Trebuie sa recunosc ca nu m-a interesat subiectul pina de curind cind, vorbind cu niste prieteni haitieni am inceput sa inteleg cit de cit ce se intimpla in Haiti-violuri, furturi, sclavie moderna, holera, toate induse de asa zisele forte UN, distrug incet dar sigur un popor de luptatori, care incearca din greu sa-si pastreze traditiile si tara libere....e f dureros si incredibil ce se intimpla acolo si, asa cum banuiti deja, cutremurul care a distrus mii de vieti nu a fost natural(HAARP sa traiasca).(karma)
Guvernul SUA plănuieşte să exproprieze şi să demoleze casele a sute de haitieni săraci, care locuiesc în Cité Soleil, pentru a extinde baza militară de ocupaţie a ONU. Contractorul guvernului american, DynCorp, o „prelungire” cvasi-oficială a Pentagonului şi a CIA-ului, este responsabil cu extinderea bazei.
Baza va găzdui soldaţii ONU trimişi cu Misiunea de a stabiliza Haiti (MINUSTAH). Cité Soleil este câmpul de bătălie cel mai încercat al ocupaţiei militare străine, care a început după ce Forţele Speciale l-au răpit şi l-au exilat pe preşedintele Jean-Bertrand Aristide, pe 29 februarie 2004. De atunci, cetăţenii au fost supuşi unor masacre repetate ale MINUSTAH. Contractele de 5 millioane de dolari ale DynCorp includ extinderea bazei militare principale, reconstruirea staţiei de poliţie din Cité Soleil şi a altor două posturi militarizate, precum şi procurarea echipamentelor şi suportului tehnic de antrenament.
Potrivit primarului Cité Soleil, Charles Joseph şi a reprezentantului DynCorp la faţa locului, Agenţia Americană pentru Dezvoltare Internaţională a Departamentului de Stat (USAID) furnizează fonduri pentru extinderea bazei – o utilizare foarte neortodoxă a ajutorului de dezvoltare.
Avocatul Evel Fanfan, preşedintele Asocieţiei Absolvenţilor Universitari Motivaţi pentru drepturile cetăţenilor haitieni (Association of University Graduates Motivatd For A Haiti With Rights – AUMOHD), spune că aproximativ 155 de clădiri vor fi demolate o dată cu extinderea bazei. Până în martie 2009, optzeci de locuinţe au fost distruse. Majoritatea clădirilor avute în vizor sunt locuinţe, iar una este o biserică.
„Au început să lucreze fără să spună niciun cuvânt oamenilor care locuiesc acolo” a spus Fanfan. „Autorităţile nu le-a spus ce se petrece, dacă vor fi repartizaţi în alte locuinţe, ce compensaţii băneşti vor primi sau dacă le vor primi.”
Ocupanţii acestor locuinţe, alarmaţi, au format un Comitet pentru Casele care sunt demolate (Committee for Houses Being Demolished – KODEL), care a contactat AUMOHD. Fanfan a dat un comunicat de presă, iar KODEL a ţinut o conferinţă de presă pentru a face cunoscute manevrele militarilor americani.
„Soldaţii MINUSTAH au venit la conferinţa noastră de presă şi ne-au spus să ne luăm un avocat care să vorbească cu Amabsada Americană, deoarece aceasta este responsabilă pentru ceea ce se petrece”, a spus asistentul pastorului, Eddy Michel.
„Din punct de vedere legal, guvernul haitian nu a autorizat pe nimeni să facă nimic”, a spus Fanfan. „Se presupune că primarul comunităţii Cité Soleil, Charles Joseph, este cel care a autorizat construcţia, dar nu există niciun document în acest sens.”
În 25 martie 2009, Ambasadorul SUA în Haiti, Janet Sanderson, a luat parte, împreună cu şeful misiunii MINUSTAH, Hedi Annabi, la o ceremonie de inaugurare a bazei nou renovate, care va găzdui 32 de poliţişti haitieni, inclusiv o unitate specializată de luptă împotriva rebelilor, precum şi un număr mare de trupe ONU.
Un comunicat de presă din 31 martie 2008, al DynCorp, explica: „Conform ordinului de execuţie emis de Iniţiativa pentru Stabilizarea Haiti-ului (Haiti Stabilization Initiative), DynCorp International va furniza echipament tehnic de antrenament pentru peste 444 de angajaţi ai Poliţiei Naţionale Haitiene.
Ordinul de execuţie include procurarea de către DynCorp International de echipament de bază specializat, neletal, pentru forţele poliţieneşti haitiene, precum şi vehicule şi echipamente de comunicare. Valoarea acestei lucrări este de 3 milioane de dolari.
DynCorp International a fost de asemenea însărcinat cu renovarea staţiei principale de poliţie din Cité Soleil. Această staţie va funcţiona ca locaţie principală pentru noua unitate specializată. Lucrările de renovare şi modernizare vor costa peste 600.000 de dolari.”
Dovezile legate de faptul că SUA a încălcat suveranitatea haitiană şi procesele democratice au ieşit la iveală pe 23 iunie 2008, când grupurile militante pentru drepturile omului, Zamni Lasante, partener în cadrul Programului Principal de sănătate în Haiti, Centrul pentru Drepturile Omului şi de Justiţie Globală (Center for Human Rights and Global Justice), precum şi Centrul Memorial Robert F. Kennedy pentru Drepturile Omului (The Robert F. Kennedy Memorial Center for Human Rights – RFK Center) au emis un raport care dezvăluia faptul că administraţia Bush a blocat ajutorul „pentru salvarea vieţilor” haitienilor, pentru a se implica astfel în afacerile de politică naţională ale acestei naţiuni sărace.
Pe lângă faptul că este cea mai săracă ţară din emisfera vestică, Haiti are aproape cea mai rea apă din lume, fiind pe ultimul loc în lista celor mai sărace ţări în apă din lume conform cu Water Poverty Index.
Centrul RFK a emis documente interne din cadrul Departamentului de Trezorerie al SUA în 4 august 2008, care expun acţiuni motivate politic ale guvernului SUA, pentru a opri acordarea împrumuturilor în valoare de 146 milioane de dolari, pe care Banca de Dezvolatre Inter-americană (Inter-American Development Bank – IDB) le aprobase pentru Haiti.
IDB a aprobat iniţial împrumuturile în iunie 1998, inclusiv suma de 54 de milioane de dolari pentru problemele urgente legate de aprovizionarea cu apă şi proiectele sanitare.
Totuşi, documentele arată că angajaţi ai IDB şi ai Departamentului de Trezorerie al SUA au făcut astfel încât să lege acordarea efectivă a împrumuturilor de anumite condiţii politice neimplicate, cu care liderii americani vroiau să condiţioneze guvernul haitian.
Această intervenţie violează în mod direct ordinul emis de IDB, care interzice Băncii să ia decizii pe baza afacerilor politice ale membrilor statului.
„După mai mulţi ani de investigare a condiţiilor de acordare a acestor împrumuturi, avem acum dovezi clare şi detaliate care atestă intervenţia scandaloasă a guvernului american şi a IDB în oprirea fondurilor acordate pentru salvarea vieţilor cetăţenilor haitieni” spune Monika Kalra Varma, director al Centrului RFK.
„Abuzul lor fiind acum public, ei trebuie să fie precauţi în ceea ce priveşte monitorizarea şi transparenţa care li se solicită. Noi le cerem să implementeze mecanismele de supraveghere necesare pentru a preveni reapariţia fărădelegilor realizate din spatele scenei şi, mai ales, să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de poporul haitian.”
Informaţii la zi din partea lui Cyril Mychalejkou
Atunci când administraţia Bush a stopat ajutorul către Haiti – destinat finanţării aprovizionării cu apă şi a implementării proiectelor sanitare pentru:
„
îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru reducerea incidenţei bolilor şi a mortalităţii în rândul copiilor” – a făcut aceasta într-o ţară în care, potrivit International Action, „
apa este cauza principală a mortalităţii în rândul sugarilor şi a bolilor în rândul copiilor...
Haiti are acum cea mai mare rată a mortalităţii din emisfera vestică... şi peste jumătate din morţile survenite în Haiti s-au datorat bolilor gastro-intestinale cauzate de apă.”
În ciuda raportului emis în iunie de Centrul RFK, care a etichetat acţiunea ca fiind „una dintre cele mai oripilante ilegalităţi realizate de SUA în ultimii ani” şi a documentelor interne ale Departamentului de Trezorerie al SUA, date publicităţii în august, care dovedesc faptul că blocarea împrumuturilor a fost motivată politic, mass-media nu a scris absolut nimic despre aceasta.
„New York Times” a publicat un articol de 487 de cuvinte („Grupuri militante pentru Drepturile Omului acuză SUA că ar fi orpit ajutorul destinat populaţiei din haiti, din motive politice” “Rights Groups Assail US for Withholding Aid to Haiti, Citing Political Motives,” 24 iunie 2008), acoperind astfel emiterea raportului, care însă nu a mai fost publicat.
În ciuda admiterii faptului că administraţia Bush nu era mulţumită de fostul preşedinte haitian Jean-Bertrand Aristide, şi a faptului că preşedintele Bush a încurajat demiterea acestuia de la preşedenţie în 2004, New York Times a fost fie incapabil, fie a refuzat să recunoască faptul că blocarea ajutorului financiar ar fi putut fi o acţiune deliberată pentru a crea o situaţie ce ar fi putut cauza probleme politice şi sociale – condiţii care ar fi încurajat anumite părţi ale populaţiei haitiene să consimtă la răstrurnarea guvernului haitian, ales în mod democratic.
Dar Jeffrey Sachs, fost consilier la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială, au recunoscut aceasta.
Într-un articol apărut în Los Angeles Times („Din prima lui zi ca preşedinte, Bush a dorit îndepărtarea lui Aristide” – “From His First Day in Office, Bush Was Ousting Aristide,” 4 martie 2004) Sachs scria: „Oficialii americani au ştiut cu siguranţă că embargoul de ajutorare ar fi însemnat o criză în ceea ce priveşte echilibrarea plăţilor, precum şi o creştere a inflaţiei şi colapsul standardelor de trai, care i-au stârnit pe rebeli.”
Faptul că administraţia Bush a cauzat, cel mai probabil, moartea a mii de haitieni prin blocarea ajutorului financiar din interese politice nu era însă o poveste demnă de prima pagină a ziarelor principale din mass-media americană.
Şi nici rolul administraţiei Bush în complotul violent care l-a îndepărtat pe preşedentele Aristide de la putere sau faptul că metoda de a acorda ca recompensă sau a restricţiona ajutorul financiar este folosită ca un instrument politic internaţionalpentru influenţarea, destabilizarea şi răstrurnarea guvernelor.
Există însă trusturi media şi organizaţii la care cititorii pot apela pentru a urmări desfăşurarea unor astfel de cazuri, aşa cum ele au loc.
Pentru mai multe informaţii despre Haiti şi America Latină, vă invităm să vizitaţi site-urile:
Noi informaţii din partea Centrului pentru Justiţie Robert F. Kennedy & Drepturile Omului
Investigaţia realizată de Centrul RFK şi Zamni Lasante, publicată în Lumea Întoarsă pe Dos (Upside Down World) în 26 august 2008, furnizează o nouă perspectivă asupra rolului pe care îl au oficialii americani în blocarea împrumuturilor destinate statului Haiti.
Articolul conţine o privire asupra documentelor eliberate de guvernul american, în urma unui Act al Libertăţii Informaţiei, solicitat de Centrul RFK şi Zanmi Lasante (ZL).
Această solicitare urmărea să demaşte acţiunile oficialilor de la Departamentul de Trezorerie al SUA şi Banca Inter-Americană de Dezvoltare, de a bloca ilegal împrumuturile acordate pentru ajutorarea sectorului social al statului Haiti. Publicarea documentelor a marcat sfârşitul unei lupte de ani de zile care şi-a propus demascarea rolului pe care l-a jucat SUA în această poveste.
Totuşi, aceasta a marcat şi începutul acordării transparenţei faţă de acţiunile guvernului american.
Articolul respectiv, precum şi raportul emis, publicat de Centrul RFK şi ZL, împreună cu Centrul pentru Justiţie şi Dreturile Omului de la NYU, Şcoala de Avocaţi şi Parteneri în Sănătate, a adus un nou nivel de conştienţă asupra acestei probleme în rândul organizaţiilor non-guvernamentale, în cadrul diasporei haitiene, precum şi al oficialilor din guvernul haitian şi cel american.
În această vară, acest raport va fi dat publicităţii în Haiti, atât în limba kreyol, cât şi în franceză.
Raportul cutremurător, “Wòch nan Soley: Negarea dreptului la apă în Haiti,” examinează documentele FOIA şi impactul acţiunilor din spatele scenei pe care acestea le detaliază, furnizând, de asemenea şi un calcul al pierderilor de vieţi umane rezultate în urma acestor acţiuni criminale.
Raportul analizează de asemenea violarea drepturilor omului. Acesta, precum şi analizele FOIA, au fost redate în „New York Times”, „Miami Herald” şi în alte publicaţii majore.
De la emiterea acestui raport, membrii congresului au început să investigheze posibilele ilegalităţi din jurul acestor împrumuturi şi să exploreze soluţii politice pentru prevenirea repetării acestora.
Experienţa şi informaţiile dobândite din scrierea acestui raport şi miltarea pentru obţinerea transparenţei acţiunilor politice în acest caz a ajutat Centrul RFK să-şi dezvolte eforturile de militare în favoarea reformelor legate de ajutorul acordat altor ţări şi argumentul bazat pe drepturile omului pentru donor accountability.
În ciuda articolului şi a raportului respectiv, poporul haitian continuă să sufere datorită acţiunilor inumane ale SUA realizate prin intermediul Băncii Inter-Americane de Dezvoltare (IDB).
Comunitatea din Port-de-Paix, care a fost programată iniţial să primească fonduri din aceste împrumuturi în anul 2001, aşteaptă încă reabilitarea sistemului public de aprovizionare cu apă.
Aceste întârzieri au adăugat noi obstacole la actuala cursă de obstacole cu care se confruntă proiectele de dezvoltare din Haiti. Impactul, care se face resimţit şi în prezent, al intervenţiei SUA în blocarea împrumuturilor acordate statului Haiti afectează cel mai mult copiii din Haiti, care continuă să supravieţuiască fără a avea acces la surse de apă curată, lipsite de pericolul poluării şi care să fie suficientă.
Totuşi, eliberarea documentelor şi raportului FOIA a creat un spaţiu constructiv pentru dialog cu IDB. În timpul scurs de la eliberarea raportului, în Port-au-Prince IDB a implementat în sfârşit, proiectele de apă, fără alte amânări.
În timp ce progresul la sol este lent, paşii care au fost făcuţi de la eliberarea raportului dau în sfârşit semne că apa va veni într-o zi în Port-de-Paix şi sperăm şi în alte părţi din Haiti, care aşteaptă aceste resurse din 2001.
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi:
Citiţi şi:
yogaesoteric
iunie 2011
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
