Institutiile filantropice ale sauditilor

Bineinteles ca toti colegii mei din bransa s-au intrebat care erau intentiile mele. Mi-au dat un exemplu. „Uite cum finanteaza sauditii aceste grupari... sauditii au infiintat mai multe institutii filantropice pe o strada in Virginia, mai exact Grove Street nr. 555, Herndon, Virginia.”
„Bine, am zis eu ... sauditii sunt teroristi ... si ce-i cu asta?” „Aceste institutii filantropice finanteaza institutii ca Fratia Musulmanilor, Hamas, Hizballah, Al-Qai’da. Asadar, sauditii beneficiaza de deduceri de impozit pentru terorism. Acestia au infiintat niste grupari de fatada si astfel toate gruparile teroriste din SUA si gruparile de fatada primesc banii sauditilor sub forma de donatii caritabile”. „Nu se poate ... iti bati joc de mine?” „Nu, chiar asa este”.
Mi-au mai spus ca langa locuinta mea din Tampa, Florida, traiau unii dintre cei mai mari teroristi din lume. Era vorba de doi profesori de la universitatea din Florida. Unul dintre acestia, care tocmai plecase din tara si se afla acum in Siria, era liderul mondial al Jihad-ului Islamic. Al doilea la comanda dupa el, liderul Jihad-ului Islamic din emisfera vestica, este dr Sami Al-Arian, profesor la universitatea din Florida de Sud.
„Cred ca glumesti... asa ceva nu poate fi adevarat.”
Ei bine asa e, acestia strang bani din toata America si ii trimit in Siria si in Palestina pentru a angaja atacatori sinucigasi care sa ii omoare pe evrei. Am primit si casete video in care profesorul Al-Arian era pe scena cand unul dintre prietenii lui s-a ridicat si a spus: „Ia sa vedem cine da 500$ pentru a omori un evreu? Exista oameni in Ierusalim care sunt dispusi sa injunghie un evreu pe strada, dar avem nevoie de 500$.” „Toti acesti bani, adauga el, vor intra in Comitetul Islamic pentru Palestina.” Acest comitet este de fapt gruparea de fatada din S.U.A. pentru Jihad-ul Islamic Palestinian. Vazand toate acestea m-am asigurat ca totii prietenii mei din FBI si CIA vor primi si ei aceste dosare.
„Bine dar de ce nu l-ati dat in urmarire judiciara pe tipul asta din moment ce stiti de el inca din 1989?”, am intrebat eu, la care mi s-a raspuns: „Am vrea noi ... am incercat sa il dam in judecata, dar deoarece toti banii pe care ii primeste provin de la sauditi si cum ni se ordonase sa nu intreprindem nici o actiune care sa deranjeze guvernul saudit, nu am putut sa ne atingem de el.”
„Ei lasa ca pe mine nu ma deranjeaza sa pun guvernul saudit in dificultate”, am spus eu ... si stiti ce am facut? Am donat bani institutiei de binefacere care strangea fonduri pentru teroristi caci numai astfel legea din Florida imi dadea dreptul sa dau in judecata institutia filantropica pentru a afla unde se duc banii mei. Situatia a fost hilara.
La inceputul lui martie 2002 am elaborat o lunga actiune judiciara in care il demascam pe profesorul Sami Al-Arian, amintind toate infractiunile pe care le-a comis, toate atacurile cu bomba din Israel, precum si afacerea de strangere de fonduri din America pentru finantarea terorismului. Am mentionat si faptul ca Sami Al-Arian primea banii de la sauditi care convinsesera guvernul sa nu il dea in urmarire judiciara pe motive politice. Din cauza avizelor de securitate pe care le detin, tot ceea ce scriu are caracter de material secret si din aceasta cauza inainte de a fi publicat trebuie trimis la guvern pentru a fi cenzurat. De aceea a trebuit mai intai sa trimit actiunea judiciara pe care o elaborasem la CIA. Cei de la CIA au fost nespus de incantati si m-au incurajat in ceea ce am intreprins: „este foarte bine, nici noua nu ne plac sauditii, da-i in judecata si arata-le lor!”
Trei zile mai tarziu m-am trezit cu doi agenti FBI la usa: „stiti ca exista doar 21 de oameni in guvernul american care cunosc aceste informatii iar dumneavoastra sunteti al 22-lea? Cum ati intrat in posesia acestor informatii?” „Imi pare rau, dar nu pot sa va spun, este privilegiul relatiei avocat – client”.
Cu o zi inainte sa inaintez actiunea am primit un telefon de la Ministerul Justitiei al SUA. Am fost rugat sa nu inaintez actiunea a doua zi: „John, te rugam nu intenta actiunea maine. O sa verificam institutiile astea saudite de binefacere, intentionam sa le inchidem dar mai da-ne un pic de timp.”
„Da, sigur intentionati sa le verificati, asta mi-ati spus si in ianuarie, si in februarie si acum e martie si nu ati facut nimic. Vreti mai mult timp? Va mai dau pana maine la ora 16.00. O sa inaintez plangerea maine la ora 10.00, iar la ora 16.00 o sa fac publica adresa institutiilor filantropice saudite.”
Asadar, urmatoarea zi am depus plangerea la ora 10 si am anuntat presa ca urma sa fac unele dezvaluiri mai tarziu.
La ora 10.15 guvernul american a lansat operatiunea Green Quest, in care s-a executat un raid asupra tuturor institutiilor filantropice saudite, in urma caruia, in mai putin de o ora, toata reteaua saudita de spalare a banilor din America a fost inchisa. Dovezile gasite au fost atat de convingatoare incat in prezent profesorul Al-Arian se afla in inchisoarea federala asteptand sa fie judecat. Complicele sau [Sameeh] Hammoudeh a fost de asemenea pus sub acuzare ca si alte 32 de persoane implicate. Toti au fost acuzati, mai putin sauditii.
La o luna dupa ce intentasem procesul impotriva lui Al-Arian am reusit in sfarsit sa dau lovitura. Am invitat 40 dintre cei mai de seama avocati din America la St. Petersburg, Florida. Urma sa le propun o afacere ... si ce mai afacere! Intentionam sa le cer sa puna la bataie cateva milioane de dolari din banii lor pentru a face ceva pentru America – eu fiind sarac, nu dispuneam de o asemenea suma. Insa vorbim aici de avocati ca Ron Motlez, avocati care castigasera miliarde de dolari din procesele impotriva industriei de tutun sau azbest.
„Vreau sa va uitati la dovezile pe care le-am adunat. Aceleasi banci si institutii filantropice saudite care l-au finantat pe Al-Arian au finatat si gruparea terorista Al-Qai’da.” „Ceea ce va cer eu este sa inaintati o actiune civila comuna catre Curtea Federala din Washington in numele tuturor celor ce au murit in atentatele din 11 septembrie [2001].” Eu o sa lucrez benevol si o sa strang toate dovezile de care aveti nevoie, va voi pune in legatura cu expertii, va voi asigura toate documentele necesare ... trebuie sa facem acest lucru pentru America.”
Avocatii au studiat toate documentele pe care le-am adunat, iar in 15 august 2002 au intentat cel mai mare proces din istoria Americii inaintat la Curtea Federala din Washington DC prin care cereau sauditilor despagubiri in valoare de un trilion de dolari. In actiune se sustinea in principal ca toate aceste banci saudite aveau un singur lucru in comun: toate ii ofereau lui Ossama bin Laden mita in valoare de 300 de milioane de dolari pe an pentru ca acesta sa lase Arabia Saudita in pace si sa se ocupe de altcineva, lucru pe care l-am simtit pe pielea noastra in 11 septembrie. Sauditii trebuie sa plateasca pentru neglijenta lor, iar procesul decurge destul de bine.

Sa invatam din experientele din trecut
Din ce in ce mai multi oameni din CIA si FBI se folosesc de mine pentru a obtine informatii. Pare incredibil, dar am chiar propria mea emisiune sambata dimineata la postul de televiziune Fox care emite la nivel national. Emisiunea mea este transmisa in direct la ora 11.20. Postul de radio ABC mi-a oferit de asemenea un program radio national, transmis insa in direct la ora 22.30, ora cam tarzie pentru multi dintre dumneavoastra. La varsta a treia am devenit profesor. Acum 25 de ani eram mult mai tanar si mai subtirel, dar nu primeam atatea email-uri cate primesc acum. In prezent primesc in jur de 500-1000 de email-uri pe zi de la barbati si femei din bransa serviciilor de informatii din intreaga lume.
Trebuie sa punem capat raului care a pus stapanire pe aceasta lume. Trebuie sa recunoastem faptul ca Al-Qai’da nu s-a impus de una singura, calea pe care a urmat-o fiind dictata de nazism. Doctrina Al-Qai’da este asemenea celei sustinute de arabii nazisti care ii urasc pe evrei, urasc democratia, precum si cultura occidentala si tot ceea ce implica aceasta. Al-Qai’da nu este de fapt nimic mai mult decat expresia religioasa a fascismului arab. Noi i-am permis acestei ramuri a nazistilor sa supravietuiasca si sa se dezvolte iar acum s-a intors impotriva noastra.
Trebuie sa ne straduim mai mult. Copiii reprezinta mostenirea noastra si daca vrem ca acestia sa traiasca in siguranta, trebuie sa ii invatam sa nu repete greselile trecutului. Toate generatiile trebuie sa cunoasca semnificatia acestor lumanari: trebuie sa stie nu numai ca una dintre cele mai mari tragedii din istoria intregii lumi a avut intr-adevar loc, ci si ca raul care a provocat aceasta tragedie – nazismul – a supravietuit din cauza ca noi nu am fost suficient de vehementi in lupta impotriva acestuia. Noi nu am dus treaba la bun sfarsit. Trebuie de asemenea, sa le spunem copiilor nostri ca in toate generatiile, barbatii si femeile Americii au stat umar la umar cu fratii evrei, crestini si musulmani. Impreuna ne-am ridicat impotriva urii. America este acum unita, iar noi vom castiga razboiul impotriva terorii, vom duce la bun sfarsit ceea ce a fost inceput acum mai bine de jumatate de secol. Trebuie sa stabilim standarde conform carora a invata un copil sa urasca este una dintre cele mai rele forme de abuz de minori. Trebuie sa colaboram pentru a pune capat rasismului, trebuie sa ii invatam pe copii sa isi aduca aminte de Holocaust si sa fie mandri de cei ce i-au supravietuit si care ne-au inspirat prin curajul lor. Sa ne unim in numele si in onoarea acestora pentru a lupta impreuna pentru ca ceea ce a fost sa nu se mai intample niciodata!

Despre autor:
John Loftus este fost procuror al Ministerului American de Justitie si locuieste in St. Petersburg, Florida. Pe cand era tanar ofiter in armata americana a ajutat la pregatirea israelienilor intr-o operatiune secreta care a schimbat cursul luptei in razboiul Yom Kippur din 1973.
In timpul administratiei Carter si Reagan s-a ocupat de cazurile CIA si a investigat criminali de razboi nazisti, lucrand pentru Procurorul General al Statelor Unite ale Americii.
In calitate de avocat particular lucreaza pro bono pentru a ajuta sute de agenti secreti sa obtina permisiunea legala de a declasifica si de a face publice toate secretele vremii. Loftus este Vicepresedintele Comitetului Executiv al Muzeului Holocaustului din Florida.
Este de asemenea coautor (cu Mark Aarons) al lucrarilor The Secret War against the Jews (editura St Martin, 1994) si Unholy Trinity: The Vatican, the Nazis and the Swiss Banks (editura St. Martin, 1992, 1998). Urmatoarea carte care urmeaza sa apara se numeste Prophets of Terror: Jonathan Pollard and Peace in the Middle East.
Loftus poate fi contactat pe site-ul sau http://www.john-loftus.com.
Aceasta versiune a discursului a fost descarcata de pe site-ul:
http://www.navyseals.com/community/articles/article.cfm?id=4328.

Read More

Fratia musulmana, nazistii si Al-Qai'da 1

Discurs tinut de John Loftus (fost procuror al Ministerului de Justitie al S.U.A.) pentru a marca comemorarea holocaustului (Yom Ha’Shoah) in 18 aprilie 2004 Publicat pentru prima data in Jewish Community News, august 2004 [Articol extras din Nexus Magazine, Anul I, Numarul 4 (decembrie 2005- ianuarie 2006)] Al-Qai’da este produsul unui grup fascist arab, infiintat in anii 1920, finantat de catre Adolf Hitler, folosit dupa cel de-al doilea razboi mondial de catre serviciile de informatii britanice, franceze si americane si sprijinit ulterior de catre sauditi si reactivat de catre CIA. Vi se va parea ciudat ca un catolic irlandez sa va vorbeasca despre Yom Ha’Shoah, insa experienta mea in ceea ce priveste Holocaustul este putin mai neobisnuita. Pe cand lucram pentru Procurorul General a trebuit sa intreprind unele cercetari secrete cu privire la Holocaust. In acest scop am mers intr-un orasel numit Suitland, Maryland, situat in imediata apropiere a Washingtonului, loc unde guvernul american isi tine literalmente ingropate secretele. Exista acolo 20 de galerii subterane, fiecare dintre ele avand o suprafata de 4046,7838 m2. Daca ati vazut cumva filmul Raiders of the Lost Ark, in ultima scena ati vazut cam cum arata astfel de galerii subterane, insa acestea despre care va vorbeam nu sunt organizate chiar ca acelea din film. Ei bine, in aceste galerii subterane am descoperit ceva ingrozitor. Am aflat ca o mare parte dintre nazistii pe care fusesem insarcinat sa ii dau in urmarire judiciara apareau pe statele de plata ale CIA, iar agentia nu stia acest lucru, fiind pur si simplu mintita de catre Serviciul Britanic de Informatii. Ceea ce nici Serviciul Britanic de Informatii nu stia era faptul ca cel care a furnizat aceste informatii era Kim Philby, agent dublu sovietic, comunist – implicat in scandalul legat de Razboiul Rece. Cu toate acestea, Departamentul de Stat a facut uitata toata aceasta poveste permitandu-le nazistilor sa ramana in America pana cand eu am avut proasta inspiratie de a face publice toate aceste lucruri. Ce altceva ai putea face atunci cand doresti sa faci publica o astfel de poveste decat sa contactezi emisiunea 60 minutes? Intr-adevar l-am contactat pe Mike Wallace care mi-a acordat 30 de minute in emisiunea lui, cel mai lung timp acordat pana atunci vreunei persoane. Cand episodul despre nazistii din America a fost transmis in direct in 1982 acesta a provocat o stare de tensiune la nivel national. Congresul a cerut sa se examineze situatia, Mike Wallace a obtinut premiul Emmy, iar familia mea a primit amenintari cu moartea. S-a intamplat apoi ceva foarte ciudat. In ultimii 25 de ani toti spionii din SUA, Canada si Anglia, trecuti in rezerva, m-au solicitat pentru a ii reprezenta in calitate de avocat – gratuit, bineinteles. Astfel am avut 500 de clienti de pe urma carora am castigat cate un dolar pentru fiecare. Am ajuns astfel sa fiu cel mai prost platit avocat din America desi, paradoxal, cel mai solicitat. Sa va dau un exemplu. Anul acesta un prieten de la CIA pe nume Bob Baer a scris o carte foarte interesanta despre Arabia Saudita si terorism, intitulata Sleeping with the Devil. Citisem aproape o treime din carte cand am ajuns la partea in care Bob povestea despre perioda in care lucrase la CIA si despre cat de sarace erau dosarele. Spunea de exemplu ca in dosarele despre Fratia Musulmanilor nu se gasea mai nimic in afara de cateva articole taiate din ziare. L-am sunat atunci pe Bob si i-am spus: „Bob, te inseli, CIA are dosare foarte bine documentate cu privire la Fratia Musulmanilor. Stiu acest lucru pentru ca eu insumi le-am citit acum 25 de ani”. „Ce vrei sa spui?” intreba el. Uite cum poti afla toate secretele legate de Fratia Musulmanilor, si voi puteti face la fel. „Du-te la calculator si tasteaza cuvintele Banna si Nazi si cauta pe Internet”. Bob a tastat aceste doua cuvinte iar rezultatul cautarii au fost vreo 30, 40 de articole din intreaga lume. Dupa ce le-a citit m-a sunat si a exclamat ingrozit „Dumnezeule, ce am putut face?” In prezent principala mea ocupatie, si de altfel si scopul acestui articol este de a oferi noii generatii CIA informatii cu privire la Fratia Musulmanilor si de a dezvalui faptul ca aceasta a fost o organizatie fascista angajata de catre Serviciile Occidentale de Informatii care de-a lungul timpului a evoluat in organizatia cunoscuta in prezent sub numele de Al-Qa’ida [Al-Qaeda]. Scurt istoric al Fratiei Musulmanilor Iata cum a inceput totul. In anii 1920 un tanar egiptean pe nume [Hassan] Al-Banna a infintat acest grup nationalist numit Fratia Musulmana. Al-Banna era un admirator fervent al lui Adolf Hitler si coresponda cu acesta regulat. Atat de staruitor era Al-Banna in admiratia lui pentru Partidul Nazist incat in anii 1930 Fratia Musulmanilor a devenit arma secreta a Serviciului Nazist de Infomatii. Nazistii arabi aveau foarte multe in comun cu noua doctrina nazista: ii urau pe evrei; urau democratia si cultura occidentala. Astfel, politica oficiala a celui de-al treilea Reich a fost orientata inspre dezvoltarea in secret a Fratiei Musulmanilor ca si „coloana a cincea”, o armata in interiorul Egiptului. In momentul in care a izbucnit razboiul, Fratia Musulmanilor a declarat in scris ca va acorda tot sprijinul generalului Rommel, avand grija ca nici un soldat american sau englez din Cairo sau Alexandria sa nu ramana in viata. Pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial Fratia Musulmanilor a inceput sa se extinda si sa isi largeasca aria de influenta ajungand sa aiba chiar si o sectiune palestiniana condusa de catre Marele Muftiu al Ierusalimului, cel mai mare fanatic al tuturor timpurilor. Marele Muftiu al Ierusalimului, reprezentantul Fratiei Musulmanilor in Palestina, era fara indoiala reprezentantul arabilor nazisti, un om cu o mare putere de influenta. De exemplu, in timpul razboiului, acesta a plecat in Germania si a recrutat oameni pentru a infiinta o divizie SS de arabi nazisti. Aceasta divizie, denumita Divizia Handzar de musulmani, stabilita in Croatia, avea sa devina nucleul noii armate de fascisti arabi a lui Hitler menita sa cucereasca Peninsula Arabica si, de acolo, chiar si Africa – sau cel putin asa se spera. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Fratia Musulmanilor a fost acuzata de crime de razboi, iar agentii Serviciului German de Informatii care o coordonau au fost capturati in Cairo. Intreaga retea a fost retinuta de catre Serviciul Secret Britanic. In acest moment a avut loc un lucru ingrozitor: in loc sa inceapa urmarirea in justitie a nazistilor – a Fratiei Musulmanilor - guvernul Britanic i-a angajat. Toti refugiatii nazisti, criminali de razboi de origine araba sau musulmana, au fost dusi in Egipt, unde timp de trei ani au fost pregatiti pentru o misiune speciala. Serviciul Secret Britanic intentiona sa se foloseasca de fascistii din Fratia Musulmanilor pentru a ataca Israelul in 1948. Doar cateva persoane din Mossad detin aceasta informatie, insa majoritatea membrilor armatelor si gruparilor teroriste arabe care au incercat sa distruga Israelul erau de fapt nazisti arabi proveniti din Fratia Musulmanilor. Marea Britanie nu a actionat de una singura. Serviciul Francez de Informatii a colaborat cu Marea Britanie si a ajutat la eliberarea Marelui Muftiu si la aducerea acestuia in Egipt, contribuind astfel la reunirea arabilor nazisti. Asadar, din 1945 pana in 1948, Serviciul Secret Britanic a oferit protectie tuturor nazistilor arabi, dar, cu toate acestea, nu a reusit sa distruga Israelul. In aceste conditii britanicii au decis sa vanda arabii nazisti unei organizatii ce avea sa devina CIA. Poate ca vi se pare stupid, un plan diabolesc, insa chiar asa s-a intamplat. Ideea era ca noi sa ii folosim pe arabii nazisti in Orientul Mijociu pentru a ii contracara pe arabii comunisti. Asa cum Uniunea Sovietica finanta arabii comunisti, tot astfel aveam sa actionam si noi, finantand arabii nazisti sa lupte impotriva celor comunisti. Astfel au inceput sa aiba loc numeroase pregatiri secrete, timp in care Fratia Musulmanilor era pe statul de plata al CIA. Intre timp, insa, egiptenii deveneau din ce in ce mai ingrijorati din cauza acestei situatii. Nasser a ordonat Fratiei Musulmanilor sa paraseasca Egiptul amenintandu-i ca, in caz contrar, vor fi inchisi si executati. Astfel, in anii 1950, CIA a evacuat nazistii Fratiei Musulmanilor in Arabia Saudita. Ei bine, atunci cand au ajuns in Arabia Saudita unele dintre capetele luminate ale Fratiei Musulmanilor, ca Azzam [dr. Abdullah], au inceput sa predea in scolile religioase numite „madrassas”. Acolo acestia au combinat doctrina nazismului cu un cult islamic foarte ciudat – wahabism-ul. Toata lumea confunda islamismul cu aceasta religie fanatica si considera islamul – de fapt versiunea saudita a acestuia – ca fiind reprezentativa, cand de fapt nu este deloc asa. Toate natiunile musulmane au condamnat acest cult wahabi ca fiind erezie de mai mult de 60 de ori, insa, cand sauditii au devenit bogati si puternici, situatia s-a schimbat, caci acestia au cumparat tacerea multor natiuni musulmane. Acest cult foarte sever, wahabismul, a fost practicat numai in Arabia Saudita si doar de catre talibani si in realitate nu are nimic de-a face cu islamismul. Islamismul este o religie pasnica si toleranta care s-a aflat in relatii bune cu evreii in primul mileniu al existentei sale. Arabia Saudita, in schimb, a devenit lacasul Fratiei Musulmanilor, iar scolile religioase „madrassas” locul de propagare a fascismului si a extremismului. In aceste scoli „madrassas” s-a remarcat un tanar elev foarte interesat de cele ce se predau. Studentul lui Azzam era chiar Osama bin Laden. Ei bine, da, Osama bin Laden a fost format de nazistii Fratiei Musulmanilor care emigrasera in Arabia Saudita. CIA si Al-Qa’ida In 1979 CIA a decis sa ii scoata pe arabii nazisti de la pastrare si sa ii repuna in functiune. Rusii invadasera Afganistanul asa ca ne-am oferit sa ii finantam pe sauditi cu conditia ca acestia sa stranga toti nazistii arabi la un loc si sa ii trimita in Afganistan pentru a se lupta cu rusii. Era necesar sa gasim un alt nume pentru arabii nazisti caci Fratia Musulmanilor era un nume cu o rezonanta prea mare, al carui trecut nazist era binecunoscut, asa ca le-am dat numele de Maktab al-Khadamat al-Mujahidin, adica MAK. CIA a mintit Congresul atunci cand a afirmat ca nu stia cine se mai afla pe statul sau de plata in afara sauditilor, lucru care se intelege ca nu era adevarat, caci o anumita sectiune a CIA-ului stia foarte bine ca ii angajase inca o data pe nazistii arabi pentru a ii folosi in ducerea razboaielor secrete. Intre anii 1979 si 1989 Azzam si asistentul sau Osama bin Laden, deveniti foarte cunoscuti, s-au impus si au castigat razboiul, alungandu-i pe rusi din Afganistan. Vazind ca a castigat razboiul, CIA-ului nu i-a mai ramas altceva decat sa se intoarca acasa, lasand armata de fascisti arabi in Afganistan. Sauditii nu doreau nici ei ca nazistii arabi sa se reintoarca si au inceput sa ii ofere mita lui Osama bin Laden si adeptilor acestuia pentru a ii tine departe de Arabia Saudita. Intre timp MAK s-a scindat, iar Azzam a fost asasinat in conditii misterioase, se pare ca de insusi Ossama bin Laden care a devenit conducatorul celei mai radicale grupari rezultate din fuziunea dintre fascistii arabi si extremistii religiosi numita de el Al-Qai’da. Insa ramurile Fratiei Musulmanilor se intind si in prezent in intreaga organizatie Al-Qai’da. Ayman Al-Zawahiri, secundul lui Ossama bin Laden, de exemplu, provine dintr-o ramura egipteana a Fratiei Muslumanilor – Jihad-ul Islamic Egiptean, rezultat din Jihad-ul Islamic Palestinian. In Israel exista o alta ramura a Fratiei Musulmanilor – organizatia cunoscuta sub numele de Hamas. Cand forte israeliene l-au asasinat pe seicul [Ahmed] Yassin, necrologul publicat intr-un ziar din Cairo, in limba araba, de catre Fratia Musulmanilor dezvaluia faptul ca Yassin era de fapt conducatorul secret al Fratiei Musulmanilor din Gaza. Astfel, Fratia Musulmanilor a devenit o otrava ce a cuprins Orientul Mijlociu si incepand cu 11 septembrie chiar intreaga lume. Stiu ca toata aceasta poveste vi se poate parea un joc bolnav al inchipuirii, dar pentru a va convinge de realitate este suficient sa deschideti calculatorul si sa tastati cuvintele „Banna” si „Nazi” pentru a gasi toate acele articole despre care va vorbeam. Acolo veti gasi toate informatiile pe care CIA a incercat sa le ascunda angajatilor sai, nedorind ca ei sa afle cumplitul trecut. In anul 1984, pe cand ma ocupam cu demascarea nazistilor europeni care figurau pe statul de plata al CIA, agentia incerca sa ascunda Congresului faptul ca nazistii arabi fusesera angajati inca o data pentru a lupta impotriva rusilor. Bob Baer a ramas uimit atunci cand a studiat dosarele. Uimitor este si faptul ca o intreaga generatie – generatia CIA actuala – nu stie absolut nimic despre aceste lucruri, si credeti-ma actuala generatie CIA este formata din americani decenti care incearca sa isi faca datoria cu onoare. Singura lor problema este ca dosarele au fost ascunse, insa acum toate aceste secrete trebuie sa iasa la iveala.

Read More

Transplanturile de organe si memoriile celulare-partea 1

[Articol extras din Nexus New Times Magazine, Anul I, Numarul 1 (iunie - iulie 2005)] Din acest studiu realizat asupra unor pacienti carora li s-au efectuat transplanturi de organe (in special transplant de inima) reiese ca este un fenomen obisnuit ca amintiri, comportamente, preferinte si obiceiuri ale donatorilor sa se transmita beneficiarilor transplanturilor. Daca vrei sa rastorni regula ca toate ciorile sunt negre... o singura cioara alba este o dovada suficienta. Dr. William James Introducere

Se admite in general ca procesul de invatare implica in primul rand sistemul nervos si in al doilea rand sistemul imunitar. De aceea, pacientii care primesc transplanturi de organe periferice nu ar trebui sa experimenteze schimbari de personalitate care reflecta personalitatile donatorilor pe care nu i-au intalnit niciodata. Cand s-au observat schimbari de personalitate in urma transplanturilor, tipurile de explicatii au inclus efectele medicamentelor imunosupresoare, stresul psihosocial si psihopatologia preexistenta a beneficiarilor. (1-3) Totusi, teoria sistemelor vii sustine in mod explicit ca toate celulele vii poseda „memorie” si subsisteme functionale „care iau decizii”. (4) Mai mult, recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie (numita „teoria dinamica a sistemelor energetice”) asigura o logica convingatoare conform careia toate sistemele dinamice depoziteaza informatie si energie, in diferite grade. (5-7) Mecanismul memoriei sistemice ofera o explicatie plauzibila pentru evolutia proprietatilor sistemice emergente prin interatiuni de feedback recurent (de exemplu, circulatia nonliniara a informatiei si energiei care reflecta interactiunile continue ale componentilor dintr-o retea complexa dinamica). Bucle de feedback recurent exista in toate sistemele atomice, moleculare si celulare, de aceea ar trebui sa se gaseasca in aceste sisteme dovezi ale memoriei sistemice atomice, ale memoriei sistemice moleculare si ale memoriei sistemice celulare. Mecanismul memoriei sistemice a fost aplicat la o varietate de observatii controversate si aparent anormale din medicina complementara si alternativa, incluzand si homeopatia. (8) Mecanismul poate de asemenea sa faca noi preziceri. O astfel de prezicere este ca beneficiarii sensibili ai transplanturilor de organe pot experimenta aspecte ale istoriei personale a donatorului, depozitate in tesuturile transplantate. In anul 1997 a fost publicata o carte intitulata A Change of Heart care descria schimbarile de personalitate experimentate de Claire Sylvia. (9) Sylvia a primit un transplant de inima si de plaman la Yale-New Haven Hospital in 1988. Ea a observat ca diferite atitudini, obiceiuri si gusturi i s-au schimbat in urma interventiei chirurgicale prin care a trecut. Avea pofte inexplicabile pentru mancaruri care anterior nu-i placeau. De exemplu, cu toate ca era o dansatoare si o coregrafa atenta la sanatatea ei, dupa iesirea din spital a avut o dorinta incontrolabila de a merge la un bufet Kentucky Fried Chicken si de a comanda pui pane, o mancare pe care nu o consuma niciodata. Silvia s-a simtit atrasa de culorile reci si nu s-a mai imbracat in portocaliul si rosul intens pe care le prefera inainte. A inceput sa se poarte intr-o maniera agresiva si impetuoasa, care nu-i era caracteristica, dar care s-a dovedit a fi similara personalitatii donatorului ei. Interesant este ca un ambalaj de la Kentucky Fried Chicken ce continea pui pane a fost gasit in jacheta tanarului donator dupa ce a fost omorat. William Novak, coautorul cartii, a cautat opinii referitoare la plauzibilitatea memoriei celulare. Pearsall a propus ipoteza conform careia medicamentele imunosupresoare ar putea cobori pragul de inregistrare a memoriilor celulare depozitate in organele transplantate (citat in 9, extins in 10). Schwartz si Russek au propus ipoteza conform careia procesul de respingere ar putea reflecta nu doar respingerea materialului compus din celule ci si informatia sistemica si energia depozitate in celule (citat in 9, extins in 7, 8). Sylvia a fost un caz unic deoarece a primit o cantitate substantiala de tesuturi noi (inima si plamani), era atenta la sanatatea ei, era sensibila si deschisa emotional. Schwartz si Russek au presupus ca Sylvia ar putea fi „cioara alba” a memoriei sistemice celulare. Acest material prezinta observatii cheie preluate din zece cazuri reprezentative de transplant, compatibile cu prezicerile memoriei sistemice, observatii ale unor beneficiari care au fost deschisi la impartasirea schimbarilor ce au urmat acestor operatii. Pentru a proteja intimitatea familiilor donatorilor, a beneficiariilor si a familiilor acestora, se face referire la medici si spitale, donatori si beneficiari prin numere, cu exceptia cazurilor in care prenumele au fost mentionate in rapoarte de prieteni sau membri ai familiei. Toti beneficiarii si membrii familiilor acestora sau prietenii donatorilor au fost intervievati de Pearsall si inregistrati cu reportofonul. Transcrierile au fost examinate de catre Schwartz si Russek si selectate in vederea includerii in acest raport. Fiecare dintre cele zece cazuri include un raport al unui membru din familia donatorului (sau echivalent), un raport al beneficiarului (sau echivalent) si un raport al unui membru al familiei beneficiarului sau al unui prieten al beneficiarului. Membrii familiei donatorului, beneficiarii si prietenii sau membrii familiei beneficiarului sunt citati direct din transcrierile interviurilor. Opiniile personale (incluzand continutul controversat) sunt raportate textual. Fiecare caz include doua pana la cinci paralele intre caracteristicile donatorilor si schimbarile observate la beneficiari in urma transplantului. Cazul 1

Donatorul a fost un baiat de 18 ani omorat intr-un accident de automobil. Beneficiarul a fost o fata de 18 ani diagnosticata cu endocardita, urmata de o slabire a inimii. Tatal donatorului, psihiatru, a spus: „Fiul meu a scris intotdeauna poezii. Dupa ce a murit, am asteptat mai mult de un an pentru a-i face curatenie in camera. Am gasit un caiet cu poezii pe care nu ni-l aratase niciodata si nu am povestit nimanui niciodata despre el. Una dintre poezii ne-a zguduit emotional si spiritual. Vorbea despre cum isi vedea propria moarte brusca. El era si muzician si am gasit un cantec intitulat „Danny, inima mea este a ta” – cuvintele erau despre cum a simtit fiul meu ca ii era dat sa moara si sa-si dea inima cuiva. El se hotarase sa-si doneze organele cand avea 12 ani. Noi credeam ca era destul de ciudat, dar ne-am gandit ca se vorbea despre asta la scoala. Cand am intalnit-o pe beneficiara sa, am fost asa de... nu stiu ce a fost. Nu stim nici acum. Pur si simplu nu stim.” Beneficiara a raportat: „Cand mi-au aratat fotografii ale fiului lor, l-am recunoscut instantaneu. L-as fi ales dintre fotografiile multor alte persoane. El este in mine. stiu ca este in mine si ca este indragostit de mine. A fost intotdeauna iubitul meu, poate undeva in alt timp. Cum putea el sa stie cu ani inainte de a muri ca va muri si ca-mi va da inima? Cum de stia ca numele meu este Danny? Apoi, cand mi-au cantat cate ceva din muzica sa, puteam termina frazele cantecului sau. Nu stiam sa cant inainte, dar dupa transplant am inceput sa iubesc muzica. Am simtit-o in inima. Inima mea trebuia sa cante. I-am spus mamei mele ca vreau sa iau lectii de chitara – acelasi instrument la care canta Paul [donatorul]. Cantecul sau este in mine. Il simt mai tare noaptea si e ca si cum Paul mi-ar canta serenade.” Tatal beneficiarei a raportat: „Fiica mea era, dupa cum se spune, un „drac de fata”. Pana s-a imbolnavit era o salbatica. Apoi a devenit complet linistita. Eu cred ca de vina era boala ei, dar ea spunea ca simtea ca are mai multa energie, nu mai putina. A spus ca vrea sa cante vocal si la un instrument. Cand a scris primul ei cantec, a cantat despre noua ei inima ca fiind a iubitului ei. A spus ca iubitul ei venise sa-i salveze viata.”

Read More

Apa de ocean, un substitut natural al sangelui?

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 9 (octombrie 2006 - ianuarie 2007)

Apa de ocean diluata contine aproape aceeasi concentratie de minerale si microelemente ca si plasma sanguina, iar continutul ei de sodiu se potriveste cu cel al sangelui. Ea a fost folosita cu succes in cadrul testelor realizate pe animale ca substitut pentru transfuziile de sange, insa testele la oameni intarzie destul de mult.

Vechea mea frica, de a primi o transfuzie de sange sau orice altceva injectat direct in circuitul meu sanguin neprotejat a crescut din ce in ce mai mult de-a lungul anilor. Nu este vorba despre o problema religioasa, ci mai degraba de un hazard profesional. Fiind un cercetator in domeniul sanatatii sunt bantuita de viziuni inspaimantatoare referitoare la ceea ce ar putea merge rau – si pe buna dreptate. Ma simt ca inspectorul sanitar ce controleaza calitatea carnii si care devine vegetarian. Cunosc lucruri care au distrus pentru totdeauna increderea mea nevinovata in tot ceea ce inseamna medicina. Nu ma mai inchin in „catedrala medicinii moderne”. „Ei”, specialistii din industria sanatatii, controleaza mai bine sangele in zilele noastre pentru a descoperi proviziile de singe contaminate cu HIV, hepatita sau alte boli, dar produsele sanguine tot nu sunt complet sigure, nici macar cu moderna noastra tehnologie. Ei nu pot steriliza sangele mai mult decat pot steriliza vaccinurile pentru a ucide toate „ganganiile”nedorite fara a distruge insasi natura tuturor acestor produse. Ei testeaza sangele si separa componentele sangelui prin intermediul actiunii centrifugale si a altor metode pentru a purifica aceste substante cat mai mult posibil, dar in continuare este imposibil pentru ei sa promita sau sa ofere un sange sau produse sanguine complet sigure. Sangele este „viu”: nu poate fi sterilizat sau livrat antiseptic. Exista nenumarate povesti ingrozitoare referitoare la transfuzii, dar foarte rar auzim de ele. De exemplu, o vecina de pe strada mea si-a pierdut sotul acum aproape patru ani. Avea cancer, dar s-a infectat cu hepatita virala in urma unei transfuzii de sange si a murit in urma unei insuficiente hepatice si nu in urma cancerului. Multe persoane cunosc pe cineva care a suferit in urma unei transfuzii cu probleme. Acesta este doar un fapt al vietii si unul dintre riscurile cunoscute ale interventiilor chirurgicale, oricat ar fi ele de minore. Pericolele ascunse in vaccinuri
Din pacate am dat peste mult prea multe povesti de acest fel. Am petrecut cea mai mare parte a vietii mele facand cercetari si scriind in domeniul medicinii alternative (www.truthquest2.com), fiind de la inceput focalizata pe bolile virale si bacteriologice si pe vaccinurile cu probleme, dintre care unele sunt inca facute din produse sanguine umane sau cu virusuri „slabite” create prin „trecerea in serie” prin culturi de celule contaminate provenite de la animale. Aceasta inseamna ca se iau virusuri umane si se pun in straturi de celule animale din nou si din nou, ceea ce le forteaza sa se adapteze la celulele straine pentru a supravietui. Aceasta „adaptare” necesita un schimb de material genetic intre virus si celula gazda. Cand sunt utilizate celule provenite de la rinichii de maimute, schimbul de material genetic ce are loc forteaza virusul uman sa devina putin un virus „specific maimutelor”, dupa cum se presupune, astfel ca nu poate declansa pe deplin o boala – lucru care nu functioneaza intotdeauna. In acest proces, virusurile native specifice maimutelor devin putin virusuri „specifice oamenilor”, lucru care le da o mai mare compatibilitate cu celulele umane. Acesta ar putea fi si cazul infamului virus Epstein-Barr, la care se face referire ca la un virus „uman”– desi multi oameni de stiinta cred ca se trage de la maimute, si ca a a ajuns sa contamineze oamenii in anumite forme mutante prin intermediul unor vaccinuri contaminate, ajungand apoi sa fie asociat cu sindromul oboselii cronice si cu alte maladii. Problema este ca intre noi si maimute granita dintre specii este mai mica decat cu alte animale, ceea ce face sa avem mai putina protectie fata de agentii patogeni proveniti de la maimuta. Riscul pe care il implica virusurile de la maimute este bine cunoscut in anumite cercuri stiintifice, insa este foarte putin cunoscut de catre publicul larg. In cadrul cercetarilor mele am ajuns sa studiez subiectul virologiei recombinante: combinarea unor virusuri deosebite intre ele in noi „familii”, in general cu caracteristici mai periculoase decat virusurile „parinti”, de catre oameni in haine albe care se joaca de-a Dumnezeu. Recombinarile se pot petrece si in natura in anumite conditii, in special cand sunt ajutate de catre o stiinta periculoasa. De exemplu, un virus provenit de la maimuta numit SV-140 (virusul simian 40, dupa ce a devenit al 40-lea virus gasit in tesuturile provenite de la maimute) a fost descoperit ca avand proprietati unice. Acest „virus gol” poate penetra orice celula fara a fi impiedicat de problema „barierei speciilor” si permite altor virusuri sa se ataseze de el si sa fie transportate in materialul genetic al unei celule unde acestea pot sa se mute pe „masinarie” si sa reproduca singure noi virusuri recombinate. Descoperirea acestui virus a dat nastere domeniului virologiei recombinante, un domeniu cu multe consecinte infricosatoare. SV-40 a devenit o bine documentata (dar necunoscuta publicului larg) impuritate prezenta in vaccinurile pentru poliomielita (realizate cu ajutorul culturilor de celule provenite de la rinichii de maimuta) ce au fost administrate intre anii 1955-1963 la 95 de milioane de beneficiari plini de incredere. Prima afirmatie oficiala a fost ca virusurile SV-40 „nu au nici o insemnatate in siguranta sau eficacitatea vacinurilor pentru poliomielita”; dar cand virusul a fost testat pentru prima data pe cobai dupa descoperirea lui, animalele au dezvoltat tumori la nivelul glandelor salivare si simptome specifice unor deficiente la nivelul sistemului imunitar. Organul corespondent la oameni este pancreasul. Cancerele pancreatice mortale au devenit de atunci o adevarata epidemie. SV-40 este acum asociat cu numeroase tumori, incluzand human mesotheliomas, osteosarcomul, tumori la nivelul creierului, ependimoma, tumori la nivelul plexului coroid si altele. Aceleasi culturi de celule provenite de la maimute utilizate la fabricarea vaccinurilor au continut si alte virusuri cum ar fi de exemplu SIV (virusul simian al imunodeficientei), care joaca un rol important in crearea unui alt virus recombinant pe care il cunoastem sub numele de HIV. Nu exista nici o dovada oferita publicului care sa arate daca virusul a aparut in urma unor recombinari naturale, dar gradul sau de sofisticare si anumite cereri guvernamentale bine documentate de creare a unei arme biologice similare sugereaza altceva. Oricum, un studiu realizat la cererea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) si apoi suprimat, ce face legatura intre cazurile de SIDA din Africa si campaniile de vaccinarea OMS impotriva variolei, poliomielitei si a alor boli, a teoretizat faptul ca vaccinurile virale au „activat” virusurile adormite, astfel ca aceasta este o posibilitate ce sprijina ipoteza recombinarii naturale – aceasta doar daca HIV nu a fost intentionat adaugat in anumite vaccinuri. Ziarul London Times a publicat aceasta poveste in numarul din 11 mai 1986, dar a fost blocata aparitia acestei stiri in mass-media americana. Acest gen de informatie ajunge cu greu la publicul din SUA. Acelasi lucru s-a intamplat si atunci cand una dintre cele mai oribile „erori” stiintifice realizata vreodata a fost acoperita. Ea a implicat „celulele HeLa” – cea mai agresiva cultura de celule canceroase cunoscuta vreodata – ce si-au facut intrarea in laboratoarele stiintifice din intreaga lume pentru cercetari si apoi au contaminat – accidental – multe culturi celulare folosite pentru vaccinuri. Ganditi-va la virusurile din vaccinurile umane ce au fost crescute in culturi de celule canceroase si au schimbat informatii genetice cu celulele canceroase gazda inainte de a fi injectate in milioane de victime ce nu banuiau absolut nimic!
de Dianne Jacobs Thompson

Read More

AURUL MONOATOMIC -REPRISE

Misterul elementelor ORMUS, de dr. Roger Taylor

Articol extras din Nexus Magazine, Anul III, Numărul 11 (decembrie 2007 - februarie 2008) de Dragos Iliescu-www.ormus.ro







Un concentrat de elemente speciale, ce se găsesc din abundenţă în apa de mare, are un potenţial uimitor în îmbunătăţirea calităţii solului, creşterea recoltelor, ameliorarea stării de sănătate a oamenilor şi a animalelor şi chiar în combaterea schimbărilor climaterice.

O posibilă nouă stare a materiei cu perspective promiţătoare în agricultură şi în sănătate
Acest articol prezintă o descoperire recentă şi puţin cunoscută, care poate fi de o mare importanţă pentru viitorul omenirii. Dar mizele ştiinţifice sunt mari: dacă aceste revendicări vor fi pe deplin validate, ar trebui să devenim conştienţi de existenţa unui grup de substanţe – probabil elemente chimice – a căror existenţă nici nu a fost bănuită până acum. A fost creat pentru aceste substanţe şi un nume: ORMUS. Mai jos sunt prezentate câteva dintre ideile cu privire la ce sunt aceste elemente şi la extraordinarele lor proprietăţi chimice şi fizice. Însă, în primul rând, importanţa şi practica acestei descoperiri constă în efectele benefice ale acestor elemente asupra vieţii plantelor şi animalelor. Aşa cum se detaliază în continuare, efectul adăugării acestor elemente în procesul de creştere al unor plante este aproape fenomenal. Beneficii remarcabile s-au obţinut şi în îmbunătăţirea stării de sănătate a oamenilor şi animalelor.

Descoperirea elementelor ORME (Elemente Monoatomice Rearanjate Orbital) de către David Hudson
Povestea descoperirii acestor elemente a început pe la sfârşitul anului 1970, cu David Hudson, un fermier bogat, cultivator de bumbac din Arizona (1). Deoarece solul vulcanic din acea regiune avea caracteristici neobişnuite şi se ştia că rocile care se aflau dedesubt conţineau metale preţioase, el s-a decis să facă o analiză cantitativă, elementară, completă asupra lui. Analiştii săi au fost puşi însă în încurcătură când au descoperit o fracţiune care sfida orice analiză: nu prezenta caracteristici metalice, nu prezenta reacţii chimice şi nu avea o semnătură spectroscopică. Unul dintre analiştii care realiza spectroscopia a sugerat să se realizeze o „ardere mai lungă“. Doar în acel moment caracteristicile spectrale au început să apară şi cel mai surprinzător a fost faptul că acestea erau sugestive pentru anumite metale preţioase. În mod evident acest lucru necesita realizarea unor investigaţii ulterioare. Prin urmare, Hudson, deţinând fonduri considerabile, a angajat câţiva chimişti, fiind hotărât să rezolve problema. Rezultatele pe care le-a obţinut sunt menţionate în amănunt în brevetul său. El a susţinut şi câteva prelegeri publice pe această temă. Am aflat pentru prima dată despre acest fenomen în urma vizionării, timp de nouă ore, a unei înregistrări video a unei astfel de prelegeri. Un grup independent de oameni de ştiinţă şi civili au lucrat asupra acestui subiect timp de câţiva ani. Fără a beneficia de vreo finanţare sau de un laborator oficial şi neavând nici o legătură cu Hudson, ei au reuşit să reproducă cel puţin câteva dintre descoperirile revendicate de el. Munca lor, împreună cu cea a lui Hudson, este sintetizată într-un număr de articole scrise de Barry Carter, ce pot fi găsite pe vastul şi foarte informatul său site (2). Există de asemenea şi câteva forumuri foarte active pe internet. Pe unul dintre ele, un grup de lucru ştiinţific discută diverse aspecte ale chimiei şi fizicii acestora şi de asemenea despre metodologia extragerii şi analizei acestor materiale. Deci ce concluzii pot fi trase până în prezent? Devine clar faptul că odată cu această descoperire, intrăm într-o arie nouă şi foarte complexă şi că încă suntem la un nivel de cunoaştere destul de redus. Într-adevăr, se poate spune că s-a deschis un nou capitol în fizică, chimie şi biologie. Faptele de bază par a fi acum dincolo de orice îndoială; atât din munca lui Hudson, cât şi din cea a grupului independent, reiese că un anume număr de metale preţioase (şi unele nepreţioase) incluzând aici: rodiul, iridiul, aurul, platina, paladiul, cuprul şi alte câteva, pot exista într-o stare complet diferită, în care nu sunt metalice – existând sub forma unei pudre gri sau albe, atunci când sunt izolate într-o stare solidă. Hudson a făcut alte trei afirmaţii principale, care sunt mai discutabile. El a spus că în forma Ormus a acestor elemente, electronii sunt rearanjaţi într-un astfel de mod încât ei nu mai participă la reacţii chimice. De asemenea, legăturile care ţin în mod normal atomii de metal împreună în forma solidă lipsesc, prin urmare, aceste elemente ar fi pur şi simplu monoatomice. Din această cauză el le-a numit la început Elemente Monoatomice Rearanjate Orbital sau ORME. Lucrări mai recente sugerează acum că cel puţin câteva dintre acestea ar putea fi diatomice şi de asemenea că legături foarte slabe pot exista cu anumite elemente, în special cu metalele alcaline. Prin urmare, numele generic a fost schimbat cu ORMUS. Se face deseori referire la ele ca fiind starea-M a acestor elemente. O altă afirmaţie este că rearanjarea electronilor implică formarea unor perechi Cooper, prin urmare ele pot fi (sau pot deveni folosindu-se anumite tratamente) superconductibile la temperaturi normale. În scopul demonstrării acestui lucru, Barry Carter a postat un scurt film prezentând o pudră gri „sărind“ de pe un magnet. Se poate argumenta însă că acest fenomen al „particulelor care sar“ nu dovedeşte prin el însuşi superconductibilitatea. Merita menţionat faptul că există câteva cercetări importante care, susţine Hudson, ar putea oferi un sprijin indirect (3). Acestea identifică o stare cu un „spin înalt“, în care atomii anumitor metale grele pot fi făcuţi să intre şi în care nucleele devin alungite şi trec la o valoare mai înaltă a spinului. Hudson a realizat analize pe o largă varietate de materiale, relatând descoperirea de elemente ORMUS în majoritatea mostrelor de sol pe care le-a testat, dar în special în solurile din regiunile vulcanice. Alţi cercetători au descoperit existenţa acestor elemente în majoritatea mostrelor de apă naturală testate, o concentraţie mai înaltă fiind prezenţa în apa de mare şi în special în apa din Marea Moartă. Un cercetător a descoperit aceste elemente şi în aer. (Nu este prea surprinzător faptul că şi un element greu, într-o formă monoatomică, se poate comporta ca un gaz rar).
Chimiştii lui Hudson au analizat o mulţime de ţesuturi vegetale şi au descoperit cea mai mare cantitate de ORMUS la plantele care au crescut în soluri vulcanice şi în special la planta aloe vera.
Ei au analizat de asemenea şi ţesuturi din creier de viţel şi de porc şi au obţinut o remarcabilă cifră de 5 procente din conţinutul de materie uscată. Aceste analize nu sunt simplu de realizat, din moment ce ele necesită transformarea conţinutului de ORMUS înapoi în formă metalică. Acest fenomen se produce în timpul procedurii spectroscopice de „ardere de lungă durată“ utilizată de către Hudson. Multe lucruri mai trebuiesc făcute în domeniul fizicii şi chimiei şi, nu în ultimul rând, de a elucida câteva dintre fenomenele extraordinare care au fost observate.
De exemplu, în momentul în care usca la lumina soarelui, pe un filtru de hârtie, un preparat apos de ORMUS din rodiu, Hudson a observat dispariţia acestuia însoţită de o străfulgerare luminoasă, dar fără niciun sunet sau undă de şoc. Şi mai ciudat este faptul că atunci când lucra cu un ORMUS de iridiu expunându-l la încălziri şi răciri repetate, el a descoperit că greutatea acestuia oscila în mod violent cu fiecare ciclu de revenire – până în punctul în care, la un moment dat şi-a pierdut şi apoi şi-a recăpătat întreaga greutate.
Acest rezultat a fost încorporat în teoria hiperdimensională a fizicianului teoretician finlandez, Matti Pitkänen (4). Cercetători independenţi au confirmat străfulgerarea de lumină nezgomotoasă şi există şi o confirmare a schimbărilor de greutate. Câţiva dintre aceştia au observat un alt fenomen ciudat: picături de lichid, conţinând concentrat de ORMUS, formându-se pe partea exterioară a unor containere închise ce conţineau acest concentrat – în special sub influenţa câmpurilor magnetice. Acest lucru i-a condus pe cercetători la presupunerea că atomii elementelor ORMUS pot trece prin pereţi printr-un efect cuantic de tunel, purtând cu ei o mică cantitate de apă. O altă observaţie ce a rămas neexplicată este aceea că anumite preparate ORMUS în soluţie de apă se încărcau cu o sarcină electrică statică. Aceasta poate fi descărcată, provocând o scânteie audibilă, după care se va reîncărca din nou, putând fi din nou descărcată de un număr indefinit de ori.

Efectele biologice ale ORMUS
Biologia acestor materiale este de asemenea larg deschisă investigaţiilor. Se poate spune că deja a fost deschis un nou capitol în biologie, în ceea ce priveşte înţelegerea cuantică a vieţii. În conformitate cu această viziune, proprietăţile holistice ale vieţii pot fi explicate doar pe baza coerenţei cuantice; ceea ce înseamnă că activitatea aparent întâmplătoare a moleculelor biologice (în conformitate cu termodinamica clasică) este de fapt coordonată de aceleaşi principii cuantice care guvernează acţiunea unui laser. Această revizuire radicală a biologiei a fost în mod persuasiv introdusă de către dr. Mae-Wan Ho (5). Noi perspective în domeniul biologiei cuantice au fost deschise prin intermediul unor lucrări noi, foarte interesante, care sugerează că, în timp ce o mică fracţiune din ADN funcţionează realizând secvenţe de instrucţiuni pentru proteine, cea mai mare parte a acestuia (aşa numitul ADN junk – inactiv, inutil) funcţionează într-un mod care este independent de aspectele chimice, pentru a transmite informaţii „câmpului“ cuantic al corpului (6). Aceasta, împreună cu un număr de articole care sugerează prezenţa superconductibilităţii în organismele vii, ar putea susţine speculaţiile făcute de Hudson în ceea ce priveşte relaţia strânsă dintre ORMUS şi ADN – chiar şi faptul că acestea pot corecta defecte de la nivelul ADN-ului (7). Hudson a prevăzut că materiale ORMUS ar putea avea un mare potenţial pentru industrie – mai ales pentru că analizele sale l-au condus la concluzia că mult mai multe dintre aceste elemente preţioase există în lume sub această formă decât sub forma metalică. Oricum, la un moment dat, unchiul său, care era interesat de alchimie, i-a sugerat că, dacă ar studia puţin acest subiect ar putea descoperi o legătură între aceste elemente şi „aurul alb“ pe care unii alchimişti l-au descris şi care avea proprietăţi curative şi de prelungire a duratei vieţii (8). Prin urmare, el a administrat un preparat pe bază de ORMUS unui câine foarte bolnav, care era aproape pe moarte (avea cancer şi febră tifoidă). Imediat ce starea de sănătate a câinelui s-a restabilit, diverse persoane au început să se ofere a lua ei înşişi preparatul, obţinând aparent rezultate bune. Hudson a oferit mostre din acest preparat unui număr de medici, sugerându-le să administreze preparatul pe bază de ORMUS, câtorva dintre pacienţii lor care se aflau în faza terminală. În prelegerile sale el a prezentat rapoarte grafice a câtorva dintre remarcabilele vindecări care au apărut. El a menţionat de asemenea că a oferit o mostră ORMUS din rodiu unui număr de laboratoare, inclusiv la Merck & Co şi US National Cancer Institute, care au testat-o pe culturi de celule canceroase şi au descoperit că nu este toxică pentru aceste celule. Din acel moment au apărut numeroşi producători independenţi, realizând şi vânzând concentrate de ORMUS provenite din diferite surse, incluzând apa de mare, apa din izvoare adânci, sare de mină din depozitele de minereu şi anumite plante medicinale, cum ar fi aloe vera. Probabil că există acum câteva mii de oameni care consumă aceste produse. În timp ce majoritatea acestora nu par să fi suferit de boli grave în trecut, mulţi dintre ei au obţinut o îmbunătăţire a stării generale de sănătate şi a nivelului energetic, apărând adesea schimbări de atitudine pe care ei le considerau drept spirituale. Pe lângă acestea pot fi găsite şi câteva relatări pe forum-urile legate de ORMUS – atribuind acestora vindecarea unor boli grave, printre care şi cancerul. Se poate demonstra efectul imediat al ORMUS utilizând anumite tehnici larg răspândite de monitorizare a eficacităţii terapiilor aparţinând medicinii energetice. Una dintre ele este microscopia în câmp întunecat a sângelui. La câteva ore de la administrarea ORMUS-ului (la fel ca şi în cazul altor tratamente eficiente ca acupunctura, masajul etc.) celulele roşii ale unei persoane devin mult mai rotunde şi mai bine conturate (separate) şi cantitatea de reziduuri din ser scade (9). Există de asemenea rapoarte ce provin de la anumite studii encefalografice, care arată o îmbunătăţire a echilibrului dintre emisfera dreaptă şi cea stângă a creierului. O altă tehnică promiţătoare este bioelectrografia. Acesta este un termen mai general care acoperă de fapt o formă mai avansată a fotografiei Kirlian, ce a fost transformată într-o ştiinţă cantitativă de către doctorul Konstantin Korotkov (10),(11). Iată, am să relatez aici şi propria mea experienţă. Am luat un preparat brevetat de ORMUS timp de aproape un an şi am constat o creştere a nivelului de energie şi a „stării de bine“. Pentru a testa acest lucru, am folosit echipamentul GDV (vizualizare prin intermediul descărcării în gaz – Gas Discharge Visualisation n.ed.) realizat de doctorul Korotkov. Pentru început, am încetat să mai iau preparatul ORMUS pentru o perioada de două săptămâni, apoi am realizat o citire iniţială (de control) cu GDV-ul, după care imediat am luat o doză mare de ORMUS (de şase ori mai mare decât doza zilnică recomandată) apoi am realizat mai departe citiri la intervale consecutive. Imaginea pe care am obţinut-o arăta modificarea în timp a răspunsului, în care aria imaginii s-a mărit de 1,5 ori (în raport cu imaginea de control), la aproximativ 4 ore, după care a scăzut uşor în următoarele 12 ore. Din studiul extins al doctorului Korotkov asupra GDV-ului reiese clar faptul că dintre multitudinea de parametri ai imaginii, care pot fi analizaţi, aria (suprafaţa) este aceea care indică cel mai bine starea generală de sănătate. Pentru cititorii care vor să prepare ei înşişi câteva dintre aceste produse, pot găsi descrierea metodelor de preparare pe site-ul lui Barry Carter (12). Cea mai simplă procedură implică numai creşterea pH-ului unei soluţii de sare de mare, până va ajunge să se încadreze între valorile 10,6 – 10,78. Precipitatul rezultat, conţinând, în mare, hidroxizi de calciu şi magneziu, poartă în el elementele ORMUS. Rămâne doar a fi spălată cantitatea de sare.

Efectele elementelor ORMUS în agricultură
Ţinând cont de dificultatea obţinerii unor date ştiinţifice cu privire la acţiunea elementelor ORMUS asupra stării de sănătate a oamenilor, trebuie pus accentul pe efectele acestora asupra plantelor. Acestea sunt de necontestat şi sunt într-adevăr fenomenale. Ele pot fi văzute pe câteva site-uri (13). Cel mai folosit preparat este şi cel mai simplu şi cel mai ieftin: un concentrat neprelucrat făcut din apa de mare. Există de fapt o poveste dinainte de a se descoperi elementele ORMUS, despre utilizarea în agricultură a produselor marine, în special a algelor marine. Unii oameni chiar au relatat obţinerea unor rezultate bune în urma tratării pământului cu apa de mare neprelucrată (14). Dr. Maynard Murray a înregistrat un număr mare de date cu privire la starea de sănătate a animalelor hrănite cu cereale recoltate de pe pământurile tratate cu apa de mare. A fost făcut un experiment cu o specie de şoareci, dintre care mai mult de 90% dezvoltau în mod spontan cancer la sân. Însă, dintre cei care au fost hrăniţi cu cereale provenite de pe terenurile tratate, doar 55% au dezvoltat cancer, iar la a doua generaţie această cifră s-a redus la 2%. Bineînţeles că pământurile tratate în acest mod vor deveni în cele din urmă supra-salinizate şi producţia va scădea. Procedura de concentrare a acestor elemente ORMUS probabil va creşte proporţia de sare de aproape 80 de ori. Am reţinut afirmaţia doctorului Murray, care susţine că populaţiile la care tendinţa de a face cancere maligne este rară, se găsesc mai ales în zonele în „care apa are o foarte mică ieşire la mare“, astfel că elementele vitale, spălate de apa din munţi, rămân pentru a fi reutilizate. Este necesar puţin concentrat: de la 4 la 20 de litri pe acru de pământ [~0,405 hectare], în funcţie de recoltă. Rezultatele folosirii concentratului de ORMUS au depăşit oricum, cu mult rezultatele folosirii apei de mare. Într-adevăr, fără existenţa dovezilor fotografice, acest lucru ar fi greu de crezut. De exemplu, un nuc tratat pe o perioadă de mai mulţi ani, a crescut, având o înălţime de două ori mai mare decât cea a arborilor de control, iar acum produce o cantitate de şase ori mai mare de nuci – nucile având mărimea unei mandarine! Un prun a produs în primul an de tratament fructe a căror greutate era de aproape două ori mai mare decât cea a fructelor produse de arborele de control, iar în al doilea an fructele aveau o greutatea de cinci ori mai mare. O fotografie înfăţişează tulpini de porumb atât de înalte, încât proprietarul acestora a trebuit să urce pe o scară mobilă pentru a ajunge la vârful acestora. Ele par a avea aproximativ 3,6 m înălţime. Portocalii au produs fructe de mărimea unui pepene galben! Există multe alte exemple. În plus, există rapoarte solide realizate de către cei care folosesc ORMUS, ce arată că recoltele tratate cu ORMUS nu sunt doar mult mai productive, dar se maturizează şi mai repede, au nevoie de mai puţini fertilizatori şi au o mai mare rezistenţă la dăunători. Au chiar şi un gust mai bun! Experienţa mea a implicat cartofii. Din patru rânduri (ce conţineau două varietăţi), două au fost tratate şi două au primit o cantitate identică de apă. La recoltare, greutatea totală a cartofilor de control a fost de 14,1 kg, iar cea a celor trataţi a fost de 26,4 kg. În plus, deşi nu am exercitat un control strict asupra acestora, unii dintre morcovii mei cântăreau peste 454 grame. Există dovezi solide ce arată că recoltele cresc în continuare în timpul celui de-al doilea an şi în anii care urmează după efectuarea tratamentului. Acest lucru este foarte probabil să se datoreze efectului pe care elementele ORMUS le au asupra conţinutului de micorize din sol – simbioti fungici ce sunt necesari pentru creşterea plantelor. Trebuie să acordăm o mai mare importanţă acestor fungi (15). Aceştia se răresc mult în urma întrebuinţării excesive a fertilizatorilor chimici şi a erbicidelor. Bineînţeles, nu există nicio dovadă că aceste rezultate, aşa impresionante cum sunt, se datorează efectului elementelor ORMUS. Unii pot argumenta că efectele observate se datorează adăugării de minerale convenţionale. Aceste lucruri, cât şi multe altele prezentate anterior, trebuie să aştepte realizarea unor experimente ştiinţifice mai precise.

Posibile utilizări ale elementelor ORMUS
Bineînţeles, nu este necesar să aşteptăm până se vor realiza asemenea studii, pentru a putea folosi aceste descoperiri. Creşterea populaţiei Pământului este inexorabilă; în acelaşi timp, suprafaţa de pământ arabil este aproape în totalitate cultivată. Este posibil să creştem chiar de două ori producţia cu acest preparat foarte simplu din apa de mare, atunci abundenţa va lua locul foametei ce altfel se prefigurează. Chiar şi fără utilizarea elementelor ORMUS drept suplimente directe, sănătatea oamenilor va fi mult îmbunătăţită. În plus, deoarece apa de mare nu poate fi brevetată, există foarte puţine pericole ca piaţa să fie preluată de companiile multinaţionale şi astfel produsele să fie vândute la un preţ umflat, dincolo de puterea de cumpărare a fermierilor din lumea a treia. Cum de s-a ajuns ca plantele, animalele şi oamenii să fie lipsiţi atât de cronic de aceste elemente? Din moment ce acestea sunt prezente într-o concentraţie atât de mare în apa mării, putem presupune că, în timp, ele au fost în mare parte „spălate“ şi duse în mare. Aceasta ar putea fi o explicaţie parţială pentru deşertificările tot mai extinse ce se produc. Iar declinul general ce are loc la nivelul culturilor de plante va contribui la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă şi astfel la procesul de încălzire globală. Tratarea unor suprafeţe mari de pământ ar putea avea beneficii imense în diminuarea procesului de încălzire globală. Ne putem imagina pulverizarea din avioane a unor suprafeţe extinse, în special păduri. În plus, pentru a înlocui combustibilul fosil, va fi posibil să producem cantităţi mult mai mari de culturi pentru biocombustibil, pe suprafeţe mai mici de pământ. Timpul pe care îl avem la dispoziţie este scurt. Dacă vrem să prevenim catastrofa ce se prefigurează la nivelul mediului înconjurător, trebuie realizate multe acţiuni, cât mai rapid. Printre acestea, un rol important îl poate avea tratarea pământului cu aceste produse bazate pe apa de mare. De aceea îi rog pe toţi cei care citesc acest articol, să răspândească cât mai mult aceste informaţii referitoare la ORMUS.
Despre autor: Dr. Roger Taylor este doctor în imunologie şi a pus bazele Grupului de Cercetare în Imunologie din cadrul Medical Research Council, de la Universitatea Briston – Marea Britanie, unde a condus în special lucrări în domeniul toleranţei imunologice. În ultimii 18 ani a studiat în mod independent bazele ştiinţifice ale energiilor subtile. Dr. Taylor este editor ştiinţific/redactor la revista Caduceus, articolul său despre ORMUS fiind publicat în nr. 71, din 2007 al acesteia. (Caduceus Journal Ltd, 9 Nine Acres, Midhurst, West Sussex GU29 9EP, UK, telefon +44 01730 816799, website: http://www.caduceus.info).

Read More