Cucuteni-Tripolie: Semne ale unei civilizații străvechi

Daniel Roxin: Cucuteni-Tripolie: Semne ale unei civilizații stră...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

25,000 Year Old Buildings Found In Russia

(Before It's News)

In Russia, in the Caucasus mountains, not far from the cities Tzelentzchik, Touapse, Novorossiysk and Sochi, there are hundreds of megalithic monuments. The Russians call them dolmens. Russian and foreign archaeologists have not yet discovered their use. All these megalithic dolmens you see below in the pictures are dated from 10,000 years to 25,000 years ago, according to the website Kykeon.   Other archaeologists put the age of these megalithic structures at 4000 to 6,000 years old.  

Credit: The Living Moon

Thousands of prehistoric megalithic monuments are known throughout the world. Some of the least known outside the former Soviet Union, however, are those in the Caucasus. These dolmens cover the Western Caucasus on both sides of the mountain ridge, in an area of approximately 12.000 square kilometers of Russia and Abkhazia. 

Credit: The Living Moon

The Caucasian dolmens represent a unique type of prehistoric architecture, built with precisely dressed cyclopic stone blocks. The stones were, for example, shaped into 90-degree angles, to be used as corners or were curved to make a perfect circle. The monuments date between the end of the 4th millennium and the beginning of the 2nd millennium B.C. 

Credit: The Living Moon

While generally unknown in the rest of Europe, these Russian megaliths are equal to the great megaliths of Europe in terms of age and quality of architecture, but are still of an unknown origin. 

Credit:  Kykeon

The Caucasian dolmens represent a unique type of prehistoric architecture, built with precisely dressed large stone blocks. The stones were, for example, shaped into 90-degree angles, to be used as corners or were curved to make a circle.

 Credit:  Kykeon  

In spite of the variety of Caucasian monuments, they show strong similarities with megaliths from different parts of Europe and Asia, like the Iberian Peninsula, France, Great Britain, Ireland, Netherlands, Germany, Denmark, Sweden, Israel and India. A range of hypotheses has been put forward to explain these similarities and the building of megaliths on the whole, but still it remains unclear.

Approximately 3,000 of these megalithic monuments are known in the Western Caucasus, but more are constantly being found, while more and more are also being destroyed. Today, many are in great disrepair and will be completely lost if they are not protected from vandals and general neglect.

Credit:  Kykeon

Credit:  Kykeon

Credit:  Kykeon

Credit:  Kykeon

 Credit:  Kykeon

 Credit:  Kykeon

Credit:  Kykeon

Credit:  Kykeon

The dolmens are found in the area of Krasnodar.  Krasnodar  is a city and the administrative center of Krasnodar Krai, Russia, located on the Kuban River about 148 kilometers (92 mi) northeast of the Black Sea port of Novorossiysk.

Concentrations of megaliths, dolmens and stone labyrinths have been found (but little studied) throughout the Caucasus Mountains, including the Abkhazia. Most of them are represented by rectangular structures made of stone slabs or cut in rocks with holes in their facade. These dolmens cover the Western Caucasus on both sides of the mountain ridge, in an area of approximately 12.000 square kilometres of Russia and Abkhazia.

The map above shows locations of known Dolmen structures. The original source for the following images came via a Russian Website

Map of dolmen locations

The dolmens have a limited variety in their architecture. The floor plans are square, trapezoidal, rectangular and round. All of the dolmens are punctuated with a portal in the center of the facade. While round portholes are the most common, square ones are also found. In front of the facade is a court that usually splays out, creating an area where rituals possibly took place. The court is usually outlined by large stone walls, sometimes over a meter high, which enclose the court. It is in this area that Bronze and Iron Age pottery has been found – which helped date these tombs -, along with human remains, bronze tools and silver, gold and semi-precious stone ornaments.

Credit: The Living Moon

The repertoire of decoration for these tombs is not great. Vertical and horizontal zigzags, hanging triangles and concentric circles are the most common motifs. One decorative motif that is quite common is found across the top of the porthole slab. 

It can best be described as a lintel held up by two columns. Pairs of breasts, done in relief, have also been found on a few tombs. These breasts usually appear above the two columns of the porthole decoration. Perhaps related to these are the stone plugs, which were used to block the porthole, and are found with almost every tomb. They are sometimes phallic-shaped.
Some unusual items associated with dolmens are big round stone balls, double balls and animal sculptures.

Credit: The Living Moon

Credit: The Living Moon

Dolmen pyramid in Mamed canyon


Credit: Wikipedia
One of the most interesting megalithic complexes – group of three dolmens – stands in a row on a hill above Zhane River on the Black Sea coast in the Krasnodar area near Gelendzhik, Russia. In this area there is a great concentration of all types of megalithic sites including settlements and dolmen cemeteries. Large stone mounds surrounded the two monuments.

Credit: The Living Moon
The central dolmen is rectangular in plan, 4 x 4 meters, while the two flanking dolmens are circular, 4 and 5 meters in diameter. The two round dolmens had been bulldozed – probably in the 1950s – in order to harvest the surrounding trees, but the main structure of the central dolmen had not been damaged.

Credit: The Living Moon
Another (fourth) dolmen near the Zhane River has a secret entrance at the back of the chamber, and a façade, dummy entrance and courtyard at the front of the dolmen. There in addition to these pristine dolmens were some ruined dolmens.
  Credit:  Kykeon  
The dolmens have a limited variety in their architecture. The floor plans are square, trapezoidal, rectangular and round. All of the dolmens are punctuated with a portal in the center of the facade. While round portholes are the most common, square ones are also known. In front of the facade is a court that usually splays out, creating an area where rituals undoubtedly took place. 

Credit: The Living Moon

The court is usually outlined by large stone walls, sometimes over a meter high, which enclose the court. It is in this area that Bronze and Iron Age pottery has been found – which helped date these tombs -, along with human remains and bronze tools and silver, gold, and semi-precious stone ornaments. The repertoire of decoration for these tombs is not great. 

Credit: The Living Moon

Vertical and horizontal zigzags, hanging triangles and concentric circles are the most common motifs. One decorative motif that is quite common is found across the top of the porthole slab. It can best be described as a lintel held up by two columns. Pairs of breasts, done in relief, have also been found on a few tombs. These breasts usually appear above the two columns of the porthole decoration. 

Credit: The Living Moon

Perhaps related to these are the stone plugs which were used to block the porthole and are found with almost every tomb. They are sometimes phallic-shaped. Some unusual items associated with dolmens are big round stone balls, double balls and animal sculptures.

 Credit:  Kykeon

The Caucasian dolmens were originally built in harmony with the natural landscape

Credit:  Kykeon

 A long-term project to stody the dolmens ha been sponsored and administered by the Institute for Study of Material Culture History, Russian Academy of Sciences, St.Petersburg, since 1997


The Project was supported by  Russian Ministry of Culture (1998-2006); the State Committee for Protection of Cultural Heritage (Krasnodar area, Russia) (1998-2006); Russian Fund for Humanities (1999-2002, 2006); The Fund of the President of Russia (2001); National Geographic, Committee for Research and Exploration (2001, 2003)

From invisiblelycans

From invisiblelycans

From invisiblelycans

From invisiblelycans

 More stories
The Wildest Ride, And It’s All Electric Flight 
Seven Headed Snake Rocks The World 
17 Mysteries Awaiting Explanation 
Newest Moon Structures Discovered, Video 
 Shadow Men, Ghosts And Demons: Ten Inexplicable And Creepy Photographs
Strange Spacecraft: Whose Are They 
25,000 Year Old Buildings Found In Russia 
13 World Mysteries Without Explanation
300 Million Year Old Machinery Found In Russia, Experts Say Aluminum Gear Not The Result Of Natural Forces, May Be Extraterrestrial 
Grey Aliens Filmed By KGB, Russian Alien Autopsy 
High Tech Power Generation Older Than The Inca Claimed in South America By Researcher 
UFO Caught Over Wind Farm In Devon, England; Light Ships Seen In Mexico And By ISS 
15 Modern Sea Monsters, Photos And Video 

From invisiblelycans 
Principle Investigator: Dr.Viktor Trifonov, Institute for Study of Material Culture History, Russian Academy of Sciences, St.Petersburg

Location of Project: Russia, Gelendjik, Krasnadar area, Black Sea coast

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

 

Read More

TRACII, ISTORIA ASCUNSA - IN SFIRSIT

Istoria antică a Europei ar trebui rescrisă! Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile traco-geto-dacice au stăpânit teritorii vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii.

În călătoria pe care v-o propunem către trecutul îndepărtat al Europei vi se va prezenta o nouă perspectivă asupra istoriei antice. Multe dintre lucrurile pe care le credeați deja bine stabilite vor fi zdruncinate. Fapte și evenimente puțin cunoscute vor veni să redefinească istoria...

Probele materiale și izvoarele istorice dovedesc că tracii aveau o cultură avansată și că erau creatori rafinați de artă, că lumea greacă a fost puternic influențată de cea tracă, grecii preluând de la traci tradiții și zeități.

În același timp, incursiunea în spațiul antic traco-geto-dacic vă va aduce în prim plan uimitoare comori antice din aur și argint și personalitățile remarcabile ale unor eroi care au rămas adânc întipăriți în memoria umanității. 

Nu în ultimul rând, veți descoperi că traco-geto-dacii au ajuns la conducerea Imperiul Roman, un lucru menționat clar și dincolo de orice discuție de chiar izvoarele antice latine.

Desigur, odată cu vizionarea acestui film, întrebările de genul: "De ce nu găsim aceste informații în cărțile noastre de istorie?" sau "Cine vrea să ne fure istoria?" vor deveni mai acute și vor pretinde cu mult mai multă forță un răspuns de la autoritățile politice și științifice românești.

Ideea este că redescoperirea adevăratei noastre istorii e un proces accelerat pe care nu îl mai poate opri nimic. Indiferent de forțele care se opun, adevărul despre fabuloasa noastră istorie iese cu iuțeală la lumină. Iar acest lucru are darul de a ne face mai uniți și mai puternici... 

Așadar, Omule Bun, te invit să urmărești acest film făcut cu credința că neamul nostru se poate trezi din somnul cel de moarte. Bucură-te de el, meditează asupra acestor informații și fă-l cunoscut tuturor celor din jurul tău!


Cu drag, Daniel Roxin

P.S. Dacă ne apreciezi munca, dă un Like pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/pages/Asocia...NOTĂ - Filmul poate fi preluat cu embed de oricine. Încărcarea lui pe alte conturi YouTube, Vimeo ș.a.m.d. nu este permisă decât după data de 15 decembrie 2013!

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

DIN NOU DESPRE DACI

Noi suntem urmasii Romei sau Roma e urmasa noastra? 

Posted in BLOGURI, DACI, ORTODOXIE by saccsiv on octombrie 6, 2013

Oare nu trebuie să ne mire felul elogios în care dacii sunt prezentaţi, mai ales de către autorii străini, în timp ce ai noştri “oficiali” continuă să susţina teoria romanizării şi a barbarismului dacilor?

[...]

“Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi.” (Daniel Ruzo-savant peruvian)

„Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.” (Jules Michelet- cărturar francez)

“Cand primise titlul de împarat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti însotitorii din suita sa erau din neamul acelora… Avand în jurul lui astfel de însotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul.” (Lactantiu, De mortibus persecutorum)

“Aceşti bieţi ţărani, cu mantălile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap, ei de care se râsese atâta, dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că li curge în vine tot sângele vechilor daci.” (Kohn Abrest)

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” (Huszti Andras)

“E drept însă că această viaţă, care tocmai se implanta în Dacia, ajunsese pe povorâşul decăderii; ea nu ar fi putut da o odraslă atât de roditoare, dacă nu s-ar fi altoit pe viţa cea plină de vânjă, a rasei tracice din poalele Carpaţilor” (A.D. Xenopol)

Dacii, moesii, tracii n-au fost în toate vremurile aşa de războinici, că istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul răboiului s-a născut în ţara lor? Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate provinciile, care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman…(Flavius Vegetius)

“Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc să-şi ridice privirile spre Miază-noapte şi să unească toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizaţiei mediteraneene şi, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. 

Thracii care, după spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor după Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor şansă de a intra în istoria universală ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizanţului, prin împăraţii pe care i-au dat cu prisosinţă atât Răsăritului cât şi Apusului.” (Mircea Eliade)

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neândoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării” (Eugene Pittard)

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” (Gordon W. Childe)

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică până în Iberia şi din Nordul Africii până dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.” (Dionisie Periegetul)

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor, el s-a format de treizeci de secole. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . .

 În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpânii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . .

 Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. 

Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . .

 A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sângeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian”. (Felix Colson, 1862)

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit.

 Ea a devenit în Italia întai limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai târziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întâi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întai limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” (I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942)

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire când nu se vede pădurea din cauza copacilor?” (Petre Morar, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”)

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică” (Roger Clemence, “Buletinul Societăţii de Antropologie”, Paris 1879)

“Purtătorii civilizaţiilor cele mai vechi ale Chinei şi Japoniei au imigrat în epoca neoliticului, în mare parte, din sud-estul Europei, din regiunea Nipru, Dunăre şi Balcani” (arheologul german Klaus Schmith)

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, când au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspândită de la malurile Dunării până în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. 

Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricând, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani” (Henry Jules Klaproth, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, accompagnés de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”)

“Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii pământului românesc, au rămas aceeaşi din epoca neolitică, a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam” (Albert Armand)

“Limba Română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei” (Ekstrom Par Olof)

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.” (Carolus Lundius, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”)

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” (Isidor din Sevilia)

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii – pelasgii – , aparţinând timpului neoliticului.” (A. Jarde)

“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători din epocile bronzului şi fierului” (Marija Gimbutaş – ”Civilizaţie şi cultură: vestigii preistorice în sud-estul European”)

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani !” (William Schiller în cartea ”Unde s-a născut civilizaţia?”)

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” (Huszti Andras)

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” (Bonaventura Vulcanius)

“Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decât al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adâncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci, după judecata mea, condamnând puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice; după cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa din totdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.” (Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597)

Cititi va rog mai multe in articolele:

Noi suntem: daci, geţi, traci… – partea II

Noi suntem: daci, geţi, traci… – partea I

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

 

Read More

MAREA ZEITA MAMA A STRAMOSILOR NOSTRI

Zeiţa Hestia ori Hesta, al cărei nume semnifică cămin sau casă, a fost zeiţă a vetrei şi a focului sacru la străbunii noştri Geo-Daci. “Trebuie reţinut faptul că Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc – Marele Zeu.

Soarele de andezid de la Sarmizegetuza nu este altceva decît vatra altarului reginei Hestia ( Vesta), vatră pe care ardea focul nestins. În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular, dacic, aflăm că absida centrală avea „34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă, iar la mijloc „era vatra focului sacru”.

După Palladio aflăm că ambele temple ale zeiţei Vesta de la Roma, aveau aceeaşi formă (de potcoavă). Este bine să se ştie sau să se reţină faptul că, cultul zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de Traco-Daci, înainte de întemeierea acestui oraş peninsular.”

Că zeiţa Hestia aparţine strabunilor noştri şi nu grecilor sau romanilor, este probat de cele mai vechi urme de civilizaţie din lume, descoperite în România, la Cotu Miculinţi, în judeţul Botoşani; printre altele, fiind descoperite şi cele mai vechi locuinţe din lume (bordeie) datînd de acum 20.000 de ani, avînd în centru vatra străbună. Marija Gimbutaş declara:

“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători din epocile bronzului şi fierului”

În aceasta perioadă a matriarhatului se înscrie viaţa şi activitatea reginei Hestia a strămoşilor geto-daci. Primul scriitor antic care aminteşte de Hestia este Herodot (425 d.Hr). El spune că sciţii se închinau “înainte de toate, la Hestia apoi la Zeus şi la Geea”. Tot el aduce un amănunt:

“în limba scită Hestia se spune Tabiti”. Deci, zeiţa focului la sciţi purta numele de Tabiti. Trebuie să menţionăm că de la traci, zeiţa Hestia, în acest timp, trecuse în olimpul grecesc. Hesiod alcătuise o teogonie după bunul lui plac, “ca să pună ordine” între zei”. În felul acesta zeiţa geţilor Histia sau Hestia devine tacit zeiţă a grecilor.

Tot Herodot, menţionând luptele lui Darius cu sciţii arată ca Idanthyrsos, regele acestora a spus solului trimis de perşi: “Ca stăpân eu recunosc decat pe Zeus, strămoşul meu, şi pe Hestia regina sciţilor.

Prin sciţi el înţelege pe geţi. Situaţia Hestiei este clarificată pe parcurs de Diodor din Sicilia, care scria: “La aşa numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zalmoxis susţinea că şi el a intrat în legătura cu zeiţa Hestia. Zalmoxis a fost aducătorul Belaginelor (a Legilor Frumoase) pe care le primise de la regina fecioară Hestia.”

“Acestă ignorare a cultului Zeiţei Focului, a rolului lui Zamolxis de intermediar între divinitate şi om, a dus la concluzia eronată că dacii ar fi fost politeişti. Repetăm: Zamolxis, regele Dacilor, a primit Beleaginele de la zeiţa Hestia, după cum la arieni, Zarathustra a primit legile „de la o zeitate bună”

Legile Belagine (legile frumoase), un cod moral şi spiritual de viaţă de care amintesc mulţi autori antici, astăzi este însă necunoscut. Este posibil ca şi informaţiile spirituale şi ştiinţifice, inclusiv astronomice/astrologice, să aibă aceeaşi sursă: comunicarea cu zeiţa Hestia sau cu alte entităţi spirituale.

” Hestia sau Histia, zeiţa geţilor, ca pământeană, a fost regină a strămoşilor traco-daci în perioada matriarhatului, o regină fecioară, care în cea mai îndepartată antichitate a organizat statul strămoşilor traco-geţi şi cultul focului în vatra “Cetăţii Regale”, o mică fărâmă din soare-focul ceresc care topea gheaţa şi oferea muritorilor căldura necesară vieţii.

Genealogia reginei Hestia, alcătuită de Hesiod, nu are nimic comun cu realitatea. El nu a făcut altceva decât a introdus cultul zeiţei Hestia de la geto-daci în lumea greacă, romană şi a altor popoare. La romani Hestia apare sub numele de Vesta iar preotesele se numeau vestale.

Regina Hestia sau Istia, Iasta sau Vesta şi-a desfăşurat activitatea în jurul fluviului Istru la traco-daci. Că ea a fost în adevăr regină pământeană ne încredinţează faptul că a fost reprezentată plastic, uneori ţinând în mână sceptrul, emblemă a suveranităţii, iar în “Statuia Giustiniani”, aflată într-un muzeu din Roma, o vedem pe Hestia sau Vesta înveşmântată într-un dublu hiton (A. Mitru, op. cit. 40, 41, 47, 54, 55, 66, 199, 258).

Emblemele suveranităţii acestei zeiţe sunt o dovadă că ea a fost în adevăr regină a traco-dacilor, apoi a fost introdusă de Hesiod în panteonul Olimpului şi adorată pe un vast teritoriu, euro-afro-asiatic

Descoperirea numeroaselor statuete feminine (bogatul inventar de figurine feminine, prezentat de Radu Florescu Miclea, în Preistoria Daciei, fig 24, 37, 41, 46, 54, 57, 78, 80, 88, 103, 112, 115, 119, 124, 130, 136, 157, 159, 161, 167, 178, 181, 187, 189, 203, 210, 227, 262, 263, 265, 268, 272, 350, 352, 360, etc) sunt o dovadă pentru evoluţia şi cultura statului traco-dac, în perioada matriarhatului. La aceasta se adaugă cele 21 de statuete feminine descoperite lângă Moineşti (Bacau), într-un sanctuar.

O “Mare Zeiţă” s-a descoperit la Trufeşti (Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin) s.a.. Acest mare număr de figurine feminine ilustrează, ca în nici o parte a Terrei, perioada matriarhatului, avansată în Daco-România. “Arheologia daco-română a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne încredinţează că, în perioada matriarhatului, statul strămoşilor Daco-Traci era condus de o femeie, ajutată de un sobor feminin.”

Informaţia oferită de Herodot, că Hestia la sciţi a avut alt nume, aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la traco-daci la celelalte popoare prin intermediul culturii greceşti. Aceştia şi-a însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi.

Hestia a fost regina strămoşilor traco-daci; după moarte a devenit zeiţă a focului. În perioada patriarhatului, sciţii o adorau sub numele de Tabiti, grecii sub numele geto-dacic de Histia sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta.

Cultul ei s-a generalizat în spaţiul euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului. “În astrologie există un asteroid cu acest nume, Vesta, care are semnificaţia „păstrătoarea flăcării”, a adevărului şi a altor valori spirituale şi culturale naturale, având puteri transformatoare şi creatoare (sexuale). Vesta este de o importanţă specială pentru cei care au simţul unei misiuni sau unui scop în viaţă, creând mediul prielnic pentru împlinirea acesteia.

Zamolxis are ca şi corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru derivând atât din etimologia cuvântului (zal=zeu, mox=moş, bătrân), cât şi din filosofia de viaţă simplă şi naturală, ascetică uneori, pe care a predat-o getodacilor. O confirmare a acestei legături spirituale iniţiatice între Zamolxis şi Vesta (Hestia) o găsim în astrograma natală a României, care este reprezentativă pentru poporul român, trecutul şi viitorul lui.”

Pr. Dumitru Bălaşa

via ramania

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Bulgaria The Golden Traditions - NESTINARI - The unique Fire phenomenon

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

DWARKA, INDIA: ANTEDILUVIAN 12000 BC CIVILIZATION - CITY OF KRISHNA...

NOTE 1: In Slavic Aryan Vedic DWAR (ДВЕРЬ) means DOOR and DWARKA (ДВЕРКИ) means MANY DOORS or by simple transliteration - THE GATEWAY - in all modern languages. DWAR is not Hindu word and it does not have the neuro-lingual container-meaning in Sanskrit unless it explained with Slavic Aryan Runic.
The word is in use even today in modern Russian language.

HISTORY: Krishna chose a remote location, far beyond the reach of Jarasandh.

He picked distant Dwarka on the western coast of India, far from Mathura, and spent a year putting his plans into action. He built on the sunken remains of a previous kingdom, Kushasthali, which itself was built on older ruins, all underwater in antediluvian time, before 12,000 BC.

Krishna reclaimed a hundred miles of land from the sea and called in Vishwakarman, the architect of the gods to give him a city that was the envy of the world. In Mahabharata's Musal Parva, the Dwarka is mentioned as being gradually swallowed by the ocean.

Krishna had forewarned the residents of Dwarka to vacate the city before the sea submerged it. The Sabha Parva gives a detailed account of Krishna's flight from Mathura with his followers to Dwarka to escape continuous attacks of Jarasandh's on Mathura and save the lives of its subjects. Today Dwarka is a coastal town in Jamnagar district of Gujarat.

Traditionally, modern Dwaraka is identified with Dvaraka or Dvaravati, mentioned in the Mahabharata as Krishna's city. Dwarka was a port, and some scholars have identified it with the island of Barka (БАРКА) mentioned in the Periplus of Erythrean Sea. Ancient Dwarka sank in sea and hence is an important archaeological site.

The idea is not to go in the discussion of how the city went under the sea but the fact is that this city is now approximately under water of the Arabian sea some 135 feet below water. This city has been mentioned in the Mahabharata and that this city has been found, dated, and mapped.

The probable date of this city is between 9500 to 7500 years before present which will put it as 7500 to 5500 years BC (but built on the ruins that predate 12,000 BC).

Mahabharata was not a fictional epic but a reality is also evident from the works of many scholars who have done extensive work in this area, and by getting all the facts together what comes out of the whole is the fact that the near about exact dates of the major happenings in the epic has also been identified.

This at least proves that the Vedic civilization is a much older phenomenon than perceived by many western scholars till date. There is a striking inscription which has been found in the Jain Temple at Aihole prepared by one Chalukya King Pulakeshi.

It says, according to scholars, that the temple was constructed in 30+3000+700+5 = 3735 years, after the Bharat War and 50+6+500 = 556 years of Shaka Era in Kali Era. Today Shaka Era is 1910. Hence 1910- 556 = 1354 years ago the temple was constructed.

Thus the year of inscribing this note is 634 AD. At this time 3735 years had passed from the Bharat War. So the date of the War comes to 3101 BC. This is also the date of Kali Yuga Commencement. Naturally, it is evident that relying on the beginning of Kali Yuga Era and holding that the War took place just before the commencement of Kali Yuga, The verses has been interpreted by considering the clauses of the verse.

It says "3030 years from the Bharat War" in the first line, (Trinshatsu Trisahasreshu Bhaaratdahavaaditaha) where the first clause of the sentence ends. In the second line, the second clause starts and runs up to the middle of the third line thus (Saptabda.....Kalaukale). This means 700+5+50 = 755 years passed in the Kali Era.

It is clear from the former portion of the verse that 3030 years passed from the Bharat War and 755 years passed from Kali Era. Kali Era started from 3101 BC. 755 years have passed, so 3101-755 = 2346 BC is the year when 3030 years had passed from the Bharat War. So 2346+3030 = 5376 BC appears to be the date of Bharat War.

Megasthenis, according to Arian, has written that between Sandrocotus to Dianisaum 153 generations and 6042 years passed. From this data, we get the average of 39.5 years per king of Indian Dynasties. From this we can calculate 5451 years for 138 generations. So, Krishna must have been around 5771 BC Pliny gives 154 generations and 6451 years between Bacchus & Alexander.

This Bacchus is the famous Bakasura (OSIRIS) who was killed by Bhimasena. This period comes to about 6771 years BC. Thus Mahabharata period ranges from 5000 BC to 6000 BC and Dwarka fits into this scenario perfectly.

NOTE 2: By Slavic Aryan Vedic calendar today is year 7518 since the Creation of the Peace in Star Temple - (during or after the Great War with Bacchus [Osirian] invaders-crossbreeds). From year 7518 deduct 2009 = year 5408 BC the date of The Great War or Bharat (БАРАТЬ - in Slavic Aryan) and Slavic Aryan recorded date fits perfectly with Mahabharata Sanskrit text.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Burebista Celtoctonul – Nimicitorul de celti

Foto (10)

„Boerebistas, barbat get, luand conducerea neamului sau, a ridicat pe oamenii acestia ticalositi de nesfarsitele razboaie si i-a indreptat prin abstinenta si sobrietate si ascultare de porunci, asa incat, in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si Iliria, iar pe celti, cei ce se amestecasera cu tracii si cu ilirii, i-a pustiit cu totul, iar pe boiii de sub conducerea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a nimicit cu desavarsire...” – Strabon, Geographia.

Nicicand nu au avut tracii, fie ei daci sau de alta sorginte, un lider mai impunator si mai influent decat a fost Burebista. Nu sunt cuvintele autorului acestui articol ci ale contemporanilor sai, locuitorii cetatii Dionysopolis, Balcicul de astazi, cei care il numeau cu mandrie "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia". Este regretabil faptul ca, astazi, sursele care sa ne redea adevarata complexitate a geniului lui Burebista, dimensiunile reale, fizice sau morale ale marelui rege trac, lipsesc cu desavarsire. Au ramas doar ecourile faptelor sale in operele unora dintre cei mai ilustri istorici antici, acestea fiind, de fapt, singurele date pe care le detinem. Suficient, insa, pentru a ne crea o imagine despre personalitatea remarcabila a celui care a influentat decisiv istoria in urma cu mai bine de doua milenii.

Pastrand proportiile, putem compara pe "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia" chiar cu Alexandru Macedon... un lider ce a reusit intr-un timp foarte scurt sa ii uneasca pe cei de un neam cu el, sa supuna semintii indepartate si sa sfarseasca neinfrant in lupta o existenta demna de marile personalitati ale istoriei. Si tot asemenea lui Alexandru Macedon, Burebista a luat odata cu el ceea ce realizase. Ucisi in urma unor comploturi, cei doi monarhi nu au lasat in urma imperiile pe care le creasera, acestea fiind sfasiate si impartite intre cei care le-au urmat la conducere.

Cine a fost, insa, Burebista, care au fost realizarile sale si cine au fost personajele cheie care i-au influentat decisiv actiunile, va invit sa descoperim impreuna in cele ce urmeaza.

Burebista - un personaj enigmatic
Aproape orice manual de istorie, in special din seria celor post-decembriste, sustinea ca Burebista, marele rege al daco-getilor s-a inscaunat rege in anul 82 i.Hr si a cazut prada unui complot al nobililor in anul 44 i.Hr., acelasi an in care isi pierdea viata, intr-un mod similar, Iulius Cezar. Chiar daca nu sunt departe de adevar, astfel de afirmatii sunt, insa, nesigure. Cu siguranta ca atari probleme nu s-ar fi ridicat daca, din operele istoricilor antici care s-au ocupat cu istoria dacilor, s-ar fi pastrat macar una. Poate cea mai importanta dintre aceste lucrari, "Istoria Getilor", scrisa de Dion din Prusa (cca 40-120 d.Hr) sau Dion Chrysostomos (Gura de Aur), asa cum mai era cunoscut istoricul antic, mai exista inca in secolul al VI-lea d.Hr., dupa cum afirma un alt istoric important, gotul Iordanes. Chiar daca acesta din urma face o grava confuzie confundandu-i pe goti cu geti, cel mai probabil in ideea de a gasi pentru neamul sau un trecut stralucit, informatiile preluate de acesta din opera lui Dion Chrysostomos sunt in masura sa faca oarecare lumina asupra trecutului lui Burebista:
"Apoi, in vreme ce la goti (geti) domnea Buruista, a venit in Gotia (Getia) Deceneu, pe vremea cand Sylla a pus mana pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Buruista i-a acordat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii (getii) au inceput sa pustiasca pamanturile germanilor pe care acum le stapanesc francii".

Se intelege astfel ca Burebista domnea deja in anul 82 i.Hr., an in care Sylla lua titlul de dictator la Roma. Ca inscaunarea sa nu putea fi departe de aceasta data o arata insasi durata domniei lui. Numai daca presupunem ca moartea sa a avut loc in anul 44 d.Hr, si avem deja 38 de ani in care Burebista a stapanit peste intregul neam al daco-getilor. Cu atat mai mult daca sustinem acea opinie a istoricilor care afirma ca tragicul sfarsit al regelui dac a avut loc cu putin timp inainte de razboaiele panonice ale lui Octavianus (35-33 i.Hr). Evident, o domnie atat de indelungata nu era ceva neobisnuit pentru lumea antica. Acelasi Iordanes vorbeste de un urmas al lui Burebista, Scorilo/Coryllus, ce a condus destinele dacilor timp de 40 de ani. Teres, regele odrisilor (traci din sudul Dunarii), a trait nu mai putin de 92 de ani, dupa cum sustine istoricul Theopompos, iar contemporanul lui Burebista, Mithridades al VI-lea Eupator a domnit 48 de ani (111-63 i.Hr.). Chiar daca nu il putem alatura regilor din sudul si nordul Dunarii, trebuie amintit si monarhul cu cea mai lunga domnie din istoria omenirii, anticul faraon Pepi al II-lea Neferkare, cel care a stat in fruntea Egiptului pentru nu mai putin de 94 de ani (cca. 2278 - 2184 i.Hr.).

Nu trebuie uitata, insa, nici acea parte a istoricilor care neaga vehement veridicitatea scrierilor lui Iordanes si implicit ca Burebista ar fi fost un rege al dacilor in anul 82 i.Hr. Opinia acestora se bazeaza pe un document contemporan cu monarhul daco-get, stela ridicata in cinstea diplomatului Acornion din Dionysopolis (Balcicul de azi). Acornion, un apropiat al lui Burebista, este pomenit cu cinste de catre locuitorii Dionysopolisului, ca unul dintre cei mai de seama cetateni, iar printre faptele sale se numara si o misiune diplomatica efectuata undeva intre anii 70-62 i.Hr., la tatal unui important rege dac, in cetatea Argedava (o locatie inca neidentificata, aflata probabil undeva pe cursul raului Arges). De aici si pana la supozitia ca este vorba de o misiune pe langa tatal lui Burebista, nu a mai fost decat un pas, ceea ce ar echivala cu o restrangere substantiala a anilor de domnie ai acestuia. Informatia este, insa, supusa unor opinii total divergente in randul oamenilor de stiinta, nu putini fiind aceia care sustin ca regele la care soseste Acornion in calatoria sa este chiar Burebista. De altfel, prietenia durabila si ajutorul reciproc dintre cei doi sunt bine cunoscute. Mai mult, razboaiele lui Burebista cu celtii, care au loc in jurul anului 60 i.Hr., se petrec dupa unirea triburilor dace, eveniment care nu putea fi realizat intr-un timp extrem de scurt.

Cu siguranta, insa, ca faptele marelui rege sunt mult mai importante decat biografia sa inca neelucidata.

Cei trei colosi ai Europei si cosmarul celtilor
Premizele pentru o unire a triburilor dacice intr-un singur neam erau deja create in momentul venirii la tron a lui Burebista. Izvoarele vremii arata, fara putinta de tagada, o migratie a clasei razboinice dace din nordul Dunarii catre Transilvania, acolo unde se naste un puternic centru politico-religios al stramosilor nostri. In Germania, Ariovistus incercase unirea triburilor germanice impotriva Romei, in timp ce Mithridades al VI-lea Eupator intemeiase in Asia Mica un stat puternic si intins, ce se dorea un adversar pe masura Cetatii Eterne. Roma isi amplifica tendintele expansioniste si chiar si la celti si la tracii sud-dunareni aparusera tendintele de unificare. Dacilor nu le lipsea decat un lider de geniu, iar acesta s-a dovedit, cu prisosinta, Burebista.

Este cert ca denumirea de rege in lumea barbara desemna, mai degraba, un sef de trib sau al unei uniuni de triburi. Faptul ca Burebista este numit "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia" (un fel de rege al regilor) nu poate insemna decat ca el reusise sa se impuna in fata liderilor locali si sa ii supuna pe acestia sub o singura conducere, fapt nemaintalnit in lumea tracilor. Este foarte posibil ca Burebista sa nu fi avut de infruntat fiecare trib dacic ci, mai degraba, sa fi realizat o mare unire a unor uniuni de triburi deja existente. Ca dovada faptul ca, dupa moartea sa, Dacia ce Mare se imparte in patru, apoi cinci parti, conduse de lideri mai putin insemnati, probabil urmasii sau chiar sefii uniunilor de triburi supuse. Dar unirea dacilor intr-un singur neam nu era decat primul pas din tumultuoasa domnie a lui Burebista.

Asa cum anticipase Herodot, tracii uniti puteau fi cel mai puternic dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalti doi colosi ramasi in lupta pentru Europa, odata cu moartea lui Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus si Cezar. Armata sa numara circa 200.000 de luptatori "ticalositi de nesfarsitele razboaie", suficient cat sa il faca un rival de temut chiar si pentru Roma. De altfel, Burebista nu se teme sa ii infrunte pe gali, pe germanici si chiar pe romani. In lupta data intre anii 73-72 i.Hr de guvernatorul Antonius Hybrida cu locuitorii Histriei, locuitori sprijiniti de o armata de barbari, prezenta lui Burebista ca adversar al romanilor este una cat se poate de probabila. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma si, totodata, prima dovada pentru el ca romanii nu sunt invincibili. Luptele cele mai aprige se dau insa cu celtii razboinici aflati pe teritoriul Daciei.

O succesiune a bataliilor date de Burebista este greu de realizat. Putinele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales ca el nu intra in atentia istoricilor greco-romani decat in momentul in care era evident ca Dacia devenise o problema spinoasa pentru "lumea civilizata". Cel mai probabil, Burebista a declansat razboiul impotriva boiilor si tauriscilor aflati sub conducerea lui Critasiros in dorinta de a elibera vestul Daciei de amenintarea si jafurile continue ale celtilor. Insusi Strabon afirma ca, dupa ce cucerisera Roma in anul 390 i.Hr, si dupa izgonirea lui de catre romani "boiii se stramutasera langa Istru, traind amestecati cu tauriscii si razboindu-se cu dacii, pana cand acestia le-au sters neamul de pe fata pamantului". Acelasi Strabon sustine ca Burebista a "pustiit pe celtii care erau amestecati cu tracii si cu ilirii si a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci". Atat de crunta a fost razbunarea lui Burebista incat pamantul celtilor boii, anarti si taurisci a ramas loc de pasunat pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar si Strabon se lasa uneori purtat de exaltare. Faptul ca boiii nu au fost exterminati, asa cum sustine istoricul antic, o confirma insusi Iulius Cezar, cel care ii descrie pe celtii supravietuitori incercand sa scape de napasta dacilor si cautand aliante cu triburile galice pentru a prada din nou. In plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de astazi.

Nu la fel stau lucrurile si cu scordiscii aflati la gurile Tisei. Fosti aliati ai dacilor in campaniile de jaf de la sudul Dunarii, ei devin adversari ai lui Burebista si sunt aproape stersi din istorie de uriasa armata a dacilor. Ca astfel au stat lucrurile, o poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat ca, atata vreme cat Roma era principalul advesar al lui Burebista, acesta sa fi incercat o campanie impotriva latinilor stiind ca poate fi impresurat de celtii cei razboinci si imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un razboi pe cel putin doua fronturi, astfel ca, o campanie indreptata initial spre celti si apoi spre cetatile de la Marea Neagra si catre Balcani este cea mai plauzibila desfasurare a lucrurilor.

Cele mai sangeroase lupte ale lui Burebista se incheiasera. Dacia fusese eliberata de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea sa in fruntea dacilor era departe de a se fi incheiat. Ducand o politica expansionista demna doar de marii luptatori ai Antichitatii, el isi indreapta atentia catre bogatele colonii grecesti de la malul Marii Negre. In anul 55 i.Hr, cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleaca in fata dacilor. Urmeaza Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din temelii cetatea ce cutezase sa il infrunte), Tomisul si Mesembria. Alte cetati refuza lupta si se predau pasnic, asa cum se intampla cu locuitorii Dyonisopolisului. Muntii Haemus sunt si ei trecuti in stapanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu Roma parea inevitabil.

Sfidand practic pericolul, Burebista intreprinde campanii de jaf in Macedonia si Iliria, acolo unde romanii se vad nevoiti sa se recunoasca infranti. Mai mult, monarhul dac incearca sa influenteze politica Romei si se implica puternic in razboiul dintre Pompei si Cezar. Acelasi Acornion din Dyonisopolis este omul care negociaza din umbra cu Pompei in favoarea dacilor. Privita astazi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, insa, una cat se poate de logica la momentul respectiv. Cezar avea toti sortii impotriva sa. Pierduse prima batalie impotriva lui Pompei, iar acesta din urma se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, intr-un discurs public el lasa de inteles ca se baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul sa fie puternicul sustinator al romanului daca nu dacul Burebista?

Istoria nu este, insa, una previzibila. Desi o armata numeroasa a dacilor marsaluia in ajutorul lui Pompei, Cezar anticipase pericolul si atacase fara sa mai stea pe ganduri. La Pharsalos, el obtine o victorie ce avea sa schimbe fata lumii pentru totdeauna. Nu putem decat sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca razboinicii daci ar fi ajuns la timp in ajutorul lui Pompei. Drept raspuns, noul lider al Romei nu se gandea decat la razbunare. In Macedonia, el maseaza o armata uriasa, circa 150.000 de legionari, cu mult mai mult decat i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul sau gand era acela de a da o lectie cutezatorului rege dac. Nu apuca sa isi duca planul la indeplinire. Este ucis in anul 44 i.Hr, in urma unui complot al senatorilor. La scurt timp, Burebista cade prada unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care ii supusese. Dacia este sfasiata aproape imediat in patru parti, apoi in cinci, asa cum ne spune istoricul Strabon. In Transilvania, acolo unde preotul Decenu preluase puterea regelui si acolo unde se gasea cea mai puternica factiune dacica, avea sa se nasca, cat de curand, un alt rege pe masura lui Burebista… nimeni altul decat Diurpaneus - Decebal.

El, marele rege Burebista, isi ocupase deja locul printre zeii neamului sau.

sursa descopera

Read More

Piatra insemnata – Colti , judetul Buzau

O ştire :

„Arheologii de la Muzeul judetean Buzau au descoperit in zona asezarilor rupestre din Muntii Buzaului o piatra gigantica inscriptionata cu semne apartinand unei civilizatii necunoscute. "Piatra insemnata", cum a fost supranumita, este in forma de ciuperca si se afla la Brotari, comuna Colti, locul altor celebrele asezari rupestre, Aghaton si Fundul Pesterii, care cuprind simboluri incepand din Epoca Bronzului si pana in perioada crestinismului timpuriu.
Directorul Muzeului judetean Buzau, Doina Ciobanu, a spus ca "sunt semne absolut ciudate, in forma de triunghi, steluta sau patrat, cu certitudine facute de o fiinta umana, care nu se regasesc in nici o scriere cunoscuta pana la aceasta ora". Piatra insemnata a fost ingropata de arheologi pentru a nu fi distrusa de turisti sau de alti amatori de senzational. Scrierea va fi prezentata in luna septembrie istoricilor din intreaga lume cu prilejul Simpozionului international de la Sinferopol, Crimeea, unde sunt invitati si istoricii buzoieni.“

Exista in Biserica dintr-o piatra din Aluniş semene cu onduleuri de literă , semene nedescifrate , pe langă cele chirilice , sau semene – desen , ca la Fundu Pesterii – Nucu : sabii akinakes.
Se stie despre această piatră de cand mă ştiu , cineva a redescoperit-o din întamplare şi a lasat puţin uşa deschisa. Savanţi din Iasi şi din Bucuresti , oameni pricepuţi în semne , au facut apropieri , comparaţii, alfabetul runic, Wulfila , scriere pelasgică, alfabet local, etc. nimic sigur.
Semnele din rupestrele de la Nucu ar trebui turnate în plumb : sunt în pericol şi mai sunt tot atat de valoroase. Cel putin piatra este acoperita cu frunze … adica ne miscăm greu !
M-am nascut in com Colti şi am copilarit şi am trait acolo cei dintai 32 de ani ai vieţii mele : toponimul Brotari ( B + rotari) nu există , piatra se afla in alt loc , departe de rupestre . Misterul ( incă unul !) este că semne ale pietrei se află, se pare , şi pe una din Stancile lui Leonardo şi, în mod sigur ,la Nucu.
Am gasit pe NET alfabetul lui Wuilfila : semnele pietrei aduc a raboj , te fac să te gândesti la abac.
Ar trebui cercetată Culmea Spatarului fir cu fir : oamenii se urca in a.t.v.-uri., ajung la Dionisie , se urcă pe scară, fotografiază şi se intorc la oras unde scriu articole , sau se laudă, sau dau indicaţii pe vreun forum.
Grotele cer să fie studiate de o echipa complexă ( nu am nimic cu ziariştii-chiar mi se pare incitant felul cum manuiesc senzaţia); in orice caz ceva trebuie sa se urnească !
Cu ipotezele trebuie mers pană in pânzele albe : această reţinere o dă surplusul de bun-simţ specific şi romanului , însă, cateodată este necesar sa treci peste , altfel templele din Egipt ar fi şi astazi mute . Iaraşi sunt de acord : unde nu şti , unde nu eşti sigur , cel putin trebuie să taci , inventezi nume de locuri ( satul Brotari !?). La Peştera lui Agaton există un – desen- o harta , cu alte semne şi litere alături : ar trebui catalogate , poate cei de mâine nu au chef să tacă. Pentru subiectul – rupestre – trebuie luat în seama Odobescu : le-a vizitat în 1871, a fost însotit de cineva talentat în a face desene , aeste desene există; de exemplu : spune Odobescu că la acel an nu mai exista schitul de maici de la Coltii de Sus şi că a ramas numai satul care de atunci şi pană mai acum 10 ani s-a numit Calugarite ( subsemnastul a invăţat carte cu 7 copii din Calugarite !) . Au ramas casele , unele acareturi şi curtile îngradite. La fel şi satul Lupoaia. În această zonă exista piatra cu pricina; tot acolo Peştera Tartarului. Acele locuri au acelaşi fel de piatră ca la Aluniş sau Nucu , însa distanţele sunt mari.
Ce se arată prin poze este Bisericuţa lui Iosif; cine scrie aceste rânduri nu este specialist nici cel puţin în vreun domeniu apropiat , totuşi se poate observa că semnele de pe piatră ( simple de altfel : drepte si semidrepte – cu sagţi ) nu sunt litere, câte un conglomerat de semne este prea complicat să fie literă.
Cele patru axe de simetrie ale unui dreptunghi – toate in acelaşi desen – dau o literă complicată.
Faptul ca acelaşi conglomerat se repetă – te face să taci.
În zonă sunt cruci din piatra de Ciuta care conţin texte nedescifrate. Se cuvine a fi luate unele masuri de protecţie demne de secolul acesta : aceste vestigii ar trebui acoperite în cupole de sticla incasabilă şi nu îngropate, iar pană la ele ar trebui drum de platină şi nu de asfalt.
Propozitia care spune ca au fost ingropate ca să nu le strice vreun om – mi se pare incredibilă.
Aceste vestigii sunt multimilenare, le-a deteriorat timpul , pe unele, şi turiştii – pe altele.
Ar trebui îndreptata confuzia de locuri : Agatonul şi Fundu Peşterii sunt la Nucu, com Bozioru, Aluniş este un sat din com Colţi , rupestre sunt şi colo şi colo , chihlimbar şi Scorpionul de Camboru ( carpaticus) numai la Colţi, Brotari nu există.

Piatra însemnată se află pe valea Colţilor de Sus , în arealul fostelor sate: Călugăriţe şi Lupoaia – locul se numeşte BROSCARI.

A trecut luna septembrie !
Adresa nr 1 : http://www.octogonul.myforum.ro/5-vt67.html?postdays=0&postorder=asc&start=120

Adresa nr 2: http://picasaweb.google.com/rot.grigore/RupesteAlunisNucu#

Găsiţi fotografii şi in alte locuri de pe Net. Ce părere aveţi ?

Piatra are 20 tone . Semnele de la Colţi se aseamănă cu cele prezentate din Munţii Neamţului. Adresa nr 3: http://www.gardianul.ro/2008/05/25/societate-c12/mistere_in_muntii_neamtului_tablite_imprimate_cu_cele_mai_vechi_scrieri_din_lume-s114482.html

Sa fie bine !
sursa strasihastrii

Read More