Friday, June 12, 2015
Sunday, September 8, 2013
Scrisoarea adresată ÎNAINTE DE MOARTE poporului român de ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU
CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, December 21, 2012
Monday, August 8, 2011
COMUNITATEA

Vazind ieri AMAZON, m-a izbit ceva-nu stiam de ce m-a apucat bocetul cind i-am vazut pe indieni
cum il intimpina pe exploratorul brazilian si brusc, azi noapte, m-a pocnit.Si mi-am adus aminte ca mai demult am citit ca exista suflete colective care se incarneaza impreuna intr-o comunitate-deci suflete care formeaza un intreg, un fel de suflete pereche colective.
De altfel in nagualism Castaneda spunea la seminarii ca Don Juan ii invatase o doctrina care parea destul de stranie la inceput-despre reincarnare si suflete pereche-si pe care aproape nimeni nu o intelesese, dar care mai tirziu s-a dezvaluit.
El spunea ca nu exista reincarnare la modul transcendent-ca de fapt nagualul isi schimba punctele de asamblare si de aia avem impresia ca triam mai multe vieti-bine, de fapt chiar le traim imanent-si ca suflete pereche nu exista, de aia lumea isi pierde viata cautindu-si sufletul pereche care de fapt este un mit.
In schimb exista stringuri de perle-si de aceea sufletele (sau nagualul) cele mai apropiate au impresia ca sint una, ca se stiu de mult. Stringurile de perle in trecut se incarnau-isi schimbau punctul de asamblare-impreuna si formau astfel comunitati precum cea a toltecilor, a indienilor sonora s.a.m.d.
Si atunci m-a izbit. Pe vremea lui Ceausescu, nu complet-pentru ca fragmentarea incepuse deja o data cu comunismul- INCA mai exista o comunitate.
Eram NOI impotriva LUI. Desigur datorita metodelor de reeducare cum era Canalul sau inchisoarea de la Pitesti sau a sedintelor de partid cu autocritica, aceasta comunitatea ramasese mai putin de jumatate fata de cea care exista intre razboaie de exemplu.
Dar ea inca mai exista, era comunitatea intelectualilor care isi exercitau rezistenta pasiva citind, practicind yoga si arte martiale, ducindu-se la piese de teatru si filme de cinemateca.
Exista comunitatea celor de la sate-care era mult mai bine reprezentata.
De obicei rideam cind veneau colegii mei (eu nu am avut o 'tara') din vacanta si imi povesteau ca seara babele si mosii satului se asezau pe bancuta din fata portii si strigau unii la altii povestind ce a mai facut ala si alalalt-si nu era o birfa inutila-ca tabloidele de azi.In aceste discutii de seara se vorbea despre cei ce trecusera granita sufletului colectiv, distrugind tabuurile, nerespectind regulile nescrise ale comunitatii si invenindu-i sufletul, fragmentindu-l.

Incet, incet, o data cu marea noastra eliberare post decembrista-care btw chiar A FOST O ELIBERARE STROPITA CU JERTFE DE SINGE a la carte, dar care din pacate a fost deturnata-dupa revolutie zic, incet si pe nevazute comunitatile si ideea insasi de unitate a inceput sa fie erodata subtil mai intii din exterior si apoi chiar din interior, din noile comunitati formate sintetic-cum este cea de nouveaux riches.
Imi aduc si acum aminte cu groaza ca in primii 4 ani mai ales dupa revolutie incepusera crimele pentru pamint in care frate la frate, si veri la unchi etc isi crapau capul cu sapa, sau se omorau intre ei pentru a avea cit mai mult pamint.
Si mi-am dat seama ca cea mai mare realizare a flyerului-sau diavol sau cum vreti voi sa-i ziceti-este aceasta incredibil de inteligenta fragmentare a sufletului comun, a comunitatii-lucru pe care de altfel ei nu il fac propriei rase pentru ca ei au gindire de stup.
Aduceti-va aminte de ezotericul film DARK CITY in care membrii rasei ce cotropise orasul nu aveau nici macar nume personale- ii chema Hand-Mina sau Head-Cap pentru a sugera unitatea lor.
De altfel gindeau la comun si comunicau telepatic de aceea nu puteau sa se minta unii pe altii si nici sa lupte impotriva grupului comun, pentru ca se auto/raneau.
Comunitatea in Romania in acest moment pur si simplu nu exista. Comunitatea satului este distrusa in proportie de 90%,
la oras nici nu poate fi vorba pentru ca sintem asaltati de media cu cacaturi care ne fac si mai egoisti decit deja sintem, incercind sa stand up-exact inversul-sa stralucim cu luciri de tinichea falsa in fata celorlalti, deosebindu-ne prin false valori.Acestea pot fi toalele scumpe (imi vine in minte Brigitte Sfat a lui Nastase care la nunta printului de Monaco s-a imbracat in negru-alegere proasta de la inceput dar rochia hai sa zicem ca era decenta- si nu s-a putut abtine si si-a pus peste manusi un ceas exorbitant de scump sa se vada ca are), casele cu turnulete si turele sau piscine, masinile de fite, 'arfele'-atitudinea gaunoasa care nu face altceva decit sa ne ascunda insecuritatile.
Singurele oaze care ar fi putut exista-comunitatile spirituale-sint niste basini chiar mai mari decit celelalte falsitati, deosebindu-se prin dorinta avida si individuala a membrilor de a iesi in evidenta, de fi maestri-ai prostiei lor-si de a da lectii celorlalti in goana dupa o imbogatire rapida.
Am intilnit o comunitate adevarata in Israel,
pentru ca oamenii aia chiar sint impreuna un suflet comun, iar comunitatea lor se bazeaza pe cele mai vechi valori-chiar daca personal nu sint intru totul de acord pentru ca se ajunge la excese si exagerari-pe religie si patriotism.Dar comunitatea exista vizibil si iti dau lacrimile vazind ca NU ESTI NICIODATA SINGUR, apartii intotdeauna unui tot mai mare care te ajuta -pe bune-in orice situatie te afli.
Am vazut comunitati spirituale in fratiile secrete islamice
care oricind si-ar taia mina unii pentru altii mai degraba decit sa isi tradeze apartenenta, secretele spirituale sau fratii.Am vazut comunitati adevarate in satele sarace palestiniene in care nu exista-la propriu mincare-dar daca apucai sa intri in vreuna din casele lor iti dadeau ultima urma de orez-tie ca oaspete-chiar daca dupa aia ei faceau foamea, si am mai vazut aceasta unitate printre emigrantii rusi si sangha budhista.

Omenirea ESTE un suflet colectiv, si singura noastra sansa de supravietuire ca rasa este sa realizam acest lucru. Insa pentru asta ar trebui sa begin small-sa incepem de la mic la mare, sa formam sau mai bine zis sa formatam-pentru ca acum trebuie sterse toate programele virusate-comunitatile din jurul nostru, sa intelegem ca facem parte din acelasi sirag si sa 'fim uniti intr-o simtire'.
Incepind de la familie-sot si sotie,
copii, rude-
continuind cu vecinatatea-vecinii de bloc, de casa, si cu cei din orasul nostru (imi amintesc de sezatorile de la tara care uneau fetele/femeile cu ajutorul cuvintului sacru rostit prin intermediul ghicitorilor sau basmelor)
si apoi a tarii care nu poate exista ca unitate daca nu are modele si eroi.Chiar va mai amintiti imnul nostru vechi?
P.S.-modele de ieri-Regina
Erou
si de azi-
curva proasta anorexica de plastic
cocalar cool (NOT!)
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.
Monday, March 21, 2011
Hackerii nationalisti au salvat din nou onoarea Romaniei.
Romanian National Security a blocat presa din Ungaria in numele lui Avram Iancu
Atacul din ziua de duminica a afectat cel putin patru dintre cele mai importante surse de informaţie din Ungaria, printre care amintim tv2.hu (#1, #2, #3), budapesttimes.hu, magyarhirlap.hu şi echotv.hu. Site-urile sunt si acum indisponibile.
“O organizaţie de hackeri români ce au luat în mâini legea şi pedepsesc statele străine” este deviza celor de la Romanian National Security, care au accesat şi modificat paginile principalelor site-urilor ungureşti, aşa cum au procedat şi cu alte ocazii (vezi mai jos, in baza articolului).
World IT.info: La aproape un an de la ultimile lovituri date de organizaţia Romanian National Security, gruparea a ieşit la iveală, de nicăieri.
Pentru cei care au pierdut evenimentele de anul trecut, RNS este o organizaţie de hackeri români ce au luat în mâini legea şi “pedepsesc” statele străine, în special presa online şi televiziunea, accesând şi modificând paginile principale ale acestora în mod neautorizat.
Anul trecut a fost un val de atacuri venit din partea grupării îndreptat către state precum UK, Italia, Franţa ce au publicat în media articole şi înregistrări în care românii erau confundaţi cu ţiganii într-un mod josnic.
După acele raiduri, gruparea a intrat în anonimat şi nici până astăzi nu sunt cunoscute informaţii concrete despre băieţii care organizează aceste raiduri. Unii susţin că grupul nu ar fi nici măcar român, deşi mesajele nu prea confirmă acest lucru.
De ce Ungaria?
În urmă cu câteva zile, extremiştii maghiari din Plutonul Secuiesc, organizaţie extremistă afiliată Gărzii Maghiare – respectiv functionarul public Csibi Barna si inca un acolit – , au organizat, la Miercurea Ciuc, cu ocazia Zilei maghiarilor, o manifestaţie publică în care l-au “spânzurat” pe Avram Iancu, liderul moţilor care au luptat în 1848-1949 cu trupele maghiare conduse de Kossuth Lajos.
Analiza atacului
Evenimentul a dat naştere unui val de proteste, care a atins şi gruparea RNS ce la doar 5 zile de la eveniment loveşte puternic Ungaria. Mesajul publicat de aceştia fac referire directă la evenimentul de pe 15.03.2011.
Atacul din această dimineaţă a afectat patru dintre cele mai importante surse de informaţie din Ungaria, printre care amintim tv2.hu (#1, #2, #3), budapesttimes.hu, magyarhirlap.hu (site-ul este indisponibil deja) şi echotv.hu.
Toate aceste website-uri au avut afectate pagina principală sau o parte din subdomenii. Structura paginii este asemănătoare cu cea folosită în atacurile de anul trecut ce ne poate duce cu gândul la aceeaşi grupare, dar acest lucru nu îl garantează nici ei, şi nici nimeni altcineva momentan.
Motivul ce este invocat de mesajul deţinut de site-urile presei şi televiziunii din Ungaria confirmă faptul că ei doar doresc să atragă atenţia asupra faptului că istoria României nu poate fi alterată şi umilită de o minoritate, cum sunt ungurii.
Notă WII : Materialul prezentat reprezintă doar relatarea evenimentului, worldit.info nu a incurajat şi nu incurajează astfel de demersuri. Alte detalii de la WII despre RNS
Nota Roncea.ro: Dimpotriva, eu unul ii incurajez pe baietii de la RNS sa-i arda pe toti bozgorii din lume!
Sursa: Roncea.ro
Hackerii nationalisti si motii au sarit in… de ZiaristiOnlineTV
Vezi si: Hackerii de la Romanian National Security au dau azi lectii presei italiene. RNS a atacat cu succes RAI, La Stampa si Corriere della Sera, pe acordurile Baladei lui Ciprian Porumbescu. Urmeaza Spania?
“O organizaţie de hackeri români ce au luat în mâini legea şi pedepsesc statele străine” este deviza celor de la Romanian National Security, care au accesat şi modificat paginile principalelor site-urilor ungureşti, aşa cum au procedat şi cu alte ocazii.
Saturday, March 19, 2011
URMASII LUI ATTILA de Radu Theodoru
Prezentul volum nu subscrie in nici un fel la apelul politicienilor, de aiurea si de aici, de a uita trecutul. Un popor fara memorie istorica este un popor mort. Un popor fosil. Sau cel mult o masa centrifuga, lipsita de centre gravitntionale, aflata la dispozitia oricarei forte si vointe straine. Relatiile romano-ungare nu pot fi aduse la nivelul unei colaborari reciproce avantajoase decat in momentul cand partea ungara va renunta la hungarism. Adica la imperialism. Este o crima impotriva natiunii romane, a prezentului
si a viitorului ei sa i se ceara trecerea trecutului de suferinta la arhiva, in vreme ce natiunea maghiara fanatizeaza trecutul imperialist, il sacralizeaza, proiectandu-l in prezent si mai ales in viitor.
Problema problemelor este Transilvania. Ungaria nu are nici un drept istoric asupra ei. N-a facut parte din regatui ungar, a fost principat autonom si actul formal al alipirii la Austro-Ungaria prin incoronarea imparatului Francisc losif ca rege al Ungariei la 8 iunie 1867 nu spune nimic in ordinea dreptului istoric. Cei 51 de ani cat reprezinta formal stapanirea ungureasca a Transilvaniei sunt nesemnificativi raportati la istorie, dar esentiali pentru a caracteriza structurile hungariste.
Incompatibilitatea hungarismului cu valorile statului de drept, Anacronismul lui funciar. Inghetat la nivelul feudalismului primitiv. Exista o intreaga biblioteca pe tema dreptului nostru istoric asupra Transilvaniei. Cu o argumentatie stiintifica acceptata de majoritatea istoricilor straini. Prezenta PRECIZARE afirma ca autorul se ocupa de aplicarea noilor principii ale dreptului istoric la epoca scurta cat Transilvania a fost formal alipita la imperiul Austro-Ungar intre 1867-1918 si la intervalul 1940-1944 cand o
parte din acest pamant romanesc a fost cedata Unganei prin diktatul de la Viena.
Aceste principii care largesc sfera notiunii de drept istoric se refera si la modalitatile in care Ungaria a acordat romanilor dreptul la invatatura, la limba materna, la drepturi politice si cetatenesti, la libertatea cuvantului, la libertatea religioasa, la identitate etnica si culturala, cu o rostire uzata astazi pana la tocire, in ce masura Ungaria a acordat romanilor drepturile fundamentale ale omului. Si ale natiunilor. Cea ce este foarte important pentru caracterul multinational al imperiului austro-ungar.
Mostenind fanatismele kossuthiene, Ungaria dualismului le-a exacerbat, concentrandu-le pe o idee politica aberanta: maghiarizarea fortata a celor 3 milioane de romani care alcatuiau majoritatea zdrobitoare a locuitorilor din Transilvania, Maramures, Crisana si Banat. De aici practicile criminale folosite in jurisdictie, economie, cultura, spiritualitate, culminand cu eliminarea fizica a romanilor, individual sau in masa. Deci culminand cu genocidul. Care a atins limita monstruosului in anii 1940-1944, depasind cu mult in atrocitate crimele de acest gen practicate de hitlerism si chiar si de komintemism.
URMASII LUI ATILLA
de
RADU THEODORU
Editura MIRACOL, Bucuresti 1999
Cuprins
CARTEA INTAI: CRIMELE HUNGARISMULUI ARGUMENT
Capitolul I. POLITICILE CRIMINALE ALE MAGHIARIZARII
FORTATE
Capitolul II. ALTE POLITICI CRIMINALE DE MAGHIARIZARE
FORTATA
Capitolul III. PROCESUL “MEMORANDUM”
Capitolul IV. MASACRE IN MASA. ALTE CRIME IMPOTRIVA
UMANITATII
Capitolul V. APOGEUL CRIMELOR HUNGARISTE. 1940-1944
Capitolul VI. IN LOC DE CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE
CARTEA A DOUA: HUNGARISMUL ASTAZI CATEVA INTAMPLARI
SEMNIFICATIVE
Capitolul I. HUNGARISMUL
Capitolul II. DIVERSIUNI HUNGARISTE
A. Problema minoritatilor
B. Eurocarpatica
Capitolul III. UDMR CREATIA HUNGARISMULUI BUDAPESTAN
Radacini. Organizare. Doctrina. Tactica
- IN LOC DE POSTAFATA
- STRICT SECRET!
- EVOLUTII PERICULOASE. PROVOCARI IRESPONSABILE.
- MARILE TRADARI
- DESPRE RAZBOIUL ATIPIC DUS DE HUNGARISM IMPOTRIVA
ROMANIEI
- POSTFATA
Descarcati si cititi cartea lui Radu Theodoru – si nu uitati sa o dati mai departe – de la FOAIE NATIONALA
Monday, November 15, 2010
BLESTEM
"În vecii vecilor, cît va mai dăinui suflarea românească pe acest pămînt, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnici şi pe făcătorii de rele. Să fie în casa lor atîta belşug, ca în bordeiele celor ce au murit, atîta fericire în viaţa lor, cîtă a fost în viaţa celor ce s-au zvîrcolit de gloanţe, să fie atîta cîntec şi atîta demnitate, cîtă li s-a lăsat acestor sărmani ce s-au dus ca nişte pîrîţi veşnici înaintea scaunului judecăţilor celor mari, să mîntuie (sfîrşească - nota red.) ca dînşii, vărsîndu-şi sîngele inimii în ţărînă şi pe urma lor să rămîie, ca pe urma împuşcaţilor, copiii să moară de foame. Aşa să dea Dumnezeu!"
NICOLAE IORGA
(Martie 1907)
Copyright Tricolorul
Monday, July 12, 2010
DESTEPTAREA ROMANIEI
Desteptarea Romaniei

de Vasile Alecsandri
Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare,
N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se-nalta pan la ceruri din a lumii desteptare,
Ca o lunga salutare
Catr-un falnic viitor?
Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate?
Nu simtiti in pieptul vostru un dor sfant si romanesc
La cel glas de inviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde si razbate
Orice suflet omenesc?
Iata! lumea se desteapta din adanca-i letargie!
Ea paseste cu pas mare catr-un tel de mult dorit.
Ah! treziti-va ca dansa, fratii mei de Romanie!
Sculati toti cu barbatie,
Ziua vietii a sosit!
Libertatea-n fata lumii a aprins un mandru soare,
S-acum neamurile toate catre dansul atintesc
Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare
Se cerc vesel ca sa zboare
Catre soarele ceresc!
Numai tu, popor romane, sa zaci vecinic in orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca infratire,
La obsteasca fericire,
La obstescul viitor?
Pana cand sa creada lumea, o! copii de Romanie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Pana cand sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trufie
Sa ne-njuge ea pe noi?
Pana cand in tara noastra tot strainul sa domneasca?
Nu sunteti satui de rele, n-ati avut destui stapani?
La arme, viteji, la arme! faceti lumea sa priveasca
Pe campia romaneasca
Cete mandre de romani!
Sculati, frati de-acelasi nume, iata timpul de fratie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati
Aruncati bratele voastre cu-o puternica mandrie
Si de-acum pe vecinicie
Cu toti mainile va dati!
Hai, copii de-acelasi sange! hai cu toti intr-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobandim.
Pas, romani! lumea ne vede...
Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastra sa jertfim!
Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede-n a lui tara libertatea re-nviind,
Fericit, maret acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.
via
Monday, June 7, 2010
Lectia de patriotism: Batranul si steagul
| | | |
| Scris de VICTOR RONCEA |
Pe drum, nici picior de militian. Normal, cu totii erau acum in fata noastra, intre Romana si Universitate. Ajunsi si noi in prima linie, ne-am bucurat sa ne regasim alti prieteni si colegi, inclusiv pe frate-miu cel mare, George, care-l tinea in spate, pentru a face poze mai bune, cand pe Pascal Ilie Virgil cand pe Titi Calistru, deveniti apoi fotografi la “Romania libera”. Era ca o intrunire de gasca, extinsa apoi la Universitate cu toate cunostintele mele din Bucuresti, toti artistii, nebunii si rebelii Capitalei, de la “Tonitza” si Institutul “Nicolae Grigorescu” pana la rockerii din “Lido” si “Cina”.
Pe moment ne blocasem pe Magheru, in dreptul terasei “Gradinita” – acum McDonald’s, pentru cei mai tineri - si cantam, din rarunchi si in genunchi, “Desteapta-te, romane!”. Din cand in cand incercam sa vorbim cu pustanii in uniforma din fata noastra, cu ochii de sub vizeta castii dilatati. Eram de-o varsta. In spatele lor, se vedeau barosanii din Militie, civili si, mai departe, restul trupelor, inarmate si sprijinite de mijloacele speciale de interventie. Armata, ca sa fie foarte clar. Noi, turbulentii linistii publice, incercam sa ne unim cu cei de la Universitate. Dupa un du-te–vino intre grupul de nebuni din mijlocul strazii – vreo 50-70 de oameni – si scutierii, care pareau mai inspaimantati ca noi, a urmat brusc, atacul. Langa mine, chiar in primul rand, era un tatic cu un copilas de trei anisori pe umeri, care strigase incontinuu “Libertate te iubim, ori invingem ori murim!”.
Fiul meu cel mare e generatia 1989; avea aproape un an in decembrie. Era acasa, dar, cand ma uitam la camaradul meu de revolta, parca il vedeam pe el, cam ingrozit la gandul a ce va urma. Dupa ce-am luat primele “bulane” in cap m-am repezit la copil si l-am prins inainte de a cadea si a se izbi si el, ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit cu sange. In timp ce taica-sau si prietenii mei erau cam calcati in picioare, eu, cu copilul la piept, am reusit sa fug pe straduta care duce spre Piata Amzei, acum “Take Ionescu”, si-am intrat, pe bajbaite, in primul magazin intalnit. Zdrang, s-a auzit zavorul dupa intrarea mea. Era un “Vanatorul si Pescarul” si vanzatoarele ma stiau, fiind cam amator de efecte militare. Mi-am lipit fata de geamul rece de la intrare in timp ce doamnele au inceput sa-l mangaie pe copilas.
Ca printr-o minune a trecut si tatal, in goana. L-am tras in magazin, refugiindu-ne apoi cu totii, pe podea, dupa tejghea. L-am reintalnit zilele si lunile urmatoare pe iubitorul de libertate, in CC, pe 22 decembrie, cu arma in mana, apoi prin structurile de conducere ale “Frontului”. Ajunsese mare. Mereu ma imbratisa si-mi multumea c-un evluviu de recunostinta pentru ca i-am protejat, atunci, copilasul. La cateva luni, ne-am intalnit intamplator pe strada. M-a tras deoparte si, rotindu-si ochii in toate partile, mi-a spus, soptit: “Victor, plec ‘afara’. Si nu ma mai intorc. E de rau. Am vazut prea multe…”. Si s-a dus. Sper c-o fi bine acum…
Dupa ce a trecut primul val de scutieri, ne-am refacut grupul de golani strangandu-ne de pe stradute – ca izvoarele care se varsa intr-un lac - in Piata Romana, unde, mi-aduc aminte, trona un cilindru mare de ciment, pe care Ceausescu vroia sa inalte un monument. Cu forte proaspete si nervi cu carul ne-am asmutit noi asupra pifanilor. De data asta au luat-o ei la fuga. Incet, incet, strigand, scandand si cantand, am castigat metru cu metru pana la “Scala” si, apoi, am “cucerit” si intersectia. Deja puteam sa ne-auzim fratii de la Universitate. Dar pan-aici ne-a fost. Dincolo de trupeti duduiau TAB-urile, se invarteau turelele cu mitraliere si straluceau baionetele pe deasupra castilor de razboi ale militarilor insirati de-a latul bulevardului. Mai multi oameni pe trotuare: curiosii si fricosii. In plina strada, aceeasi mana de nebuni de la Romana.
In fruntea noastra, parca de nicaieri, aparuse un batran. Cu parul si barba alba. Avea o figura de dac liber. Ochii ii straluceau in seara care se lasa. Se vedea ca astepta momentul asta de vreo 45 de ani. Schiopata. Intr-o mana avea un baston. In cealalta un steag: Tricolorul. Flutura deasupra noastra, curat, fara stema si fara gaura. Cand au inceput sa se indrepte spre noi militarii cu baionetele la arma si TAB-urile dupa ei, trei sferturi dintre noi am tulit-o automat inapoi, in pas grabit, chiar alergand. Cand ne-am uitat in spate, intre noi si militari, in mijlocul drumului, acum pustiu de partea noastra, batranul. Singur. Nu se miscase nici un centimetru. Tinea steagul sus de tot, cu o singura mana, intinsa, si cu cealalta se sprijinea bine in baston, pregatit de infruntare, ce putea sa-i fie fatala. Unii dintre noi ne-am oprit, rusinati dar si speriati la ce putea sa i se intample batranului.
Cativa ne-am intors si am fugit la batran. Cu forta, l-am tras deoparte, schiopatand si fugind apoi pe strazile adiacente pana ne-am regasit la Universitate. Cand a inceput sa se traga cu trasoarele, m-am retras, cu gandul la pustanul meu de acasa. Dar si la batran. Oare va reusi sa scape?, ma intrebam. Zilele au trecut rapid, ca clipele: gloante si sange, flacari si intuneric. Apoi iar gloante si flacari si tot asa. Am intalnit alti nebuni frumosi, s-au legat prietenii de viata si de moarte. Traiam ca-ntr-un film in care totul se succede mult prea rapid, pe repede inainte. Pana cand am spus noi “stop”: atunci cand ne-am dat seama ca am fost pacaliti.
Pe 28 decembrie am devenit, eu si prietenii mei, teroristi, conform “Frontului Salvarii” lui Iliescu si Televiziunii Romane ocupate. Pentru ca am organizat, dupa 21 decembrie, prima demonstratie anti-comunista, anti-FSN si anti-Iliescu. Era, deja, prea tarziu. Din cand in cand imi revenea in minte imaginea batranului anonim, cu drapelul sau tricolor. Ma rugam sa nu fi murit, dupa cum il impingea spiritul lui de sacrificiu. Si asa a si fost. Ne-am reintalnit in Piata Universitatii, unde a stat aproape zi si noapte, printre zecile de mii de romani care au facut de garda pentru Romania in cele 53 de zile ale manifestatiei-maraton anti-comuniste. Apoi l-am revazut, din noi in fruntea demonstrantilor, la “marsul alb” al sutelor de mii de bucuresteni iesiti pe strazi pentru eliberarea studentilor inchisi in urma interventiei trupelor si minerilor lui Iliescu in 13-15 iunie.
Batranul dac era neinfrant. Un astfel de exemplu luminos am mai intalnit, apoi, la fratii nostri basarabeni, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, care, la eliberarea din temnitele rusesti din Transnistria, dupa 12 si 15 ani de inchisoare nedreapta, pentru tara lor, au spus, cu o modestie supraomeneasca: “daca s-ar intoarce timpul inapoi, am face exact acelasi lucru”. La fel, veteranii anticomunisti si monahii soldati ai Romaniei, cu 10, 15 si 20 de ani de ocna sub regimul de ocupatie bolsevic, ca bunii si marii duhovnici ai Ortodoxiei Arsenie Papacioc si Justin Parvu.
Daca-i intrebi iti spun fara sa pregete ca fiecare clipa de schingiuiala sau de chin, la munca de exterminare de la Canal sau din minele de plumb, a meritat: “iaca, am stat si noi acolo, pentru mantuirea neamului romanesc…” Acesti luptatori sunt caramizile vii ale Romaniei noastre, de pe pamant si din ceruri. Ei sunt cei ce fac sa dainuie aceasta natiune, dragostea de tara, patriotismul. Oricand va indoiti de puterile voastre, ganditi-va si voi la batranul ce tinea steagul sus, singur si darz, in fata unei Armate strambe, de bieti oameni sau chiar neoameni. Atunci, in acea clipa lunga din 21 decembrie 1989, el era Romania.
Numele lui este Ernest Maftei. Badia. Badia era Romania si Romania era Badia.








