eu lucrurile astea. Ca eu ma rog acuma". Nu se roaga, el teologhiseste.
Ioan Gura de Aur zice: "Nu teologhisi, trebuie sa ai grija sa cobori mintea in inima, cu o singura ratiune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Sa dai la o parte orice gandire, cand ajungi la poarta inimii.
Cuiul de foc
- Cand s-a lasat mintea in inima, care-i semnul ca s-a unit mintea cu inima? intreb.
- Apare un cui de foc! zice parintele. Uite aici! Un cui de foc.
Se-ncalzeste inima tare, imprejur, pieptul, umerii, coloana vertebrala, tot corpul, se-ncalzeste ca focul. Se-nalta-n inima o dulceata dumnezeiasca, pe care n-o poti exprima prin cuvant. Ce-i aici? S-a unit mintea cu inima. Mireasa cu mirele Hristos. Zice: V-am logodit pe voi, mireasa cu mirele. S-a intalnit in partea cuvantatoare sunetul nostru cu mirele Hristos. Si atunci simti o dulceata mare si-o caldura negraita.
Caldura... Asuda corpul grozav, si cand incep ochii a varsa lacrimi... Eram in padure... a venit un batran... si ne-am coborat cu mintea in inima doua ore si zece minute... In doua ore si zece minute... n-am avut la mine decat trei batiste. Le-am stors de trei ori de lacrimi, atatea lacrimi am varsat. Semn ca s-a-ntalnit mintea cu inima, si Hristos cu rugaciunea. Asta-i rugaciunea cea curata, care-i cu lacrimi din adancul inimii.
- Si ati mai trait asemenea inaltare? Alte dati?
- Eu n-am voie sa spun. Ca Sfintii Parinti nu povesteau asta. Nu-i voie sa spui. Daca se-ntampla sa spui, zici asa: "Stiu pe un om oarecare, care s-a inaltat pana la al treilea cer... Nu am fost eu acela". N-ai voie sa povestesti. Asta e nebuneala... Mi-o spus altii! Si mi-o spus ca dupa cat o fost mintea in inima, atatea bucurii dumnezeiesti si-atatea ganduri ai, ca aproape o luna de zile piciorul inimii lui nu s-o mai clintit din lumea asta, ...numai de rai, de rai, numai contemplatii dumnezeiesti si curatire cu atatea lacrimi.
Dar la aceasta rugaciune a inimii, rugaciunea cea curata, ajunge unul din 10.000, din cei care se silesc! zic Sfintii Parinti. Din cei care se silesc, unul la 10.000.
Treptele inalte
Mai sus de rugaciunea inimii este rugaciunea de sine lucratoare. Asa spune in Cantarea cantarilor: "Eu dorm si inima mea se roaga". Cand ajunge omul in starea aceasta, n-o are numai un ceas sau doua, rugaciunea. Ci totdeauna. El doarme, iar inima lui se roaga lui Dumnezeu. Asta-i mai inalta ca rugaciunea inimii.
Si este alta, mai inalta: rugaciunea vazatoare. Eu stau aici si eu vad ce se-ntampla in Sfantul Munte, in Ierusalim, in Franta, in Anglia, in America. Asa era Sfantul Antonie cel Mare. El statea de vorba cu calugarii si odata zice: "Fratele nostru Amun, de la Muntele Nitriei, a murit". Asta-i in rugaciunea vazatoare, cand omul sta aici si poate sa vada in toata lumea. Asta e faza a opta a rugaciunii.
A noua e rugaciunea contemplativa... S-a ridicat Pavel la cer. Asta-i rapirea mintii catre Dumnezeu. De multe ori cu tot cu trup.
Acestea-s cele noua trepte ale rugaciunii asa, pe scurt. Noi sa ne multumim sa ne rugam cum putem; dar sa fie rugaciune cu lacrimi!
Anul 1995. Toamna
Lumea-i un loc de trecere
O noua intalnire cu Parintele Arhimandrit Cleopa de la Sihastria. Sfarsit de toamna senina, geroasa, insorita, 1995. Duminica dimineata. Il caut pe Parintele Cleopa la chilia sa. Nu-l gasesc. Dar Parintele Varsanufie ma conduce la dansul.
Parintele Cleopa sta intr-un sopron, intre lemne taiate. Sopronul nu are porti: se deschide direct spre soare.
Imagine rustica, linistita. Batranul, in sopron, are fata luminata de liniste.
Zice: Stau aici, la aer. Doctorul mi-a zis sa stau la aer. Mi-a zis sa vorbesc numai o ora pe zi si sa stau la aer... Am avut patru operatii. Am 84 de ani. Fratii mei, calugari si ei, dormeau in sicrie, 3 ore pe noapte...
Teribila aceasta imagine: monahii dormind noaptea in sicrie, traind amintirea mortii, traind adevarul efemerului pamantesc.
Parintele Cleopa zice: Aici, pe lume, este o trecere. Nu suntem veniti sa stam aici.
Parintele Cleopa vorbeste tot mai des despre "trecere". Zice: "Parintele Vichente a murit pe loc... Staretul de la Lacuri este in spital"... (Este sub impresia unui accident recent, masina in care erau calugari a derapat si s-a izbit de un copac). Ii evoca pe ai sai, dusi la Domnul. Vorbeste despre tatal sau; era un om al credintei. L-a crescut in credinta de Dumnezeu. Pe el si pe fratii sai, care au fost calugari. Tatal sau avea darul rugaciunii. Mama avea alt dar, zice: "Plangea repede, avea darul lacrimilor... Monahia Agafia.. a fost 25 de ani in manastire".
Universitatea Sihastria
Aseara am fost la intalnirea parintelui Cleopa cu multimea de credinciosi. Sala era plina ochi. Public de toate varstele. Predominau femeile, care raman, totusi, garantul bunatatii, in ziua de azi. Si oameni de prin sate. Dar si pelerini oraseni, veniti sa se inchine la manastire si sa-l asculte pe Parintele Cleopa. Tineri care cauta invatatura aleasa, veniti doar pentru Parintele Cleopa. Oamenii stateau pe banci, inghesuiti, altii in picioare, altii in tinda sau in pridvor. Mitropolitul Antonie Plamadeala spunea: "Manastirea Sihastria este un fel de universitate populara in aer liber: este locul unde cei care vin isi pot reinnoi viata".
Parintele Cleopa spune pilde si parabole. Zice pilda femeii sarace care a facut milostenie doi bani, din toata saracia ei. Concluzia parintelui: "Numai cei saraci stiu sa daruiasca!".
Multimea, saraca, deci deschisa spre bunatate, este impresionata pana la lacrimi. In pilda aceasta este vorba chiar de ei. Ei sunt intr-adevar milostivi, aici virtutea milosteniei este din plin stimulata, pe masa vad o gramajoara de bani, ei dau catre biserica, la Sihastria se construieste mereu, se extinde spatiul de chilii, se ridica biserica noua, totul din darnicia oamenilor.
"Mai rezistati?", intreba parintele. "Pe cea cu imparateasa o stiti?". - Toti raspundeau: "Rezistam, parinte, ne umpleti de daruri!". Unii au mai auzit aceste parabole, dar le-ar tot asculta, sunt ca un oxigen al sufletului.
Parintele are darul zicerii frumoase. Dramatizeaza povestea. Intimizeaza faptul biblic. Imbraca personajele biblice in catrinta si itari, ca lumea sa le simta rude si consateni. Parintele are duh de scriitor moldav. Este un Ion Creanga filocalic. Scenariile biblice sunt aduse aici, in pridvor, actualizate. Dumnezeu i se adreseaza lui Adam cu strigarea: "Ma, Adame, maaaaa!".
Evocarea are farmec si, mai ales, viata si culoare. Ascultatorii sunt captati, intineriti. Asa cum erau captati si intineriti junimistii ieseni de vorbirile lui Ion Creanga.
Parintele Cleopa are cunoastere filocalica vasta, aplicata la viata. Stie pe de rost multa materie din Sbornic, din Pateric, din Filocalia. Doar la Parintele Cleopa de la Sihastria si la Parintele Teofil Paraian de la Sambata de Sus am vazut aceasta memorie uimitoare a Filocaliei, cu aplicare spontana la viata.
In liniste, la rai
Parintele Cleopa a plecat la Domnul la 1 Decembrie 1998. Se spune ca atunci cand moare un om sporit, el face bucurie in biserica cereasca. El se adauga la cetele celor cu viata sfintita.
L-am cunoscut pe Parintele Cleopa la varsta bunatatii sale reale. Unii mi-au spus ca in tinerete avea atitudini fundamentaliste, intoleranta si vehementa. A avut mereu o energie a rostirii si a marturisirii care-i speria pe cei slabi si-i sporea pe cei daruiti sporirii. Furiile sale erau pedagogice, iar smerenia sa ii dadea o candoare de copil. Zicea:
"Un putregai, asta sunt. Sunt Mos Putregai... Uite, astia au venit sa ma fotografieze. Stati, maaa, nu fotografiati, ca nu aveti ce! Un putregai!".
Am ramas in minte cu imaginea sa din sopronul fara usi, in care intra, abundent, soarele. Si Parintele Cleopa avea un pieptar din piele de oaie deasupra hainei monahale. Avea un aer familiar, de intelept al pamantului.
- Sarut mana, parinte! am zis la plecare.
- Sa ne intalnim in Rai! a raspuns.
Carti scrise pe radacini de brazi
Intr-o duminica dimineata, Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie m-a ingaduit la chilia sa, pentru cuvant de folos. Era toamna lui 1994. Seara, statusem pana tarziu, cu bucurie, in sala in care el vorbise pentru public, pentru pelerini, raspunzand la intrebari, dand indemn si vindecare sufleteasca. Dimineata, am mers singur la el, la chilie. Dupa o frumoasa intampinare, il intreb despre rugaciunea inimii. Parintele Cleopa stie despre rugaciunea lui Iisus, si din practica, si din modelul filocalic.
Voi reda exact, in cele ce urmeaza, raspunsul parintelui Cleopa. Despre rugaciune, in
Am trei inregistrari ale "Cuvantului despre rugaciune", facute la date diferite: doua inregistrari pe casete audio si una scrisa de mana. Toate sunt asemanatoare in continut si totusi, fiecare are ceva nou, mici punctari, diferente de imagistica. Parintele vorbea liber, si noutatea tasnea lesne, la tot pasul!
Era tema sa preferata. Ne zicea: "Au venit aici zilele trecute Parintele Irineu al Greciei, cu zece stareti si zece starete si douazeci de greci. Si m-au pus sa vorbesc despre cele noua trepte ale rugaciunii. Le-am vorbit, le-am aratat".
Parintele Cleopa a dobandit rugaciunea inimii in anii '50, in singuratate totala. A stat 10 ani la pustie, in munti. Era hartuit de comunisti, urmarit, cautat. Avea interdictia de a predica. Se ascundea si in niste case "care aveau incaperi cu perete dublu", in Neamt, la Poiana Largului, la Pipirig. Se ascundea si-n padure.
"Nu stia nimeni de mine, decat un padurar, Dumbrava".
"Ce faceati toata ziua?".
"Ma rugam, scriam. Am scris carti pe radacini de brazi... Multe pagini din volumul "Urcus spre inviere" sunt scrise pe radacini de brazi. Multa liniste am avut acolo!", zice.
Pentru cei ce au "dinti de lapte"
In doua anotimpuri, prin raiul Sihastriei
Aceste rugaciuni sunt pentru cei ce au "dinti de lapte". Cu acestea se-nvata omul intai: rugaciunea gurii, a glasului. Dar aistea sunt pe treapta cea mai de jos in scara rugaciunii. Ca trebuie sa treaca omul de ceea ce zice gura si limba sa, prin minte. Sa inteleaga mintea. Atunci cand ai facut sa inteleaga mintea, ai trecut la rugaciunea mintii. Ca mintea intelege si rugaciunea!
Iarmarocul mintii
Dar "rugaciunea mintii" este jumatate de rugaciune! Numai jumatate! Unul facea rugaciunea mintii si s-a suparat pe ala, potrivnicul. Ii zice: "Da-te jos, ma, de-acolo! Ca-i mare iarmarocul!"... La rugaciunea mintii, inca e mare iarmarocul! E pasare c-o aripa - rugaciunea mintii!
Poti zbura cu o singura aripa?... Este jumatate din rugaciune. Trebuie sa pogori mintea in inima.
Vama imaginatiei
Cand ai pogorat mintea in inima, cand mintea pogoara in inima intalneste doua vami. Prima este vama imaginatiei.
Am vorbit daunazi, au fost duhovnici din Franta, si 20 de calugarite. Aveau translatori buni. Mi-au cerut sa le spun despre rugaciune.
Cand coboara mintea in inima prima data este imaginatia.
Sa nu se opreasca mintea la inchipuire! Cu Dumnezeu nu ma pot inchipui, nici heruvimii, nici serafimii. Sa treaca precum fulgerul!
Vama ratiunii
A doua vama este vama ratiunii, la poarta inimii. La poarta inimii! Aici o ataca prin minte dracii numiti "arhiconi teologi", care stiu scriptura pe de rost, dar sunt si teologii intunericului. Da. Ca n-o ataca cu lucruri rele! Ii da ratiunii de lucru. Numai ce vezi ca sta la rugaciune si deodata ii iese in minte, ii apare in minte: "Muntii au saltat ca berbecii. Si dealurile ca mieii..." Si in loc sa se roage, se pune pe intrebari.
"De unde e asta? isi zice, ce-or fi muntii? Ce-or fi dealurile? Cum salta?". Dupa Sfantul Grigorie Palamas, muntii inseamna cei indumnezeiti, cei sub lucrarea Duhului Sfant. Mai mari decat cei de pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc! Oare cei indumnezeiti ("muntii") au saltarile Duhului mai mari decat cei de pe treapta a doua ("dealurile")?
"Draci psihologici"
Deci, mintea, cand pogoara in inima, o ataca draci psihologici. Si nu-i dau ganduri rele, ii dau ratiuni dumnezeiesti. Numai ce auzi: "Lipsit-au de la mancare oile, ca nu vad boi langa iesle". Care iesle? Biserica. Care oi? Biserica ascultatoare. Care boi? Biserica povatuitoare. "Lipsit-au de la mancare oile, ca nu vad boi langa iesle". Ce zice? Cand n-or fi predicatori buni in biserica, preoti vrednici, lipseste poporul de la mancare, de la predica. Asa gandeste el. Si el sta, si inca-i mai da dracu' mandrie: "Mai, bine inteleg eu lucrurile astea. Ca eu ma rog acuma". Nu se roaga, el teologhiseste.
Ioan Gura de Aur zice: "Nu teologhisi, trebuie sa ai grija sa cobori mintea in inima, cu o singura ratiune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Sa dai la o parte orice gandire, cand ajungi la poarta inimii.
Cuiul de foc
- Cand s-a lasat mintea in inima, care-i semnul ca s-a unit mintea cu inima? intreb.
- Apare un cui de foc! zice parintele. Uite aici! Un cui de foc.
Caldura... Asuda corpul grozav, si cand incep ochii a varsa lacrimi... Eram in padure... a venit un batran... si ne-am coborat cu mintea in inima doua ore si zece minute... In doua ore si zece minute... n-am avut la mine decat trei batiste. Le-am stors de trei ori de lacrimi, atatea lacrimi am varsat. Semn ca s-a-ntalnit mintea cu inima, si Hristos cu rugaciunea. Asta-i rugaciunea cea curata, care-i cu lacrimi din adancul inimii.
- Si ati mai trait asemenea inaltare? Alte dati?
- Eu n-am voie sa spun. Ca Sfintii Parinti nu povesteau asta. Nu-i voie sa spui. Daca se-ntampla sa spui, zici asa: "Stiu pe un om oarecare, care s-a inaltat pana la al treilea cer... Nu am fost eu acela". N-ai voie sa povestesti. Asta e nebuneala... Mi-o spus altii! Si mi-o spus ca dupa cat o fost mintea in inima, atatea bucurii dumnezeiesti si-atatea ganduri ai, ca aproape o luna de zile piciorul inimii lui nu s-o mai clintit din lumea asta, ...numai de rai, de rai, numai contemplatii dumnezeiesti si curatire cu atatea lacrimi.
Dar la aceasta rugaciune a inimii, rugaciunea cea curata, ajunge unul din 10.000, din cei care se silesc! zic Sfintii Parinti. Din cei care se silesc, unul la 10.000.
Treptele inalte
Mai sus de rugaciunea inimii este rugaciunea de sine lucratoare. Asa spune in Cantarea cantarilor: "Eu dorm si inima mea se roaga". Cand ajunge omul in starea aceasta, n-o are numai un ceas sau doua, rugaciunea. Ci totdeauna. El doarme, iar inima lui se roaga lui Dumnezeu. Asta-i mai inalta ca rugaciunea inimii.
Si este alta, mai inalta: rugaciunea vazatoare. Eu stau aici si eu vad ce se-ntampla in Sfantul Munte, in Ierusalim, in Franta, in Anglia, in America. Asa era Sfantul Antonie cel Mare. El statea de vorba cu calugarii si odata zice: "Fratele nostru Amun, de la Muntele Nitriei, a murit". Asta-i in rugaciunea vazatoare, cand omul sta aici si poate sa vada in toata lumea. Asta e faza a opta a rugaciunii.
A noua e rugaciunea contemplativa... S-a ridicat Pavel la cer. Asta-i rapirea mintii catre Dumnezeu. De multe ori cu tot cu trup.
Acestea-s cele noua trepte ale rugaciunii asa, pe scurt. Noi sa ne multumim sa ne rugam cum putem; dar sa fie rugaciune cu lacrimi!
Anul 1995. Toamna
Lumea-i un loc de trecere
O noua intalnire cu Parintele Arhimandrit Cleopa de la Sihastria. Sfarsit de toamna senina, geroasa, insorita, 1995. Duminica dimineata. Il caut pe Parintele Cleopa la chilia sa. Nu-l gasesc. Dar Parintele Varsanufie ma conduce la dansul.
Mos Putregai ...
Imagine rustica, linistita. Batranul, in sopron, are fata luminata de liniste.
Zice: Stau aici, la aer. Doctorul mi-a zis sa stau la aer. Mi-a zis sa vorbesc numai o ora pe zi si sa stau la aer... Am avut patru operatii. Am 84 de ani. Fratii mei, calugari si ei, dormeau in sicrie, 3 ore pe noapte...
Teribila aceasta imagine: monahii dormind noaptea in sicrie, traind amintirea mortii, traind adevarul efemerului pamantesc.
Parintele Cleopa zice: Aici, pe lume, este o trecere. Nu suntem veniti sa stam aici.
Parintele Cleopa vorbeste tot mai des despre "trecere". Zice: "Parintele Vichente a murit pe loc... Staretul de la Lacuri este in spital"... (Este sub impresia unui accident recent, masina in care erau calugari a derapat si s-a izbit de un copac). Ii evoca pe ai sai, dusi la Domnul. Vorbeste despre tatal sau; era un om al credintei. L-a crescut in credinta de Dumnezeu. Pe el si pe fratii sai, care au fost calugari. Tatal sau avea darul rugaciunii. Mama avea alt dar, zice: "Plangea repede, avea darul lacrimilor... Monahia Agafia.. a fost 25 de ani in manastire".
Universitatea Sihastria
Aseara am fost la intalnirea parintelui Cleopa cu multimea de credinciosi. Sala era plina ochi. Public de toate varstele. Predominau femeile, care raman, totusi, garantul bunatatii, in ziua de azi. Si oameni de prin sate. Dar si pelerini oraseni, veniti sa se inchine la manastire si sa-l asculte pe Parintele Cleopa. Tineri care cauta invatatura aleasa, veniti doar pentru Parintele Cleopa. Oamenii stateau pe banci, inghesuiti, altii in picioare, altii in tinda sau in pridvor. Mitropolitul Antonie Plamadeala spunea: "Manastirea Sihastria este un fel de universitate populara in aer liber: este locul unde cei care vin isi pot reinnoi viata".
Parintele Cleopa spune pilde si parabole. Zice pilda femeii sarace care a facut milostenie doi bani, din toata saracia ei. Concluzia parintelui: "Numai cei saraci stiu sa daruiasca!".
Multimea, saraca, deci deschisa spre bunatate, este impresionata pana la lacrimi. In pilda aceasta este vorba chiar de ei. Ei sunt intr-adevar milostivi, aici virtutea milosteniei este din plin stimulata, pe masa vad o gramajoara de bani, ei dau catre biserica, la Sihastria se construieste mereu, se extinde spatiul de chilii, se ridica biserica noua, totul din darnicia oamenilor.
Spre sfarsit
Parintele are darul zicerii frumoase. Dramatizeaza povestea. Intimizeaza faptul biblic. Imbraca personajele biblice in catrinta si itari, ca lumea sa le simta rude si consateni. Parintele are duh de scriitor moldav. Este un Ion Creanga filocalic. Scenariile biblice sunt aduse aici, in pridvor, actualizate. Dumnezeu i se adreseaza lui Adam cu strigarea: "Ma, Adame, maaaaa!".
Evocarea are farmec si, mai ales, viata si culoare. Ascultatorii sunt captati, intineriti. Asa cum erau captati si intineriti junimistii ieseni de vorbirile lui Ion Creanga.
Parintele Cleopa are cunoastere filocalica vasta, aplicata la viata. Stie pe de rost multa materie din Sbornic, din Pateric, din Filocalia. Doar la Parintele Cleopa de la Sihastria si la Parintele Teofil Paraian de la Sambata de Sus am vazut aceasta memorie uimitoare a Filocaliei, cu aplicare spontana la viata.
In liniste, la rai
Parintele Cleopa a plecat la Domnul la 1 Decembrie 1998. Se spune ca atunci cand moare un om sporit, el face bucurie in biserica cereasca. El se adauga la cetele celor cu viata sfintita.
L-am cunoscut pe Parintele Cleopa la varsta bunatatii sale reale. Unii mi-au spus ca in tinerete avea atitudini fundamentaliste, intoleranta si vehementa. A avut mereu o energie a rostirii si a marturisirii care-i speria pe cei slabi si-i sporea pe cei daruiti sporirii. Furiile sale erau pedagogice, iar smerenia sa ii dadea o candoare de copil. Zicea:
"Un putregai, asta sunt. Sunt Mos Putregai... Uite, astia au venit sa ma fotografieze. Stati, maaa, nu fotografiati, ca nu aveti ce! Un putregai!".
Am ramas in minte cu imaginea sa din sopronul fara usi, in care intra, abundent, soarele. Si Parintele Cleopa avea un pieptar din piele de oaie deasupra hainei monahale. Avea un aer familiar, de intelept al pamantului.
- Sarut mana, parinte! am zis la plecare.
- Sa ne intalnim in Rai! a raspuns.
sursa formula as
Wednesday, March 25, 2009
PARINTELE CLEOPA DESPRE RUGACIUNE
Parinte, a mai aparut ceva : " Scrisoarea Domnului nostru Iisus Hristos despre patimile care le-a suferit ".
- "Sunt bune toate, dar este mai bine sa cititi Acatistul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci este aprobat de toate Bisericile. Acatistul cu tot cu canoane, si impreuna cu Canonul de pocainta catre Mantuitorul, ne ajuta cel mai mult.
Dar invatati-va cea mai puternica rugaciune, dupa rugaciunea domneasca " Tatal nostru ", care este rugaciunea inimii, adica sa zici mereu in minte si in inima : " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !"
Sau poti sa zici si asa : " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ma pe mine, pacatosul !"
Aceasta este o rugaciune scurta, dar are mare putere. Este bine s-o repeti si in tren si pe drum si acasa, pana ce adormi seara s-o ai in gura. Daca ai numele lui Iisus Hristos, nu mai ai naluciri prin somn si suparari si visuri urate, pentru ca nu se poate apropia satana de locul acela unde se pomeneste numele Mantuitorului cu toata inima, cu toata dragostea.
Afara de asta sa stii ca daca adormi seara neinchinat este mare pacat. Cat de obosit ai fi, zi macar rugaciunile de seara pe scurt din Ceaslov, fa cateva inchinaciuni si apoi culca-te !
Dimineata, daca pleci la lucru fara rugaciune, este la fel mare pacat. Sfantul Ioan Gura de Aur zice asa : " Se cade, mai inainte de toate in viata omului, sa povatuiasca nevinovata rugaciune ".
Cand te-ai sculat dimineata, nu te apuca de treaba. Este un drac care se cheama " inainte mergator " si are o ceata mare de draci pe fata pamantului, care o trimite in casele crestinilor sa sa-i invete, cand se vor scula dimineata, sa se apuce intai de treaba. Cu noaptea in cap sa se apuce de treaba.
Nu ! Intai slaveste-L pe Dumnezeu, ca apoi Dumnezeu te intareste si poti sa lucrezi cat zece oameni intr-o zi. "
Saturday, March 14, 2009
Sunday, February 22, 2009
