FENOMENE PARANORMALE DIN BUCEGI-MIRACOLUL PIRAMIDEI DIN BUCEGI

 Puţini oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la apusul soarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi coborându-se spre baza anticei statui, formează o piramidă magică... Si aceşti puţini oameni alesi se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile. 

Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi! 

Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică Axente Sever, și care acum vine pe propiile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miracunoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil... 

Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală, pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată.. 

Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa. 

Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea… 

Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi'an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii. 

Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire. 

Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică… În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii… Articol scris de Iulia Toyo (3 august 2013) 

 Update: 29 nov 2013 Ziua Munţilor Bucegi

 În ziua de 28 noiembrie 2013, vremea era în toată țara urâtă, mohorâtă, iar pe munți era ceață și viscol. Toți cei care au plecat spre Sfinx erau îngrijorați din această cauză. Nu mică le-a fost mirarea, însă, când au ajuns pe platou și au văzut că doar deasupra Sfinxului soarele strălucea în toată măreția. 

Din relatările celor prezenți aflăm că au fost circa 300 de oameni, care au desfășurat steagul României, s-au bucurat de razele dătătoare de energie și au încins o horă mare. Au fost multe comentarii pe net, unele făcute de oameni care au simțit bucuria acestei zile, iar altele făcute de comentatorii de profesie, agresivi, cei veșnic prezenți pe net în căutarea de subiecte pe care să le critice, în speranța de a-și dovedi calități de ei știute.

 Deși erau siguri că nu vor vedea nimic, unii dintre aceștia s-au dus totuși la Sfinx... De ce oare? S-au făcut filmări și reportaje în presă : Pro TV, Antena 3, Adevărul, România TV Net, Jurnalul.ro, Realitatea TV, TV Partener și altele. Iată reportajul Pro TV, transmis în urma evenimentului creat de publicarea acestui articol și preluarea lui pe diverse siteuri : 



Selectăm, în continuare, din mărturiile participanților la această sărbătoare în zi sfântă, postate ca și comentarii la acest articol, pe internet : 

Gabriel Maris : "Am avut sansa sa ajung la Sfinx astazi 28.11.2013 impreuna cu sotia mea si inca 2 cupluri , toti 6 fiind impreuna pentru a putea cobori cu o masina de teren. In Busteni vremea era inchisa si neprietenoasa. Cind ne-am apropiat , cu telecabina , de Babele s-a facut brusc lumina si un soare stralucitor ne-a deschis brusc inimile la toti ocupantii telecabinei.

 Pe platou a fost soare mereu pina cind acesta a apus ( inainte de ora 17 ). Vintul batea foarte usor din directia NV si in jurul Sfinxului s-au adunat ( dupa estimarile mele ) circa 300 – 350 de oameni . Toti admiram peisajul minunat de iarna si asteptam cu emotie asfintitul . 

Majoritatea oamenilor erau ingrijorati in legatura cu intoarcerea ( caci cei de la telecabina ne-au spus ferm ca ultima cursa va fi la 15.45 ) si unii au plecat , cu regrete , inainte de asfintitul soarelui. Cerul a fost perfect senin deasupra platoului desi spre Valea Prahovei erau nori ( dar sub nivelul Platoului ) si inspre Vest erau de asemenea nori de joasa altitudine. Vizibilitatea era perfecta spre toate punctele cardinale. 

Cind soarele a inceput sa apuna , orizonturile au inceput sa se coloreze in diverse nuante de la portocaliu la violet si modificarea de nuanta se petrecea mereu dupa cum se misca si soarele. Eu personal nu am vazut nici o piramida , desi am privit cu atentie si Sfinxul si imprejurimile apropiate si indepartate desi am vazut foarte clar Piramida Holografica de pe Virful Toaca din Masivul Ceahlau ( in anul 2012 ). 

Singurul fenomen notabil pe care il vad personal prima data , consta in faptul ca am vazut o multime de sfere de energie in jurul Sfinxului ( exact in momentul cind soarele incepea sa asfinteasca ) ; am auzit de aceste sfere , sotia mea le vede adesea si mi le arata ( in zadar ) dar eu nu le-am vazut niciodata pina astazi . 

Dupa ora 17 grupul nostru a parasit platoul , si desi fiecare avea in suflet un usor regret ca nu am vazut ceea ce am sperat , toti eram satisfacuti de experienta avuta si de peisajele minunate de iarna. Am coborit pe jos pina aproape de Piatra Arsa si desi s-a intunecat , toata lumea a ajuns in siguranta la masini , in timpul coboririi nu a fost frig si nu a batut de loc vintul. 

Majoritatea oamenilor de pe platou au mers spre Piatra Arsa. Atit cit pot eu aprecia si intelege , pot sa spun ca marea majoritate a celor care au fost acolo erau oameni de bun simt si gindire pozitiva , in general oamenii s-au comportat decent si nimeni nu a deranjat pe altul. Acum cind scriu aceste rinduri , in Busteni vintul bate foarte tare. 

Va doresc la toti inimi curate si ginduri bune , iar mie mi-am promis ca voi reveni mereu la Sfinx , nu numai pe 28 Noiembrie". Luiza Bratu: "Daca vrei sa faci totul conform unui ritual cu ochii pe ceas si respectand pasi insemna ca te astepti ca pice din cer ceva spectaculos de care sa povestesti si sa le dai si altora sfaturi. 

Dar nu se intampla asa deoarece totul este mult mai simplu. 

Pe data de 28 .11. s-a constatat ca se intampla un anumit fenomen in prejma Sfinxului din Bucegi. Cei ce au mai fost au simtit nu doar partea vizuala ci si partea energetica. Unii au obtinut-o pur si simplu altii prin diferite tehnici de meditatie". 

Emanuel (declarative pentru ProTV) : „Se vărsa peste Sfinx o lumină divină, de culoare portocaliu deschis şi prin ea Dumnezeu îşi revarsă tot ce are mai bun asupra noastră. Poţi să primeşti, dacă eşti deschis şi receptiv, foarte multe beneficii. Te poti şi vindeca". 

Participant: „Sănătos şi bine pentru oamenii care vin aici la Sfinx ar fi să stea macar 10 minute în picioarele goale, pentru că atunci lumina intră". 

Ion Iancu, geolog : „Cei care bat muntele sunt mai aproape de Dumnezeu. Cred că toată lumea care vrea să se simtă mai sănătos ar trebui să vină, să se adape la energia aceasta fantastică, miraculoasă". 

Răzvan Enoiu: „Ne aflam într-un loc care este branşat, legat la energia universală. Ne aflăm într-un pol energetic al planetei". Fotografie realizată la faţa locului de Sergiu Serge Fotografie realizată la faţa locului de Cătălin Trandafir Fotografie realizată la faţa locului de Cătălin Trandafir 

Read more at: http://www.muntii-bucegi.ro/Paranormal/miracol-piramida#ziuabucegilorCopyright © Iulia Toyo


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

MISTERELE DE LA BUŞTENI

Buşteni, poarta Bucegilor

 

Despre Buşteni, oraşul supranumit "Poarta Bucegilor”, se spune că ar fi amplasat într-un câmp de energie care ţine de Vârful Omu. 

 

Conform legendelor locale, în zona Buşteniului există mai multe locuri care au câte un flux de energie pozitivă. Ca exemple, pot fi menţionate cunoscutul Sfinx din Bucegi, Babele, dar şi Castelul Cantacuzino. 

 

De-a lungul timpului, numeroase întâmplări stranii au avut loc în această zonă, iar martorii au surprins cu aparatele de fotografiat tot felul de anomalii.
Şoseaua cu lumini

Pe drumul care duce de la Gura Diham spre Buşteni există o porţiune mărginită de pădure, unde automo­biliştii accelerează mereu maşinile, pentru a trece cât mai re­pe­de de acel loc. 

 

Sea­ra, pe această por­ţiune aflată pe par­tea dreaptă a şo­se­lei, mulţi dintre cei care parcurg acest drum afirmă că sunt urmăriţi din­tre copaci de nişte lumini stranii.

 

 Cei mai îndrăzneţi au oprit maşinile, s-au înarmat cu lan­terne şi s-au apro­piat de pă­du­re, pentru a vedea ce este acolo, dar n-au descoperit ni­mic, deşi luminile stranii sunt însoţite adesea de sunete, de parcă ar fi cine­va în pădure.

Dar luminile stra­nii nu sunt sin­gura anomalie din zonă. Pornind din Buşteni pe anu­mi­te trasee montane, se poate ajunge la "Piatra de mor­mânt”, la "locul de adunare al piticilor” sau "la capul de dinozaur”. 

 

Pia­­­tra de mormânt este o piatră groasă, dreptun­ghiu­lară, similară cu lespezile care acopereau sarcofagele din trecut. 

 

După atingerea pietrei, mulţi oameni (în special femei) se simt rău, acele busolelor puse pe piatră se mişcă în derivă fără a mai indica nordul, iar aparatura electrică nu mai funcţionează, deşi după îndepărtarea de piatră îşi reia funcţiile normale. 

 

Locul de adunare al piticilor este format dintr-un număr de scaune de piatră foarte mici, amplasate în cerc, ce par destinate unor fiinţe de statură foarte mică. 

 

Cât despre capul de dino­zaur, este evitat de către toţi ciobanii care îşi duc tur­mele la păscut, pe motivul că acesta îşi cere jertfa, şi de câte ori un păstor îşi duce oile pe acolo, câteva din ele mor la scurt timp.
Castelul cu fantome

Capul de mort

 

Babele

 

Harta locurilor cu activitate paranormală din zona Buşteni

 

Pe o listă a amatorilor de senzaţii tari, Castelul Can­ta­cuzino figurează printre locurile bântuite ale Ro­mâ­niei. Numeroşi turişti care au făcut fotografii în interio­rul lui sau pe domeniul acestuia au surprins în poze nişte formaţiuni globulare luminoase. 

 

Castelul este cu­noscut pentru istoria tumultuoasă a familiei Can­tacuzino şi pentru nu­meroşii membri ai acesteia care au mu­rit în condiţii vio­lente, unii chiar de­ca­pitaţi. În pa­ra­nor­mal, formaţiunile glo­bulare se numesc "orbi”. 

 

Un orb este autentic dacă emite lumină proprie, dacă are o formă perfect sfe­rică, dacă are o traiectorie clară de zbor şi dacă în faţa aparatului de fotografiat nu există surse de lumină care prin expunere ar putea produce în poză anomalii de tip orb.

Întâmplarea care va fi relatată în cele ce urmează a avut loc în anul 2010, pe data de 15 august, zi în care creş­tinii ortodocşi celebrează Adormirea Maicii Dom­nului. 

 

Unele credinţe populare spun despre femeile care poartă numele de Maria că nu este bine să îşi sărbătorească cu prea mult fast ziua numelui la această dată, ţinând cont că această zi comemorează moartea Fecioarei Maria.

Cu câteva zile înainte de 15 august, două femei, una dintre ele purtând numele de Maria, au hotărât să plece la Buşteni, pentru a petrece acolo sfâr­şitul de săptă­mână şi pentru a sărbători ziua ono­mas­tică. 

 

Ajunse în staţiune, au fost cazate într-o casă despre care aveau să afle ulterior că fusese construită pe fostul domeniu al castelului familiei Cantacuzino.

 

 Curioase să vadă clă­direa, care fusese introdusă în circuitul tu­ristic, au por­nit spre ea în dimineaţa zilei de 15 august.

Iată relatarea Mariei:

 

 "Dimineaţa însorită nu a dat nici un indiciu cu privire la posibile incidente neplă­cute. 

 

 

 

 

Ajunse la castel, am aşteptat cu răbdare să se strângă întreg grupul de turişti şi, când ghida a venit, aceasta ne-a povestit printre altele des­pre morţile subite şi violente pe care le-au suferit nu­meroşi membri ai familiei Cantacu­zino. 

 

Fără să ne con­centrăm prea mult pe acest as­pect, îm­preună cu întreg gru­pul, am însoţit ghida în vizita propriu-zisă a castelului. 

 

Doam­­­na a continuat cu ex­pli­caţiile referi­toare la istoria şi arhitectura castelului, cons­truit în stil brân­covenesc, asemănător cu cel al castelului Mo­go­şoaia. 

 

Ama­bilă, ghida a in­vitat apoi pe toţi vizita­torii să facă poze după pofta inimii, deocam­da­tă la cas­tel neexis­tând taxă pentru po­zat. La fel ca ceilalţi turişti, pri­e­tena cu care ple­casem din Bucu­reşti a urmat în­demnul şi a în­ceput să facă poze cu un aparat foto digital. 

 

Când am intrat în una din camerele prin­ci­pale ale castelului am fost copleşite amândouă de un sen­ti­ment de liniş­te desăvârşită. Apoi, pline de sur­prindere, am observat că în prima poză fă­cută aici a apărut sau, mai bine zis, "s-a arătat” o sferă lumi­noasă, cu tentă uşor albăs­truie. 

 

După termi­narea vizi­tei, ne-am hotărât să o în­trebăm pe doamna care ne fusese ghid despre posibile bântuiri sau fenomene inex­plicabile care ar fi avut loc între zidurile cas­telului. 

 

Doamna a răspuns că nu cu­noaşte nici o po­veste în acest sens şi glumind, ne-a spus că dânsa chiar s-ar bucura dacă ar fi să întâl­nească fantomele Cantacu­zinilor, deoarece ar avea şansa să le pună câteva întrebări. 

 

Cu aceste cuvinte, ne-am încheiat vi­zita la castel şi ne-am întors la casa în care stăteam, casă afla­tă, după cum am mai spus, pe fostul domeniu al castelului”.
O altă "pădure Baciu”?

Faţada Castelului Cantacuzino

 

Peripeţiile nu s-au încheiat cu globul luminos sur­prins în poza făcută la castel. Maria D. povesteşte în con­tinuare: 

 

"Acasă, am mai stat ceva vreme de vorbă, apoi, deşi nu ne era somn, am hotărât să stingem lu­mi­na, în speranţa că vom reuşi să adormim. Somnul nu venea însă aşa de uşor, aşa că am petrecut multă vre­me vorbind, până când ceasul a arătat ora trei dimi­neaţa. 

 

Atunci, de undeva din dreptul geamului acoperit de draperie, s-a auzit foarte tare şi foarte clar un urlet ca de animal care, încetul cu încetul, s-a transformat într-un urlet de copil. 

 

Sunetul a durat destul de puţin, dar intensitatea sa a fost pur şi simplu stranie, el fiind foarte puternic, ca şi cum ar fi fost amplificat. Înfri­co­şate, am lăsat aprinsă o veioză ca să lumineze camera pe toată durata nopţii. Când, într-un final, am adormit, curentul electric a căzut în toată zona.

 

 Dimineaţa, veioza nu mai lumina şi am aflat de la vecini ce se întâmplase. În acea zi, eu am insistat să mergem la o bi­serică din centrul oraşului, dar cum curentul era căzut, trebuia aşteptat electricia­nul care avea să vină să reme­dieze problema. 

 

Între timp, ne-am hotărât să coman­dăm pizza, pentru a putea pleca apoi repede la biserică. Electri­cianul a venit şi a remediat pro­blema, dar, din acel moment, au început o serie de evenimente care parcă erau menite să ne îm­piedice să ajungem la bise­rică. 

 

Compania de pizza la domiciliu nu avea maşină de livrări în acea dimi­­neaţă, aşa că pizza coman­dată a fost trimisă cu taxiul, dar a ajuns la altă adresă. A trebuit să aşteptăm mai mult de o oră până a sosit şi am mâncat, după care prietenei mele i s-a făcut foarte rău, din senin. 

 

Starea de rău a durat şi ea în jur de o oră, după care am plecat în sfârşit la biserică. Ajunse acolo, eu am vorbit cu un preot care a rostit o rugăciune specială şi apoi, amândouă, am aprins câte o lumânare. 

 

Am intrat apoi într-un maga­zin, să cumpărăm nişte beţişoare parfu­mate, ştiind că mirosurile puternice alungă spiritele rele. Noaptea atât de agitată ne înfri­co­şase pe amân­do­uă. Imediat după a­ceas­ta, prie­te­nei mele i s-a făcut iar rău şi a trebuit să ne întoar­cem cât mai repede acasă cu ta­xiul. 

 

Ajun­se la vilă, ami­ca mea, de­şi încă se mai simţea rău, a aprins trei be­ţişoare parfumate din cele cumpărate anterior şi a început să răs­pândească mi­­rosul acestora prin casă. 

 

Imediat după ce a terminat, starea de rău a dispărut la fel de subit cum a venit. Din acel mo­ment, nu s-a mai în­tâmplat nimic stra­niu şi a­mân­două ne-am pu­tut bucura liniş­ti­te de ultimele zile ale şederii noas­tre în Buşteni.

Luminile stranii care apar în fotografii

 

 

La câte­va zile după în­toar­ce­rea în Bucu­reşti, am primit un telefon de la amica mea, care mi-a spus că a scos toate po­ze­le din aparatul foto şi că într-o altă foto­grafie făcută din grădina Castelului Can­ta­cu­zino mai apă­rea ce­va inexplicabil. 

 

Este vorba despre o poză care surprinde panorama oraşului Buşteni, cu munţii acoperiţi de pădure pe fundal. În faţa munţilor, dea­supra brazilor care îi acopereau, se vedea clar o silue­tă neagră, cu o formă sinistră, care plutea. 

 

Intrigată, prietena mea a trimis poza unui spe­cialist care a spus că nu poate fi vorba de vreo pasăre sau de vreo murdărie aflată pe lentila apa­ratului. A mai spus că şansele sunt foarte mari ca poza să fi surprins o ma­ni­­fes­tare para­nor­ma­lă au­ten­tică”.

În ce priveşte sfe­rele luminoase care apar în fotografii, e­xis­tă mai multe teo­rii cu privire la ori­gi­nea lor. 

 

 

Cea mai popu­lară dintre ele afirmă că aceste sfere luminoa­se sunt forme prin care diverse spi­rite şi en­tităţi se manifestă pentru a-şi face cu­nos­­cută prezen­ţa.

La relatarea ante­rioară, Maria D. adau­gă: "Pe strada Gheorghe Doja din Buşteni, în capătul opus Castelului Cantacuzino, există un teren cu un mic deal care duce pe muntele acoperit de copaci. 

 

În această zonă se petrec numeroase fenomene inexplicabile. În luna septembrie a anului 2012, am avut ocazia să merg de câteva ori pe acolo şi să fac mai multe poze. 

 

În multe dintre ele au apărut sfere luminoase care pluteau deasupra terenului sau printre copaci. În plus, în două dintre ele au apărut nişte lumini inexplicabile, care pluteau printre copaci în locuri unde cu ochiul liber văzusem clar că nu era nimic.

 

 În faţa obiectivului aparatului foto nu exista nimic care să se reflecte sau care să genereze lumină”. Acest fenomen a fost ra­portat de mulţi turişti şi localnici, care susţin că în anumite zone din Buşteni sunt urmăriţi de lumini ciu­date, fără sursă vizibilă. 

 

În alte cazuri, aceste lumini nu pot fi văzute cu ochiul liber, dar apar în poze plu­tind deasupra sau printre copaci. Fenomenul este si­milar cu mărturiile ce­lor care au vizitat pădurea Ho­ia-Baciu de lângă Cluj unde, de asemenea, au apă­rut astfel de lumini pluti­toare în poze.
Fisura Albastră

O altă ciudăţenie des­pre care se vor­beşte mult în zona Bu­cegilor sunt porta­lurile. Au fost destule cazuri în care turişti aflaţi în Valea Urlă­to­rii au declarat că au în­tâlnit oameni com­plet dezorientaţi, care fie nu ştiau deloc un­de se află, fie credeau că se află în alte lo­curi. 

 

Buşteniul e plin de poveşti despre e­xis­tenţa unor porta­luri care leagă Valea Urlătorii de Valea Albă sau de Valea Cer­­bului.
Alte apariţii şi por­taluri au fost ra­por­tate în zona cu­nos­cută sub denumi­rea de Fisura Albas­tră. 

 

Vârful Caraiman şi Vârful Coştila nu sunt unite, în­tre ele existând această vale strâmtă, care este cu­noscută pentru fenomenele paranormale care se petrec în ea. Dar, probabil, unul dintre cele mai periculoase fenomene paranormale din zona Bucegilor este căra­rea ireală. 

 

Dacă se merge pe Valea Comorii şi se urcă pe Jepii Mici, se poa­te ajunge în zona unde se petrece un alt fenomen ciudat. Este vorba de o că­ra­re care nu există în realitate, dar care, uneori, în anumite condiţii, se for­mea­ză apărând paralel cu cărarea adevă­ra­tă. 

 

Această cărare ire­ală este mică, ea măsurând în jur de aproximativ 20 de centimetri, şi toţi cei care părăsesc căra­rea adevărată şi a­jung să meargă pe cea ireală mor sau dispar pentru tot­deauna.

Sfera luminoasă apărută în poză la Castelul Cantacuzino

 

Pe vârfurile Bu­ce­gilor au fost în­re­gistrate nivele mari ale radiaţiilor care nu au putut fi expli­cate. În par­tea de est a masivului Bucegi, se află zona numită Şap­te Izvoare. În urma cercetărilor făcute pe probe de apă recoltate de aici, s-a dovedit că încărcătura de bacterii este zero, lucru unic pe glob. 

 

Lo­cul se numeşte "Zona nemuririi”, iar legendele vorbesc despre un sistem de tuneluri subterane, care circulă pe sub munţi. Cine să creadă că un loc turistic aşa de popular ca Buşteniul e, totodată, aşa de... pa­ra­normal.

 

• Yami Kamui/FORMULA AS

 

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Întâmplări Stranii în Bucegi - partea 2 /12

Read More

BUCEGII- MUNŢII MISTERELOR

marea enciclopedie a geto dacilor: BUCEGII- MUNŢII MISTERELOR:

MUNŢII MISTERELOR – BUCEGII

În continuarea articolelor despre civilizaţia pelasgă poate veni şi acesta, de o mare valoare informativă – documentară. Lecturând acest articol am simţit nevoia să-l transmit către voi, iubiţi prieteni şi, eventual, să purtăm o discuţie după ce îl veţi asimila.

Marele Sfinx din Bucegi are aceeasi inaltime cu cel egiptean

Cuprinsi intre Valea Prahovei, Valea Ialomitei, Depresiunea Brasovului si Subcarpatii Curburii, Bucegii nu sunt doar inima de piatra a Romaniei, ci si un minunat sanctuar: un munte sfant, de pe creasta caruia se vede toata tara, pana la Dunare, poate cea mai curata apa din lume, si un zeu de piatra cu chip de dac, ce vegheaza neincetat asupra Romaniei.

Taina Marelui Sfinx Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului.

Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii.

Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele.

Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe.

Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru...

Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga.

Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine.

Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi. Babele - o creatie a omului sau a naturii? Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor?

Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara.

Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit.

E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra? Muntele cu nume de om "Un munte care se numeste Omul!

Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?"

Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele "Omul". Altii spun ca e mai mult de atat.

Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului.

Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu "Tronul lui Zamolxe". Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial.

E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m.

Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.

Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele.

Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele.

Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse? Se spune ca Bucegii sunt munti vrajiti care emana o energie puternica Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile.

Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta. Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori.

S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita "Biserica Trasnita".

Vasile Lovinescu sustine si el, in "Dacia Hiperboreana," ca "muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri". Nume vrajite La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora.

Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura.

Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult.

Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului.

Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura...

O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc... Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie.

Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista.

Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor.

Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic.

Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai "a comorilor"?

Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului.

Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului? Si atatea alte nume de poveste...

Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata?

Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra.

Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor. Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas.

Pana si "stanca" si "stana", vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi.

Un urias sanctuar stravechi Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor.

A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate.

Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru "Cel Sfant", iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte.

Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti.

Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii.

Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu...

Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu.

Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului.

Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile. Locul unde se intalnesc lumile Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii.

Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile.

Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea.

Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului.

Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon.

Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim.

Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara. Ialomita aproape de obarsie In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu.

Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita "Sapte Izvoare", aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927.

Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume!

De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii 80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran.

Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor.

Aceasta este "apa vie", cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori. Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special.

Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant.

Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie.

Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, Locuitorii din zona spun ca in Bucegi se petrec lucruri stranii daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar.

Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.

sursa formula as

Publicat de pintilie nicolae

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Geografia sacra a Romaniei

Un mare mister planeaza asupra istoriei lumii: civilizatia antedeluviana, cu punctele sale geografice sacre, avand puteri miraculoase.

In aceasta geografie sacra se inscrie si Romania, cu altarele sale ciclopice si chipurile de zei sculptate in rocile masivelor muntoase, cu necropolele de uriasi, acei stramosi indepartati pomeniti de toate miturile lumii si de cartile sfinte!

Marcahuasi, „Monumentul Umanitatii”

„Capul unui Inca” sau „Monumentul Umanitatii” din Platoul Marcahuasi, Peru, infatiseaza 14 tipuri umane

Profesorul peruan Daniel Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof, istoric, facand parte dintr-o organizatie cu adevarat oculta – isi propusese sa scoata la lumina aceasta magnifica istorie straveche. El a fost cel care s-a straduit sa descifreze mesajele incifrate in piatra ale civilizatiei de dinainte de Potop.

Totul a pornit cand prietenul sau Enrique Dammert i-a aratat o fotografie a unei stanci cu chip de om de pe Platoul Marcahuasi, din Peru, aflat la o altitudine de 3.600 de metri. Era in 1952. Chipul maiestuos al unui inca i-a „vorbit” imediat si l-a cuprins o pasiune care avea sa-l tina toata viata.

Noua ani si-a petrecut Ruzo in Anzi, cartografiind o parte a unei geografii sacre care se intindea pe tot Pamantul. Samanii i-au spus ca imensele fete sculptate in stanca – in roca la fel de dura ca obsidianul – de pe Platoul Marcahuasi, sunt „de dincolo de valul timpului”. Ceea ce, mai precis, se refera la mii de ani inainte de Potop.

Figurile infatiseaza animale – cele mai multe care n-au trait in aceasta regiune, ca rinoceri, camile, lei, broaste testoase – si tipuri umane indigene, negroide, caucaziene, asiatice.

Numai „Capul unui Inca”, prima sculptura cercetata de Ruzo, infatiseaza 14 tipuri umane, de aceea a si denumit-o „ Monumentul umanitatii”. Platoul peruan este strabatut de vaste galerii si tuneluri care alcatuiesc o misterioasa retea cu functionalitate religioasa, dat fiind artefactele sacre gasite in subterane.

Calea zeilor Soarelui

Daniel Ruzo considera Sfinxul din Bucegi reprezentant al celei mai vechi civilizatii

Dr. Daniel Ruzo a descoperit ruinele unui oras preistoric fortificat, care se desfasura pe o suprafata de peste doi kilometri patrati si care cuprindea, in cele patru puncte cardinale, varfuri sculptate si altare impresionante.

Toate acestea puteau fi observate cu precizie in anumite conditii de luminozitate, dar care nu sunt aleatorii, ci tin de solstitii. Si toate au o legatura cu constructiile subterane.

In urma acestor descoperiri, publicate in lucrarea sa „Pe urmele Zeilor Soarelui” – dat fiind ca totul indica un cult solar stravechi – Ruzo a pornit o serie de cercetari in toate colturile lumii, atragand atentia asupra acestei civilizatii puternice, pierduta in negura timpului.

Toti „marii” istorici au refuzat teoria lui, preferand sa creada ca sculpturile megalitice in stanci sunt fantezii geologice sau rezultat al intemperiilor. Doar cele evidente, de pe peretii masivelor ce faceau odata parte din civilizatia hitita sunt recunoscute ca atare, dar ele sunt mult mai recente.

Ruzo este cel ce a descoperit, in 1961, la peste 50 de metri in spatele templelor tebane al lui Mentuhotep al II-lea, al Reginei Hatsepsut si al lui Tutmes al III-lea, un imens perete de granit acoperit cu basoreliefuri infatisand zeitati stravechi.

Si nu a inteles de ce istoricii egipteni nu-l iau in considerare, din moment ce „numai vechimea sculpurilor de pe acest perete devanseaza cronologia stabilita de ei cu mii de ani”.

„De ce vor sa uite de Egiptul de dinainte de Potop care a lasat aceste magnifice sculpturi pe peretele campiei sacre unde ulterior si-au ingropat faraonii?”, se intreba Daniel Ruzo. De ce vrea omenirea, in general, sa uite de uimitoarea civilizatie de dinainte de Potop, cu al sau cult al Soarelui care a dat omenirii datele necesare supravietuirii?

Bucegi, centrul religios al celei mai vechi civilizatii

Javier Ruzo, nepotul lui Daniel Ruzo, a pozitionat vortexurile energetice manifestate pe Platoul Marcahuasi

In 1968, dr. Ruzo a sosit in Romania, pentru a cerceta Platoul Bucegilor, dupa ce vazuse „Sfinxul” pe o carte postala si primise mai multe lamuriri de la un coleg roman.

„Am cercetat muntii din cinci continente”, scria el, „dar in Carpati am gasit monumente unice dovedind ca in aceste locuri a existat o civilizatie mareata, constituind centrul celei mai vechi civilizatii cunoscute astazi”.

El a recunoscut ca sculpturile din Bucegi au legatura cu cele din Platoul Marcahuasi si a indemnat cercetatorii romani care l-au insotit – multi dintre ei specialisti in „ochiul si timpanul”, trimisi sa vada ce vrea „nebunul” si sa intocmeasca rapoarte catre Cabinetul 2, al Elenei Ceauseascu – sa cartografieze sculpturile si retelele de galerii si tuneluri subterane.

Mai ales, ca toate aceste repere eterne constituie, conform demonstratiilor arhitectului peruan, si o „cale a aurului si a mirului”. El a si semnalat colegilor romani, orientandu-se dupa sculpturile din stanci si dupa denumirile stravechi ca un tezaur nepretuit pentru omenire se ascunde in pantecele Bucegiului cu varful sau atat de sugestiv intitulat OM, cu apa sa explicit numita IA(-)L.OM. ITA!

Ce ita de om s-a dezvoltat pe meleagurile noastre in timpuri despre care istoria scrisa de alte v(ite) /natii nici nu vor sa auda, preferand sa ignore evidentele si sa distruga dovezile?

Cultura Masma

Daniel Ruzo a venit in Romania in 1968 ca sa cerceteze Platoul Bucegi

Daniel Ruzo o numeste „cultura Masma” – cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat si a inflorit cu peste 50.000 de ani in urma. „Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate presarate pe tot globul pamantesc au fost facute de aceeasi civilizatie.

Tehnica sculpturii in roca la nivelul la care a fost aplicata pentru aceste monumente nu a mai fost repetata ulterior, la lucrari similare.

Linia comuna care uneste toate monumentele acestei civilizatii stravechi este amplasarea lor pe munti sacri, temple ale unei omeniri pierite, dar amplasate astfel incat sa nu dea voie urmasilor sa o uite si poate aceste puncte de geografie sacra vor purifica si salva candva samburii umanitatii de cine stie ce cataclism major, cum a fost in trecut Potopul”, concluziona Daniel Ruzo in cartea sa „Marcahuasi. Istoria unei fantastice descoperiri”.

Vindecatorii peruani cunosteau de mult geografia sacra descoperita de dr.Ruzo. Prin traditie, orice act de vindecare, ca sa fie complet, trebuie sa treaca pe la „pietrele sfinte”, cum numesc ei chipurile cioplite. Pentru vindecatorii peruani, varful cu cel mai puternic efect curativ este Paceamama ( Mama Pamantului ).

22 de vortexuri energetice

La fel ca „Mama Pamantului”, din Peru, Babele din Bucegi amintesc de mituri primordiale

Cum rezultatele acestor excursii cu rol curativ sunt evidente, un grup de cercetatori peruani, vrand sa demonstreze ca este vorba doar de vindecare prin autosugestie, a efectuat o serie de masuratori energetice in punctele cheie ale geografiei sacre indicate de vindecatori.

Spre uimirea cercetatorilor, dotati cu aparatura moderna, au identificat pe Platoul Marcahuasi din Peru 22 de vortexuri energetice pe care le-au numit „cruzes”, „cruci”, formate din trei tipuri diferite de energie. Trei vortexuri din primul tip de energie, cea mai puternica, se manifesta intr-o zona abrupta ce permite un acces limitat spre platou.

Al doilea tip energetic formeaza sapte „cruci” si se manifesta in anumite zile ale saptamanii, intre anumite ore, iar al treilea tip formeaza 12 cruci energetice, manifestarile lor depinzand de fazele lunii.

Toate aceste intersectii energetice sunt vizibile cu ochiul liber si nu trebuie sa fii extrasenzorial ca sa le observi. Vindecatorii le cunosteau manifestarile din traditiile orale pe care breasla le transmite din generatie in generatie de mii de ani.

Gura Raiului din Bucegi

Sfinxul” din Toplet, de pe Valea Cernei, se alatura Sfincsilor din muntii sacri ai Romaniei

In 1999, cercetatorul Vasile Rudan a efectuat un studiu asupra unei zone din Bucegi. A observat accidental ca pe o panta cu o suprafata de un kilometru patrat, in preajma Varfului Doamnei, organismul se incarca energetic, toate functiile fiind revigorate.

Masuratorile indicau o anomalie magnetica atipica. Cercetatorii au denumit sugestiv zona “Gura de Rai”, conform unei legende populare , care spune ca „la ingemanarea Cerului cu Pamantul viata trece prin moarte si moartea devine viata”.

Adica se deschide o poarta spre alta lume. S-au facut masuratori prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington.

Anomalia geomagnetica atipica pusa in evidenta de masuratori era cu totul necunoscuta. Era o anomalie cu efecte pozitive, spre deosebire de alt gen de anomalii atipice, care emiteau radiatii patogene, pe care profesorul Rudan le cerceta de multi ani.

“ Pe diagrame, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care aveam mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte”, spunea prof.Vasile Rudan.

Ar fi interesant de aflat daca pe Platoul Bucegi se manifesta „cruci” energetice avand un efect curativ ca cele din Platoul Marcahuasi din Peru.

O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, bazata pe o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, cu efecte benefice asupra organismului uman. La fel ca Pachamama din Peru!

Kogaioanele din Romania

Karina Agurto, medic, dar si vindecator prin puteri oculte, din Peru, a auzit de incarcatura energetica a Varfului Omu. Karina, ca majoritatea vindecatorilor peruani, organizeaza excursii in nordul tarii, la piramidele incasilor si pe inaltimele despre care traditia spune ca sunt incarcate de energii pozitive.

Ea a atras atentia ca si romanii ar trebui sa includa Varful Omu ca traseu de energizare, fundamental pentru o vindecare completa, atat fizica, cat si spirituala.

Dr. ing. Ioan Olaru este autorul unor studii de specialitate privind energiile “kogaioanelor” din Romania. Potrivit istoricilor antici Herodot si Strabon, Kogaion era muntele sfant al dacilor, unde se afla vatra de cult al celor ce se credeau nemuritori.

Dr. ing. Ioan Olaru este de parere ca exista mai multe kogaioane, trei fiind principale: cel din Bucegi, care cuprinde Varful Omu, in Apuseni – Muntele Gaina si Raraul.

Sub aspectul energo-informational, orice varf cu aspect de piramida este un posibil kogaion, aceasta structura facilitand schimbul energetic si informational cu Cosmosul.

Kogaionul din Bucegi are, insa, o particularitate aparte: este inconjurat de 13 coloane de cuart, care creeaza o energie extraordinara, iar apa care izvoraste direct din stanca este “apa vie”.

Din cercetarile dr.ing. Ioan Olaru a rezultat ca muntele si apa refac echilibrul energetic al omului, fapt cunoscut de renumitii tamaduitori daci si abia redescoperit in prezent.

autor- ADINA MUTAR
via marea enciclopedie a getodacilor

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

ENIGME, ENIGME

Muntii Bucegi au avut înca de pe vremea dacilor si a zeului Zamolxe, o aură de mister, mai ales din pricina Sfinxului şi a Babelor, structuri de piatră care au parut intotdeauna a fi fost lucrate de mana omului si nu de natura. Ba chiar se presupune ca o civilizatie mult mai veche decat cea a dacilor le-a facut cu mii de ani inaintea stabilizarii popoarelor trace.

Daniel Ruzo este un explorator peruvian care a pus în atenţia lumii posibilele legături dintre civilizaţia Markawasi şi cea geto-dacică. Acesta a remarcat o serie de asemănări între Sfinxul din Bucegi şi sculpturi monolitice din Anzi, dar si cu formatiuni de pietre subacvatice din Japonia (vezi foto mai jos).

Descoperirile acestuia par a fi uluitoare. Ruzo a lansat o ipoteză în care explică faptul că civilizaţia umană este formată din ere, fiecare durând 8608 ani şi care la rândul lor sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia acum suntem în a cincea eră. La fiecare 8608 ani, Pământul suferă o catastrofă. Monumentele din jurul lumii, printre care şi Sfinxul, marchează locurile unde oamenii se vor putea adăposti, sustine cercetatorul.

Una dintre ipotezele care capaciteaza atentia iubitorilor de conspiratii si de paranormal este că sub Sfinx şi muntele Omu s-ar afla o cavernă de circa 20 de kilometri lungime.

Pestera ar fi protejată de câmpuri energetice foarte puternice, ceea ce face ca ea sa devina invizibilasi neaccesibila celor din exterior. Pestera ar fi o legatura subterana cu lumea de sub Pamant – celebra Agartha, sau Shambala, care ar avea o retea de tuneluri ce ies la suprafata in diverse colturi ale lumii.

In urma unei catastrofe, o parte din omenire, cei pomeniti in Vede, in Ramayana si Mahabharata ca zei ce dispuneau de aparatura de zbor sofisticata, prezenti si in alte culturi, s-au retras sub pamant. Unele religii ii vad ca pe niste zei, altele ca pe niste “ingeri cazuti”, niste demoni.

Cea mai celebra intrare in Shambala este – dupa cum se crede – in Tibet, iar cea mai “larga” deschidere este la Polul Nord terestru. Se crede ca datorita acelei catastrofe care a acoperit lumina soarelui, un posibil meteorit, ori o eruptie vulcanica in lant, acestia au fost nevoiti sa foloseasca in aparatele de zbor un echipament oarecum asemanator cu cel al astronautilor actuali, sau cu cei care piloteaza avioane cu reactie.

Aceste imagini se regasesc in mai multe desene rupestre, mai ales in America de Sud. cei ce s-au retras sub pamant au dus cu ei o civilizatie si o tehnologie avansate, iar dupa catastrofa au iesit din cand in cand la suprafata sa invete omenirea – cei ce au ramas si s-au adapostit prin pesteri – despre noile tehnologii, despre cultivarea pamantului etc.

Acestia apar ca veritabili zei, dar care apoi s-au transformat, dupa ce s-au impreunat cu femeile oamenilor, ca ingeri cazuti, pedepsiti de Iahve.

Datorita echipamentului de zbor si a formulei de respiratie tehnologica – probabil nu mai erau obisnuiti cu aerul de la suprafata – cei din pesteri i-au descris ca pe demoni, cu “copite” (incaltarile speciale ce nu lasau sa se vada piciorul si degetele), cu “coarne” (tuburi de respiratie, sau posibile antene de comunicare, sau cu ochii mari si bulbucati – de la castile de zbor, ori cu”aripi” – dispozitive de zbor personala, mai mici fata de aparatele de zbor care cuprindeau mai multi “ingeri” si conduse de un sef – “marele zeu”. – si care sunt descrise ca “tronuri de foc”, sau “nori de fum”, “coloane de foc”, conduse de heruvimi, cu traznetesi fulgere si cu “ecrane de diamant” (monitoare asemanatoare plasmelor tv actuale).

Practic intreaga tehnologie, noile descoperiri ale omului, ar fi vechi “de cand lumea” si acum sunt “redescoperite” sub indrumarea “zeilor”. Acestia sunt si autorii “premonitiilor” si “clarviziunilor” transmise telepatic anumitor oameni care au capacitati de “mediumuri”. Jules Verne, de pilda, ar fi fost “insuflat” sa scrie despre descoperirile ce au avut loc ulterior, ca lumea sa fie pregatita.

Mai multe amanunte pe aceasta tema pot fi gasite consultand cartile colaboratorului nostru Cristian Negureanu, care vorbeste pe larg despre aceasta “civilizatie a lui Dumnezeu”. Si astazi aceste “care de foc” (in care a fost rapit si Sf Ilie cand s-a inaltat la cer, sau Enoh, cand a vazut Pamantul “de sus”). Dupa uniiinsusi Iisus ar fi apartinut acestei civilizatii,care l-ar fi inviat cu o tehnologie speciala, iar inaltarea ar fi fost produsa de un aparat de zbor individual.

Se presupune ca A doua Venire a lui Iisus, de asta data in postura de conducator universal, se va face “pe norii cerului”, sau cu aceste aparate de zbor. Si astazi cei “de sub pamant” apar in fata omenirii, in ceea ce se numesc OZN-uri, ei fiind ceea ce noi numim “extraterestri”, in realitate ei fiind “intraterestri”.

Dupa alti autori, acestia ar fi cei ce au indus masoneria oamenilor din actuala era, inca de la Templul lui Solomon, ei fiind cei ce au lasat Piramidele Egiptului Antic si pleiada de zeitati la care faceau referire egiptenii si faraonii. Acestia ar fi pornit lucrarea lui Hiram Abif, primul francamason, iar de la el s-a structurat o societate secreta care “cunoaste adevarul” si stie cine ar fi “marele arhitect”.

Aceasta societate, care din Egipt s-a transmutat la evrei in zona Istraelului, pentru a se raspandi si a conduce lumea, este “populatia iubita de dumnezeu, de conducatorul celor de sub pamant”, cei de odinioara “locuiau la suprafata” dar care s-au retras in Agartha. referitor la cataclism se presupune ca este acelasi care a “scufundat” – adica a trimis sub pamant, Atlantida si pe atlanti.

De aceea se si spune in masonerie despre loja Marelui Orient, sau ca masonul respectiv, dupa moarte (adormire), s-a retras la “tatal sau” din Marele Orient (locatia despre care se stie ca reprezinta intrarea in Shambala). Ca atare, Shambala este, dupa unii, Edenul, sau raiul pe pamant (o gradina infloritoare, cu plante nemuritoare, de o frumusete paradisiaca). Acest rai ar avea si o ramificatie pe sub muntii Bucegi catre tara noastra, care la randul ei a fost numita “gradina Maicii Domnului”.

Din aceasta pestera, des invocata in legendele dacice a venit Zamolxe, ca sa-i invete si sa-i stapaneasca pe geti. Populatia “de sub pamant” ar fi de statura mai inalta, 1,90 – 2,05 metri, ceea ce oamenilor de la inceputuri – cei ce au supravietuit la suprafata – si care din motivele catastrofice ce au actionat asupra organismelor nu depaseau 1,45-1,50 m, acestia li se pareau adevarati giganti.

Ca atare, “ingerii cazuti” in impreunarea cu femeile oamenilor i-au dat pe giganti, dar si progenituri cu malformatii – ciclopi etc. Zamolxe era dupa cum spune legenda foarte inalt, avea “capul in nouri”, dacii fiind mici de statura cand se uitau in sus la el aveau imagine ca are capul in nori. Si adesea “plutea deasupra norilor dupa ce iesea din pestera sa”, ceea ce – spun adeptii acestei teorii – o facea cu un aparat de zbor individual.

Pe de alta parte este interesant cum povestea legata de zeul care este omorat si invie dupa trei zile spre a se inalta la cer este valabila in mai multe civilizatii, conform autorului Eduard Sure – “Marii Initiati”. Si in Mesopotamia, si in Egipt – la Horus, si in Israel (Iudeea), dar si la daci, si in India, la hindusi. Periodic, dupa cum se pare, acesti initiati “paraseau pesterile” spre a deveni invatatii omenirii, dupa care dispareau, mureau, inviau si se inaltau la cer, uimind populatia. Nici dacii n-au fost ocoliti de aceste invataturi ale lui Zamolxe, unul dintre cele “sapte spirite mari” care au dominat omenirea.

Chiar dacă aceste relatări par aiuristice, din când în când se petrece ceva care să dea un pic de crezare faptului că este totuşi ceva deosebit în Bucegi. În 1993 au avut loc o serie de cutremure, doar în zona Sinaia şi Busteni.

Acestea au fost explicate oficial prin proximitatea cu zona Vrancea, dar există mai multe mărturii care spun că înainte de crutremure se auzeau bubuituri puternice, iar mulţi locuitori din zonă au spus că sufereau de insomnie.

Se spune ca autoritatile cunosc despre ce este vorba, iar masoneria care conduce lumea si care doreste sa instaureze Guvernul Mondial respecta cerintele celor de sub pamant, sau cum le denumesc unii – “satanice”.

Toti liderii popoarelor actuale ar fi luat deja legatura cu acesti “extraterestri” si sunt condusi de aceasta civilizatie. Este ceea ce sustine si Daniel Ruzo, dar si alti cercetatori, care considera ca Bucegii sunt “poarta “europeana cea mai mare” a acestei lumi de sub pamant. Alte porti mai exista la popoarele nordice, sau cele de origine anglo-saxona, care s-au confruntat cu elfii, dar si cu o alta populatie de sub pamant, de statura mult mai mica, ce a dat piticii, spiridusii etc.

Mai multi cercetatori ai acestei teorii explica de ce exista acum dorinta de realizare a Guvernului Mondial, de ce apar razboaiele planetei pentru cei ce nu se supun si de ce multora dintre locuitorii planetei li se pare ca liderii lor nu mai iau deciziile juste pentru care au fost alesi. Ca odata ajunsi la putere ei se supun unei alte vointe, care nu corespunde cu cea a poporului elector. Ceea ce, iata, li se pare si multor romani, care cred ca puterea face jocurile “americanilor”, sau “evreilor” sau “masonilor”.

Crizele sunt provocate de grupuri oculte ca “Comisia Trilaterala”, sau “Bilderberg”, ori “Grupul de la Roma”, sau “Cei 300″, ori de “Illuminati”. Cert este ca oricum ai privi lucrurile nu poti sa nu vezi ca exista o legatura care pare o “conspiratie mondiala” si ca omenire a ajuns la un “prag”, prevazut de, cum spuneam mai devreme, “clarvazatori”, iar cei ce trag sforile in subteran trebuie sa se dezvaluie la un moment dat omenirii.

Putem sa amintim aici ce furori a facut in Romania teoria “Flacarii Violet” lansata de Viorel Hrebenciuc despre cum este condus Traian Basescu de forte din umbra.

Dupa unii aceasta se va intampla in 2012, dupa care va urma “Armaghedon”, sau razboiul rebelilor de la suprafata cu fortele “de sub pamant”. Un razboi in care arabii au aflat din Coran ca fortele “luminii” vor fi sprijinite de Allah, de Dumnezeu cel adevarat, altul fata de dumnezeul sangeros al Vechiului Testament si care ar fi reprezentat de Iahve, zeul care conduce armata de sub pamant.

Care armata, ajungand la o tehnologie foarte avansata a considerat la randul ei religia drept “o poveste” si au ajuns sa creada ca orice este posibil, inclusiv nemurirea, ceea ce i-a facut sa se inchipuie “asemenea lui Dumnezeu”.

Numai ca, se spune in Vechiul Testament, ca si in Coran, Dumnezeu i-a pedepsit si i-a aruncat sub pamant, “va fereca Sarpele cel mare” intr-o pestera “pentru o mie de ani”, cat va dura pacea. Apoi, “Fiara” cu “mai multe capete si coarne” va fi eliberata in lume. Dupa care va urma “Armaghedon”.

Fiecare, dupa unghiul din care priveste lucrurile, poate sa deduca fie ca aceasta este “doar o poveste de adormit copiii, simple aiureli”, sau ca este adevarata, dar si aici cu doua variante: una ca acesti locuitori din adancuri care cu multe sute de mii de ani populau suprafata Terrei sunt benefici actualei omeniri, a doua ca, dimpotriva ei singuri si-ar fi provocat catastrofa in urma careia s-au adapostit sub pamant si ca sunt distructivi si malefici, fara a dori ca omenirea sa ajunga la adevarata Creatie.

Mihail Fagarasanu

Sursa: agentia.org

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More