Un tânăr de 17 ani a fost găsit mort în camera în care locuia cu chirie, după ce consumase substanţe etnobotanice
Andrei o luase pe căi greşite de mic. I-au fost fatale însă lunile în care din cauza consumului de etnobotanice nu mai mânca şi nu se mai hidrata.Andrei Corneliu Băran părea un tânăr obişnuit. “Un tip ok”, cum spune scurt un prieten de-al său, Victor Vornicu, în încercarea de a-l descrie.
Îmbrăcat mereu după ultima modă, lăsat să locuiască singur într-o cămăruţă din Strada Spătarului, undeva pe Calea Moşilor, Andrei ar fi părut pentru mulţi “genul de băiat care se descurcă”, după cum spune prietenul lui. “Era frumuşel, fetele îl plăceau. Ştiu că a avut multe prietene”, îşi aminteşte cel care, deşi a copilărit cu el pe aceeaşi stradă, abia în urmă cu vreun an şi ceva a ales să se apropie de el.
“Diferenţa de vârstă era destul de mare, eu am 22 de ani. Întotdeauna am încercat să-i dau sfaturi bune. Dar dacă unuia îi zici de cinci ori să nu ia tigaia de pe foc, că se arde, şi el tot o ia, atunci renunţi, nu ai ce să faci. Îţi dai seama că este o cauză pierdută”, spune Victor şi refuză să răspundă dacă vorbele de mai sus fac referire la comportamentul fostului lui prieten.
“Nu am foarte multe lucruri să vă spun, era un tip sportiv, făcea baschet, juca fotbal, ca şi mine, era când deschis şi pus pe caterincă, când închis în el. Ca fiecare, în funcţie de stare. Mie nu prea îmi spunea ce are pe suflet, aşa că nu prea îmi dădeam seama ce se întâmpla cu el.
În ultima perioadă am observat că slăbise destul de mult, nu mai mânca, nu se mai hidrata. Am aflat că, din cauza subtanţelor ăstora etnobotanice, nu mai ai poftă de mâncare. Moartea lui s-a produs în timp, în câteva luni, probabil, pentru că în cazul acesta nu cred că mori de supradoză. Mori pentru că nu te mai îngrijeşti, bagi în tine numai lucruri toxice.
Cu ceva timp înainte să moară, am observat că vorbea foarte repede, trecea de la un subiect la altul fără să aibă logică, era precipitat şi avea privirea tulbure”. Nu-i place să vorbească mult despre Andrei. Nu vrea să spună dacă ştia sau nu de meteahna prietenului lui.
Zice că nu era treaba lui. Deşi, din voce, transpare sentimentul că poate nu a făcut mai mult pentru el: “Să mori la 17 ani din cauza ăstora! E vina lui, nici a mamei lui, nici a anturajului. Cine i-a pus etnobotanicele în mână? Nu s-a dus el în magazin şi şi-a cumpărat?! Suntem vinovaţi noi de ceva?”, îşi arată revolta tânărul de 22 de ani.
“Toată prietenia mea cu el se rezuma la a vorbi cu el şi a ieşi de câteva ori pe la vreun fast-food. În ultima vreme, treceam pe la el, să văd dacă este bine. Apoi venea alt prieten şi tot aşa. Nu am locuit cu el, nu cunosc foarte multe amănunte”.
Andrei a fost găsit mort pe 1 ianuarie anul acesta, în cămăruţa închiriată şi plătită de mama lui. “Uşa era încuiată pe dinăuntru. Cheia era în yală. Am înţeles că maică-sa îl tot suna şi el nu răspundea la telefon. Aşa se face că a venit la garsonieră. Că altfel, ea nu prea dădea pe-acolo. Din câte ştiu, mama lui închiriase în acest imobil o cameră pentru el şi una pentru un văr de-al lui”, îşi aminteşte de evenimentele întâmplate la început de an, administratorul blocului, Andrei Stăvrescu.
La faţa locului, pe la orele 15:00-16:00 s-au adunat poliţiştii de la Secţia 18 din Sectorul 2, Salvarea, descarcerarea, cei de la IML. “Au vrut să spargă uşa cu o rangă, dar a mai avut o cheie mama lui şi, nu ştiu cum au făcut şi până la urmă, au intrat în cameră. Băiatul era deja mort”. Conform declaraţiilor purtătorului de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Christian Ciocan, la faţa locului s-a găsit o ţigară artizanală. Testele de laborator şi analizele medicale au arătat că băiatul consumase plante etnobotanice.
Administratorul blocului povesteşte cum pe la tânăr, care nu se mai ducea la şcoală şi care ajunsese să nu mai iasă cu zilele din casă, se perindau foarte mulţi prieteni. “Cred că nu era singurul care consuma aceste ierburi. Făceau gălăgie, dădeau muzica tare, ceva se întâmpla cu tinerii ăştia. Era ceva de speriat. La un moment dat, l-am întrebat pe unul dintre ei ce fac acolo, că stăteau cu orele, l-am întrebat dacă se mai duc la şcoală. S-a uitat la mine câş, nici nu m-a bagat în seamă”, declară bărbatul.
“A fost pe la mai multe şcoli, cred ca a fost şi pe la Liceul Eminescu, nu ştiu foarte bine, s-a tot mutat de la una la alta, dar faptul că lipsea de la şcoală nu înseamnă că era un nimeni. Un retardat. Era un baiat foarte inteligent, pe care îl ducea bine capul”, îi redresează Victor imaginea prietenului său.
“Provenea dintr-o familie bună. Bunica era inspector şcolar la geografie, tatăl şi bunicul – scriitori. Bunica se ocupa foarte mult de el, îl aducea la şcoală şi trăgea de el să vină la ore. Dar nu aveai cu cine să te înţelegi. Era indisciplinat, ajungea să fie şi foarte violent. La noi în liceu a fost cu intermitenţe. Ţin minte că a frecventat clasele I-IV şi apoi a revenit prin clasa a VII-a. Era mereu supus discuţiei consiliului profesoral, se tot plângeau din cauza lui.
Am hotărât, pentru că era la mijloc o familie de intelectuali, de cadre didactice, să-i dăm şansa de a se transfera la altă şcoală. Ne era şi jenă de fiecare dată când trebuia să o anunţăm pe bunica lui de ceea ce făcea în şcoală. Dacă nu l-ar fi transferat, la noi ar fi rămas repetent. Păcat, pentru că probleme de inteligenţă nu avea, ci doar de comportament.
Ştiu asta de la colegii mei, eu nu am predat la clasa în care el învăţa”, descrie situaţia şcolară a lui Andrei, directoarea liceului Mihai Eminescu din Bucureşti, Anca Negulescu. Şi consilierul şcolar al liceului îşi aminteşte că: “Andrei era violent, foarte agresiv şi în limbaj, şi în comportament, înjura, ba mai mult, adeseori venea cu băutură în şcoală, cu ţigări, ba şi cu droguri. Chiulea foarte mult”. Părinţii lui Andrei se despărţiseră de ceva vreme. Mama îi închiriase o garsonieră, iar ea locuia în alta, cu noul său partener de viaţă.
Ce crede acum mama despre cele întâmplate cu fiul ei? “Mi-e foarte greu să vorbesc despre ce s-a întâmplat. Nu ştiu de ce tocmai copiii care au tot ce îşi doresc fac ce a făcut şi Andrei. Probabil pentru că li s-au dat prea mulţi bani pe mână, pentru că poate li s-a dat prea multă libertate şi li s-a acordat încredere.
Văd şi eu că se întâmplă tot mai multe cazuri de tineri care consumă etnobotanice şi ajung în spitale. Este tragic”, spune Mariana Băran, mama lui Andrei. După care a adăugat, ca o justificare: “de uitat, de revenit, nu o să se întâmple niciodată. Poate de-aia, nici nu pot să vorbesc”.
La un pas de moarte
Pentru a sărbători sfârşitul sesiunii de examene, o studentă la Facultatea de Geografie, de 20 de ani, din Iaşi, s-a gândit că cel mai bun mod de a se distra este să consume băutură, dar şi să încerce pe propria-i piele efectele etnobotanicelor. După o noapte întreagă în care a petrecut împreună cu mai mulţi prieteni, tânăra a ajuns de urgenţă la Spitalul “Sfântul Ioan” din Iaşi. A avut noroc cu o colegă care a anunţat Salvarea, după ce a observat că fata nu mai era conştientă şi că nu se mai putea ţine pe picioare.
“Când a ajuns la noi, era într-o stare critică. Avea o agitaţie extremă, nu ştia unde se află, muşca în gol, aşa cum fac copiii cu un retard. Avea tulburări cardiace. A intrat în comă. A fost internată în Clinica de Toxicologie. A fost perfuzată şi a fost pusă sub medicaţie. Din fericire, am reuşit să îi stabilizăm starea”, îşi aminteşte doctorul Tudor Ciuhodaru, şeful Unităţii de Primire Urgenţe din Iaşi.
Twitter
Facebook
Email
Imprimă
”, e descrierea care ii intampina pe noii membri ai paginii, care mai contine si un mesaj care ii invita pe utilizatori sa “aleaga viata”, folosid un pasaj din filmul Trainspotting, film care are ca tema drogurile.
