Showing posts with label Iisus. Show all posts
Showing posts with label Iisus. Show all posts

Saturday, July 5, 2025

I Found Jesus’ Lost Years in a 2000-Year-Old Iranian Bible

Tuesday, July 30, 2013

The Muslim Jesus (ITV Documentary)



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Wednesday, March 13, 2013

Iisus obişnuia să-şi schimbe forma!


Un manuscris antic, descifrat recent, prezintă informaţii ULUITOARE despre Mântuitor


Iisus obişnuia să-şi schimbe forma! Un manuscris antic, descifrat recent, prezintă informaţii ULUITOARE despre Mântuitor themorgan.org

Un manuscris de acum 1.200 de ani descoperit în Egipt, scris în limba coptă şi descifrat recent vorbeşte despre despre viaţa şi crucificarea lui Iisus într-un mod foarte diferit de cel în care descrie Biblia aceste evenimente, scrie Live Science.

Potrivit manuscrisului, Iuda l-a sărutat pe Iisus pentru a putea fi mai uşor identificat de către romani pentru că acesta "obişnuia să-şi schimba forma". În plus, arestarea lui Iisus a avut loc într-o zi de marţi, nu joi, cum este considerat în tradiţia creştină.

Însă cea mai uluitoare informaţie este legată de relaţia dintre Iisus şi Pilat din Pont, guvernatorul roman, cel care l-a condamnat la moarte. Textul antic spune că Pilat l-a invitat pe Iisus la masă, iar în final i-a spus că este gata să-şi sacrifice propriul fiu că sa-I salveze viata: "Iată, a venit noaptea, ridica-Te şi pleacă, iar dimineaţa când voi fi acuzat din cauza Ta, le voi da pe unicul meu fiu, ca să-l omoare în locul tău".

Iisus i-a răspuns: "O, Pilat, eşti demn de o mare slavă, pentru că te-ai oferit să mă ajuţi". Apoi, Mântuitorul i-a arătat că, dacă vrea să scape, poate face acest lucru foarte usor, schimbându-şi forma sau dispărând.

"Pilat s-a uitat la Iisus şi, iata, El a dispărut. Nu l-a putut vedea mult timp".

Manuscrisul coptic a fost descoperit în 1910 în manastirea Sfântul Mihail, lângă oaza Fayum, în deşertul egiptean şi a fost cumparat de americanul J.P. Morgan şi donat ulterior muzeului care îi poartă numele.

sursa jurnalul.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Sunday, November 20, 2011

Raportul scris de Pilat, guvernatorul Iudeei, către Tiberiu, împăratul Imperiului Roman, imediat după Răstignire.


Raportul lui Pilat a fost găsit în una din bibliotecile Vaticanului de către un student german care se afla la Roma pentru studii teologice. Dar studentul acesta nu l-a găsit prea important ca să-l copieze. Întâmplarea a făcut însă ca peste câţiva ani fostul student să-i povestească despre el unui englez, W.D. Nahan. Englezul s-a arătat extrem de interesat şi prin intervenţii stăruitoare l-a convins pe tânărul german, ajuns între timp profesor de teologie, să ia legătura cu Vaticanul pentru a-i procura o copie. Intrat în posesia documentului Nahan l-a tradus în limba engleză, încredinţându-l unui cotidian de mare tiraj din Anglia.
Către Cezarul Tiberiu, Nobile Suverane, salutare!
Cauzele care au provocat acea tulburare în Ierusalim, au fost în legătură cu Iisus din Nazaret, şi evenimentele care au avut loc în provincia mea acum câteva zile, au fost de un astfel de caracter care mă face să vi le raportez cu de-amănuntul, pentru că eu nu voi fi deloc surprins dacă, în scurgerea timpului acestuia, nu se va schimba cu totul soarta naţiunii noastre, căci se pare că în zilele din urmă, zeii au încetat de a mai putea fi ispăşiţi. Eu, din partea mea, sunt gata să spun: blestemată fie ziua aceea în care eu am urmat pe Valerius Gratius la guvernarea Iudeii.
La sosirea mea în Ierusalim, am luat în primire sala de judecată şi-am poruncit să se facă ospăţ mare, la care am invitat pe Tetrarhul Galileii, dimpreună cu Arhiereul, şi pe toţi oficianţii lui. La ora anunţată, niciunul din oaspeţi nu s-a arătat. Aceasta a fost o insultă pentru onoarea mea personală! Mai târziu, după câteva zile, a venit la mine Arhiereul, ca să-şi ceară scuze.

Îmbrăcămintea şi purtarea sa erau grozav de viclene. El pretindea că religia sa îl opreşte pe el şi pe supuşii lui, de a sta la aceeaşi masă cu romanii şi să închine libaţiuni (ciocniri de pahare) cu ei. Eu am crezut că e bine să accept această scuză, dar tot cu acea ocazie m-a convins că cei cuceriţi se declară duşmani ai cuceritorilor, şi mi se părea că, dintre toate oraşele cucerite, Ierusalimul era cel mai greu de cârmuit.
Atât de turbulent era acest popor, încât eu trăiam mereu cu frica să nu izbucnească în orice moment o răscoală. Pentru suprimarea ei eu nu aveam însă, decât o mână de soldaţi şi un singur sutaş.
Am cerut întăriri de la Guvernatorul Siriei, dar acesta m-a informat că şi el abia are trupe îndeajuns pentru a-şi apăra provincia sa. O dorinţă nestăpânită de cucerire, adică de a ne întinde împărăţia dincolo de mijloacele noastre de apărare, mă tem să nu fie o cauză de răsturnare a nobilului nostru guvernământ.
Printre mai multe veşti ce mi-au venit, una m-a interesat în mod deosebit: un tânăr – se zicea – a apărut în Galileea, predicând pe un ton blând şi nobil o altă lege, în numele lui Dumnezeu ce l-a trimis. La început mă temeam ca acesta să nu fie vreun agitator care să aţâţe poporul contra Romanilor, dar nu după mult timp temerile mele au fost spulberate. Iisus din Nazaret, a vorbit mai mult ca un prieten al Romanilor, decât al evreilor.
Trecând într-o zi pe lângă locul ce se chema Siloan, am văzut o mare adunare de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr care stătea rezemat de un copac şi, în seninătate şi calm, predica mulţimii. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ce mă aşteptam să văd, atât de mare era deosebirea între El şi ascultătorii lui. Părul şi barba sa aurie, îi dădeau o înfăţişare cerească. El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast izbitor între El şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele întunecate.
Nevoind să-l întrerup prin prezenţa mea, mi-am continuat drumul înainte, dar am făcut semn secretarului meu să se asocieze mulţimii şi să asculte ce vorbeşte. Numele secretarului meu este Naulius. El este strănepotul şefului de spionaj şi de conspiraţie, care s-a ascuns în Etruraia, aşteptând pe Catalina. Naulius este un vechi băştinaş din Iudeia, astfel că el cunoaşte bine limba ebraică. Îmi este foarte devotat şi vrednic de toată încrederea.
Când am sosit şi am intrat în sala de judecată am găsit pe Naulius care mi-a istorisit cuvintele auzite de Iisus la Siloan. El mi-a zis: „Niciodată nu am citit în cărţi sau în lucrările filozofilor, ceva ce ar semăna predicilor lui Iisus. Unul dintre evreii răsculători, dintre care sunt atâția în Ierusalim, l-a întrebat dacă este cu cale de a da tribut Cezarului, Iisus a răspuns: „Daţi Cezarului cele ce se cuvin Cezarului, şi lui Dumnezeu, cele ce se cuvin lui Dumnezeu”.
Tocmai din cauza înţelepciunii lui, eu am îngăduit Nazarineanului libertatea, pentru că era în puterea mea să-l arestez şi să-l trimit la Pretoriu, dar aceasta ar fi fost împotriva dreptăţii ce a caracterizat totdeauna pe Romani. Omul acesta nu era nici tendenţios şi nici răsculător, şi eu l-am ocrotit cu protecţia mea, poate necunoscută lui. El avea libertatea să lucreze, să vorbească şi să facă adunări şi să ţină predici poporului şi să-şi aleagă ucenicii, neîmpiedicat de niciun mandat pretorian.

Dacă s-ar întâmpla însă, ferească-ne zeii, aceasta este doar o presupunere, dacă s-ar întâmpla, zic eu, ca religia strămoşilor noştri să fie înlocuită de religia lui Iisus, lucrul acesta s-ar datora acestei nobile toleranţe şi prea marii indulgenţe pe care le îngăduie Roma. Pe când eu, mizerabil nenorocit, voi fi fost poate instrumentul pe care creştinii îl numesc „Providenţă” prin care să vină peste noi această soartă şi destin.

Dar libertatea aceasta nemărginită, dată lui Iisus, a indignat tare pe evrei; dar nu pe cei săraci, ci pe cei boga
ți şi puternici. Într-adevăr, Iisus era foarte aspru cu cei din urmă (cu bogaţii) şi de aceasta a fost pentru mine un bun motiv de a nu tulbura libertatea Nazarineanului.
Fariseilor şi cărturarilor le zicea: „Voi sunteţi pui de viperă, voi vă asemănaţi cu mormintele văruite”; alteori indignat de îngâmfatele lor postiri şi dăruiri ale bogaţilor le spunea că „doi bani ai unei văduve sărace sunt mai preţuiţi înaintea lui Dumnezeu”, decât darurile lor bogate. În fiecare zi se făceau plângeri la sala de judecată contra abuzurilor evreilor bogaţi.

Eram informaţi că vreo nenorocire o să i se întâmple acestui om; căci nu va fi fost pentru prima oară, când Ierusalimul să-şi omoare cu pietre pe cei care erau numiţi de ei „profeţi”. Şi dacă Pretoriul le va refuza plângerea, ei vor face apel la Cezarul!
Conduita mea a fost aprobată de senat, şi mi s-a promis o întărire de soldaţi, după terminarea războiului cu Parţii, fiindcă altfel, eu nu eram în stare să preîntâmpin o răscoală. M-am hotărât apoi să iau o măsură, care făgăduia mai mult, pentru a stabili liniştea în oraş, fără a supune Pretoriul la concesiuni umilitoare. Am scris lui Iisus, invitându-l la o convorbire cu mine, în sala de judecată, şi el a venit.
Precum ştiţi, Nobile Suverane, în venele mele curge sânge iberic amestecat cu sânge roman, care nu cunoaşte frica şi este nesupus emoţiilor; mă plimbam prin curtea palatului meu, când Nazarineanul apăru şi, când am dat cu ochii de el, mi s-a părut ca şi cum o mână de fier mi-ar fi legat picioarele de pământ şi tremuram, fără voia mea, ca un vinovat, deşi Nazarineanul era calm şi liniştit ca un nevinovat. Când a venit la mine, s-a oprit deodată şi ca printr-un semn, părea că-mi zice: Iată-mă, am sosit!
Câtva timp eu am rămas încremenit şi priveam cu admirare, respect şi frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroşilor pictori şi sculptori, care au dat forme şi figuri la tot felul de zei şi eroi.
„Iisuse, i-am zis în cele din urmă şi limba mea gângăvea…, Iisuse din Nazaret, eu ţi-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire şi rău nu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui înţelept, ale unui om învăţat. Nu ştiu dacă tu ai citit Socrate sau Platon, dar un lucru îţi spun, că în predicile tale se află o simplitate majestuoasă, care te ridică mult mai sus deasupra acestor filozofi.

Împăratul este informat despre tine, şi eu, umilul său reprezentant în această comunitate, sunt foarte fericit că ţi-am îngăduit această libertate, de care te bucuri şi tu atât de vrednic. Totuşi nu pot ascunde de tine că predicile tale au stârnit mari şi puternice duşmănii contra ta. Nici aceasta nu este de mirat: Socrate şi-a avut duşmanii săi, şi a căzut victimă lor. Ai tăi sunt fără îndoială aprinşi contra ta, din pricina libertăţii pe care ţi-o dau.

Mă învinuiesc de a fi în legătură directă şi unire cu tine, cu scopul de a dezbrăca pe evrei de mica putere ce o mai au de la romani. Rugămintea mea deci – nu zic puterea mea – este ca tu să fii pe viitor mai cu băgare de seamă şi să eviţi a jigni mândria duşmanilor tăi, ca să nu se răscoale populaţia stupidă în contra ta, şi să mă silească pe mine să întrebuinţez mijloacele justiţiei…”.
Nazarineanul însă a răspuns liniştit: „Prinţ al pământului, cuvintele tale nu ies din adevărata înţelepciune. Spune furtunii: stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îţi va răspunde: numai Dumnezeu cunoaşte încotro merge furtuna. Adevăr zic ţie, înainte de a înflori rozele Saronului, sângele celui drept va fi vărsat…”, continuă el cu emoţie.
Eu i-am zis: „Tu eşti mai preţios mie pentru înţelepciunea ta, decât toţi tulburătorii aceştia şi îngâmfaţii de farisei, care abuzează de libertatea dată lor de Roma, complotează contra Cezarului şi ne ţin într-o frică continuă, aceşti mizerabili neliniştiţi. Ei cunosc că lupul din pădure se-mbracă uneori în lână şi piei de oaie. Eu te voi apăra faţă de ei. Palatul meu de justiţie este deschis ţie pentru scăpare…”.
Cu nepăsare, şi clătinându-şi capul, cu un har şi un zâmbet dumnezeiesc Iisus îmi ripostă „Când ziua aceea va fi sosit, nu va fi scăpare pentru Fiul Omului, nici sub pământ. Sălaşul celui drept este acolo, zise el arătând spre cer: ceea ce este scris în cărţile profeţilor, trebuie să se împlinească”!
„Tânărule, i-am răspuns eu pe un ton moale, tu mă obligi ca simpla mea cerinţă să o preschimb în poruncă. Siguranţa provinciilor mele, care este încredinţată îngrijirii mele cere asta. Trebuie să arăţi că ai multă moderaţie în predicile tale. Nu vătăma pe alţii, aceasta îţi poruncesc. Fericirea ta te însoţeşte, mergi în pace”.

cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Wednesday, June 1, 2011

Discursul Marelui Inchizitor


Share/Bookmark

F.M. Dostoievski

fragment din romanul Fratii Karamazov

Lectura: Gabriel Liiceanu

Humanitas Multimedia, Literatură / Colectia: Afinitati


„Marele Inchizitor urmeaza sa demonstreze ca Satana are dreptate, ca oamenii sunt infantilizabili, ca scopul propriei lor vieti trebuie sa le fie indus din afara. Lor nu le trebuie libertatea. Avand-o, ea ii incurca.


Deoarece nevoia de libertate e a celor putini si alesi, rezulta ca doctrina lui Isus e una de elite, neiubitoare de multimi si neatenta la unica lor nevoie reala: nevoia de paine. In povestea Marelui Inchizitor se consuma de fapt un nou episod din lupta dintre Diavol si Dumnezeu." Gabriel Liiceanu


„Crezi, oare, ca noi n-am iubit omenirea, de vreme ce am inteles cu atata umilinta slabiciunile ei si am cautat din toata inima sa-i usuram povara, ingaduind firii sale nevolnice chiar si pacatul, cu conditia ca sa fie savarsit cu stirea noastra? De ce atunci vii acum sa ne tulburi?


De ce ma privesti in tacere cu ochii tai blanzi, convins ca dreptatea e de partea ta? Mai curand as vrea sa te vad manios, nu-mi trebuie dragostea ta, pentru ca nici eu nu te iubesc. De ce as incerca sa ma prefac? Nu-mi dau seama, oare, cu cine vorbesc? Stii dinainte tot ce as avea sa-ti spun, o citesc in ochii tai. Cum as putea, oare, sã ascund de tine taina noastra?


Poate ca vrei totusi s-o auzi din gura mea. Atunci asculta: noi nu suntem cu tine, ci cu El, asta este toata taina noastra! De mult nu mai suntem cu tine, ci cu El; au trecut opt veacuri intre timp.


S-au implinit opt veacuri de cand am primit din mainile lui ceea ce tu ai lepadat cu indignare, darul din urma, pe care el insusi ti l-a oferit atunci, cand ti-a infatisat imparatiile pamantesti. Noi am primit de la el Roma si spada cezarului, decretandu-ne stapanitorii pamantului, singurii lui imparati."


Fratii Karamazov (Discursul Marelui Inchizitor) - Fiodor Dostoievski

(asculta un fragment)

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Monday, April 4, 2011

Descoperire incredibila. Arheologii au gasit primul portret al lui Iisus

Share/Bookmark

autor: Daily Mail | acum 4 ore 12 minute
Isus

Imaginea e cat se poate de familiara: un barbat cu barba si cu par lung si carliontat. Dupa aproape doua milenii in care a fost acuns in pestera din Pamantul Sacru, e greu insa sa determini adevarul.


O noua viziune despre Rastignire in cele mai vechi scrieri crestine?


Extraordinarul portret face parte din recenta descoperire a celor 70 de codicile din plumb, gasite intr-o pestera cu vedere spre Marea Galillei.


Arheologii cred ca avem in fata primul portret al lui Iisus Hristos, care ar fi fost desenat chiar in timpul vietii Lui si al contemporanilor Sai. Cartea e doar un pic mai mare decat o carte de credit moderna, iar pe fata si pe spatele ei este reprezentat un barbat, pe o parte cu barba, pe cealalta, fara. Sub fiecare se afla cate un rand scris intr-un stravechi dialect evreiesc, ce nu a fost descifrat in intregime pana acum. Ceea ce banuiesc traducatorii e ca ar scrie "Salvatorul Israelului".


Teorie bulversanta: Dumnezeu a avut o sotie


Proprietarul artefactului ar fi fost un beduin pe nume Hassan Saida, care traieste in orasul arab Umm al-Ghanim. Initial, nu a vrut sa vanda cartile, dar doua dintre acestea au fost trimise pentru teste in Anglia si Elvetia.


Strabunica lui Isus, identificata! Vezi despre cine e vorba

Isus


Experiente paranormale la 4 ani.

Share/Bookmark

Si-a vazut sora nenascuta, in ceruri

autor: Daily Mail | acum 1 luna 1 zi )
Colton

Un baiat care aproape a murit in urma unei rupturi de apendice sustine ca si-a intalnit sora moarta despre care nici macar nu stia ca exista.

Colton Burpo are 4 ani. Familia lui din Imperial, Nebraska a crezut ca are gripa, in timpul unei excursii in Colorado. Insa, cand au ajuns acasa, baiatul a ajuns la spital si a fost de doua ori operat.

Parintii au crezut ca il vor pierde, dar Colton si-a revenit si le-a povestit ca si-a intalnit cand era incontient sora moarta. Mama baiatului a pierdut o sarcina cu un an inainte de a-l naste pe el.

Numai ca nici tatal, nici mama nu i-au spus niciodata copilului ca trebuia sa mai aiba o sora. "Imi era foarte cunoscuta si a inceput sa imi trimita sarutari si mi-a spus ca e fericita ca aiba pe cineva din familie acolo, sus", a povestit Colton, care a adaugat ca si-a putut vedea parintii care se rugau pentru el.

Sora nenascuta nu a fost singura pe care baiatul ar fi intalnit-o. Si bunicul Pop, mort in urma cu 30 de ani, i s-a aratat. Baiatul a vazut si ingeri care cantau si spune ca s-a asezat si "in poala lui Isus, unde s-a simtit in siguranta". Din toata experienta lui Colton a iesit o carte, publicata de parintii acestuia.



Tuesday, February 22, 2011

CE AR FACE IISUS?

Share/Bookmark

Un film simplu. prostesc, cu dialoguri simpliste si necomplicate. Un vagabond pe moarte, un primar lacom, o pustoaica pe strazi si un editor normal, impreuna cu pastorul lor ce si-a pierdut credinta cind i-au murit copiii si nevasta.
Un film prostesc...am plins la fiecare 5 minute
CE AR FACE IISUS?
Inca o data, copii nu ratati o ora si jumatate de bucurie, pace, speranta, iubire intensa..
AICI, IAR, daca nu l-ati vazut de prima data....bucurati-va inimile indrazniti~


Saturday, November 21, 2009

UN ALT FEL DE CERTIFICAT...


Cercetătoarea Barbara Frale a a scris o carte, The Shroud of Jesus the Nazarene, după ce a cercetat Giulgiul din Torino, în care menţionează că are dovada morţii lui Isus Hristos. Un fel de... certificat de deces. Giulgiul din Torino - foto EPA De fapt, Frale a descoperit nişte inscripţii pe Giulgiul din Torino, în limbile greacă, aramaică şi latină, în care apare numele Mântuitorului. "Isus Nazarenul", acestea ar fi cele două cuvinte care ar atesta că, într-adevăr, acela este giulgiul în care a fost înfăşurat trupul neînsufleţit al Fiului Domnului. De asemenea, pe bucata de pânză e scris şi numele Tiberius, care era împăratul Imperiului Roman când Isus a fost răstignit.

Friday, April 10, 2009

EL TOCMAI A MURIT PE CRUCE

La catolici, Iisus tocmai a murit pe cruce. Ani de-a rindul am refuzat sa mai tin post, din cauza ca nu mai voiam sa iau parte la crucificarea lui Iisus. E prea mult. Nu am mai putut. Si cum nu exista timp in transcendent, actul crucificarii Sale se repeta an de an pentru poporul sau. Poporul care refuza si sa se uite la Patimile lui Iisus al lui Mel Gibson ca e prea dur, darmite sa mediteze macar in saptamina Patimilor la torturile la care Mielul lui Dumnezeu a fost supus.
Si totusi saptamina asta am fost din nou la drumul crcucii si am cazut cu El, am fost scuipata cu El, am fost umpluta de singe cind coroana de spini i-a patruns fruntea frumoasa, am urlat cu Maica Domnului cind fiul i-a fost crucificat cu ciocanul pacatelor noastre.
Zilnic ne indepartam de lumina divina prin ura, egoism si separare unii de altii. De ce mai sta Iisus pe cruce pentru noi, cind toti ii respingem jertfa, sau in cele mai bune cazuri ne facem ca nu-L vedem cum sta si acum atirnat pe cruce, asteptindu-ne sa venim la picioarele crucii si sa-i spunem Iarta-ma Doamne. Insetat de sufletul nostru, asa cum era insetat de sufletul lui Iuda, Iisus isi da duhul asteptindu-si preaiubitii, pe noi, care nu mai vin.

A tine post nu inseamna a nu minca de frupt, ci a calatori inapoi, in zilele in care el mergea prin pajistile Galilului cu ucenicii vindecind, sau cind certa marea care se razvratise sub atingerea vintului furios. A tine post inseamna a ne umple spiritul de iubirea Sa si a o readuce in aceasta lume gri si controlata de cei carora le-am dat cheile raiului. A tine post este raspunsul just al unui camarad de arme fata de tovarasul sau ce este inchis, torturat, umilit si condamnat pe nedrept. A tine post inseamna a sfisia valul iluziei ca sintem prizonieri si a vedea in sfirsit ca sintem liberi si nimeni si nimic nu ne poate tine cu forta intr-o lume in care portile iadului au fost zdrobite prin jertfa Sa de singe. Iadul a fost golit de El si nu mai poate fi umplut decit prin bunavointa noastra.
Plingeti pentru IISUS in aceasta zi de durere, si purtati-L pe palme pina la locul de unde intr-o simbata ce va marca lumea ii va scoate din iad pe toti cei care au sperat.


Wednesday, October 29, 2008

AMICU' IISUS


Va recomand cu caldura mirificul film (vechi de altfel), DOGMA- in cazul in care nu l-ati vazut inca. La un moment dat,episcopul cel malefic si vindut diavolului dezvolta un nou concept, sub perdeaua modernizarii bisericii. El il prezinta oamenilor veniti la slujba si jurnalisitlor pe AMICU' IISUS. Chestia asta se intimpla intr-un moment astrologic deosebit, cind portile iadului se deschideau pentru o zi, ca si cele ale raiului(atentie ca vine Samhain). BUDDY JESUS sau AMICU'IISUS era o statuie(catolicii au se stie statui ale lui Iisus), care il prezenta pe acesta nu cum il stim rastignit, sau cu inima in flacari, sau binecuvintind, ci facind cu ochiul si aratind cu degetul mare in sus smechereste. Episcopul isi justifica acest concept ca pe o revolutie in sinul biericii, o incercare de a apropia masele de biserica. So fake! El de fapt era complet sub stapinirea diavolilor. Dar am pornit aceasta discutie legata de AMICU'IISUS dupa ce am citit azi un post aici:
http://lamajigmeessays.blogspot.com/2008/07/channeling-kuan-yin-and-chenrezig-for.html
Acu' eu inteleg ca biserica, buddhismul, toate trebuie reformate, ca doar intram intr-o noua era si multe din ritualuri sint greoaie si depasite. Mai inteleg si ca trebuie sa renuntam la importanta de sine. Si ca trebuie sa ne apropiem de omaeni. Da de aici la AMICU'IISUS si la Lama Spiritist e cale lunga. Iisus este un model absolut pentru noi. El nu s-ar fi batut pe spate cu noi, nu ne-ar fi luat la film, nu si-ar fi amestecat flegma cu a noastra si nu ar fi fluierat dupa gagici. Eventual ne-ar fi spus povesti pe care, daca am fi putut, le-am fi inteles. Lama Tanpai este un om vesel. Ride cu noi, maninca cu noi, doarme printre noi, glumeste si face mishto de toti si toate. Da' nu se bate pe burta cu noi si in momentul in care atentia ni se defocalizeaza de la practici devine SEVER. De ce? Pentru ca e un exemplu. Pentru ca e un maestru-nu arata semne de pace si prietenie cu degetul, cu toate ca arata degetul mijlociu in semn de binecuvintare(cine stie cunoaste). Respectul, severitatea, exemplul personal sint necesare pentru a stabili o ierarhie spirituala si pentru a ne arata ca pina la statutul de iluminat, mai avem. Se cheama smerenie pentru noi. Lama Jigme e baiat bun, dar clar nu e un iluminat. Lama Jigme face si channeling care e o forma mai subtila si mai pompoasa de spiritism. Ce legatura are asta cu buddhismul?De ce as vrea sa dau 62 usd pe o sedinta in care lama Jigme(american evreu) o channel pe Kuan YIn? Eu, om prost si neinitiat daca o vreau pe Kuan Yin ma rog Ei, din inima si o implor sa ma ajute. Si ea vine pentru ca sediul ei este inima mea. Feriti-va de AMICU' IISUS si Lama Jigme Spiritistu'-cei ca ei se inmultesc din ce in ce mai mult. Cultivati-va discernamintul. Folositi-va de armele voastre care sint rugaciunea, claritatea, compasiunea. Fiti pe faza! Ripostati!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites