Sunt gravidă, ce să fac?
3 days ago
Showing posts with label decebal. Show all posts
Showing posts with label decebal. Show all posts
Tuesday, January 26, 2016
Monday, September 13, 2010
BLESTEMUL LUI DECEBAL SAU LEGENDA SARPELUI
Prima intrebare pe care si-o pune oricine e de ce oare au asteptat atât oamenii locului pentru a se hotari sa dezgroape ceea ce a mai ramas din fabulosul tezaur? Traditia raspunde prin „legenda sarpelui", ce explica frica de-a dreptul ancestrala a taranilor fata de blestemele cu care se zice ca au fost legate aceste comori. Locuitorii din zonele muntoase povestesc:
„In ziua de azi , se vorbeste din ce in ce mai des pe la noi de o neasteptata inmultire a serpilor prin case. Asta inseamna> si ascunde atata realitate cata legenda! Pe măsura trecerii anilor, oamenii siau mai invins spaima mitologica si au cedat ispitei de a cauta. Cei care incepeau sa gaseasca statuete sau monede de aur le ascundeau in casa, pentru a incerca sa la valorifice. Nu treceau nici cateva zile si > era muscat de sarpe, fie ca baga mana in haina, fie ca umbla in traista de pe cuier sau deschidea sipetul.
O data cu insiruirea veacurilor, unul după altul, magia blestemelor parca a mai scazut, dar niciodata definitiv". Pe la anul 1500, in Tara Hategului nu se mai stia aproape nimic despre cele intamplate inainte cu un mileniu si jumătate. Localnicii pomenisera din mosi-stramosi, o sumedenie de ruine necunoscute, risipite prin munti sau la capatul vailor.
Din când in când, brazda plugului mai dezgropa oseminte, caramizi, obiecte de metal si mari pietre cubice, pe care taranii le foloseau la propriile constructii. Tot din batrani, prin satele asezate de-a lungul apelor circulau istorii fabuloase despre comori.
Pentru prima oara de la caderea Sarmizegetusei, abia in sec-ul al XVI-lea umanistul maghiar Gaspar Heltai mentioneaza existenta unui „mare oras disparut <
Taranii suspectati ca ar detine kosoni erau pusi sa inhaleze fum de usturoi ars pana marturiseau totul. In acest fel, autoritatile au reusit confiscarea altor cateva sute de monede din aur pur. In 1804, Monetaria Principatului Transilvaniei, de la Alba-Iulia, trimite un comisar imparatesc in regiune. Acesta plateste 3 tarani din comuna Sibiselul Vechi sa faca sapaturi in Muntii Orastiei, sub directa sa supraveghere, in anumite locuri pe care politia imperiala le aflase de la alti tarani torturati.
Aceasta echipa improvizata ar fi descoperit, după spusele lui Demian Petrisor ce cunoaste toti batranii satului si a stat cu ei de vorba , peste 1000 de kosoni dacici , insa documentele de arhiva consemneaza ca au fost predate trezoreriei dar 987 de monede, ce au fost topite de Monetaria Principatului si transformate in lingouri. Sub aceasta forma , aurul dacic a luat calea Vienei , in tezaurul imperial. Petrisor Demian argumenteaza cu insufletire: „inca de la inceputul veacului nostru devenise evidenta importanta istorica a monedelor dacice de tip „koson" si „lysimach".
Ele nu mai erau tratate ca aurul de trezoreri , ci aveau deja valoare numismatica si arheologica , fapt pentru care le-a crescut pretul. Tot atunci s-au făcut cele dintâi referiri; a insemnarile medicului curant al lui Traian, grecul Criton, cel care scrisese primul despre incredibila comoara descoperita de romanii cuceritori in Muntii Orastiei". Dar calatoriain timp a acestor averi era departe de a se fi terminat !
La 11 iunie 1948, când C-tin Daicoviciu si fiul sau incepusera sapaturile arheologice in Muntii Orastiei, fara sa descopere vreun tezaur, comunistii treceau in proprietatea statului, prin lege, intreaga industrie din România. In seiful unei intreprinderi nationalizate din Hunedoara erau gasiti 3 kosoni din aur masiv care au ajuns in cele din urma la Muzeul Judetean din Deva, unde au ramas pana in ziua de azi.
„Curios e faptul - sustine ghidul local, ce dovedeste multe cunostinte istorice - ca intreaga campanie arheologica desfasurata in primele decenii comuniste, nu a descoperit nici cea mai mica urma de comoara!". Inca si mai curioasa ramane realitatea conform careia zvonurile despre legendarele tezaure dacice nu au incurajat inmultirea cautatorilor, asa cum parea ca se va intampla la inceputul secolului trecut.
„Motivul ar fi , după cum se vorbeste astăzi , aparitia infricosatoarelor povestiri despre nenorocirile intamplate celor ce descopera deja cuibare de comori. In afara de „legenda sarpelui", se spune ca regele Decebal inainte de a muri, si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui cuiva de sange străin ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de un singur koson furat!
Asa se face ca timp de 200 de ani de la primele descoperiri consemnate, pe Valea Gradistii taranii s-au temut cu adevărat de blestemul lui Decebal." - începe Petrisor Demian. Chiar si in ziua de azi, la Orastioara sau Gradistea de munte daca se naste vreun copil handicapat ori se intampla vreo nenorocire intr-o casa, lumea se intreaba in soapta daca nu cumva in acea familie au fost cautatori de comori.
Dar aceasta spaima doar pe jumătate mitica, nu a durat decât pana in primii ani de după caderea comunismului in România. Oamenii spun ca, de când a fost descoperita prima comoara de după 1990, cainii si-au schimbat culoarea, le-au aparut o dunga pe greaban si au capatat o „uitatura de lup".
„In ziua de azi , se vorbeste din ce in ce mai des pe la noi de o neasteptata inmultire a serpilor prin case. Asta inseamna
O data cu insiruirea veacurilor, unul după altul, magia blestemelor parca a mai scazut, dar niciodata definitiv". Pe la anul 1500, in Tara Hategului nu se mai stia aproape nimic despre cele intamplate inainte cu un mileniu si jumătate. Localnicii pomenisera din mosi-stramosi, o sumedenie de ruine necunoscute, risipite prin munti sau la capatul vailor.
Din când in când, brazda plugului mai dezgropa oseminte, caramizi, obiecte de metal si mari pietre cubice, pe care taranii le foloseau la propriile constructii. Tot din batrani, prin satele asezate de-a lungul apelor circulau istorii fabuloase despre comori.
Pentru prima oara de la caderea Sarmizegetusei, abia in sec-ul al XVI-lea umanistul maghiar Gaspar Heltai mentioneaza existenta unui „mare oras disparut <
Taranii suspectati ca ar detine kosoni erau pusi sa inhaleze fum de usturoi ars pana marturiseau totul. In acest fel, autoritatile au reusit confiscarea altor cateva sute de monede din aur pur. In 1804, Monetaria Principatului Transilvaniei, de la Alba-Iulia, trimite un comisar imparatesc in regiune. Acesta plateste 3 tarani din comuna Sibiselul Vechi sa faca sapaturi in Muntii Orastiei, sub directa sa supraveghere, in anumite locuri pe care politia imperiala le aflase de la alti tarani torturati.
Aceasta echipa improvizata ar fi descoperit, după spusele lui Demian Petrisor ce cunoaste toti batranii satului si a stat cu ei de vorba , peste 1000 de kosoni dacici , insa documentele de arhiva consemneaza ca au fost predate trezoreriei dar 987 de monede, ce au fost topite de Monetaria Principatului si transformate in lingouri. Sub aceasta forma , aurul dacic a luat calea Vienei , in tezaurul imperial. Petrisor Demian argumenteaza cu insufletire: „inca de la inceputul veacului nostru devenise evidenta importanta istorica a monedelor dacice de tip „koson" si „lysimach".
Ele nu mai erau tratate ca aurul de trezoreri , ci aveau deja valoare numismatica si arheologica , fapt pentru care le-a crescut pretul. Tot atunci s-au făcut cele dintâi referiri; a insemnarile medicului curant al lui Traian, grecul Criton, cel care scrisese primul despre incredibila comoara descoperita de romanii cuceritori in Muntii Orastiei". Dar calatoriain timp a acestor averi era departe de a se fi terminat !
La 11 iunie 1948, când C-tin Daicoviciu si fiul sau incepusera sapaturile arheologice in Muntii Orastiei, fara sa descopere vreun tezaur, comunistii treceau in proprietatea statului, prin lege, intreaga industrie din România. In seiful unei intreprinderi nationalizate din Hunedoara erau gasiti 3 kosoni din aur masiv care au ajuns in cele din urma la Muzeul Judetean din Deva, unde au ramas pana in ziua de azi.
„Curios e faptul - sustine ghidul local, ce dovedeste multe cunostinte istorice - ca intreaga campanie arheologica desfasurata in primele decenii comuniste, nu a descoperit nici cea mai mica urma de comoara!". Inca si mai curioasa ramane realitatea conform careia zvonurile despre legendarele tezaure dacice nu au incurajat inmultirea cautatorilor, asa cum parea ca se va intampla la inceputul secolului trecut.
„Motivul ar fi , după cum se vorbeste astăzi , aparitia infricosatoarelor povestiri despre nenorocirile intamplate celor ce descopera deja cuibare de comori. In afara de „legenda sarpelui", se spune ca regele Decebal inainte de a muri, si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui cuiva de sange străin ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de un singur koson furat!
Asa se face ca timp de 200 de ani de la primele descoperiri consemnate, pe Valea Gradistii taranii s-au temut cu adevărat de blestemul lui Decebal." - începe Petrisor Demian. Chiar si in ziua de azi, la Orastioara sau Gradistea de munte daca se naste vreun copil handicapat ori se intampla vreo nenorocire intr-o casa, lumea se intreaba in soapta daca nu cumva in acea familie au fost cautatori de comori.
Dar aceasta spaima doar pe jumătate mitica, nu a durat decât pana in primii ani de după caderea comunismului in România. Oamenii spun ca, de când a fost descoperita prima comoara de după 1990, cainii si-au schimbat culoarea, le-au aparut o dunga pe greaban si au capatat o „uitatura de lup".
SURSA HARTACOMORII
Thursday, February 5, 2009
BENDIS-ZEITA AMAZOANELOR
BENDIS zeita pelasga(pre-getica) a luminii intunecate, a noptii, lunii si padurilor, era zeita razboinica venerata de amazoane. Vinatoarea, magia si medicina erau de asemenea patronate de ea. Grecii o identificau cu Artemis, Hekate si Selene, ea inglobind toate puterile acestor zeite. Numele sau trac era Kotys.
Plato, Republic 327a, 328a & 354a :
"Sokrates : M-am dus la Peiraios cu Glaukon fiul lui Ariston pentru a-mi aduce omagiile zeitei Bendis si pentru ca voiam sa vad festivalul a carui inaugurare era. Cred ca procesiunea cetatenilor a fost minunata si a fost la fel de intensa ca spectacolul dat de luptatorii traci. Dupa aceea ne-am facut rugaciunile si am asistat la spectacolul tinut pentru oras." . . .
`Vrei sa spui,' zise Adeimantus, ca nu ai auzit ca exista o cursa cu torta in aceasta seara, purtata de cai in cinstea zeitei? Pe spatele cailor? Aceasta este ceva nou pentru mine. Ei isi petrec tortele unii altora si apoi va fi un festival de noapte demn de vazut"
"De asemenea, la fel ca riturile lui Rhea si Dyonisos sint riturile lui Kotys/Bendis prcaticate printre traci, cu care incep riturile orfice" -Strabo 10.3.16
"Anoubeidion (templul lui Anubis): Un loc diferit de templul lui Bendis. (Bendideion)." - Suidas
Ea era denumita Vinatoarea feroce dubla(cu doua sulite, sau Geamana). Femeile din Lemnos care o adorau s-au revoltat impotriva stapinirii masculine si au ucis toti barbatii de pe insula. Numele sau insemna "a lega"caci era stapina magiei si sub patronajul ei se desfaceau nodurile karmice legate prin magie. In imaginile ei era aratata cu o ramura in mina care daruia pasaj liber spre lumea de jos.
In aspectul sau triplu de zeita a cerului, apelor si lumii de jos era cea care"zdrobea orice lucru ce i se opunea cu incapatinare". Amazoanele ii aduceau sacrificii umane, prin razboaiele pe care le purtau in onoarea ei. In razboaie, amazoanele foloseau toporul dublu, arma preferata a zeitei.
Se stie ca in timpul razboaielor daco-romane cu Traian, sora lui Decebal care era Marea Preoteasa a dacilor a decimat cu trupele ei de amazoane trupele romane aflate la sud de Dunare. Atacul lor a fost atit de violent, incit chiar Decebal a chemat-o inapoi pe sora sa.In urma acestor atacuri, Traian a cerut o perioada de refacere,acordata de Decebal si s-a indragostit de ea, propunindu-i sa ii fie sotie si sa o ia la Roma. Aceasta a refuzat, iar in urma mortii eroice a lui Decebal, fiind urmarita de Traian a preferat sa ceara ajutorul zeitei protectoare care, asa cum spune legenda, a transformat-o intr-o stinca. Dochia,stinca ce adaposteste sufletul ei, putea fi vazuta pe Muntele Sacru Ceahlau pina la inceputul secolului trecut, neatinsa de vreme.
