Traducere (de Bogdan Mateciuc) : Mesaj ex-gay la festivalul de la San Remo
Festivalul de la San Remo, eveniment muzical urmarit la televizor de milioane de italieni, a devenit anul acesta o platforma pentru o puternica marturie ex-gay, referitoare la invingerea atractiilor homosexuale. Interpretul Giuseppe Povia, castigator al editiei din 2006, a interpretat piesa “Luca era gay” (Luca a fost homosexual). Titlul piesei, implicand ideea ca unii homosexuali pot deveni heterosexuali, a fost suficient pentru a-i tulbura pe homosexualii italieni. Activistii homosexuali au amenintat cu blocarea festivalului, iar parlamentarul unional Vittorio Agnoletto a cerut la Bruxelles o rezolutie pentru impiedicarea lui Povia de la a interpreta piesa! Insusi Povia a primit amenintati cu moartea. Activistii homosexuali l-au reclamat pe Povia pentru “homofobie”. Dupa ce procuratura nu a da curs cererii lor, activistii au cerut organizatorilor festivalului sa “contra-balanseze” piesa lui Povia, invitand un cantaret homosexual care sa cante despre “perfectiunea iubirii homosexuale” (??). Organizatorii nu au acceptat.
Pe 17 februarie, in prima seara a festivalului, Povia si-a interpretat piesa care relateaza povestea unui barbat care a scapat de atractiile homosexuale. Fara ajutorul unor psihologi sau psihiatri, Luca priveste in sufletul lui pentru a intelege cauza acelor atractii. Un tata absent din punct de vedere emotional, o mama acaparatoare, spune el, au condus la o confuzie de identitate sexuala. “Cautam barbati care sa-mi fie tata, plecam cu ei ca sa n-o tradez pe mama.” Cantecul vorbeste si despre superficialitatea relatiilor homosexuale: “intre dragoste si inselare, deseori ne inselam unul pe altul”. Piesa se incheie cu cuvintele “Aceasta este povestea mea, doar povestea mea. Nu boala, nu vindecare. Tata, te iert chiar daca nu te-ai intors. Mama, ma gandesc la tine, te iubesc si uneori te vad in fata ochilor, dar acum sunt tata si sunt indragostit de singura femeie pe care am iubit-o vreodata.” Melodia, un soft rap, transmite un mesaj direct si sincer, fara a-i judeca pe cei cu atractii homosexuale, pentru alegerile pe care le fac in viata. In timpul interpretarii, cuvintele erau proiectate pe un ecran aflat in spatele lui Povia.
Dupa ce Povia a interpretat piesa, contrar obiceiului, dirijorul orchestrei i-a dat microfonul lui Franco Grillini, fost parlamentar si fost lider al unei asociatii de homosexuali, care a declarat ca a primit un mesaj pe telefon, de la un prieten care i-a scris ca a plans pentru ca si-a amintit de fostul iubit care a murit de SIDA. Grillini a tras concluzia ca Povia trebuie sa afle cum este iubirea homosexuala.
In acel moment, a urmat ceva neasteptat: lumea din sala a inceput sa-l fluiere pe Grillini, manifestandu-si simpatia pentru Povia, nu pentru activistul homosexual.
Piesa lui Povia a ajuns pana in finala si a iesit pe locul doi, in timp ce afara, activistii homosexuali se agitau impotriva interpretului care declarare anterior ca el insusi a trecut printr-o faza homosexuala, care a durat sapte luni, dar peste care a reusit sa o depaseasca.
Popularitatea piesei “Luca era gay” a reusit sa transmita un mesaj de demnitate si incurajare fostilor homosexuali din Italia care, pana acum, au fost tinta actiunilor de intimidare din partea activistilor homosexuali.
