Poţi să priveşti India ca un spectacol exotic, o încântare pentru simţuri, o evadare din cunoscut. Cum te uiţi la un documentar. Sau poţi să iei experienţele care te uimesc şi să afli ce se ascunde în spate. La primul nivel, accepţi că există o altă lume decât cea cunoscută de tine, însă rămâi spectator în ea. Rămâi în lumea ta. La al doilea nivel, explorezi, păşeşti tot mai adânc în această nouă lume. Curios, deschis, dornic de a înţelege înainte de a judeca.
Dacă rămâi la primul nivel o să vezi, în unele situaţii, un popor primitiv, care venerează maimuţe, elefanţi şi zei însetaţi de sânge. Dacă treci de aparenţe, o să ai surpriza descoperirii unei cunoaşteri profunde şi holistice a vieţii, a unei înţelepciuni milenare.
În India, fiecare zi, fiecare săptămână e prilej pentru o nouă sărbătoare. Ritualuri vechi de când lumea fac parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor. Şi, dincolo de explozia senzorială de culori, arome, sunet şi mişcare, fiecare ritual are o semnificaţie.
Experienţa ashramului mi-a oferit "bonus" două festivaluri consecutive şi complementare ca scop: Sat Chandi Mahayajna şi Yoga Poornima, sărbători dedicate lui Shakti şi Shiva, mama şi tatăl Universului.
Yajna
Din cele mai îndepărtate timpuri, înainte de apariţia religiilor, ritualul focului a făcut parte din civilizaţiile multor popoare antice: incaşi, azteci, babilonieni etc. Dacă aceste ritualuri au dispărut în alte zone de pe glob, în India ele sunt practicate zilnic.
Prima mantră din Rig Veda vorbeşte despre Agni, zeul focului: Agnimide purohitam yajnasya devam ritvijam; hotharam ratna dhatamam ("Îi ofer rugăciunea mea umilă lui Agni, divinul absolut, cel care trezeşte energia interioară şi oferă prosperitate"). În textele vedice, Agni era considerat legătura dintre planul uman şi cel divin, dintre microcosmos şi macrocosmos. Soarele (Surya) este sursa cosmică de lumină, căldură şi viaţă. Oamenii îl adorau dimineaţa şi seara, prin rugăciuni. Noaptea, focul (Agni) oferea, în locul lui Surya, căldură şi lumina. Astfel, legătura a fost făcută între Surya, care trăieşte în ceruri şi Agni, printre oameni.
Apoi, oamenii au înţeles că manifestările zeităţii luminoase pot fi întâlnite în toate formele de viaţă. Focul, ca parte din cele 5 elemente de bază, este cel care digeră alimentele, transformând hrana în nutrienţii care oferă corpului energie. Focul are puterea de a transforma apa în vapori, care se vor aduna formând nori, aducând, în cele din urmă, ploaia pe pământ. Astfel, s-a născut ideea că darurile oferite focului sunt purtate către cer, ajungând la Surya.
Prima yajna este chiar crearea universului. Imnul vedic Purusha Sukta spune povestea divinului infinit care se transformă, se sacrifică pe sine pentru a da naştere lumii finite, materiale. Spiritul sacrificiului este, astfel, considerat sursa oricărei creaţii, iar dinamica Universului este exact această transformare permanentă dintr-o formă în alta. Pentru a supravieţui, fiecare formă de viaţă devorează o altă formă de viaţă. Fiecare formă de viaţă este, pe rând, hrana şi devoratorul.
Aşadar, yajna reprezintă legătura omului cu divinul şi simbolul sacrificiului permanent care este baza Universului. În timpul yajna, focul, simbolul divinului, e hrănit cu un amestec de lemn, plante aromatice şi medicinale, seminţe, fructe ş.a. Cu fiecare gest, se rosteşte mantra swaha (ha=a oferi, swa =pe sine). Swaha reprezintă, simbolic, sinele care se oferă pentru a renaşte. Vechiul sine este oferit pentru a fi purificat şi transformat.
Yajna oferă beneficii pe mai multe planuri. Exterior, purifică atmosferă prin vaporii şi fumul rezultate din arderea plantelor aromatice şi antiseptice. Toate darurile care sunt sacrificate în foc trebuie să fie pure. Nu se foloseşte nimic artificial sau industrial. Până şi focul este aprins pe cale naturală. Intern, cei prezenţi la yajna beneficiază de pe urmă vibraţiei mantrelor care se rostesc de la începutul până la sfârşitul ritualului şi de pe urma aromelor care sunt eliberate în aer.
Dincolo de experienţa extraordinară, din punct de vedere senzorial, a participării la acest ritual vechi de milenii, dincolo de beneficiile datorate prezenţei într-un mediu purificat, încărcat cu energie pozitivă, yajna, din punct de vedere ezoteric, e un prilej şi un proces de transformare interioară.
Văzând de aproape, pentru prima dată, acest ritual, mi s-a părut ireal, din altă lume. Fascinant!
Sat Chandi Mahayajna
Primul festival la care am participat a fost dedicat mamei cosmice, Devi Chandi. Suntem obişnuiţi să ne raportăm la Dumnezeu ca EL. Totuşi, din cele mai vechi timpuri, când oamenii au început să îşi pună întrebări despre ei înşişi şi despre Univers, au văzut divinul ca pe o energie maternă. Natural, fără că vreo religie să le impună această idee. Mama este cea care oferă protecţie, hrană, siguranţă, susţinere şi iubire fără limite. Ea este singura care poate da viaţă.
Devi e mama Universului. Devi e în toate, de la grăuntele de nisip până la fiinţa umană. Este energia manifestată în orice creaţie , la fel cum aurul prinde contur în diferite bijuterii, la fel cum apa se regăseşte sub diferite forme în corpul uman, râuri, lacuri, frunze, nori. Devi este Shakti. Energia.
În India, Devi e adorată sub nenumărate forme - Durga, Kali, Saraswati, Lakshmi, Parvati şi multe altele.
Durga este cea mai populară formă a divinului feminin în India. Creată de către zei într-un moment de criză, Durga are puterea de a echilibra şi a readuce la normalitate Universul. Prezentată ca având 8 sau 10 braţe, călăre pe un leu, Durga este mereu învingătoare în lupta cu demonii şi forţele răului.
Kali cea neagră este complet dezbrăcată, sălbatică, însetată de sânge, feroce. Simbolic, Kali este timpul, care distruge totul, fără discriminare. Kali ne transmite că forţa care ne conduce la eliberare este înfruntarea fricilor şi a aspectelor negative.
Saraswati este zeiţa cunoaşterii şi a înţelepciunii, a creativităţii, muzicii şi artelor. Îmbrăcată în alb, cântă la sitar şi este mereu însoţită de o lebăda (lebăda simbolizează viveka, discernământului dintre bine şi rău). Cele 4 mâini simbolizează aspectele personalităţii umane: Manas (minte), Buddhi (intelect), Chitta (memorie) şi Ahamkara (ego).
Laskshmi este zeiţa prosperităţii şi a împlinirii materiale sub toate formele.
Yoga Poornima
Dacă primul festival a fost dedicat aspectului feminin al divinului, Yoga Poornima l-a avut ca "invitat special" pe Shiva, cel dintâi yoghin, ascetul desăvârşit.
Trinitatea Brahman, Vishnu, Shiva (trimurti) însumează în Hinduism aspectele esenţiale ale divinităţii: creaţia, susţinerea şi distrugerea. Shiva este forţa cosmică care distruge şi reface permanent Universul. Distrugerea trebuie înţeleasă, în acest context, nu ca un lucru negativ, ci ca o transformare firească, proces ciclic prin care orice formă de viaţă se naşte, creşte, are o perioadă de declin şi pe urmă dispare. De la începutul Universului, Shiva este cel care coordonează acest dans cosmic. Distrugerea este, de fapt, o iluzie. Nimic nu dispare, totul se transformă. Doar forma este supusă morţii, dispariţiei. La fel cum, dacă topeşti un inel de aur, dizolvi forma acestuia şi poţi să creezi ceva nou, care arată altfel.
Mărturii şi impresii
În fiecare zi, programul a cuprins yajna sau havan, ritualul focului. Panditi aduşi direct din Varanasi au hrănit în permanenţă focul, recitând în acelaşi timp, mantre în sanscrită: Aim Hrim Klim Swaha; Om Tryambakam Yajamahe / Sugandhim Pushtivardhanam / Urvarukamiva Bandhanan / Mrityor Mukshiya Maamritat.
Spaţiul festivalului e format dintr-o scenă, un loc special pentru ritualuri (yajnashala) şi mai multe locuri amenajate pentru participanţi, care stau pe jos (aşa se întâmplă în India la astfel de festivaluri desfăşurate în aer liber). Spaţiile sunt delimitate prin structuri din lemn de bambus, îmbrăcat în material colorat. În India, culorile sunt folosite cu generozitate, fără restricţie. Totul străluceşte în nuanţe de roşu, portocaliu, auriu şi albastru.
Simbolurile Om şi Swastika sunt foarte des incorporate în elementele de decor. Le întâlneşti în taxiuri, pe casele oamenilor, în temple, la festivaluri şi nunţi. Om sau Aum este mantra principală şi cel mai sacru simbol hindus, reprezentând sunetul primordial, vibraţia atomilor care compun universul. AUM însumează creaţia, susţinerea şi distrugerea, trinitatea Brahman, Vishnu, Shiva. "A", sunetul rostit cu buzele deschise reprezintă începutul. "U" înseamnă susţinerea, echilibrul Universului, iar "M", rostit cu buzele închise, înseamnă sfârşitul.
Swastica este crucea cu patru braţe îndoite la un unghi de 90 de grade, către dreapta (spre deosebire de swastica folosită de nazişti, care este spre stânga). Suntem obişnuiţi să ne gândim la Hitler de fiecare dată când vedem acest semn, însă puţini oameni ştiu că swastica e un vechi simbol, folosit de oamenii din toată lumea, însemnând bunăstare şi prosperitate.
Peste 1000 de copii (kanya şi batuks) din Rikhia şi din satele învecinate au luat parte la festivaluri. O parte din ei au fost cu adevărat organizatori: au direcţionat traficul, au prezentat desfăşurătorul programului, au ajutat cu partea logistică. Unii au cântat, alţii au dansat, alţii au participat pur şi simplu. Am menţionat deja că ashramul îşi asumă, dincolo de un rol spiritual, unul social, implicându-se în empowerment-ul oamenilor din împrejurimi, nu doar oferindu-le cele necesare existenţei zilnice, ci arătându-le noi perspective şi redându-le încrederea în forţele proprii. Copii care acasă au puţin primesc încredere şi oportunităţi pentru a se exprimă creativ şi a fi apreciaţi de către oameni. Sunt scoşi în faţă şi arătaţi lumii întregi. Primesc mâncare, zi de zi, în timpul festivalului. Învaţă să cânte mantre în sanskrită, învaţă dans, calculatoare şi engleză. Pentru mine a fost extraordinară întâlnirea cu ei şi nu am încetat să mă minunez de cât de frumoşi şi plini de viaţă pot fi.
Toţi participanţii au primit prasad (dar binecuvântat): sătenilor le-au fost date oale şi ustensile pentru bucătărie, pături şi alimente. Copiii au primit, în fiecare zi, un nou set de îmbrăcăminte, pe care îl purtau în ziua următoare, dând naştere unui spectacol vizual unic. În fiecare zi vedeai în faţa ochilor o mare de roz, albastru sau portocaliu. Vizitatorii ashramului şi swamii au primit cărţi şi eşarfe. Toată lumea a primit ceva.
Pentru mine, cele două festivaluri au fost mixul perfect între implicare şi participare, între a dărui cu inima deschisă şi a primi cu bucurie, înţelegere şi recunoştinţă ceea ce ţi se oferă. Mi-au oferit o lecţie despre cum ritualuri şi credinţe vechi de când lumea sunt aduse şi prezentate în faţa a mii de oameni, sub formă de evenimente extrem de bine organizate, prin implicarea şi dăruirea tuturor.
Autor: Iulia Nalatan
- Citeste si:
KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului, reprezintă în eternitate principiul transformării continue care caracterizează întreaga lume a devenirii. Energia sa atotputernică îl ajută pe aspirantul sincer să atingă perfecţiunea ce se află dincolo de Timp. În viziunea tantrică, Maha Shakti (Suprema Energie Feminină) se află peste tot, permanent, în întreaga manifestare, sub multiple forme şi aspecte. Ea se manifestă sub forma a zece Mari Puteri Cosmice, care pot fi privite ca aspecte feminine prin intermediul cărora Supremul Divin creează, susţine şi hrăneşte fiinţele, lucrurile, fenomenele, tot ceea ce există în Univers. Forţele cosmice fundamentale sunt cunoscute în tradiţia tantrică secretă ca fiind DASHA MAHA VIDYA, cele zece Mari Puteri Cosmice. Dintre acestea zece, KALI este considerată a fi cea dintâi, deoarece Creaţia nu poate exista în absenţa energiei misterioase a timpului. Totodată, tradiţia tantrică menţionează că în epoca actuală energia dinamizantă a acesteia se manifestă cu o foarte mare putere şi poate conferi yoghinului perseverent realizări spirituale de excepţie care apar relativ repede.
“Mama Divină se joacă în multe feluri diferite şi se manifestă în nenumărate ipostaze. Ea este cea care este cunoscută ca Maha-KALI, Nitya-KALI, Shmashana-KALI, Raksha-KALI şi Shyama-KALI. Shyama-KALI are un aspect oarecum mai tandru şi este adorată zi de zi în casele indiene. Ea este cea care îşi revarsă bunătatea şi îndepărtrează frica. Oamenii o adoră pe Raksha-KALI, Protectoarea, pe timp de epidemie, foamete, cutremure, secetă şi inundaţii. Shmashana-KALI este teribilă, fiind întruchiparea puterii de distrugere.”
O, Mamă, eu sunt instrumentul, iar Tu eşti cea care mânuieşti instrumentul; eu sunt trăsura, iar Tu eşti cea care o conduci. Mă mişc aşa cum Tu mă mişti; fac ceea ce Tu mă faci să fac.
“Adorarea lui Shakti este extrem de dificilă. Nu este o glumă. În practica mea spirituală, timp de doi ani eu am urmărit numai să realizez acea stare în care sunt “instrumentul” Ei şi Ea acţionează în şi prin mine. Dar atitudinea mea firească a fost întotdeauna cea a unui copil care o caută pe mama lui. Priveam sânii oricărei femei ca şi cum ar fost ai mamei mele.“
