ROMANIA ESTE BOGATA!!!!!

De la KHANDAHAR la ROSIA MONTANA, intre SUA si RUSIA



Intre CRIZA SI TERORISM, ROMANIA si AFGANISTAN sunt singurele puteri ale lumii in domeniul materialelor strategice !



AMERICA nu are zacaminte de URANIU.



Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.



Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni in materie de suprematie MILITARA.



Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala,

iar uraniul in industria nucleara.



Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de “decantare” a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !



Zbaterea de a pune gheara pe minele de “aur” de la RosiaMontana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera:



Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu – Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.



Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.



In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB),

generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.



Generalului american i se intimpla asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau “teroristii”. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!

In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum, in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.

Read More

Statul intenţionează să vândă Romtelecom

27 Noiembrie 2010, ora 10:59

| | | | |

Participaţia de 46% pe care statul o mai are la compania de telecomunicaţii ar putea ajunge în portofoliul grecilor de la OTE, notează evz.ro.

Statul vrea să scoată la vânzare şi restul acţiunilor pe care le mai deţine în cadrul companiei Romtelecom, a anunţat vineri Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Infor maţionale (MCSI). Oficialii ministerului încă se mai gândesc la cea mai optimă soluţie pentru a valorifica cele 46 de procente pe care le mai deţin din Romtelecom.

Alternativele sunt vânzarea directă câtre Deutsche Telekom sau listarea Romtelecom la Bursa de Valori Bucureşti. Acţionarii Romtelecom sunt OTE - principalul operator de telecomunicaţii din Grecia - cu 54,01% - şi Ministerul Comunicaţiilor - 45,99%. Operatorul german de comunicaţii Deutsche Telekom deţine o participaţie de 30% la OTE.

BAI FRATE CUM POATE STATUL ASTA FUTUT SA SCOATA LA VINZARE CEVA CE NU-I APARTINE????asa pot scoate incet dar sigur si bucati din transilvania, moldova, etc-deja emil constantinesuc a dat startul cu insula serpil;or...si nimeni nu face nimic?

Read More

Aproape 4 ha de teren de la ROMEXPO au intrat în atenţia Mafiei conduse de Elena Udrea, Mihail Vlasov, Cristian Poteraş şi Dumitru Puzdrea

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 1709 şi 2127/ 2004, Guvernul Năstase a acordat Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti (CCIRMB) dreptul de folosinţă, pentru o perioadă de 49 de ani, asupra a două terenuri proprietate a statului, cu o suprafaţă de cca. 18.000,04 mp şi, respectiv, 346.929,76 mp.

Transferarea dreptului de folosinţă gratuită a celor două terenuri a fost notificată prin faptulă că CCIRMB este persoană juridică fără scop lucrativ şi, în acest fel, este sprijinită activitatea de utilitate publică. Numai că CCIRMB nu a respectat regimul juridic în baza căruia a primit cele două terenuri în folosinţă gratuită, închiriindu-le la ROMEXPO, care, la rîndul său, le-a subînchiriat altor agenţi economici privaţi, cum ar fi Omar Hayssam şi Trustul "Intact" al lui Dan Voiculescu. precizăm că Omar Hayssam a închiriat un teren de la ROMEXPO, unde a construit Service City Center, care a încheiat contracte de reparaţii a autovehiculelor Parlamentului şi Guvernului României.

În cursul anului 2007, Trustul Media Intact, patronat de familia lui Dan Voiculescu, a închiriat de la ROMEXPO un spaţiu pentru studiourile Antenei 2. Cele două terenuri date în folosinţă gratuită CCIRMB au atras atenţia Elenei Udrea, care, împreună cu Mafia pe care o controlează, intenţionează să intre în posesia acestora pentru a construi cel mai mare complex comercial din România. După cum se ştie, Secretariatul General al Guvernului este condus de partenera de afaceri a cuplului Elena Udrea-Dorin Cocoş, pe nume Daniela Nicoleta Andreescu.

Aceasta a emis o Hotărîre de Guvern, semnată în regim de urgenţă de slugoiul Boc, prin care se retrage dreptul de folosinţă gratuită asupra celor două terenuri pe care le deţine CCIRMB. Terenurile vor fi în folosinţa gratuită a RA-APPS. Între Mafia Elenei Udrea şi cea a avocatului Mihail Vlasov, preşedintele CCIR s-a declanşat o luptă pentru cele două terenuri. Elena Udrea urmăreşte, în acelaşi timp, scoaterea lui Dan Voiculescu din ROMEXPO.

RA-APPS va concesiona terenurile Mafiei patronate de Elena Udrea, care intenţionează să pună mîna şi pe terenul cuprins între Str. Poligrafiei şi cele două hoteluri care aparţin lui George Copos. Pe respectivul teren, George Copos urma să construiască un imobil, dar Elena Udrea a intervenit la timp şi l-a atenţionat să renunţe, întrucît vor fi puse pe rol cel puţin 2 Dosare Penale în care este incriminat. La realizarea acestui megacomplex vor participa patronul unei pieţe agroalimentare din Bucureşti, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, Dumitru Puzdrea şi alţi mafioţi.

La data de 25 aprilie 2010, a avut loc o întîlnire secretă între Dorin Cocoş, Dumitru Puzdrea şi încă 2 persoane, prilej cu care s-a stabilit ca patronul Complexului "Flora" (situat peste drum de celelalte terenuri) să intre în afacere. Cocoş a precizat că terenul lui Puzdrea valorează 40.000.000 de euro. Deci, acesta va fi suma cu care Puzdrea intră în afacere. Mafiotul Dumitru Puzdrea şi-a exprimat nemulţumirea faţă de evaluarea terenului său, întrucît înainte de declanşarea crizei i s-a oferit suma de 80.000.000 de euro de către fraţii Locic şi nu a vrut să-l vîndă.

Reacţia lui Dorin Cocoş a fost extrem de dură, ameninţîndu-l cu Dosarele Penale în care este cercetat. Devenind acţionar minoritar, Dumitru Puzdrea este convins că va păţi la fel ca fostul său asociat Cătălin Năstase, pe care l-a scos în mod fraudulos din firmă. Construcţiile care vor fi executate pe terenul lui Puzdrea vor comunica prin tunele subterane şi aeriene cu acelea de dincolo de Str. Poligrafiei. Vom reveni.

Copyright Tricolorul

Read More

REVOLTĂTOR: Istoria României aruncată la gunoi (Atenție: imagini șocante!)

vezi toate articolele de Mihai Goţiu

28 august 2005. New Orleans. Dimineața, primarul Ray Nagin a emis ordinul de evacuare a orașului, la puțin timp după ce uraganul Katrina a fost clasificat la gradul 5. Puțini dintre locuitorii New-Orleans-ului l-au luat în seamă. Un ordin asemănător fusese lansat cu un an mai devreme, din cauza uraganului Ivan. Și efectele acestuia nu au prevestit nimic din dezastrul pe care urma să-l provoace Katrina. Au fost, totuși, și persoane care au lut ordinul de evacuare în serios. Studii ulterioare dezastrului au arătat că printre extrem de puținele lucruri pe care le-au luat cu ei au fost fotografiile de familie, cu părinți, copii, prieteni, iubitul, iubita sau chiar cu… cățelul. Au fost și singurele lucruri cu care au rămas. Cu amintirile.

***

7 august 2010. Roșia Montană. La începutul săptămânii, o prietenă m-a sunat să-mi arate niște fotografii revoltătoare. Sâmbătă mi-am făcut timp pentru a urca în mașină și pentru a ajunge la Roșia.

Mai exact la fosta școală a satului, construită, așa cum aveam să aflu de la arhitectul-restaurator Ștefan Bâlici, la 1896. Împreună cu fosta clădire a Primăriei (centru de plasă în perioada Imperiului Austro-Ungar). Pe atunci, autoritățile Imperiului mai construiau școli și primării din aurul scos de aici.

Pe dinafară, clădirea abandonată, poartă urmele zbuciumului din ultimii ani: bucăți de acoperiș rupte de vânt, geamuri sparte, tencuiala căzută pe porțiuni mari. Și, totuși, nimic nu prevestește dezastrul din interior.

De intrat, intru greu, reușind cu multă șansă să evit o grămadă de bălegar, pentru că, de când școala a fost abandonată, un corp al clădirii e folosit ca și… grajd. Iar după ce am intrat, privirea se încețoșează. Furia, revolta și umilința își dau mâna. Furie și revoltă la adresa celor care au lăsat să se producă dezastrul.

Umilință născută din neputința de a te împotrivi tăvălugului distructiv. Fostele bănci ale elevilor au fost rupte în bucăți și aruncate grămadă prin colțurile claselor, ca și cum un uriaș dement și-ar fi făcut de cap pe aici.

Sobele de teracotă sunt făcute și ele praf, fie de cei care s-au ”aprovizionat” pentru a-și construi propriile sobe, fie, pur și simplu, din plăcerea de a distruge. De a tăia orice șansă ca școala să mai devină vreodată funcțională.

Intru într-o încăpere despre care bănuiesc că ar fi fost odată bibliotecă. Mă întâmpină un morman de cărți prăfuite și scorojite. Citesc câteva titluri: ”Riscând mai mult decât viața”, ”Rio Bravo.

La un pas de neființă”, ”Legenda continuă”, ”Poezii”, de Al. Philippide. În liceu a fost unul dintre poeții mei preferați. Deschid la întâmplare cartea: ”Mi-era pustiu în suflet. Plin de trudă/ Mergeam pe malul unei ape,/ Și blestemam în gândul meu cu ciudă/” (”Ceasul greu”).

Îmi fac curaj și merg mai departe. Într-o altă sală au fost depozitate hărțile, planșele și materialele didactice pentru orele de geografie și biologie. N-au scăpat nici ele de la distrugere. Un manechin folosit pentru studierea corpului uman, ciuntit și cu organele interne smule, e imaginea perfectă a momentului: un loc mort, fără inimă și suflet.

Dar nu pentru aceste imagini m-am întors la Roșia Montana. Într-una din clase, printre băncile rupte și balegă de cal, găsesc 12 saci din folie de plastic, cu bucăți de piatră, cărămidă și țigle.

Dar nu orice fel de bucăți. Ștefan Bâlici îmi confirmă: e vorba de bucăți de istorie, vechi de aproape 2.000 de ani, din timpul exploatării romane a aurului de la Roșia Montană: decoruri și capiteluri ale unor monumente funerare sau altare romane. O bucată de stelă funerară.

Țigle groase, din cărămidă, a locuințelor romane. Bucăți de tegulae mamatae (”mamate”) – mai exact urme ale unui ingenios sistem de încălzire și circulare a aerului cald, prin podea și pereți, folosit de romani în casele lor.

Ștefan Bâlici îmi explică și care e particularitatea descoperirilor arheologice din zona Roșiei Montane: faptul că în curțile templelor scoase la iveală de cercetări s-a găsit o diversitate uluitoare de zeități venerate, ceea ce sugerează că la Roșia Montană au venit coloniști din mai toate colțurile Imperiului Roman. Temple asemănătoare s-au mai găsit doar în Galia.

De asemenea, faptul că exploatarea romană a durat aproximativ 50 de ani (ultimele necropole fiind datate în perioada războaielor marcomanice, în jurul anului 170) reflectă un efort excepțional depus în zonă, care a dus la săparea celor 7 kilometri de galerii romane, unice ca dimensiuni și vechime. Îmi spune că nu știe să se fi făcut vreo estimare a populației localității din acea perioadă. ”Era, încă de atunci, o așezare cosmopolită”, afirm, în glumă.

Ștefan Bâlici nu găsește însă nicio explicație sau justificare ca asemenea obiecte arheologice să fie depozitate (sau aruncate, abandonate, cum doriți) într-o școală părăsită, printre bănci rupte și balegă de cal. ”Obiectele găsite în timpul cercetărilor arheologice sunt depozitate în locuri special amenajate, unde pot fi cercetate și/sau restaurate.

Cele care merită sunt expuse în muzee, celelalte constituie obiecte de studiu, care pot oferi informații importante pentru cercetători”, spune el, după care arată spre bucățile ce par a fi decorațiunile unui templu: ”își merită locul într-un muzeu”.

Pe unul dintre saci apar notații cu marker negru specifice cercetărilor arheologice. Inscripția ”MNIR” (Muzeul Național de Istorie a României?) și anul 2001, sugerează anul și instituția care a făcut săpăturile care au scos la iveală obiectele în discuție.

Cum au ajuns, după 9 ani, sacii respectivi în școala părăsită din Roșia Montană e o întrebare la care răspunsurile țin de domeniul absurdului ori ale unei neglijențe crase. Cine are interesul ca asemenea dovezi istorice să dispară ori să se degradeze?

În ipoteza conspiraționistă, conform căreia respectivele obiecte au fost găsite de persoane neavizate și duse în școală, de unde au fost ele luate? RMGC (compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, și care este deranjată de valoarea patrimoniului de aici, care îi încurcă planurile) se laudă cu investiții majore, de milioane de euro în conservarea patrimoniului.

RMGC are în custodie astfel de rezultate ale cercetărilor din zonă, dar, de asemenea, a afirmat anterior că deține audituri internaționale care certifică calitatea și siguranța modului în care acestea sunt depozitate și protejate.

Misterul devine și mai mare când Ștefan Bâlici susține că, în urmă cu un an, împreună cu studenții lui au realizat desenele și schițele necesare pentru ca școala să fie inclusă pe lista monumentelor istorice. Și, spune el, nu-și amintește să fi văzut acești saci.

Acestea nu sunt însă întrebări la care (doar) presa să caute răspunsuri. Fotografiile realizate ieri le voi pune la dispoziția Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Ministerului Educației Naționale, instituții avizate să inteprindă cercetări atât legate de situația degradantă a școlii din Roșia Montană, cât și referitoare la proveniența vestigiilor arheologice și a modului în care au ajuns să fie abandonate într-o școală părăsită.

…

Părăsesc clădirea școlii. Soarele de vară se revarsă asupra Roșiei Montane. O adiere răcoroasă, de munte, încearcă să transmită ceva din liniștea atât de cunoscută a satelor românești, într-o zi de odihnă. Doamna Rodica ne invită la o ciorbă de fasole verde, cu smântână și ardei iute. Am mai mâncat ciorbă de fasole făcută de doamna Rodica.

Vă asigur că o asemenea invitație nu poate fi refuzată. Întrebările rămân însă. Îmi minte îmi vin acei locuitori ai New-Orleans-ului care, fugind din calea dezastrului, și-au luat cu ei fotografiile de familie. Înainte de a-și salva bunurile și-au salvat amintirile. S-au salvat pe ei înșiși. La Roșia Montană amintiri de 2000 de ani sunt aruncate la gunoi, împreună cu balega de cal.

Încerc să-mi imaginez o societate fără istorie. Fără amintiri. Fără educație. Cu școlile devastate și abandonate…

***

… ciorba de fasole e fierbinte. Doamna Rodica, fiica, ginerele și nepoții ei sunt printre cei care refuză să plece din Roșia Montană. Trăiesc de pe urma turiștilor care vin aici. Și trăiesc bine, nu fac față solicitărilor de cazare pe care le primesc, motiv pentru care au și stârnit invidia și amenințările celor care nu fac nimic și trăiesc din iluzia că va veni cineva care să le dea ceva de pomană.

Nu s-au speriat și susțin că dacă cineva le va atinge o singură floare din grădina cu trandafiri din curtea casei, sunt hotărâți să ajungă până la Haga. Determinarea lor e reconfortantă. Și, după cum v-am mărturisit, ciorba de fasole e de nerefuzat.

***

P.S. Între 13 și 15 august sunteți așteptați la Roșia Montană, la ediția a 5-a a FânFest. Puteți să vă convingeți singuri cu această ocazie, dacă Roșia Montană merită sau nu să fie inclusă pe lista monumentelor de patrimoniu UNESCO. Detalii aici:

***

Școala din Roșia Montană. Degradarea vizibilă în exterior, e doar un mic semn al dezastrului din interior

Cândva, școala din Roșia Montana avea o bibliotecă:

Mamate de aproape 2000 de ani, ”conservate” cu balegă de cal:

Cei 12 saci cu vestigii arheologice, abandonați în școala din Roșia Montană

Notații pe un sac: RM 2001 și MNIR (în partea de jos). În 2001, arheologi de la Muzeul Național de Istorie al României (MNIR) au cercetat siturile de la Roșia Montana

Bucată de stelă funerară, aflată în școala abandonată din Roșia Montană

Fragmente de altar, ”depozitate” în școala din Roșia Montană

Ornament sub formă de spirală, din același ”depozit”

Încuiată cu lacăt, o clasă din școala abandonată din Roșia Montană mai păstrează încă dovada scopului ei de odinioară

Imagini de pe șantierele arheologice din Roșia Montană din 2001, un altar și o piatră funerară descoperite cu această ocazie

sursa voxpublica

Read More