Din reţetele domnului farmacist BOBARU: Lumânărica, medicul plămânilor (Verbascum phlomoides)

Foto: Dreamstime - 4

 

Tratează numeroase boli, de la bronşită cronică şi astm, până la afecţiunile aparatului digestiv. E o plantă înaltă, cu flori colorate în galben, care luminează de la distanţă, luându-se la întrecere cu soarele. Putem beneficia din plin de forţa ei tămăduitoare, urmând sfaturile şi respectând reţetele domnului farmacist Ion Bobaru
Scurtă prezentare

Îşi merită pe deplin denumirea populară, pentru că, zărită de la distanţă, seamănă cu o flăcăruie. În legendele populare este considerată nevasta soarelui, pentru că este prezentă în toate locurile însorite. Cu ţinuta ei dreaptă ca lumânarea, se ridică peste toate plantele dimpre­jur, chiar şi în zonele uscate şi pie­troase, unde prezenţa ei omagiază regal lu­mina soarelui. 

 

Puterea ei vindecătoare a fost descoperită în Antichitate, când Hipocrate o re­comanda ca leac contra rănilor. Aris­totel scrie, şi el, despre se­min­ţele de lumânărică, care, presă­rate pe apă, fac pescuitul uşor. 

 

Primul care i-a descoperit puterea contra tusei cronice a fost Dioscoride. O cunoş­teau şi preoţii strămoşilor daci, care o numeau Diesema. Ca­lităţile acestei plante de leac au fost recunos­cute de ştiinţa moder­nă, care a confirmat faptul că, prin com­poziţia chimică şi efectele binefăcătoare, lumânărica este un adevărat medicament natu­ral. Astfel, s-a demonstrat că florile con­ţin mucilagii, tanin, ulei vola­til, saponozide, lipide şi o sume­denie de substanţe minerale.

Virtuţi terapeutice

În popor, planta cu flori gal­bene poartă mai multe denumiri: lumânarea-domnului, decel gal­ben, coada-lupului, coada-mielu­lui, corcobăţică sau cucuruz gal­ben. Dar indiferent de numele pe care-l poartă, lumânărica este cunos­cută ca medi­ca­ment pentru durerile de piept şi afec­ţiu­nile plămâ­nilor.

Culegere şi păstrare

Planta cu flori aurii se recoltează dimineaţa, după ce se ridică roua. Este recomandat să purtăm mănuşi de cauciuc, deoarece perii care apără tulpina pot pro­voca inflamaţii ale pielii. Se culeg frunzele şi peta­lele, pe care trebuie să ne grăbim să le întindem pe coli albe, în încăperi umbroase şi aerisite, pentru că se ofilesc repede şi îşi pierd din principiile active. 

 

După deshidratare, se mărunţesc şi se depozitează în recipiente de sticlă sau în săculeţe din tifon. Mucilagiile şi alte sub­stanţe binefăcătoare din lumânărică pot fi absorbite de pungile din hârtie şi din acest motiv trebuie să evităm folosirea lor.

Sfatul d-lui Bobaru: "De la lumânărică tre­buie să alegem doar petalele de culoare galben aprins, aflate încă pe tulpină. Este o recoltare destul de mi­găloasă şi necesită foarte multă răb­dare. Nu au valoare terapeutică peta­lele deja căzute, aflate pe sol, în jurul plantei, deoarece conţinutul de prin­­cipii active este foarte scă­zut".

Preparate pentru farmacia casei

Cunoscător de elită al reme­diilor naturale, domnul farmacist Ion Bobaru ne oferă, cu profesio­nalism, riguro­zitate şi exactitate farmaceu­tică formulele principale­lor preparate medicinale din lumâ­nărică.

Macerat la rece

 

Este cel mai valoros medica­ment care poate fi preparat din frunze şi petale, pentru că sub­stanţele binefăcătoare din plantă se dizolvă foarte uşor în contact cu apa şi nu îşi pierd virtuţile tera­peutice.
Adevărat elixir pentru bo­lile aparatului respirator, ameliorea­ză răguşeala, da­to­rită substan­ţelor emo­lien­te, şi este un au­tentic adjuvant în tra­ta­men­tul celor care suferă de tu­se, bronşite, infecţii re­na­le, ulcer gastric sau enterită (in­fecţie a intestinului subţire, cauzată de intoxicaţii sau alergii). Acest medi­ca­ment natural se prepară simplu, fără efort. Iată de ce avem nevoie:
Ingrediente: 15 g (o lingură) lumână­rică şi 250 ml (o cană) de apă rece.

Mod de preparare şi administrare: Apa se toarnă peste planta tocată mărunt şi ames­tecul se lasă, acoperit, vreme de 12 ore, eventual de dimi­neaţa până seara. După această perioadă, se strecoară şi se adaugă 5 g (un vârf de cu­ţit) de bi­carbonat ali­mentar, pentru a preveni irita­ţiile gas­trice. Poţiunea se păstrează în frigider. Indi­cat este să se consume fracţionat, câte două sau trei linguri, înainte de fie­care masă.

Precizare: Se pot folosi petalele şi frunzele, dar are acelaşi efect terapeutic şi planta întreagă, împre­ună cu tulpina, uscată şi mărunţită.

Ceai din lumânărică

Dacă este pregătită corect, infuzia acţionează asu­pra întreg aparatului respirator, datorită mucila­giilor prezente în petale şi frunze. Ceaiul fluidifică secreţiile bronşice, contribuind eficient la calmarea tusei convulsive, ameliorează simptomele bronşitei şi răreşte frecvenţa crizelor de astm bronşic.

Ingrediente şi mod de preparare: Infuzia se obţi­ne amestecând într-un vas emailat 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată şi 250 ml apă (o cană). După ce ames­tecul a dat în clocot, vasul se acoperă şi prepa­ratul se lasă la infuzat 10 minute. La final, se stre­coară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu zahăr. Dacă, totuşi, gustul ni se pare ne­plă­cut, putem folosi în acest scop mierea de albine sau zahărul brun.

Doza recomandată: Două căni pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi seara înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra între­gului organism, acţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, mai ales asupra tenului iritat sau atacat de cu­peroză.

Decoct din lumânărică

 

Ingrediente: 30 g (două lin­guri) de flori şi frunze de lumână­rică mărunţite şi 250 ml apă cloco­tită (o cană).
Mod de preparare şi dozaj: Plantele sunt aşezate într-un vas, apoi se adaugă apa. Se fierb timp de 15 minute, comple­tându-se treptat lichidul care se eva­poră. Licoarea este consumată călduţă, într-o doză de 3 ceşti (o ceaşcă de cafea are 50 ml) pe zi. Reco­mandat este ca poţiunea să fie băută pe stomacul gol, înainte de fiecare masă.

Alte efecte terapeutice: Con­centratul le este indi­cat mai ales celor care suferă de bron­şită, dureri de piept , dureri de stomac, afec­ţiuni ale vezicii urinare sau digestie dificilă.

Tinctură

S-a dovedit a fi mai puternică decât celelalte preparate, iar efec­tele pot fi simţite mai rapid. Ame­liorează durerile abdominale cronice şi recidivante (chiar şi pe cele cauzate de boala Crohn - inflamaţia colonului) dar este şi un bun tratament adjuvant în afecţiunile pulmonare.
Ingrediente: 20 g (o lingură cu vârf) de lumâ­nă­rică uscată şi 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade.

Mod de preparare şi dozaj: Plantele se pun într-un borcan cu filet şi deasupra se adaugă al­coolul. Recipientul se închide ermetic, iar amestecul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.

Doza recomandată: 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.

Indicaţii terapeutice: Datorită proprietăţilor antispastice şi sedative, diluţia de tinctură este o armă de folos în lupta împotriva tusei convulsive. În plus, prin efectul antiinflamator şi antibacterian al principiilor active prezente în delicata lumânărică, combate diareea şi este de mare ajutor celor care suferă de gastrită. De asemenea, tinctura poate fi un analgezic de succes pentru infecţiile dentare.

Maestru în prepararea reţetelor vechilor spiţeri, domnul farmacist Ion Bobaru amestecă în creu­zetele laboratorului său extract de lumânărică, iederă şi nalbă. Alături de alte ingrediente, domnia sa obţine astfel un eficient sirop, care combate afecţiunile bronho-pulmonare, ţine departe cele mai neplăcute simptome ale bronşitei cronice şi vindecă traheita şi laringita.

Vin medicinal

 

Ingrediente: Remediul se obţine din întreaga plantă, fiind necesare 100 g lumânărică la un litru de vin.
Mod de preparare şi dozaj: Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozi­tează în locuri întunecoase. Sunt recomandate 2 lin­guri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptă­mâni. Este un eficient tratament alternativ pentru alopecie (cădere temporară a părului, în urma unei boli de piele sau a unei boli infecţioase), inflamaţii articulare şi reumatism.

Sfatul farmacistului: "Este indicat să folosim vinul alb, care pune mai bine în valoare calităţile terapeutice ale plantei".

Sirop din lumânărică şi miere

Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales copiilor anemici, dar şi celor care suferă de bronşită cronică sau astm. Se prepară amestecând 500 ml de­coct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când componentele se dizolvă şi lichidul devi­ne omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o lin­guriţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi.

Preparate pentru uz extern

Cataplasme emoliente

Au un rol calmant, dar şi cicatrizant, ajutând la retragerea formaţiunilor furunculoase, la ameliorarea eczemelor şi combaterea varicelor.
Ingrediente: 30 g de plantă uscată (două linguri) şi 500 ml lapte dulce.

Mod de preparare şi utilizare: Într-un vas emai­lat, care poate fi pus pe flacăra aragazului, se pun plantele măcinate, apoi se toarnă laptele. Amestecul se fierbe 10 minute, timp suficient ca principiile acti­ve ale plantei să se dizolve în lapte. După fier­bere, poţiunea se strecoară şi se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă omogenizată care se întinde pe o fâşie de tifon. Zona afectată se bandajează, fără a strânge foarte tare, şi se acoperă cu o folie de nailon. Pentru efecte optime este ne­cesar să ţinem cataplasma minimum 30 de minute.

Băi terapeutice

Îmbăierea cu lumânărică este binefă­cătoare pentru cei care suferă de eczeme, psoriazis sau au pielea afectată de arsuri solare. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g lumânărică uscată în doi litri de apă. Tra­tamentul durează două săptămâni, cu o pau­ză de o zi între băi, şi este reco­mandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi externi, este in­dicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g plantă mă­runţită la un litru de apă.

Unguent din lumânărică şi muşeţel

Tratează hemoroizii, fu­runculele, rănile şi arsurile. Se obţine încorporând, prin încălzire, extractul fluid moale de lumâ­nărică într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier).

Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, lăsând tinctura să fiarbă, până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obţin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această con­diţie, esenţa de lumânărică nu se va di­zolva în gră­sime. Ingredientele se amestecă pe foc mic, până când preparatul ajunge la punctul de fier­bere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. După răcirea completă, se păstrează în frigider.

Atenţionări şi contraindicaţii

În perioada de sarcină sau de alăptare se interzice consumul de ceai sau alte preparate din lumânărică. Pe partea din spate a petalelor florilor se găsesc peri care pot provoca mâncărimi pe mâini. Aşadar, este re­comandat ca, după ce aţi pus mâna pe petalele acestei plante, să nu vă atingeţi faţa sau mai ales zona ochilor.

 

Reţete de frumuseţe

Mască din lumânărică şi argilă

Ingrediente: 15 g (o lingură) decoct din pe­tale şi frunze de lumânărică şi 5 g (o linguriţă) de argilă.
Mod de preparare: Argila şi decoctul se ames­tecă până la omogenizare, iar mixtura se apli­că pe faţă. Pentru efecte optime este indicat să se ţină vreme de 15 minute, pentru îndepăr­tare fiind recomandată clătirea cu ceai călduţ de mu­şeţel.

Mască pentru ten sensibil

Ingrediente: 30 g lumânărică uscată (se folo­seşte întreaga plantă, inclusiv rădăcina), 15 g mie­re polifloră.

Mod de preparare: Lumânărica uscată se dă prin râşniţa de cafea până ajunge la densitatea unei pulberi. Se pune într-un vas şi deasupra se toarnă mierea, dizolvată în 30 ml (două linguri) de apă călduţă. Cele două componente se ames­tecă până la omogenizare, apoi mixtura se apli­că pe faţă. Indicat este ca loţiunea să fie ţinută timp de 30 de minute, efectul fiind de catifelare şi împrospătare a tenului.


Domnul farmacist Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Calea Galaţi numărul 29, Brăila, tel. 0239.61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.

 

SURSA FORMULA AS

 cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

A IESIT ROSTOPASCA

• Medicina naturista

Rostopasca

Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant.

Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului.

Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii.

Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.

Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".



Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active).

Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata.

In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.

3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza.

In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai.

4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern


Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19.

Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie.

Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore.

Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in

Rostopasca pictata de A. Durer

�

aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale).

Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza.

Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile.

Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain".

Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza.

Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern


Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca.

In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge).

Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce

�

are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.

Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.


Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace.

In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita.

Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.

Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

SURSA FORMULA-AS.RO

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Busuiocul - planta dragostei

de M. Arjoca, vegetalshapes.com

Busuiocul (Ocimum basilicum) provine din India si din regiunile tropicale ale Asiei. Aceasta planta deosebit de aromata care poate creste pana la 60 cm inaltime, face parte din familia Lamiaceae din care apartine si menta.

Exista multe soiuri de busuioc, cu frunze diferite ca marime, forma si aroma. Unele de exemplu, au miros de lamaie sau scortisoara. Exista soiuri cu frunze purpurii, insa majoritatea au frunzele verzi.

Busuiocul este foarte mult utilizat in bucataria italiana, mai ales la preparatele din rosii (ofera o aroma deosebita sosurilor din rosii). Insa el se consuma mult si in bucataria asiatica atat ca mancare, cat si ca bautura racoritoare.

Pe langa proprietatile sale culinare, busuiocul are si calitati medicale, fiind utilizat la tratarea tulburarilor digestive, respiratorii si la inlaturarea stresului.

In medicina traditionala Indiana (Ayurveda) el este folosit pentru tratarea multor boli fiind considerat o planta ce echilibreaza functiile si procesele corporale.

In afara calitatilor sale alimentare si medicinale, busuiocul, in special soiul Ocimum tenuiflorum, are si valoare culturala si spirituala, ca de altfel toate plantele considerate sacre.

In India, unde se cultiva de peste 5000 de ani, busuiocul este una dintre plantele sfinte, fiind venerat ca si lotusul sacru. In Hinduism el reprezinta reincarnarea lui Lakshmi, consoarta lui Vishnu, cel care se afla in toate si pretutindeni, iar Lakshmi aduce bunastare, noroc si fericire. Intrupare a acestei zeite hinduse, busuiocul poarta numele de “Inegalabilul” (Tulsi) si este celebrat anual prin festivalul Tulsi Vivah, care simbolizeaza uniunea lui Vishnu cu Tulsi. Acest festival deschide sezonul in care sunt permise ceremoniile de nunta.

Intrucat se considera ca busuiocul este foarte apreciat de Vishnu, credinciosii poarta siraguri de margele din lemnul sau, ard frunze sau consuma aceasta planta.

Fiind de bun augur, hindusii considera ca o familie nu este cu adevarat familie daca nu are in gradina sau in casa aceasta planta. Astfel, ei o cultiva in gradina sau in vase pentru a avea binecuvantarea lui Vishnu.
In Romania busuiocul este planta cea mai iubita si cea mai cantata, fiind simbol al dragostei si al norocului. Parfumul sau patrunzator are rolul de a-i proteja pe cei care il miros sau poarta crengute si are puterea de a-i ajuta in dragoste si de a le aduce noroc.

Astfel, el este folosit in multe ritualuri magice cu scopul de a-i purifica pe cei care participa la ele si de a-i ajuta sa obtina fericirea in dragoste si in viata.

Datorita mirosului sau deosebit si a proprietatilor conservante, busuiocul este folosit de catre biserica ortodoxa la producerea apei sfintite (agheasma).

Aceasta apa sfintita are rolul de a alunga duhurile si gandurile rele, bolile, de a ajuta la iertarea pacatelor si la limpezirea mintii. Astfel, cei care o beau conform traditiei si a ritualurilor bisericesti, se purifica sufleteste si trupeste si primesc binecuvantare.

Apa sfintita capata putere deosebita la sarbatoarea de Boboteaza, sarbatoare care marcheaza botezul lui Iisus de catre Sf. Ion in apele Iordanului (06 ianuarie).

Atunci, casele, animalele, oamenii si tot ceea ce le apartine sunt stropite cu ea de catre preot, pentru a alunga spiritele rele, a primi binecuvantare si a avea parte de bunastare. In acea zi oamenii iau de la biserica apa sfintita din care pot sa bea tot anul pentru a avea noroc. Apa se pastreaza in vase curate in care se pune busuioc.

Insa pe langa proprietatile sale purificatoare, romanii considera ca busuiocul este in primul rand planta dragostei, avand puteri afrodisiace deosebite. El simbolizeaza atractia sexuala, fecunditatea, fertilitatea si protectia fata de rau.

Astfel, in cantecele populare si in literatura este des pomenit ca simbol erotic, iar aproape toate ritualurile prin care se urmareste implinirea in dragoste si obtinerea casatoriei, folosesc aceasta planta pentru a spori puterile magice.

In satele romanesti fetele si baietii care merg la hore (dansuri locale), daca vor sa cunoasca un potential iubit sau daca vor sa faca pe cineva sa se indragosteasca fara scapare de ei, poarta o crenguta de busuioc la ureche, in san sau prinsa de camasa.

Busuiocul sporeste puterea de atractie fata de cei de sex opus si creste sansele de a cunoaste pe cineva.

In noaptea de Sf. Ion (06 ianuarie), fetele tinere isi pun sub perna pe care vor dormi, o crenguta de busuioc pe care au luat-o in ajun de la preotul ce a stropit cu apa sfintita casa si oamenii.

Insa in aceasta zi ele trebuie mai intai sa posteasca si inainte de a se culca sa manance o paine foarte sarata. Noaptea se presupune, daca ritualul a fost implinit cum trebuie, ca vor visa ca cel cu care se vor casatori le va aduce apa ca sa isi ostoiasca setea. Astfel, ele pot sa vada in viitor pe cel care le este ursit.

In unele sate din Oltenia (sudul Romaniei), inainte de nunta, mireasa insotita de alaiul de tineri si lautari, strabate pe jos localitatea respectiva pentru a-i invita pe sateni la petrecere dandu-le sa bea alcool dintr-o plosca.

Plosca (o sticla de lemn) este impodobita frumos cu crengute de busuioc. Insa pe acest drum alaiul se opreste la 3 fantani asezate la rascruce de drumuri. Aici, cumnatul de mana (cavalerul de onoare), scoate apa din fantana cu o galeata frumos impodobita cu flori si bani.

Mireasa inmoaie un buchet din ramuri de busuioc in aceasta apa, apoi stropeste fetele si baietii din alai asezati in cele 4 directii cardinale, ca si ei sa aiba noroc in dragoste, sa-si gaseasca pereche si sa se casatoreasca.

Stropitul se face de 3 ori dupa care mireasa rastoarna cu piciorul galeata de apa catre rasarit, locul de unde rasare soarele si incepe o noua zi.

Acestea fiind spuse, fie ca atunci cand va aplecati fata ca sa mirositi parfumul magic al busuiocului din ghiveci sau din gradina, sufletul sa vi se purifice si atingerea dragostei sa va cuprinda inima.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Medicina magica

• LEACURI CELTICE

* Ierburile Sfantului Ioan Botezatorul *

MUSETELUL
(Matricaria Chamomilla)

Semn planetar : Soarele.

Este o planta modesta ca infatisare, dar deosebita prin miros si putere vindecatoare.

Cu petalele delicate si albe, insirate imprejurul unui banut auriu, Musetelul se afla printre plantele in care celebrul Plinius avea o incredere nestramutata, recomandand-o ca leac sigur, care vindeca muscaturi de sarpe, expulzeaza fetii morti din pantecul mamei si elimina pietrele la rinichi.

Datorita infatisarii lui vesele, a mirosului placut si a virtutilor medicale, Musetelul este pus in legatura cu Venus, zeita iubirii. Folosirea lui in antichitate era legata tot de femei.

Banutul auriu, bombat si gol pe dinauntru, este simetric, ca simbol, cu colul uterin. De pe vremea celtilor si pana astazi, musetelul este un leac redutabil contra scurgerilor vaginale sau contra infectiilor cu fungi.

Indicatii terapeutice

Uz intern:

* Anxietate, atonie intestinala, migrene

Reteta: o lingurita de flori uscate se infuzeaza cu o cana de apa clocotita, vreme de 3 minute. Se bea o cana dupa fiecare masa principala. Se poate indulci cu miere.

* Tonic digestiv, gastrite, infectii urinare

�

Reteta : 3 lingurite de flori uscate se infuzeaza intr-o cana de apa clocotita, vreme de 10 minute. Se strecoara. Se beau 4 cani pe zi, inainte de fiecare masa principala.

Tinctura de musetel : o lingura de flori uscate de musetel se lasa la macerat vreme de o saptamana, in 100 ml de alcool de 70 de grade. Se strecoara, se pune in sticlute de culoare inchisa si se pastreaza la frigider. Se beau 15 picaturi, puse intr-un sfert de pahar de apa, dupa mesele principale.

Uz extern:

* Dureri reumatismale, entorse, lovituri, dureri legate de sciatica sau de deplasarea vertebrelor

Se foloseste cu succes un unguent pe baza de musetel.

Ulei de musetel: se fierb pe baia de aburi, vreme de 2 ore si 30 de minute, 5 lingurite de flori uscate de musetel, in trei sferturi de litru de ulei de masline.
Se adauga un varf de cutit de Camfor. Se lasa sa se raceasca si se strecoara printr-un tifon. Se maseaza partile dureroase foarte incet, mereu de jos in sus.

* Eczeme

Reteta : puneti 100 g flori de musetel intr-un saculet de tifon si lasati-l in baie, legat cu un siret de robinetul cu apa fierbinte. Asteptati pana ce apa devine suportabila si intrati in ea. Baia cu musetel aduce mai repede vindecarea, in boli de piele, dar si in caz de hemoroizi.

* Scurgeri vaginale, infectii cu ciuperci

Spalaturi vaginale cu decoct de musetel. Inlatura infectiile si mancarimile.

Reteta : 2 linguri de flori de musetel se oparesc cu 250 ml apa clocotita. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara si se lasa sa se raceasca la temperatura corpului. Se amesteca cu 2 linguri de zer sau de otet de mere.

Se introduce lichidul intr-o seringa de unica folosinta, cu capacitatea de 10 ml, apoi se introduce in vagin. In cazurile acute de scurgeri vaginale se poate folosi de 2-3 ori pe zi.

�

Nu exagerati cu remediul, pentru ca folosit prea des usuca mucoasa fina care captuseste vaginul.

Amestec de ulei eteric de musetel (se gaseste in pravaliile naturiste, dar se poate prepara si acasa, conform retetei de mai sus) cu iaurt.

Reteta : 2 linguri de iaurt + 1 picatura de ulei de musetel. Se amesteca si se introduce in vagin, cel mai bine prin imbibarea unui tampon folosit in timpul menstruatiei.

In medicina celtica, se foloseau si compresele cu ceai concentrat de musetel, aplicate pe locurile bolnave, precum si baile de sezut in fiertura de musetel. Se foloseau scaldatoare din lemn de plop.

Avertisment:

Musetelul nu este o planta periculoasa, dar nu trebuie abuzat de el pe cale interna, pentru ca organismul se obisnuieste usor cu el si isi pierde calitatile vindecatoare. Amareala plantei se atenueaza adaugand o frunza de menta in ceai sau o lingurita de miere.

IEDERA
(Hedera Helix)

Semn planetar : Soarele.

�

E prezenta aproape in toate padurile, agatata de trunchiurile copacilor, pe care le infasoara cu tulpina ei ca o sfoara, plina de frunze lucioase, colorate in verde inchis, care rezista si iarna.

Pentru ca se ridica pana la inaltimi de 20 de metri, parand ca vrea sa ajunga sus, in vazduh, druizii, preotii celtilor, considerau ca iedera este o planta ce face legatura intre cer si pamant, impletind fortele de vindecare ceresti cu cele terestre. O planta magica, ce leaga constientul de subconstient.

Ca toate plantele vesnic verzi, iedera reprezinta, si ea, principiul nemuririi, transmitand omului vitalitate si energie pe termen lung. In zonele unde ea crestea abundent, imbracand copacii in tufe, se credea ca sunt locuri cu iradieri negative, de care oamenii se fereau.

Prin asociere, celtii credeau ca iedera vindeca iradierile negative si are efect pozitiv asupra sistemului imunitar.

Culoarea laptoasa a vinisoarelor care o strabat formeaza desene ce pot fi asociate cu bronhiile, iar curgerea clorofilei prin ele seamana cu circulatia limfei.

Tot atatea similitudini care au impus folosirea terapeutica a iederei in boli de plamani, in blocaje de curgere a limfei, ca anti-inflamator, anti-cancerigen si stimulent al functiilor glandei tiroide.

Indicatii terapeutice

Uz intern:

*Guta, reumatism
Reteta : 3 g de frunze proaspete se infuzeaza intr-un litru de apa, care se pune la fiert 3 minute. Se beau 3 cani de ceai pe zi, intre mese.

* Miomuri, sangerari puternice menstruale

Legenda spune ca faimoasa calugarita germana Hildegard van Bingen ar fi luat o reteta a preotilor druizi, pe care a perfectionat-o aducand-o la desavarsire. Uitata o vreme, ea a fost preluata de un medic german, dr. Claus Schulte, care a realizat o noua reteta, de mare efect. Iat-o:

Ingrediente : 20 g marar, 20 g seminte de telina, 40 g frunze de iedera, 40 g radacina rasa de ghimbir, 40 g cuisoare, 40 g coada-soricelului.

Mod de preparare : se amesteca toate ingredientele. Se pun 2 lingurite la o cana de apa clocotita. Se lasa in repaus 12 minute. Se strecoara. Se beau 3 cani pe zi, vreme de 6 saptamani, de doua ori pe an.

Uz extern:

* Contuzii, plagi cangrenoase

Reteta : preparati un decoct din 3 g de frunze, puse pe foc intr-un litru de apa rece. Se tin pe foc 3 minute, se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara. Se fac 4 aplicatii pe zi (2 dimineata, 2 dupa-amiaza), lasand locul sa se usuce la aer, vreme de 15 minute.

* Celulita

Se realizeaza un unguent foarte eficient, in modul urmator:

Reteta : se amesteca frunze proaspete de iedera date prin mixer, cu tarate de grau, in proportie de 30-70%, adica un sfert de pahar de frunze tocate si restul tarate. Se toarna deasupra ulei de musetel, cat sa se obtina o pasta mai consistenta, care sa poata fi intinsa pe piele.

Se aplica de 3-4 ori pe zi, evitand eventualele inflamatii aflate pe piele.

Uleiul de musetel se obtine umpland o sticla, pana la gura, cu flori proaspete (acum e vremea lor!), peste care se toarna ulei vegetal extras la rece. Se lasa o saptamana la soare, dupa care se poate folosi.

�

Avertisment:
Iedera trebuie utilizata cu precautie, cel mai bine sub control medical, pentru ca in exces poate deveni toxica. Infuziile administrate anarhic pot duce la ciroza hepatica.

Fructele sunt otravitoare. In caz ca sunt ingerate din greseala, de catre copii, trebuie sa li se dea sa bea imediat lapte si sa fie chemat medicul.
Iedera nu trebuie folosita de femeile insarcinate, nici intern, nici extern.

• Gilda Fildan

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

MAI E PUTIN, SEMNATI DACA VETI SA MAI GASIM PLANTE MEDICINALE IN MAGAZINE

AZI E ULTIMA ZI CIND PUTETI SEMNA PETITIA PENTRU A STOPA LEGEA EUROPEANA IMPOTRIVA PLANTELOR MEDICINALE SI MEDICINEI NATURISTE..DEJA PE SITEUL AVAAZ S-AU STRINS 800.000 DE SEMNATURI
SEMNATI ACUM, AICI PENTRU A ATINGE 1.000.000

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

PLANTELE MEDICINALE NU VOR MAI FI PERMISE

OPRITI DISTRUGEREA PLANTELOR MEDICINALE SI INTERZICEREA LOR SI A MEDICINEI ALTERNATIVE..AICI!

Read More

Retete populare - Tuberculoza

Bantuie lumea ca o stafie, lasand dare de suferinta in urma ei. Tratamentele naturale sunt la fel de importante si necesare ca cele practicate in spital

* Bantuie lumea ca o stafie, lasand dare de suferinta in urma ei. Tratamentele naturale sunt la fel de importante si necesare ca cele practicate in spital *


Tuberculoza este una dintre pedepsele cele mai grele pentru un stil de viata gresit, pentru supraestimarea capacitatilor noastre fizice si intelectuale, risipite in excese de tutun si alcool, in lipsa suficienta de odihna si somn, intr-o alimentatie la intamplare.

Boala de lunga durata, persoanele care au nevoie de tratament trebuie sa se inarmeze cu rabdare si perseverenta. Tuberculoza recidiveaza usor si poate fi invinsa numai atunci cand tratamentul este complex si practicat constiincios. La baza lui se afla cresterea imunitatii, o alimentatie sanatoasa, exercitii de respiratie, fitoterapie si reflexoterapie, dar si schimbarea mentalitatii

.


Alimente-medicament
Doua elemente esentiale: Siliciul si Argintul


Pentru o vindecare sigura, tesuturile plamanilor trebuie imbogatite cu siliciu, un element ce se gaseste in sfecla, soia, stafide, ovaz, miere de albine, orez brun, alge marine, maces. Toate ceaiurile si ciorbele se fac cu apa imbogatita cu siliciu.

Pentru asta, in apa rece, de izvor, se pun 3-4 bucati de piatra de cremene, spalate bine (nu se fierb!) si se lasa 7-10 zile. Pietrele se spala o data pe luna.

Daca la fundul vasului se depun fulgi de culoare inchisa, se foloseste numai stratul cu apa limpede, restul se arunca.
Argintul este un antibiotic natural. In conditii de casa putem sa imbogatim apa prin fierberea unui obiect din argint curat (nu aliaj) timp de 30 de minute sau lasand un inel sau o moneda veche intr-un termos cu apa fierbinte peste noapte. Se foloseste pentru baut, dar si pentru prepararea ceaiurilor.


Cereale


* Ovazul - In fitoterapie se foloseste des decoctul din ovaz nedecorticat. Se spala bine, se piseaza 200 g de ovaz impreuna cu invelisul (pleava). Se pune pe foc un litru de lapte cu ovazul zdrobit, se aduce pana la fierbere si se tine pe foc mic, pana se evapora 500 ml din lapte. Decoctul se strecoara, se stoarce prin ciorap sintetic si se bea impartit in 3 doze, in timpul zilei, cu o ora inainte sau dupa masa. Daca organismul este slabit, dar nu exista hemoragie pulmonara, in lapte se adauga 1-2 lingurite de coniac bun.


* Orzul - a fost unul din produsele cel mai des folosite in terapia populara. Pentru bolnavii de tuberculoza, se recomanda un decoct dintr-un pahar de boabe spalate bine si fierte 30 de minute in 4-5 pahare de apa. In medicina veche, populara, in apa cu orz se puneau si 3-5 raci, care se fierbeau impreuna cu orzul, inca 15-20 de minute. Decoctul se bea in timpul zilei, iar racii se mananca.



Grasimi animale

Laptele de capra - obligatoriu pentru un bolnav de tuberculoza

In timpurile stravechi, tratamentul tuberculozei se baza, in primul rand, pe o alimentatie bogata in grasimi si vitamine. Exista multe variante de retete populare de tratamente cu untura de bursuc, sau de urs, sau retete ce contin grasimile in combinatie cu alte ingrediente. In unele zone, taranii topesc untura de bovine si o mananca dimineata, incalzita in tigaie, cu paine sau mamaliga.


* Reteta cu grasime de bursuc. Se tin in congelator 50 grame de propolis pana se intareste, se da prin razatoare si se pune la macerat in 500 ml de alcool sau tuica de 70 de grade, timp de 9 zile. Dimineata, pe nemancate, se amesteca in pahar o lingura de tinctura de propolis, o lingura untura de bursuc si 150 ml suc de rosii. Timp de 2 ore nu se bea si nu se mananca nimic.

Seara, se bea la 2 ore dupa masa. In paralel, in timpul zilei, se mananca de trei ori, cu 30 minute inainte de masa, cate un ou de gaina sau 3 oua de prepelita batute cu zahar sau cu miere de albine. Reteta se foloseste si in caz de tumora la plaman.


* Laptele de capra crud este unul din componentele obligatorii in meniul bolnavului de tuberculoza.

Ca sa obtinem un aliment-medicament adevarat, in fiecare pahar de lapte se adauga o lingurita de cenusa de tei. O bucata de lemn se arde, se sfarama si se cerne prin sita. O alta combinatie: o lingurita de usturoi zdrobit se amesteca cu un pahar de lapte de capra proaspat muls.

Se bea de trei ori pe zi, timp de o luna. Daca nu se gaseste lapte de capra, se inlocuieste cu frisca nebatuta din lapte de vaca, cea mai grasa parte din lapte, in care se adauga cate o lingurita de miere de albine si unt natural (in nici un caz margarina sau alte produse ce pretind a fi unt) si o lingurita rasa de usturoi.


* Uleiul de peste - este recomandat pentru toate formele de tuberculoza. Puteti sa-l amestecati cu ulei de catina in cantitati egale. Doza zilnica este de 2-4 linguri.


Reteta cu nuci si cacao


Cu 10-12 zile inainte de prepararea retetei, se taie 2 frunze mari de aloe, cu varsta de 3 ani, se invelesc in hartie alba si se tin pe raftul de jos al frigiderului. Apoi se taie frunzele pe lungime si se scot 50 de grame de pulpa suculenta, din interiorul lor. Pulpa se amesteca cu 250 ml de vin negru si dulce si se lasa

la macerat peste noapte. In acelasi timp, se pun la uscat cojile de la 5 lamai spalate bine cu peria, in apa fierbinte.

* 1,2 kg miez de nuca se usuca bine in cuptor sau pe tigaie si se trece prin rasnita fina pana se obtine un macinis ca faina.

* Se pune pe foc o cratita cu un litru de lapte gras, de casa, proaspat muls, se incorporeaza faina de nuci si se fierbe pe foc mic 20-25 de minute, amestecand permanent, ca sa nu se arda la fund.

Se pot adauga cate 100 ml de apa, de 3-4 ori, dar nu mai mult. * La final, se adauga 500 g de untura, se amesteca bine cu masa de nuci, apoi se pune o lingura plina de pulbere din cojile de lamaie, un pahar de smantana, 100 g de zahar amestecat cu 50 g de cacao si 6 galbenusuri de ou. * Se strecoara vinul de aloe si se toarna in laptele care fierbe incet.

Preparatul se mai tine pe foc 10 minute si se amesteca in continuare. Daca se arde la fund, nu mai are calitati terapeutice. Batranii rasturnau preparatul intr-o oala de lut, lipita cu o turta de aluat la gura, pe care o tineau in cuptorul caldut 5-6 ore. Noi putem sa rasturnam compozitia in termos.

* Cand se raceste preparatul, se mai incorporeaza si 250 g de miere de albine. Se pastreaza la rece. Copiii pana la 12 ani consuma 2/3 de lingura, cu 1,5 ore inainte de masa, iar adultii 1-1,5 linguri.


Reteta cu oua si lamaie


Un borcan de 3 litri se inveleste in hartie sau panza de culoare neagra. * Se spala cu apa foarte fierbinte 5 lamai mari si 10 oua de casa crude.

Lamaile fara seminte se dau prin masina de tocat carne sau robotul de bucatarie. Un sfert din masa obtinuta se pune pe fundul borcanului, se aseaza deasupra ouale si se toarna peste ele pulpa ramasa de lamaie, amestecata cu 300 g de frunze de aloe tocate si 500 g de miere de albine. Deasupra se toarna coniac bun, de 5 stele, astfel incat sa fie cu doua degete mai sus de continutul din borcan. * Se pune capacul si se lasa 9 zile intr-un loc fara lumina, la racoare, dar nu in frigider.

* Se leaga doua straturi de tifon pe gura borcanului, se strecoara lichidul, iar lamaile si ouale se mixeaza si se amesteca apoi cu lichidul. Se mai adauga 300 g de usturoi zdrobit, se macereaza 24 de ore, dupa care se consuma dupa urmatoarea schema: prima zi cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa; a doua zi cate o lingura, de trei ori pe zi, din ziua a 3-a se bea cate un paharel de 25 ml. Bolnavul trebuie sa consume 2-3 borcane fara pauza.


O varianta mai simpla: o lingurita de pulbere din coji de ou de gaina sau de prepelita se amesteca cu sucul proaspat stors din 3 lamai mari, se lasa in frigider 3 zile, apoi se bea cate o lingurita de doua ori pe zi, intre mese, timp de 6 luni.

Tratamente cu plante

Iarba mare

* Radacini de iarba mare (Inula helenium) - puteti prepara un decoct ce da efecte bune si in cazuri de bronsita, astm bronsic, diabet zaharat, hidropizie. O lingura de radacini curatate si tocate se pune intr-o craticioara emailata, se toarna un pahar de apa fierbinte, apoi se tine vasul pe bain-marie, acoperit cu capac, timp de 30 de minute.
Se infuzeaza pana la racire, se strecoara si se completeaza cu apa fiarta pana la 200 ml. Se pastreaza la rece, dar nu mai mult de 48 de ore. Se bea caldut, cate 125 ml, de patru ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.


* Radacina de tataneasa tocata sau rasa - se amesteca in parti egale cu miere de albine si se tine la frigider. Se consuma cate o lingurita, de 3 ori pe zi.


Pentru ceai, radacina uscata se marunteste cu ciocanul, apoi in rasnita de cafea. O lingura de radacina se opareste cu 200 ml apa clocotita, se tine pe baie de aburi 10-15 minute, dupa care se infuzeaza in termos, timp de 7 ore. Adultii beau cate o lingura de 4 ori pe zi, copiii cate o lingurita de 3 ori pe zi. In primele doua zile se incepe distrugerea in masa a bacteriilor, si bolnavul se simte mai rau, din cauza intoxicatiei, pe urma starea lui se imbunatateste.


* Muschiul (lichen) de piatra (Cetraria islandica) este o planta cu efecte sigure impotriva bacteriilor tuberculozei. Planta nu produce dependenta, disbacterioza sau reactii alergice. Este benefica si pentru copii, si pentru adulti, mai putin pentru cei cu hepatita C, cand antibioticele continute in planta pot sa produca efecte negative.

Lichen de piatra

Batranii preparau decoct din muschi islandez, pentru intarirea bolnavilor epuizati de o boala grea. In zilele noastre bolnavilor de tuberculoza li se prescriu multe medicamente de sinteza, mai ales antibiotice care, concomitent cu flora patogena, distrug si baza fabricii de imunitate - microflora intestinala, provocand uneori si o disbacterioza grava.

Bolnavii din zona montana pot consuma muschi proaspat tocat si amestecat cu miere de albine, deoarece are un gust foarte amar. Pentru o cura este nevoie de 1,5-2 kg de planta. Din muschiul uscat se prepara infuzie sau decoct in vas emailat, acoperit cu capac. Pentru infuzie: o lingura de planta tocata se pune in doua pahare de apa rece si se aduce aproape de punctul de fierbere. Dupa racire, se bea fractionat lichidul in timpul zilei, iar muschiul se mananca.


Pentru decoct: 6 linguri de planta se oparesc cu 700 ml de apa clocotita, se tin pe foc mic 7 minute si se infuzeaza o ora, in vas cu capac. Lichidul obtinut se bea in 4-6 reprize. (O parte puteti sa adaugati in ceai sau in lapte cald.)


* Patlagina. Pentru cresterea imunitatii si stimularea producerii de hemoglobina, oprirea hemoragiilor si cicatrizarea ranilor pulmonare se bea suc din frunze. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, cu 15-20 de minute inainte de masa. Se practica si inhalarea fumului de frunze uscate de patlagina. Se pun intr-o scrumiera 2-3 linguri de frunze sfaramate, se aprind, se lasa sa arda partial si se sting. Fumul se inhaleaza pe gura.


O alta varianta de inhalare. Se amesteca parti egale de frunze uscate de patlagina si de podbal, se confectioneaza tigari din plantele sfaramate si se fumeaza 4-5 "tigari" pe zi. Se foloseste si in caz de bronsita.


* Coniferele se folosesc de mii de ani in vindecarea tuberculozei. Cel mai bun efect se obtine atunci cand bolnavul inghite 5-7 bilute confectionate din rasina de pin sau brad. Daca rasina este uscata, se piseaza si se inghite cate 1/2 de lingurita de pulbere, cu ceai preparat din ace de pin, de brad sau din amestec de ambele plante.


Componente pentru ceai: se amesteca parti egale de varfuri tinere de brad sau ace de pin si brad, frunze de patlagina, podbal si sovarf. In 350 ml de apa rece, se macereaza timp de 2 ore 4 lingurite de amestec, apoi se pune pe foc, se aduce pana la punctul de fierbere, se lasa pe flacara mica timp de 5 minute, apoi se infuzeaza pana la racire. Lichidul strecurat se bea in timpul zilei, intre mese, impartit in trei reprize.


* Polen de pin. Batranii culegeau de pe varful ramurilor de pin inflorescentele masculine de culoare galbena, data de polen. Dupa uscare, polenul se pastra in borcane si se consuma cate 1/2 lingurita, inainte de masa. Se spune ca favorizeaza si longevitatea. Pentru bolnavii slabiti de tuberculoza, polenul se fierbe in lapte, impreuna cu unt de casa. Dupa racire se adauga mierea.


* Conurile de pin se toaca marunt, se iau 3 linguri si se pun la macerat in 500 ml de tuica, pentru cel putin 7 zile. Nu se strecoara. Se bea de 2 ori pe zi, dupa masa, incepand de la o lingurita. Treptat, se mareste doza pana la o lingura. Se bea pana la imbunatatirea starii de sanatate.


* Suc de brad alb. In medicina populara este apreciat in lupta cu tuberculoza sucul obtinut din muguri sau crengute tinere de brad alb. Se spala bine in apa rece, se usuca pe un prosop, se toaca marunt si se aseaza in straturi presarate cu zahar in borcan de sticla.

La un borcan de 5 kg se foloseste 1 kg de zahar. Se lasa borcanul o noapte in bucatarie, dupa care se amesteca cu o lingura de lemn, se leaga la gat cu un prosopel de bumbac si se tine la soare 10-12 zile. Sucul strecurat se pastreaza in sticle de culoare inchisa. Se beau cate 2 linguri (adulti) dimineata, pe nemancate. Copiii beau cate o lingura.

Ienupar

* Fumigatii cu ienupar. Frate cu chiparosul, ienuparul este o fabrica naturala de fitoncide si ozon, dezinfecteaza si asaneaza atmosfera, are efect antibacterian, de aceea stramosii nostri aprindeau in camera bolnavului crengute de planta. Cercetarile contemporane au confirmat efectul benefic al procedurilor de afumare a spatiilor infectate.

Ienuparul omoara bacteriile tuberculozei, de aceea, in camera bolnavului se pun cat mai aproape de pat 2-3 ghivece cu planta vie.
Vreau sa atrag atentia persoanelor care culeg si vand fructe de ienupar ca in unele locuri din tara creste o forma toxica de ienupar-pitic, care nu se foloseste in terapii naturiste. Iata care sunt diferentele. Fructele ienuparului terapeutic au culoare negru-brun, frunzulite ce seamana cu acele si, atentie, trei seminte.

Planta toxica are fructe de un negru-albastru, acoperite de un strat subtire de ceara, pulpa de culoare verde si contine doar doua seminte in interior, iar frunzulitele sunt plate, stranse spre crenguta. Fructele de ienupar se folosesc, de regula, in combinatii cu alte plante. Uneori se prescriu si cure cu fructe proaspete, cand in prima zi se mesteca bine dimineata, inainte de masa, 2-3 fructe, apoi numarul lor creste cu o bobita zilnic.

Cand bolnavul a ajuns la 13-15 fructe, se consuma in descrestere, pana se ajunge la 5 fructe. Metoda este mai eficienta decat decoctul. Dar atata timp cand majoritatea populatiei nu are acces la fructe proaspete sau macar congelate, va ofer o reteta cu fructe uscate. O lingura de fructe zdrobite se fierb 5 -7 minute, in 250 ml apa. Se bea dupa racire cate o lingura, de patru ori pe zi.


Contraindicatii


Preparatele de ienupar irita rinichii, de aceea nu se folosesc in cazuri de pielonefrita, glomerulonefrita. Curele trebuie sa fie de 5-7 zile, cu pauze intre ele de 4-5 zile. Nu depasiti dozele recomandate, deoarece reactiile adverse sunt grave: voma cu sange, diaree, urinare excesiva, la femei insarcinate apar hemoragii sau se produce avortul. Consumul unei cantitati mai mari de 45-50 de fructe proaspete provoaca uneori decesul bolnavului.


Alte metode populare


Cand bacteriile tuberculozei trec prin cateva mutatii si devin invulnerabile la minimum doua preparate farmaceutice, terapia naturista ofera o solutie eficace. Intr-un borcan de 3 litri, se toarna 2,5 l de apa fiarta si racita, dar nu de la robinet.

Se mai adauga 500 ml gudron de mesteacan (se gaseste la farmaciile veterinare) si se inchide ermetic. Borcanul se lasa timp de 14 zile intr-un loc cald, fara lumina. Apoi se face un orificiu mic in capac in care se introduce un tub cu diametrul mic si se scoate stratul de sus al apei, limpede si curat. Gudronul ramane la fund. Se beau cate 100 ml de apa, de trei ori pe zi. Pentru o cura este nevoie de 3-4 borcane. Curele se fac de doua ori pe an.

*
Inainte de a bea orice lichid, bolnavul citeste deasupra lui "Tatal nostru" sau rugaciunea catre Sf. Pantelimon. Paharul se tine in palma stanga, iar cu cea dreapta se face de trei ori cruce deasupra lui.

Tratamente EXTERNE

* Inhalatii. Preparati pentru inhalatii o combinatie din parti egale de cimbru, sovarf, eucalipt, podbal, flori de soc si seminte de fenicul. In 2 litri de apa care fierbe pe foc mic se pun 2 linguri de amestec, o lingura de miere (si mai bine de fagure), se mai lasa pe foc 3 minute, se lasa sa se raceasca putin si se fac inhalatii, 10-15 minute, timp de 6 saptamani.

In timpul inhalatiilor va sfatuiesc sa faceti si exercitii de respiratie, ca sa mariti efectul procedurilor, imbunatatind circulatia sanguina la nivelul plamanilor. Luati in gura un pai si scufundati varful lui in lichid. Inspirati aburii pe nas, expirati prin pai cu efort. Periodic inspirati aburii si cu gura.


* Salina la domiciliu. Sare grunjoasa, de bucatarie, sau sare de mare se macina in rasnita de cafea, pana se obtine un praf fin. Se deschide rasnita si se inhaleaza nourasul ce se ridica din rasnita. Praful ramas se toarna in sticla cu gatul larg. Se agita energic, se scoate repede capacelul si se inhaleaza la fel ca prima data (din rasnita). Se repeta de 3-5 ori pe zi.


* Frectie. Seara, inainte de culcare, se fac frectii pe spate, intre omoplati, si pe piept, cu putina untura incalzita. Alternativ se foloseste un unguent ce contine venin de vipera, timp de doua luni.


* Comprese cu ridiche neagra - se aplica daca in plamani se aduna lichid. Ridichea rasa si stropita cu alcool sanitar se pune intr-un saculet de bumbac, se incalzeste pe calorifer sau pe capacul unei cratite cu apa fierbinte si se aplica pe spate. Se acopera cu celofan si un prosop flausat. In timpul procedurii, bolnavul se culca cu fata in jos, pe doua perne situate in zona abdomenului. Ridichea provoaca senzatie de usturime, dar nu produce arsuri. Imediat dupa procedura, se bea un pahar de lapte fierbinte, cu o lingurita de unt, o lingurita de miere de albine si jumatate lingurita de pulbere din coaja de ou.

Read More

"Leacurile bunicii" mai rămân o lună şi jumătate pe piaţă

Autor: Cristina Lica

România trebuie să adopte până la 1 aprilie directiva europeană ce reglementează piaţa suplimentelor alimentare. Proiectul dezbătut până azi "pică" din cauza divergenţelor între ministere.

Sursa: ADRIAN SCUTARIU

Cei mai mulţi români încearcă mai întâi siropul de pătlagină când tuşesc, îşi tratează insomniile cu ceai de tei şi dau "un imbold" memoriei cu lecitină.

Astăzi, suplimentele se găsesc pe toate drumurile, la preţuri mici, însă au zilele numărate, întrucât Uniunea Europeană ne obligă să reglementăm drastic piaţa suplimentelor până la 1 aprilie.

Controversata ordonanţă privind producerea, importul şi comercializarea suplimentelor alimentare, prin care autorităţile doreau să transpună directiva europeană în legislaţia autohtonă, aflată până astăzi în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii, nu va fi adoptată însă de guvern, din cauză că s-au opus reprezentanţii Ministerului Agriculturii

"Legea în forma actuală va fi scoasă de pe site, probabil urmează să fie refăcută de o altă comisie de specialişti", spun oficialii Ministerului Sănătaţii.

Pe de altă parte, reprezentanții Ministerului Agriculturii susțin că MS dorea prin acea ordonanță să schimbe doar autoritatea responsabilă de avizarea și notificarea suplimentelor.

„Ca urmare a analizei proiectului de Ordonanță a Guvernului privind producerea, importul și comercializarea suplimentelor alimentare, am constatat că acesta prezintă un cadru general de aplicarea legislației antidoping și de regelementare a suplimentelor alimentare. Proiectul de ordonanță elaborat de MS are ca scop schimbarea sistemului de notificare prezent prin stabilirea unui comitet interministerial de avizare a notificărilor. Un comitet interministerial nu poate substitui o autoritate competentă. Solicităm statului să desemneze autoritatea competentă, nu un comitet interministerial”, au declarat reprezentanți ai MADR.

Conflict vechi între alopaţi şi "naturişti"

Însă, conform Directivei Europene 1924/2006, indiferent de forma în care va fi aplicată, producătorilor şi importatorilor li se va interzice să mai scrie pe prospectul suplimentelor că vindecă de anumite boli. Nici un prospect şi nici o reclamă la un supliment alimentar nu vor mai conţine expresii precum "vindecă", "bolnav", "medical", "medicament" sau orice sinonim al acestora, care vor putea fi folosite exclusiv de producătorii de medicamente.

Vor fi permise doar formulări generale de tipul: "pentru menţinerea stării de sănătate", "revigorarea, tonifierea organismului", "creşterea speranţei de viaţă, îmbunătăţirea calităţii vieţii".

Pe de o parte, multe firme "nu vor mai vinde gogoşi naivilor", însă, pe de altă parte, cumpărătorii, aflaţi într-o confuzie totală, nu vor şti ce tratează fiecare supliment în parte, avertizează experţii.

"Suplimentele pierd virtuţile terapeutice câştigate de-a lungul anilor, dovedite ştiinţific. Se anulează însăşi baza medicinii preventive, enunţată în urmă cu 2.500 de ani de Hipocrate, adică alimentelor li se confiscă proprietatea de a preveni anumite boli. Vom ajunge să mâncăm medicamente pe pâine", atrage atenţia prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

De asemenea, în aprilie, la nivel european, se va întocmi o listă comună cu produsele tradiţionale care vor putea fi achiziţionate doar la recomandarea medicului. Specialiştii vorbesc în acest context de un conflict mai vechi între "alopaţi" şi "homeopaţi".

"Producătorii de medicamente au făcut scandal, nemulţumiţi fiind de faptul că ei trebuie să scoată mai mulţi bani din buzunar decât producătorii de suplimente. E însă nedrept să compari planta cu substanţele chimice", atrage atenţia Otilia Crăciun, medic homeopat.

"Va ieşi câştigător cel care are mai mulţi bani"

Nu este singurul conflict însă. În prezent, Institutul de Bioresurse Alimentare (IBA), din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, este principalul organism care notifică suplimentele alimentare. În noul proiect, se prevedea ca o bună parte din suplimentele alimentare să treacă la Institutul Naţional pentru Sănătate Publică şi la Ministerul Sănătăţii.

IBA se va ocupa doar de notificarea suplimentelor alimentare care conţin plante medicinale şi aromatice, precum şi a produselor apicole.

"Ministerul Sănătăţii şi cel al Agriculturii se bat pe notificări şi avizări. E un conflict mai vechi între aceste două instituţii. Ministerul Sănătăţii nu înţelege că suplimentele alimentare sunt ali mente, sunt ceaiuri, minerale şi nu au legătură cu medicamentele şi ar trebui să ia calea de avizare a Ministerului Agriculturii. La mijloc sunt nişte interese între aceste două instituţii. Cel care are mai mulţi bani şi care face mai mult lobby va ieşi câştigător", adaugă Mencinicopschi.

Beneficiile suplimentelor, în viziunea homeopaţilor

Primii afectaţi vor fi bolnavii, care vor plăti mai mult pentru suplimente sau vor aştepta la cozi pentru a primi o reţetă de la medicii de familie pentru unele produse "naturiste". Dincolo de miturile despre suplimente, medici homeopaţi susţin că acestea, în combinaţie cu medicina clasică, fac minuni pentru cei care suferă de boli cronice dacă sunt luate la recomandarea medicului, în doze optime.

"Suplimentele pentru reumatism, fie ele capsule, unguente etc., ajută la întărirea cartilajelor şi calmează durerile. Suplimentele pentru cancer atenuează complicaţiile chimioterapiei agresive, cresc nivelul de energie şi chiar pot prelungi viaţa pacienţilor cu 4-5 ani. Efecte secundare nu au decât cele prost alese", precizează medicul homeopat Otilia Crăciun.

RISC

Producătorii din ţară ar putea fi puşi pe butuci

Specialiştii în medicină alternativă cred că legea le va tăia din elan producătorilor români, buni dar săraci.

"Se vehiculează un cost de 100.000 de euro pentru un produs (etichetare, fabricare, avizare etc.), sumă pe care nu ştiu câţi producători şi-o pot permite ca să mai reziste pe piaţă. Piaţa românească a fitoterapicelor şi a suplimentelor, care se dezvolta frumos şi avea produse ieftine şi bune, va fi prima care va pieri", e de părere Corneliu Moldovan, directorul Institutului Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă din Bucureşti "Prof.dr. Florin Brătila".

Atât medicii homeopaţi şi specialiştii în fitoterapie, dar şi producătorii de suplimente consideră că ceea ce li se pregă teşte mai mult îi dezavantajează. Un avantaj e faptul că se respectă dreptul consumatorului la informaţie, cu atât mai mult cu cât românii nu au o cultura solidă în domeniu.

De asemenea, prin înăsprirea condiţiilor de producţie şi comercializare, companiile "se vor bate" să fie în pas cu noile terapii.

"Sunt foarte multe produse, în special din China şi India, a căror componenţă nu se cunoaşte. În aceste condiţii, vrem produse corecte. În plus, în condi ţiile unei concurenţe acerbe, producătorii vor fi obligaţi să fie la curent cu noile terapii", ne-a declarat Răzvan Alexandru, manager al companiei de suplimente Vitacare.

"Ministerul Sănătăţii şi cel al Agriculturii se bat pe notificări şi avizări. E un conflict mai vechi."
GH. MENCINICOPSCHI, specialist în alimentaţie pt evenimentul zilei

http://www.herbalsciencesinternational.com/productssimple10.html

Read More

PLANTELE BIBLICE

Daruri regesti, asezate de cei trei crai la picioarele Pruncului Sfant, Smirna, Tamaia si Isopul au mare putere de vindecare trupeasca si sufleteasca.


Putini dintre noi stiu ca Biblia, piatra de temelie a religiei crestine, contine o multitudine de referiri la plantele medicinale. Mentionate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar ca elixir de frumusete, ele sunt prezente in aceasta Carte a cartilor ca o dovada si o perpetua reamintire a faptului ca ierburile de leac au fost lasate pe acest pamant de catre Dumnezeu, pentru binele oamenilor.



Smirna


Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale.


Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca din Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii.


Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "A tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.


Forme de utilizare ale smirnei


Tinctura


Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 21-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora.


Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3 ori pe zi.


Fumigatia


Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind in incapere un miros specific. Daca rasina se aprinde, o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu substantele sale aromate, fara ca acestea sa se difuzeze in aer.


In schimb, daca este lasata sa arda mocnit pe tabla incinsa, fumul care se va raspandi lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va inmiresma atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora, exercitandu-si efectele terapeutice.

Infuzia 1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora. Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3 ori pe zi.



Cateva recomandari terapeutice ale smirnei


Guturai, gripa, bronsita - se ia de 3-4 ori pe zi o lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient starile de greata si durerile de cap care apar in starile gripale. De regula, un tratament dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua saptamani.


Oboseala, astenie - se iau 20-30 de picaturi de tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte invioratoare puternice, stimuland circulatia cerebrala si favorizand activitatea intelectuala.


Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare - se fac fumigatii cu smirna in locul in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin al smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale organului olfactiv, avand efecte tonice psihice, eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand impulsurile necontrolate venite din subconstient.


Indigestie, balonare - se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza.


Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) - vom face fumigatii in camera in care dormim, in perioada in care ne simtim predispusi la raceala. Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si antiinfectioase.


Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se vor face frictionari energice al mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa).


Precautii si contraindicatii ale smirnei


In primul rand, nu va fi folosita intern decat smirna procurata din magazinele si farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj ca poate fi administrata pe cale orala. In momentul de fata, se gasesc multe produse vandute drept smirna, dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte adaosuri sintetice, extrem de daunatoare pentru organism.


Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile gravide, intrucat poate conduce la aparitia contractiilor specifice nasterii.


Tamaia



Este, de asemenea, o rasina obtinuta dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creste in Orientul Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alaturi de smirna, a facut si ea parte din darul adus de misteriosii Crai de la Rasarit lui Iisus, la nastere. In prezent, constituie un element de baza in ritualul crestin-ortodox, fumul sau sfintind locurile, alungand demonii, purificand mintea si spiritul.


In medicina populara si in cea manastireasca romaneasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele. De fapt, binecunoscuta zicala romaneasca: "Fuge ca dracu de tamaie" ilustreaza cat se poate de bine eficienta acestui remediu magic.


Forme de utilizare ale tamaiei


- sunt aceleasi ca la smirna, adica: tinctura, infuzia si fumigatia, iar modul de preparare si administrare este, de asemenea, identic.


Cateva recomandari terapeutice ale tamaiei


Laringita, tuse, raceala - se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase.


Pietre la rinichi - dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar.


Inflamarea sanilor - se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie, comprese care se vor tine vreme de 1-2 ore pe zi. Aceasta rasina are efecte cicatrizante si antiinfectioase puternice, fiind si un foarte bun antiinflamator extern.


Anxietate (stari de teama fara motiv aparent) - se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de a ne culca. Parfumul tamaiei linisteste gradat psihicul, intensifica elanul devotional, ajutandu-ne sa ne rugam cu putere inainte de culcare, ceea ce ne va ajuta sa dormim lin si sa ne trezim intr-o stare de calm. Tratamentul are efecte in timp, si de aceea trebuie facut cu perseverenta, vreme de macar sase luni.


Adjuvant in psihozele si nevrozele grave - se fac, de asemenea, fumigatii in camerele de culcare ale celor afectati. Este un stravechi leac de medicina monahala, care si-a aratat nu o data eficienta, mai ales asociat cu celelalte modalitati de tratament.


Precautii si contraindicatii ale tamaiei


Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.
Tamaia ataca dintii dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tamaie nu vor fi tinute mult timp in gura si nu vor fi lasate mult timp in contact cu dantura.


Isopul



In Psalmii lui David exista urmatorul pasaj, din care reiese foarte clar o proprietate de baza a acestei plante medicinale, cu totul speciale: "Purifica-ma cu isop si voi fi curat, spala-ma si voi deveni mai alb ca zapada." Intr-adevar, aroma proaspata si invioratoare a acestei plante, are un efect purificator asupra psihicului.

De altfel, ea este frecvent folosita, datorita acestei actiuni ale sale, chiar pentru tratarea unor afectiuni si tulburari psihice extrem de diverse, de la depresiile usoare si pana la nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o planta cu efecte vindecatoare in multe boli organice, asa cum vom vedea in continuare.


Forme de utilizare ale isopului


Pulberea


Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere (prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.

Maceratul la rece

Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.


Cateva recomandari terapeutice ale isopului


Astm, bronsita - se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.


Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale - se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii, se ia pulberea - cate un sfert de lingurita, inainte de masa.


Depresie, astenie, nevroza astenica - se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, chiar in Biblie se mentioneaza rolul de purificator al psihicului pe care il are isopul).


Adjuvant in schizofrenie - se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu.


Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica - se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie, fiind un imens ajutor in bolile grave.


Precautii si contraindicatii la isop


In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.
In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.

sursa formula as

Read More