Morminte de mii de ani, descoperite pe traseul centurii Ploieştiului

Autor: Alex Călinoiu

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/morminte-mi...

Arheologii au dezgropat, în nordul Ploieştiului, osemenite care datează, cel mai probabil, din Epoca Bronzului. Până acum au fost scoase la lumină scheletele a două persoane.

Lucrările pentru amenajarea Drumului Judeţean 236, prin spatele hypermarket-urilor din nordul Ploieştiului, au debutat cu o descoperire stranie. Reprezentanţii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova au scos la lumină, pe traseul viitoarei şosele, mai multe oseminte vechi de mii de ani.

Arheologii estimează că în zonă ar fi îngropate peste 50 de persoane. Specialiştii spun că, după primele indicii, este vorba despre morminte din Epoca Bronzului, undeva între anii 5.000 şi 3.000 înainte de Hristos.

Dacă săpăturile continuă, e posibil să încurce desfăşurarea lucrărilor la şoseaua de centură. Citiţi în ediţia de mâine ce spun arhitecţii despre importanţa acestor morminte, dar şi ce asigurări dau reprezentanţii firmei care se ocupă de realizarea drumului judeţean.

sursa historia.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

DE AICI PAZEAU DACII TARA BIRSEI

Una din cele mai ascunse cetăţi din Braşov, Heldenburg - Cetatea Eroilor, de lângă Crizbav, va deveni accesibilă turiştilor după ce autorităţile locale au reuşit să reabiliteze un drum de acces. Până acum, la cetate se ajungea doar prin pădure.

• 

Cetatea Eroilor din Crizbav a rămas ascunsă de ochii curioşilor din cauza drumului greu accesibil, care trece prin pădure şi urcă în Munţii Perşani la peste 1.000 de metri. Din fericire, locaţia va fi introdusă în circuitul turistic după ce autorităţile au reuşit să amenajeze un drum.

Fortăreaţa, veche de 3.000 de ani

La picioarele cetăţii se aşterne întreaga Ţară a Bârsei şi tocmai de aceea se pare că dacii şi-au construit aici un turn de observaţie, în secolul X î.H.

“E un punct de observaţie care oferea vizibilitate asupra întregii Ţări a Bârsei. Prima locuire mai intensă a fost în prima Epocă a Fierului, sec X-IX î.H.”, ne spune prof. univ. dr. Florea Costea, specialist în arheologie daco-romană.

Costea a fost primul arheolog care a venit în aceste locuri pentru a face cercetări, în 1981 şi a descoperit nenumărate vestigii. Monedele cu chipul împăratului Claudiu, descoperite aici, arată urmele romane din timpul contopirii celor două civilizaţii.

De altfel, chiar şi la poalele dealului, în zona Valea Mare, ţăranii mai trec cu plugul peste artefacte antice.

S-au găsit vase de lut chiar şi în câmp

Chiar şi pe câmpurile de la poalele munţilor, oamenii locului au găsit tot felul de rămăşiţe strămoşeşti: de la săgeţi cu vârful de piatră la săbii, vase de lut sau ceramică pictată.

Ba chiar şi două morminte de piatră, peste care acum câteva decenii au trecut plugul tractoarelor şi le-au scos la lumină.

Foto 9 din 11

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Mai mult: Foto | De aici păzeau dacii Ţara Bârsei - Ştiri interne | Libertatea.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Zeci de morminte şi schelete umane, descoperite în Piaţa Universităţii!

Mai multe schelete umane şi morminte datând din perioada secolului al XVI-lea au fost descoperite în Piaţa Universităţii, acolo unde se lucrează la o parcare subterană.

Muncitorii care au săpat în plin centrul Capitalei au făcut găsit aceste resturi şi au anunţat autorităţile, anunţă Realitatea.net.

Se pare că în zonă fusese amplasată o mănăstire, Sfântul Sava.

Specialiştii prezenţi la faţa locului au precizat că până la momentul actual au scos la suprafaţă aproximativ şapte schelete, dintr-un total de 40.

"Este un cimitir tipic pentru secolele 17-18, nimic deosebit. Este un loc unde au fost înmormântate persoanele care locuiau în mahala, bărbaţi, copii, femei", a precizat un arheolog pentru Realitatea TV.

"În momentul acesta se efectuează cercetări arheologice. Deocamdată nu se poate estima durata lor, probabil până la finalul anului. Noi eliberăm anumite zone, iar constructorul îşi poate continua treaba", a precizat Adameşteanu.

Scheletele vor fi duse la Muzeul Municipiului Bucureşti.

"Conform legislaţiei din România, beneficiarul care doreşte să cosntruiască o parcare cu o adâncime de 20 de metri a fost nevoit să apeleze la cercetarea arheologică pentru a se cunoaşte care sunt realităţile din teren. Din săpăturile anterioare ştiam că există aici două biserici: cimitrul şi vestigiile de la Sf. Sava. Atunci, conform contractului dintre muzeu şi Institutul de Arheologie pe baza unor autorizaţii.

De pe 5 noiembrie arheologii efectează cercetări în această zonă. În funcţie de rezultatele care vor fi date Ministerului Culturii se va aproba sau nu proiectul pentru această parcare. Această parcare trebuie să ţină cont de acest studiu arheologic", a declarat Gheorghe Mănucu, şeful secţiei Arheologie-Muzeul Bucureşti.

sursa cancan.ro

Read More

DESPRE VESTIGIILE DACE

"arata-mi calea strabune
simt lupii cum sufla in ceafa
arata-mi calea strabune
sunt singur si rupt sunt de haita"

"In cursul lunii octombrei 2009, lucrarile de amenajare a unui drum satesc in localitatea Farcasa, judetul Neamt, par a fi scos la lumina un sanctuar megalitic, ne informeaza pr. dr. Dumitru Ionita din localitatea amintita care, din nefericire, a fost distrus, fara ca specialistii sa fi putut sa-si spuna parerea.

Din cele relatate de inimosul profesor, sanctuarul ar fi avut elemente de corespondenta cu acelea ale celebrului sanctuar de la Stonehenge, din Anglia. Prezent la fata locului, profesorul Ionita a identificat 13 bucati mari de piatra, care ar fi fost dispuse semicircular si care ar fi deservit probabil cultului solar al unei civilizatii necunoscute si misterioase din zona.

Pietrele despre care vorbeste profesorul aveau forma paralelipipedica si lungimi care variau intre 3 si 4 metri, fiecare cantarind cateva zeci de tone. Interventia utilajelor folosite de autoritatile locale pentru amenajarea drumului au netezit practic terenul, colosii din piatra fiind sparti, transportati in alta zona din locul lor de bastina."

"In paduri inalte, in timpul noptii negre,
Sub luna-ceea plina, cea cu luciri funebre,
Se-aude-un lup sihastru, ce urla cu turbare,
Caci si-a pierdut poporul, si-acum aceasta-l doare.

Iar eu il caut prin padure, trecand prin umbra noptii,
Sa-i amintesc ca dacii nu au pierit cu totii;
Si-l rog cu intristare, pe mine sa m-ajute,
Caci fratii nostri vor ca tara lor s-o uite."
SURSA DACIA REVIVAL
"

Read More

Comorile subterane ale Dobrogei

Foto (1)

Cand vine vorba despre pesterile Romaniei, ne rasar in minte Pestera Ursului, Pestera Muierii, Pestera Scarisoara sau, poate, Pestera Vantului. Stim cate ceva despre ele, unele chiar au fost bifate in traseele noastre turistice. Multi dintre noi simt chemarea acestor minunate labirinte, dovezi ale jocurilor capricioase ale naturii, care te invita sclipitoare si reci sa te pierzi in strafundurile lor. Dar putini stiu ca acolo unde natura a fost zgarcita, istoria a compensat.

In acest articol

• Pestera Sfantul Andrei
• Pestera Sfantului Ioan Casian
• Pestera Movila
• Pestera La Adam
• Pestera Limanu

Pesterile din Dobrogea nu sunt nici pe departe la fel de daruite de natura ca cele din inima tarii, insa au o valoare istorica sau biologica inestimabila, fapt care a atras atentia cercetatorilor din toata lumea.

Leaganele crestinismului

Pestera Sfantul Andrei

Devenita azi loc de pelerinaj, pestera este vizitata anual de mii de credinciosi, care vin aici pentru a vedea locul in care a trait si a propovaduit crestinismul Sfantul Andrei.
Aflata in apropierea localitatii Ion Corvin din judetul Constanta, grota a fost transformata in schit in jurul anului 60 d.H. de catre Sfantul Andrei, devenind astfel primul lacas de cult crestin din Romania. In prezent, au loc lucrari de dezvoltare ale ansamblului monahal.

Pestera Sfantului Ioan Casian

Este locul pe care vestitul teolog al Bizantului si in acelasi timp, unul dintre inteimeietorii monahismului l-a ales pentru a duce o viata asceta. Pestera mai fusese locuita si inainte, gasindu-se urme ale locuirii ei pana in secolul X e.n. Astazi, este un loc de pelerinaj pentru credinciosii crestini din toata tara.

Ce legatura este intre planeta Marte si Romania?

Pestera Movila

In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei centrale electrice in apropierea Marii Negre.
Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata.

Nu era pentru prima data cand se descoperea viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata subterana depindea de cea de la suprafata.
Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc complet inchis, un ecosistem in sine, total independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma unui razboi nuclear viata de pe pamant ar disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor.

Se pare ca pestera pastreaza secretul originii vietii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul lor in subteran isi are inceputurile in epoca de gheata.
Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai omului de azi erau maimutele din sudul Africii.

Ineditul acestei descoperiri consta in existenta primului ecosistem din lume al carui viata se bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile descoperite se afla un miriapod care masoara 10 cm, al carui muscatura este veninoasa.
Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut.
Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei.

Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute.

Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe intuneric.
Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult trei persoane o data.

Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde exista surse de apa lichida calda.

Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu productia filmului “The cave” in 2005, in regia lui Bruce Hunt.
sursa descopera.ro

Read More

Taina Juramantului Trac

Cateva milenii transformate in piese din aur greu, inconjurate de legende. Fruntile regilor care le-au purtat s-au transformat de mult in pulbere, iar urmele lor au fost risipite in lume de vantul timpului. Galbenul stins al aurului nu are amintiri, insa enigma traieste...



Sala Tezaurului Romaniei de la Muzeul National de Istorie. Cinci-sase trepte de marmura, un coridor scaldat in lumina rosiatica, flancat de doua grilaje uriase, camere de luat vederi si raze infrarosii intretaiate desupra covorului gros, care inabusa orice zgomot. Inauntrul salii, o explozie de aur scanteind langa peretii imbracati in catifea violet. Aici se afla expuse doar o parte din comorile romanesti. Restul se afla in depozite secrete. Obiecte unice in lume prin incredibila lor frumusete, dar si prin vechimea lor. Bijuterii din aur datate 1200 inainte de Hristos, vase si figuri stilizate ciocanite in foaie de aur, rithoni, grifoni, coroane si sceptre batute in nestemate... Cateva vitrine luminate de reflectoare, ascunse aici, intr-un subsol blindat, sub metri intregi de beton, pastreaza unul dintre cele mai ascunse mistere ale istoriei romanesti. O poveste pornita de la cateva vorbe, care ar putea dezvalui realitatea unei civilizatii complexe, aproape necunoscuta lumii de azi. Un neam imbracat in sclipirile aurului, cunoscator al unei arte comaparabile cu a Egiptului faraonic.

Uluitoarea civilizatie traca

Legenda spune ca atunci, la inceputurile istoriei, regii traci, stapanitorii Lanii de Aur din cantecele orbului Homer, domnitori si peste lumea dunareana, erau uniti intre ei de un juramant tainic. O lege a tacerii invelea acest juramant pentru ca dusmanii sa nu stie ca ei isi aparau impreuna pamanturile si comorile. Vorbele vechi spun ca, de fapt, triburile tracice de pe teritoriul Romaniei erau intr-un fel unite prin infratirea regala a conducatorilor, cu mult inainte de marele Burebista. Cei alesi, initiatii in "Taina Juramantului Traci purtau ca semn de recunoastere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne anume, numai de ei intelese si stiute. Dar asta ar insemna o rasturnare aproape totala a ceea ce se cunoaste! Sa fi fost spatiul romanesc leaganul unei culturi extraordinare, si asta cu 3.000 de ani inainte de Hristos? O civilizatie avansata, uluitoare, despre care nu se stie inca nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile in care s-a nascut istoria, sa fi fost uniti si prin legaturi de sange? Sa fi existat, poate, o dinastie traco-geta al carei mister nu s-a gandit inca nimeni sa-l dezlege? Iar coifurile din aur sa fi fost intr-adevar semnul primei regalitati din arcul carpato-danubiano-pontic? Cat e legenda aici si cat e adevar? Sa existe oare, ca si in cazul uluitoarei povesti a Troiei lui Schillemann, un sambure de adevar? Am enumerat doar cateva dintre teoriile si intrebarile care nu exista in niciun manual de istorie. Putini stiu insa ca, in Romania, au fost aduse la luimina cateva tezaure ce ar putea contine un raspuns. Au fost descoperite, pe rand, nu mai putin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint, care contin, absolut straniu, aceleasi motive si au aproape aceleasi insemne incrustate pe ele. Coifurile din aur au fost gasite la sute de kilometri distanta unul de altul, in locuri diferite, dar toate dateaza din aceasi epoca predacica si au asemanari uluitoare. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu, apoi cel din mormantul de la Cotofenesti, inca unul descoperit la Cucuteni, langa Iasi, cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormant regal si ultimul, cel mai enigmatic dintre toate, coiful gasit nu se stie exact cum, pe malul Dunarii, langa Portile de Fier. Acesta a si disparut in mod misterios din tara, pentru a reaparea tocmai peste Ocean, intr-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Cinci coifuri din metal nobil care seamana ca si cum ar fi fost faurite de aceeasi mana, desi acest lucru este imposibil. Sa fie ele semne ale legaturilor unei civilizatii uluitoare si asupra careia nimeni nu s-a straduit sa se aplece cu destul de multa osardie, exact cum par sa fie si misterioasele cranii din cristal descoperite in sapte parti ale Terrei?

Coifuri cu priviri hipnotice

Fixate pe harta, locurile in care au fost descoperite coifurile din aur formeaza exact un arc de cerc intre Carpati si Dunare, care incepe din capatul sud-estic, de la Iasi, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi Mehedinti si se inchide in coltul sud-vestic al tarii, langa punctul de intrare a Dunarii in Romania, la Cazane. "Existenta unei legaturi stranse intre conducatorii triburilor tracice aflate la nord de Dunare sau chiar si cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea parea, la prima vedere, speculativai, explica marele arheolog roman, profesorul Vasile Boroneant, cel care a dezgropat tezaurul din aur de la Hinova si al carui elev, Emil Moscalu, supranumit "aventurierul arheologiei romanestii a adus la lumina coifurile din mormintele de la Peretu si Agighiol si a urmarit primul "teoria Juramantului Traci. "Eu cred ca civilizatia traco-getica din zona dunareana existenta aici in urma cu 3.000 de ani era nebanuit de dezvoltata. Atinsese o amplitudine deosebita de ritual specific, religios si razboinic, era stratificata chiar institutional, sunt dovezi uimitoare ca aveau sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate inca, si puteau fara discutie sa fabrice propriile obiecte de podoaba necesare acestor ritualuri. Chiar obiecte absolut deosebite, unicat, cum sunt coifurile si chiar marele tezaur , despre care eu cred ca era de productie autohtona, fiind pradat ulterior de populatiile migratoare care au trecut pe aici, si nu fabricat de acestia, asa cum se crede acum. Dovada complexitatii nebanuite a lumii tracice este existenta obiectelor uimitor de importante si de complexe descoperite in necropolele din acea perioada, cum sunt chiar coifurile din aur si alte piese de tezaur mari, dar si marea asemanare stilistica a motivelor de pe coifuri, mai cu seama ca ele se regasesc intr-un spatiu atat de intins, din Moldova pana in Banatul de azi, pe toata curbura arcului carpatic. Lumea traca avea fara indoiala legaturi cu lumea exterioara, dar existau si legaturi intre conducatorii triburilor, legaturi de ajutor reciproc si de apararei.

Uluitorul coif dezgropat la Peretu este inconfundabil.

Imaginea lui o cunosc si copiii de scoala. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, impodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe aparatorile obrajilor si pe partea din spate, iar fruntea lata, prelungita de doi ochi mari, fascinanti, si incruntati a neinduplecare. Simboluri a caror semnificatie nu a putut fi inca descifrata. Dar, straniu, aceeasi privire hipnotica data de ochii supradimensionati se repeta identic pe coiful de la Cotofenesti, din Prahova. Un kilogram de aur pur de 24 de karate, parca lucrat de aceeasi mana si folosind aceleasi simboluri. Al treilea coif este tot din aur si are, ca si celelalte, taieturi identice in zona urechilor, aceleasi reprezentari de animale fantastice si, cu toate ca-i lipseste partea din fata, se ghiceste acolo inceputul ochilor uriasi, fabulosi. Acesta a fost dezgropat aproape de capatul nordic al tarii, la Cucuteni. "Eu inca nu cred ca aceste coifuri sunt legate intre ele, cu toate ca, in privinta lor, exista inca teribil de multe necunoscute. Intai ca ele sunt facute din acelasi tip de aur: mai galben, mai deschis la culoare decat aurul transilvan, care era unul roscat, scos din adancul minelor. Acesta e aur de suprafata, din nispuri aurifere, exploatate pe vaile marilor rauri ce coborau dinspre nord si care are similaritati clare cu aurul din marile tezaure dezgropate in Bulgaria, la Varna si Nisipurile de Aur. Eu nu cred ca aria extinderii coifurilor din aur urca de la Dunare catre Moldova, ci dimpotriva, coboara de la munte catre campiei, mai spune profesorul Boroneant.

Stranii ritualuri de inmormantare

Trei dintre cele cinci coifuri (Iasi, Prahova si Teleorman) au fost descoperite intamplator de tarani. La Peretu, Emil Moscalu a dezgropat un mormant traco-getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, care avea doua camere funerare. Intr-una se afla scheletul unui nobil trac de rang inalt si, surprinzator, in cealalta camera, Moscalu a descoperit ca razboinicul nu fusese dus singur pe ultimul sau drum. Il insoteau doi cai si doi caini, precum si mai multe zeci de obiecte din argint placat cu aur, printre care si marele coif. Inmormantare ciudata, cu influente egiptene, nemaiintalnita pana atunci in zona romaneasca si care nu se repeta decat in cazul siturilor din care au fost explorate coifurile. "E clar ca nu erau coifuri de lupta, ci de parada. Nu faci un coif din aur sau din argint ca sa te apere, materialul e prea moale, deci aveau o alta semnificatie decat stricta referire la ispravile de lupta. Iar razboincii ingropati aveau ranguri inalte, erau nobili, poate chiar regi, caci au fost ingropati cu onoruri, ca niste eroii. Emil Moscalu, "arheologul fara odihnai, a descoperit acelasi mod straniu de inmormantare si in cazul coifului pe care l-a adus la lumina prin 1930, la Agighiol, in Tulcea. Regele trac de la gurile Dunarii a fost ingropat avand alaturi coiful sacru, semn, poate, al legaturii secrete cu cei de neamul sau pe care a dus-o in moarte, apoi caii, carul de lupta si sotia. "Cel mai putin se stie despre coiful de aur descoperit la Portile de Fier, prin 1913. Se zice ca un marinar naufragiat l-ar fi gasit, dupa retragerea apelor, pe undeva, prin zona insulei Simiani. Apoi coiful a disparut misterios, in mod sigur scos din tara cu un vas de cursa pe Dunare, si abia jumatate de secol mai tarziu a fost publicata prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena, in colectia Trau, si acum se afla in galeriile Muzeului Metropolitan din New York. "Da, Moscalu a urmarit o teorie a unei legaturi clare intre conducatori, plecand de la legendele ce vorbeau despre juramantul regilor traci. Teoria unei uniuni tribale, chiar extinsa, este foarte posibila si chiar Herodot afirma ca tracii se purtau cu cruzime intre ei, dar erau puternic uniti, in mod ciudat, in fata unor dusmani comuni. Eu sunt convins ca ar putea fi sustinuta arheologic, fiindca pamantul acesta mai are inca multe enigme de scos la lumina. Vedeti, tracii aveau constiinta originii lor comune si pe cea a unitatii lor ca popor. Comunicau intre ei si aveau o arta complexa, dezvoltata dintr-o mitologie puternica, si e clar ca o civilizatie cladita pe un astfel de nucleu nu putea sa migreze, sa plece din teritoriul comun traditionali, adauga profesorul Boroneant.

O moarte misterioasa

Soarta lui Emil Moscalu, arheologul atins de febra descifrarii Legamantului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parca desprins din povestile despre blestemul faraonilor. Dupa o cariera stralucita, dupa ce a cautat zadarnic secretul "aurului sarbilori, a plecat undeva, pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea ca apar noaptea flacari ale tezaurelor ingropate. Se zice ca, dupa luni de munca, tot ce a descoperit acolo a fost un schelet cu oase rosiatice, parand ca arse in cuptor. Iar cateva saptamani mai tarziu si-a pierdut mintile. Devenise obsedat de hoti si purta tot timpul cu el un rucsac in care toti colegii lui stiau ca ascundea un obiect pretios. Rucsacul misterios i-a disparut intr-un incendiu izbucnit fara explicatie pe santierul unde lucra si astfel nimeni n-a aflat ce continea de fapt. Iar celebrul arheolog a murit in spitalul de psihiatrie, fara sa-si mai fi revenit vreodata... Galbenul aurului inchis intre peretii de sticla ai Tezaurului nu are amintiri, enigmele sunt inca vii. Enigma unui juramant secret, pierdut in negura mileniilor, a unui arheolog care si-a sfarsit viata in ospiciu, cu mintile arse de fantasme nebune, si mai ales enigma semnului ascuns in coifurile stralucitoare ale regilor traci.

sursa felicia

un alt articol excelent despre coiful de la peretu in formula as

Read More