Dosarul de interdicție al lui Eminescu. Dezvăluiri. Vezi ce conține...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

RAZBOIUL DE 2000 DE ANI IMPOTRIVA GETO-DACILOR

Adevăruri Neacademice – Războiul de 2.000 de ani împotriva geto-dacilor. De ce au dispărut cărțile despre daci?

Posted on 16 iulie 2016 by Daniel Roxin in Dezvăluiri, Istorie, Știri // 1 Comment

Un articol de Dumitru Ioncică

Despre istoria daco-geto-goților, adică a străbunilor noștri, au rămas puține izvoare scrise. Din motive oculte, scrierile au fost distruse sau ascunse. Totuși, din referiri indirecte știm că despre Dacia și despre daci  au scris nume ilustre, fie istorici, fie  împărați sau cei din anturajul lor, ceea ce înseamnă că Dacia era un subiect demn de interes  în acea vreme pentru contemporani. 

Menționăm câteva nume dintr-o perioadă istorică cuprinsă între sec.1 î.Hr și  primele trei secole după Hristos: Diodor din Sicilia   (Cartea 21 din Biblioteca istorică), Dio Cassius (Istoria romană,Cartea 67 și 68), Împăratul Augustus,Titus Livius,  Dio Chrysostomos (Getica),Criton, (medicul personal al lui Traian (Getica), Traian ( De bello dacico), Tacit  (biografia lui Traian). A doua surpriză este că niciuna din operele autorilor citați referitoare la Dacia nu mai există! Al. Papadopol – Calimah  menționează aproape trei sute. Unele explicații punctuale s-ar putea găsi.

Resentimente umane, să zicem.  Când Domițian , de pildă , a decretat drept crimă citirea cărților despre daci ale lui Titus Livius, ne putem gândi la necazurile pricinuite de daci împăratului, care, după două războaie cu dacii, a trebuit să le plătească acestora tribut.

Apărarea reputației știrbite ar fi altă explicație, în cazul interdicției  promulgate de împăratulCaracalla, privind simpla rostire a numelui  get pentru a scoate din conștiința publică faptul că și-a asasinat propriul frate, Geta, interdicție urmată de un adevărat carnagiu soldat cu  aproape  20 de mii de victime.

Totuși, apar destule semne de întrebare. Ne-am putea folosi  de câteva exemple dintr-o multitudine de cazuri.

Pe de o parte, ridicarea unei columne, o capodoperă arhitecturală consacrată victoriei romane asupra dacilor, care exprimă orgoliul și satisfacția împăratului Traian, dar și un neobișnuit omagiu și o dovadă de respect  la adresa unor mari învinși, dacii, sau, mai târziu, construirea arcului lui Constantin cu acele statui de daci  simbolizând noblețea și înțelepciunea unui neam  și alte asemenea, coroborate, pe de altă parte cu dispariția  dovezilor la vârful istoriei, amploarea interdicțiilor  culminând  câteva secole mai târziu cu  dispoziția papei Grigore cel Mare de ardere, pur și simplu, a cărților despre daci.

Aceasta indică, în mod paradoxal, un contrast între bunul simț public și o evidentă acțiune politică al cărei scop  nu ar fi altul decât o eventuală eliminare a dacilor din istorie.

Probabil că atunci matricea socială, istorică și religioasă  geto-dacă era atât de puternică și transmisese atâtea elemente noii religii creștine care se consolida încât, pur și simplu, nu puteau să capete legitimitate decât printr-un embargo.  

Nu ne vom lansa în considerații legate de cine ar fi avut acest interes de-a lungul timpului, deși tema respectivă ar merita multe comentarii. Vom constata doar că pe la mijlcul primului mileniu după Hristos, peisajul  istoric se schimbase  mult, așa încât o  nouă carte de istorie nu mai putea suferi tratamentele brutale de odinioară. Ea putea fi omorâtă altfel, mai târziu.

În ciuda penuriei de izvoare vechi la prima mână, la ora actuală există  suficiente cărți istorice bine documentate care să ne poată oferi o imagine coerentă și convingătoare a evenimentelor care s-au consumat pe teritoriul locuit astăzi de români, pe o perioadă situată între secolul 7 î.Hr. și secolul 15 d.Hr.

Din mileniul 1 a fost salvată  dintre numele sonore ale istoriei vechi doar Getica lui Iordanes, tradusă și în românește. Din Iordanes aflăm trei lucruri extrem de importante pentru istoria noastră veche. Primul ar fi că   daco-geții i-au avut drept continuatori naturali pe aceste meleaguri pe goții cu ambele lor ramuri, vizigoții și ostrogoții. Aceștia au jucat un rol primordial în constituirea  neamurilor și statelor europene de mai târziu. 

Al doilea lucru îl constituie dovezile  înregistrate istoric privind continuitatea domniei a 17 generații  însumând 450 ani în spațiul dacic neocupat de romani  ale dinastiei  Amalilor  începând cu Gapto, sacerdotul lui Decebal, până la Amalasunta, fiica regelui  geto-got Teodoric cel Mare. 

Al treilea și cel mai important lucru este că daco-geto-goții aveau o spiritualitate superioară față de greci și de romani  și că limba vorbită de ei era limba  străveche populară sau barbară care se vorbea de-a lungul și de-a latul Imperiului Roman în raport cu limbile greacă și latină care erau limbi artificiale create pentru uzul oficial al cabinetelor  imperiale.

În ce privește spiritualitatea, aceasta  era  o dimensiune străveche a geto-goților dată de credința în zamolxism, religia monoteistă, continuatoare a cultului soarelui care, ca și creștinismul, îi îndeamnă pe adepți să creadă în nemurirea sufletului și în viața de apoi, cu prețul unor sacrificii supreme. Învățăturile zamolxiene sunt perfecționate pe vremea lui Burebista și Deceneu de o manieră net superioară idolatrilor greci sau latini:

”Acesta, (Deceneu, n.n.), văzând că ei (dacii n.n.) i se supun sufletește în toate și că au și înzestrare naturală, i-a învățat aproape toată filosofia, căci el era maestru în această disciplină. Predându-le etica, le-a domolit obiceiurile barbare  învățându-i fizica, i-a făcut să trăiască în chip firesc după legi proprii, pe care până acum le numesc belagine, avându-le scrise.

 Instruindu-i în domeniul logicii le-a dezvoltat gândirea, făcându-i să fie mai dezvoltaţi la minte decât celelalte neamuri; arătându-le importanţa practicii i-a îndemnat să trăiască săvârşind cele mai bune fapte, iar în domeniul teoretic i-a făcut să cunoască cele 12 semne ale zodiacului şi contemplând mersul planetelor să stăpânească cunoştinţele astronomice, să ştie cum şi care sunt fazele în creştere şi descreştere ale Lunii,  cu cât depășește globul de foc al soarelui   dimensiunea pământului, cu ce nume sau semne urcă sau coboară pe cer din răsărit până în apus cele 346 de stele.”

O altă scriere, descoperită în ultimul timp, care va fi adusă în curând la cunoștința  publicului român, scrisă în sec. 4, mai timpurie decât Iordanes, aparține  lui Socrate Eclesiasticul și evocă fapte contemporane autorului, mai exact creștinarea în masă a geto-goților și măcelul teribil între goți din anul 368.

Evenimentele majore din istoria noului mileniu care începea sunt legate de etapele parcurse în procesul creștinării popoarelor europene. Faptul că  aceste evenimente coincid cu dispariția  ciudată a foarte multe scrieri despre unii din actorii principali implicați în aceste evenimente cum ar fi daco-geții. Destinul istoric al  unei populații cu o spiritualitate ieșită din comun și cu un rol istoric  pe măsură nu putea să nu stârnească  curiozitatea și interesul  cercetătorilor.

Așa se face că mai târziu,  în jurul anului 1848, un eminent istoric italian pasionat de trecutul acestei zone, Carlo Troya,  din păcate complet  necunoscut istoricilor români, scrie o vastă istorie a Italiei de 8500 pagini din, care aproape 3500 despre strămoșii noștri, detonând  spectaculos bagajul istoric pe această temă. 

Dintr-o  selecție publicată anul trecut și intitulatăArgumente pentru rescrierea istoriei europene  rezultă  că străbunii românilor, oricât de surprinzător ar părea sunt nici mai mult nici mai puțin precursorii civilizației  și culturii europene și că arhitectura gotică atât de celebră își află izvoarele  în zona transdanubiană. 

Sunt evocate fapte istorice bazate pe înscrisuri incontestabile  cum că, în migrația lor în sud-vestul european goții au pus bazele viitoarelor state vorbitoare mai târziu de limbi romanice, Italia, Spania, Portugalia, Franța, iar în partea  de nord- est  au lăsat urme de neșters în state ca Rusia, Polonia, țările baltice, Danemarca, Suedia, Norvegia, care state, pe la 1450 toate se numeau Dacia și că spre sfârșitul mileniului 1, un anume Rollo, pirat dac originar din nordul danubian ar fi poposit pe meleagurile Angliei unde s-a și stabilit de altfel  printr-o înțelegere cu regele Alfred, și care a dat naștere viitoarei dinastii normande a Plantageneților , prin fiul său, Wilhelm I Spadă-Lungă, tată la rândul lui al lui Richard I. 

Toate acestea ar părea povești extravagante sau  picanterii de-a dreptul scandaloase pentru istorici, dacă n-ar fi confirmate de un alt istoric, englez de data aceasta, Robert Sheringham în cartea sa De Anglorum Gentis Origine Disceptatio (508 pag.,Cambridge University, 1670) și care va fi oferită publicului român anul viitor.

Deși îi despart  aproape două sute de ani iar autorii aparțin unor zone geografice diferite, atât C.Troya, cât și   R. Sheringham  au abordări similare privind istoria, limba, cultura și religia geților, probabil și  datorită , izvoarelor istorice pe care le utilizează . Evident, nu lipsesc Herodot, Strabon, Iordanes, Diodor Siculul,  Paulus Orosius, Ammianus Marcellinus,  ș.a. în chestiuni de istorie generală, dar și Stephanus Bysantinus, Adam din Bremen, Saxo Gramaticul,   Venerabilul Beda, legendele nordice, edda, saga  ș.a. în ce privește migrația  nordică a geților.

Să ne înțelegem totuși. Carlo Troya este un mare  istoric italian care consacră  o mare parte din opera lui rolului covârșitor pe care l-au avut geții  în edificarea istoriei și culturii europene, sud-vestice și nordice în timp ce profesorul Robert Sheringham de la Universitatea din Cambridge, evocă istoria geților ca parte componentă a istoriei Angliei, adică a patriei sale printre  ai căror străbuni sunt și geții. Iată cum , vorbind de caracteristicile generale ale insulei britanice, autorul nu omite să menționeze:

 „  Însă în război, după ajutorul divin, trebuie apreciat mai cu seamă curajul soldaților, care nu lipsește niciodată britanicilor în luptă; într-adevăr, neamul nostru provenit din geții cei foarte viteji sau din goți, și care imită sau mai degrabă întrece vitejia străbunilor, atâta vreme cât Domnul  îi oferă ajutor, încolo are destulă apărare pentru protejarea patriei;”. Este un  mândru și frumos elogiu pe care profesorul englez îl aduce strămoșilor săi, care sunt saxonii, englezii și geții.

Cât privește ajungerea geților în insula britanică părerile celor doi autori sunt concordante. Carlo Troya subliniază rolul de focar de răspândire getică pe care l-a avut peninsula Iutlanda, actuala Danemarca, în primele secole după Hristos. Era supranumită țara dacului Godrun. De aici au migrat înspre Anglia primele mari grupuri de geți.

 Pe aici a fost și traseul  piratului Rollo, cel venit de la Dunăre, și a cărui stabilire pe meleagurile britanice  în fruntea dacilor sau danilor, sau gutilor, a fost consemnată prin tratatele cu regele Alfred și apoi cu Eduard Confesorul (1044-1066), fapt amintit și de R.Sheringham, care menționează  o altă denumire a geților, aceea de viți, dar și iuți (  din Iutlanda) și, citându-l pe Venerabilul Beda, că ținutul lor de baștină era Insula Wight (Vectis), care încă le mai păstrează numele, pe lângă alte locuri de pe continent oferind și o seamă de similitudini de ordin fonetic.

Și în ce privește istoria geților părerile celor doi se aseamănă. Citez din capitolul 9 al tratatului lui R.Sheringham:

„Am arătat că armele  geților au fost victorioase în Sciția, Tracia, Dacia, Moesia, la Istru și la Marea Neagră și am spus că ei au avut diferite nume în acele regiuni, din pricina varietății sălașurilor; dar toți au fost numiți geți, cu același nume, de către greci și de către latini. Însă aceștia, cu trecerea timpului, și-au adus trupele și stindardele la ultimele hotare ale Europei, și, fapt și mai agresiv, i-au îmblânzit și i-au domolit pe romanii cei plini de foc, precum și Roma însăși, și cică ar fi istovit într-atât Imperiul Roman, încât de atunci încolo a fost mai ușor de manevrat de către alte neamuri dintre care cele mai multe, prinzând ocazia, ar fi căpătat de atunci încolo curajul de a-și scutura  îndelungata sclavie și jugul lor istovitor. 

Atunci, pentru prima dată geții le-au fost cunoscuți romanilor și grecilor sub numele de goți: însă de atunci sunt numiți de către scriitori când geți, când goți. În legătură cu aceștia, există o concordanță absolută la autorii vechi care au trăit în acea vreme în care s-a ținut războiul gotic;…Orosius care și-a scris istoria în veacul împăraților Arcadius și Honorius (în care goții, sub conducerea lui Alaric au năvălit în Italia), relatează că geții au fost de neam gotic și sub numele de goți au devastat Imperiul Roman: 

Curând, spune el, acei geți care acum se numesc goți, despre care Alexandru a declarat că trebuie evitați, de care Pyrrhus s-a îngrozit și pe care Cezar i-a lăsat baltă, după ce au năvălit cu toții în provinciile romane, deoarece lăcașurile lor și toate orașele au fost abandonate și golite, și multă vreme s-au arătat înfricoșători, speră acum prin rugăminți să obțină asocierea cu romanii prin legământ, deși ar fi putut-o obține cu armele. Chiar Hieronim (Despre credință,c.2,cap.4), când Ambrosius și alții bănuiesc că Gog și Magog ar fi goți, mărturisește că aceiași Gog și Magog nu au fost niciodată numiți geți de către autorii vechi….”

Ambii istorici sunt preocupați de descendența veche a goților din eroii biblici Gomer și Iafet menționați în Geneză și fiecare citează  din epopeile nordice Saga, Edda sau Lagfedgatal, Carlo Troya din Are Frode , Saemundur, Hartknock, R.Sheringham din Saxo Gramaticul sau Venerabilul Beda. Oricum este mai mult decât vizibilă transpunerea zamolxianismului în zeitățile nordice Odin sau Sigge. Dacă Odin este varianta nordică a lui Zamolxe, Sigge nu ar fi altul decât Deceneu.

Pe de altă parte, avansarea în timpurile Genezei a apariției geto-goților lasă loc la amândoi autorii ipotezei unei migrații masive situată  „ la anul 2000 după nașterea lumii”, adică în jurul anilor 3500 î.Hr. ceea ce corespunde  teoriei avansate de cercetătorii moderni, între care Marija Gimbutas și cei de la  Universitatea din Cambridge, privind marea migrație tehnică în est, în nord-vestul Indiei, care nu exclude deloc o migrație la fel de masivă în nordul  european.

În capitolul 10 al tratatului său, R. Sheringham explică și motivația acestor mari roiri:

„Mai departe, potrivirea obiceiurilor și asemănarea firilor argumentează chiar o înrudire a neamului și a sângelui. Însă sciții, geții, massageții și goții aveau aceeași fire și predispoziție, aceeași  gândire și rigoare în organizarea vieții și preocupări și dorințe asemănătoare cam în toate privințele. Voi stărui asupra câtorva lucruri: geții și goții ieșeau în evidență față de alte neamuri prin mulțimea nevestelor și socoteau poligamia la loc de mare cinste. Pe lângă alții, poetul comic Menandru, el însuși get, spune astfel despre geți:

Căci niciunul dintre ai noștri nu poate fi mulțumit cu zece neveste

Și cei mai mulți își iau unsprezece, ba chiar douăsprezece

Cine și-a luat doar patru

Sau cinci

E socotit „pe moarte ”, „nenuntit”, nefericit,holtei ,

La ai noștri.

…Odinioară era obiceiul în Dacia printr-o lege consfințită de regii acelui pământ, când teritoriul se umplea de populație, ca cei tineri să fie siliți să emigreze din propriile sălașuri;acest neam se înmulțea peste măsură din acest motiv, deoarece se uneau cu multe femei, dedați fiind la desfătări în exces. 

De aceea tatăl îi alunga de la sine pe toți fiii adulți în afară de unul pe care îl lăsa în urmă ca moștenitor al cutumei sale. Această lege a rămas neclintită pe timpurile multor regi până când regele Lothbrocus i-a urmat tatălui său la domnie despre care s-a declarat că provenea din seminția goților…Referitor la goți, Adam din Bremen menționa:Este pedepsit cu pedeapsa capitală acela care va fi avut relații intime cu soția altuia sau prin violență va fi siluit o fecioară”.

Am apelat la similitudinile de vederi ale celor doi învățați pentru a crea un  tablou al identității istorice a geto-goților. Să vedem care ar fi pe scurt dimensiunea lingvistică.

Carlo Troya, pe urmele lui Iordanes,  evocă frumusețea și subtilitățile  graiului vechi al Amalasuntei, fiica marelui rege  de la Ravenna mai ales în comparație cu sunetele guturale și dizarmonice ale germanilor acelui timp. Amintim că această constatare era făcută când regatul ostrogot  de la Ravenna, prima construcție statală geto-gotică  înființată pe teritoriul și în interiorul marginilor Imperiului Roman. 

Despre    limba scrisă a aceluiași neam, atât Troya, inclusiv Iordanes,cât și R.Sheringham sunt întru totul de acord că alfabetul promovat de episcopul Ulfilla este cu totul remarcabil în istoria alfabetelor lumii, iar Sheringham face precizări în legătură cu apariția caracterelor runice în biblia lui Ulfilla.

Carlo Troya  face precizarea că alfabetul episcopului Ulfilla era ultimul din cele create de la Moise încoace și comentează astfel:

Oare cine va vroi să creadă că limba gotică a lui Ulfila nu a fost răspândită de Berismund (vezi anul 417) şi mai mult, de către oastea gotică a lui Videmir din neamul amalilor, adusă astfel în Gallia şi în Spania? 

Limba aceea, care s-a vorbit şi s-a scris în Italia de către ostrogoţi, limba din care avem splendide monumente (şi mă refer doar la Italia), în Codex-ul argenteus al Evangheliei ulfiliene de la Upsala, în papirusul de la Arezzo şi mai cu seamă în cel de la Napoli, ca şi în Calendar, în Omiliile ostrogoţilor şi în toate celelalte scrieri ulfiliene, publicate de Mai şi de Castiglioni.

Ne-am putea permite să precizăm că sunt extrem de interesante și binevenite descifrările tăblițelor de la Sinaia. Cercetătorul makedon Branislav Stefanoski- Al Dabija, unul dintre eminenții specialiști în această materie precizează că alfabetul tăblițelor, scrise în timpul regilor daci Burebista și Deceneu pentru uz sacerdotal și se referă la istoria și religia acestora (Hyperboreii și zamolxismul, 2013), utilizează litere din alfabetul grec arhaic din linia B cretană și că acest alfabet nu este neapărat grecesc ci mai vechi, de origine pelasgă,  pelasgii fiind străbunii tuturor popoarelor europene.

În legătură cu limba dacă vorbită nu acasă la ea ci pe un teritoriu franco- englez, nu ne putem lipsi de plăcerea de a  reproduce un pasaj evocat de Carlo Troya:

„Ducele Wilhelm Spadă Lungă era atât de atras de Limba Dacică a tatălui său, încât îşi trimise fiul la Baieux, pentru a fi educat de către Normanzi, în idiomul Dacilor….Aşadar, Richard I învăţă Limba Dacică în Baieux şi îi urmă tatălui său, Wilhelm I, în fruntea Ducatului din Normandia. Nu cred însă, că Limba Dacică din Baieux semăna cu cea vorbită de Vizigoţi, existând diferenţe între Geţii ajunşi în Europa Occidentală cu multe secole înainte şi Daco-Geţii lui Rollo. 

Însă, atunci când vorbea cu Vizigoţii, discuţia era inteligibilă, ceea ce nu se întâmpla cu Saxonii din Baieux şi cu cei rămaşi în Germania. Idiomul Dacic al lui Rollo era necunoscut noilor săi supuşi, Romanii din Normandia.

 În timp ce nici Rollo, nici Wilhelm Spadă Lungă, nu încercară să-şi propage idiomul, Theodoric şi Amalasunta, în Italia, au optat pentru îndoctrinarea Romanilor în limba Gotică, iar printre aceştia se afla şi fiul lui Patrizio Cipriano. 

Într-o scrisoare de-a lui Cassiodor către Senatul Roman, el spune că studiul acestei limbi plăcu cel mai mult Amalasuntei, doctă în Latină şi Greacă şi încântată în a-şi etala bogăţia limbajului patriei: “NATIVI SERMONIS UBERTATE GLORIATUR”.

Nu putem încheia această schiță fără să reproducem  un pasaj din Discursul despre arhitectura gotică al acestui minunat avocat pro bono al istoriei românilor care se numește Carlo Troya:

„Astfel de erori legate de originile geţilor sau goţilor şi cele ale teutonilor sau germanilor lui Tacit, au corupt istoria arhitecturii; aceasta este marea confuzie făcută între cele două popoare atât de diverse.

 Templul Tracic al lui Zalmoxis şi Arhitectura Gotică Transdanubiană care, în 412 au fost transmise şi în Galiile Meridionale, de unde se difuzară apoi în toată Europa, cu un dublu curent: unul vizigotic – în Pirinei, altul gotic – în Alpii Scandinaviei, Canterbury şi în Normandia dacului Rollo. 

Totuşi, formele Arhitecturii Gotice s-au modificat pe parcursul secolelor, dar nu şi-au pierdut niciodată condiţia naturală transdanubiană, atât de diversă de cea greacă şi romană. Diversele ei transformări au admis folosirea aproape generală a ogivei,aceasta triumfând în secolele al XIV-lea şi al XV-lea asupra arcului rotund; de aceea, nu se poate spune că era necunoscută vizigoţilor în secolele al V-lea şi al VI-lea“ (Argumente pentru rescrierea istoriei europene , București, 2016)

Cer scuze cititorului pentru abundența citatelor folosite. Am considerat totuși că într-o pledoarie de o asemenea importanță privind istoria poporului nostru proba  verității este mai importantă decât stilul.

M-am referit în principal la două opere istorice  consistente cu acest subiect, necunoscute publicului sau specialiștilor, una din ele publicată recent într-o selecție esențială, iar cealaltă în curs de publicare. Ambele lucrări aparțin  unor specialiști de primă mână in științei istorice europene și se referă la o plajă  istorică de circa  două milenii până în zorii evului mediu european

Am vrut să arăt din această prezentare comparativă că străbunii poporului român, daco – geto- goții  au cu totul altă reprezentare în mintea cercetătorilor străini decât acasă.  Pentru Carlo Troya și Robert Sheringham aceștia au în primul rând o  vechime în plan istoric care îi așează indiscutabil în rândul întemeietorilor legitimi ai Europei,  iar contribuția lor istorică a avut un caracter continuu și s-a bazat în afara unei vitalități  ieșite din comun,  pe o spiritualitate elevată, pe o limbă  frumoasă și adecvată realităților , cât și pe însușiri civilizatoare care s-au remarcat atât acasă la ei  în Valea Dunării, cât și  în afară, acolo unde i-a propulsat destinul istoric.

Din această scurtă trecere în revistă încep să apară ca plauzibile strădaniile mai vechi și mai noi ale autorităților civile sau religioase de a oculta istoria unui neam care, prin faptele sale pur și simplu  a  deranjat  și deranjează un anume establishment.

Este interesant de observat că  acești mari istorici  și-au scris opera când creștinismul în Europa și în lume devenise o realitate iar constituirea statelor europene  depășise faza incipientă ,  acum fiind în plină sedimentare. Totodată interesele lumii de acum  erau total diferite de cele de la începutul primului mileniu. Din păcate, acest adevăr are o valoare specială pentru România. Valoarea  și gloria străbunilor, limba, spiritualitatea care trebuiau să  constituie componentele de bază ale unei siguranțe naționale și-au pierdut conținutul.

Românii numesc acest fenomen  vicisitudini ale istoriei și le acceptă pur și simplu în locul virtuților strămoșilor.

Opiniile despre români ale unor istorici străini prezentate în această schiță nu  se vor  găsi niciodată în vreo lucrare a Academiei Române . Această instituție a avut grijă să inventeze în locul continuității neamului pe aceste meleaguri penibila și idioata teorie a etnogenezei   poporului român undeva prin  veacul al treilea după Hristos reușind cu un brio trist fracturarea istoriei naționale, o performanță  pe care n-a atins-o nimeni în lumea aceasta.

Dumitru Ioncică

Ilustratii: Gabriel Tora

SURSA CUNOASTELUMEA



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

NU RATATI: Istoria Romaniei (History of Romania) – documentar in 16 parti. Realizare documentara despre istoria Romaniei, facuta ca un tot unitar, din preistorie pana in prezent. TREBUIE URMARIT de catre toti romanii!

Romania Megalitica: Istoria Romaniei (History of Romania) – documentar in 16 parti. Realizare documentara despre istoria Romaniei, facuta ca un tot unitar, din preistorie pana in prezent. TREBUIE URMARIT de catre toti romanii!

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

TESTAMENTUL ZEILOR DUNARENI

Testamentul zeilor dunăreni

---

 Istorie  1,285

arheologie  Tăblițele de la Tărtăria  Civilizația Dunăreană  

---

Nu va mai trece mult până când civilizația sumeriană va fi înlocuită de civilizația dunăreană în rolul de primă mare cultură a lumii – cea în care s-a născut scrierea. Chiar dacă astăzi se duce o luptă crâncenă între susținătorii dogmei oficiale și cercetătorii care spun că istoria Europei ar trebui rescrisă, în sensul restabilirii adevărului, ea va fi câștigată, în cele din urmă, de noua viziune asupra istoriei străvechi – cea care spune că spațiul carpato-danubioano-pontic este vatra Vechii Europe.

În filmul documentar „Testamentul Zeilor Dunăreni”, realizat de Wolfgang Niedermair și tradus în limba română de Grigore Oprița și Wolfgang Schweizer, veți descoperi lucruri uimitoare despre Cultura Dunăreană din Vechea Europă. Atât la nord, cât și la sud de Dunăre s-a dezvoltat o cultură sedentară extraordinară, cu o vechime de 7.000-8.000 de ani și care nu cunoștea războaiele.

Unele rămășițe enigmatice ale acestei civilizații, tăblițele de la Tărtăria și restul sutelor de semne aparținând culturii Turdaș – Vinca, îi fac pe tot mai mulți să considere că, înainte cu 2.000 de ani ca sumerienii să existe, aici se puneau bazele primei scrieri din lume. Despre celelalte lucruri impresionante născute de oamenii acelor vremuri veți afla mai multe vizionând acest film. (sursa)

Testamentul zeilor dunăreni

Oase de mamuți și reni în România? Imagini personificate ale planetei Venus? Pentru mai multe informații (verificate) despre acest subiect, vizionați pagina Neokoolt, un proiect românesc ce studiază civilizația extraordinară care înflorea pe teritoriul actualei Românii în urmă 20.000 de ani.

Vă recomandăm să vizionați și un interviu cu cercetătorul Harald Haarmann despre Europa Veche și culturile care formau Civilizația Dunăreană.

SURSA FILMEDOCUMENTARE



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

IMPERII ANTICE PROSPERE ȘI PAȘNICE, CONDUSE DE FEMEI, DESPRE CARE ISTORICII NU VORBESC

rudan - Sat, 24/10/2015 - 21:51

Tema articolului de față nu este nicidecum utopică, fiind bazată pe o realitate istorică a relațiilor interumane pe Terra. Au existat perioade în istoria omenirii, în care nu au fost războaie regionale și mondiale, cu milioane de victime nevinovate și cu distrugeri iraționale de bunuri  produse prin inteligența și eforturile fizice ale unei mase largi de oameni. 

Au existat epoci istorice în care era asigurat un climat propice dezvoltării omenirii, în mod pașnic și prosper. Sunt epoci ale matriarhatului, în care femeile conduceau lumea. În matriarhat, femeile dețineau prerogative de conducere ale societății umane, iar armele pe care le dețineau au fost folosite pentru a ține cumpăna dreaptă între femei și bărbați. Cu alte cuvinte, pentru a disciplina masculii când aceștia o luau razna. 

La finele ultimei epoci matriarhale au fost purtate războaie crâncene între femei și bărbați, aceștia din urmă considerând că puterea li se cuvine, întrucât dispuneau de mai multă forță fizică, în dauna informațiilor precare existente pe ”hard disk”-ul cerebral masculin. 

Și au venit bărbații la conducerea planetei Pământ, cu armelor lor de distrugere în masă, cu poluarea solului, a subsolului, a apei pe care o bem, a aerului pe care îl respirăm și metode malefice de extincție a speciilor terestre, inclusiv ale speciei umane. Acestea sunt limitele raționamentului uman masculin.

Sub raportul conexiunilor cerebrale, creierul feminin este mai performant decât cel masculin

Din punct de vedere funcțional, creierul feminin este mai evoluat (cu excepțiile de rigoare) decât creierul masculin. De pildă, în urma unor cercetări făcute la Universitatea Stanford (SUA), s-a demonstrat pe cale experimentală că detaliile-imagine stimulează la femei 9 centri nervoși, dispuși în ambele emisfere cerebrale. În creierul masculin la analiza detaliilor-imagine se activează numai 2 centri nervoși, într-o singură emisferă cerebrală. 

În creierul feminin există mai multe conexiuni și mai solide între cele două emisfere cerebrale decât în cel masculin. Experimentele efectuate la City University of New York, au arătat că bărbaţii întâmpină dificultăţi în a percepe corect culorile galben, verde şi albastru. 

Profesorul care a condus studiul, dr. Israel Abramov, afirmă că diferenţele înregistrate sunt la nivelul creierului uman. Totodată, s-a descoperit că femeile au capacitatea de a memora mai multe detalii decât bărbaţii. Alt studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differeces, revelă faptul că femeile au simţul auzului, simțul gustului și  simţul mirosului mai fine decât ale bărbaţilor. 

De exemplu, o femeie din Scoţia, Joy Milne, poate diagnostica după miros maladia Parkinson - lucru confirmat de cercetătorul dr. Tilo Kunath, de la Universitatea din Edinburgh. (Sursa: BBC) 

Prin urmare, a fost demonstrat pe calea cercetării științifice că femeile sunt mai bine dotate din punct de vedere cerebral, sunt mai inteligente și abile decât bărbații, putându-se vorbi chiar de două specii diferite.

Enigme ale creierului feminin

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină Harvard au ajuns la concluzia,  că porțiuni din lobul frontal – responsabile cu luarea deciziilor și rezolvarea problemelor curente - și cortexul limbic ce se implică în reglarea emoțiilor, sunt mai extinse la femei decât la bărbați. Iar zona creierului ce ține de memoria pe termen scurt și orientarea în spațiu, este considerabil mai vastă la femei. (Sursa: New Scientist). 

Creierul feminin este capabil de adevărate miracole, datorită conexiunilor sale neuronale. De pildă, indiencei Shakuntala Devi, ce a fost supranumită computer uman pentru capacitatea extraordinară a creierului său, în anul 1980  i s-a pus întrebarea la Imperial College din Londra, cât face 7686369774870 înmulțit cu 2465099745779. 

A răspuns în 28 de secunde: 18947668177995426462773730. Cele 28 secunde au inclus calculul și răspunsul la întrebare. Iar în anul 1988, Shakuntala Devi fost testată de profesorul de psihologie dr. Arthur Jensen, de la Universitatea din California. Printre alte teste, a fost întrebată cât face radical din 61629875, sau să afle ce număr ridicat la puterea 15, face 170859375.

 Ea a calculat mai repede decât a reuşit profesorul Jensen să copieze răspunsurile date de computer. A se consulta și articolulMiracole ale creierul uman, apărut în Jurnal Paranormal.

Diferențe semnificative în favoarea femeilor se înregistrează și la comunicare verbală. Femeile sunt mai pricepute să comunice verbal cu interlocutori femei și bărbați. Femeile care au suferit un atac vascular cerebral își recapătă funcțiile vorbirii mai rapid decât bărbații în aceeași situație. Există diferențe neuroanatomice certe intre femei și bărbați. 

Femeile folosesc ambele emisfere ale creierului când vorbesc și procesează informații orale, în timp ce bărbații se folosesc de o singură emisferă. Din perspectivă patologică, bărbații suferă în număr mare de autism, dislexie, schizofrenie, sindromul Tourette, deficit de atenție. (Sursa: Dr.Margaret McCarthy, Universitatea Maryland, Baltimore)

Chiar și femeile dotate mai modest sub aspect cerebral, ce au ales o cale ușoară de abordare a vieții parazitând bărbații milionari, vădesc că sunt mai istețe decât majoritatea bărbaților. În timp ce bărbații lor înfundă pușcăriile (mă refer la unii dintre milionari din Europa de Est), tinerele lor neveste rămân cu averea, ce a fost  agonisită nu rareori prin furt și înșelăciune. 

Vreți exemple în acest sens? Priviți la foștii noștri milionari, ce își fac veacul în cele temnițe ale patriei și la soțiile lor (sau la fostele lor soții), ce se distrează în cluburi exclusiviste.

Telescopul spațial Hubble. A fost reparat în extremis de cosmonauți trimiși în spațiu în acest scop, cheltuindu-se în plus zeci de milioane de dolari.

Aceste revelații științifice sunt trecute cu vederea de către NASA, în problema zborurilor spațiale - sector în care activează prioritar bărbați. În acest mod, NASA cheltuiește de-a surda sute de milioane dolari pentru remedierea unor scăpări ale creierului uman masculin. 

De exemplu, un defect la oglinda telescopului Hubble nu a fost observat în timpul construcției sale și a fost necesară trimiterea unei noi misiuni spațiale, pentru remedierea acestei situații tehnice, telescop care a costat sute de milioane de dolari.

 Defectul tehnic la oglinda telescopului Hubble ar fi fost lesne de observat pe Pământ, înainte de lansare în spațiu, prin includerea unor femei în echipa de montaj. De ce preferă NASA numai bărbați la construcții spațiale și la urmărirea navelor care evoluează în cosmos, rămâne o enigmă ce se cere a fi rezolvată în viitorul apropiat.

Papa Paul al II-lea a emis ipoteza potrivit căreia Dumnezeu ar putea fi femeie.

Papa Paul al II-lea a emis ipoteza potrivit căreia Dumnezeu ar putea fi femeie. Femeile dau naștere vieții; bărbații o distrug prin războaie și poluarea mediului înconjurător. Omenirea este în acest sens în contradicție cu legile firii. 

În cadrul speciilor de animale sociale, femela are rol conducător, iar masculii se ocupă de protejarea familiei. La elefanţi, lei, bizoni, lupi, mistreţi, hiene, manguste, lemurieni, orci, etc., femela alfa este cea care conduce turma, pentru că beneficiază inteligență şi simţ responsabil faţă de familie, superioare masculilor. 

Masculii rivali ucid, în primul rând puii femelelor, ce reprezintă viitorul speciei. Când se întâlnesc doi masculi întotdeauna se iau la luptă, pentru a dovedi unul altuia supremația fizică, fără a se sinchisi de ravagiile pe care le fac în jurul lor în timpul încăierărilor. 

Acest comportament aberant este specific psihologiei animale masculine. Din păcate, bărbații nu au renunțat la acest obicei sângeros, făcând de-a lungul preistoriei și istoriei omenirii milioane de victime colaterale și distrugând bunuri materiale de importanță majoră pentru civilizația umană.

Războaie crâncene purtate în antichitate de bărbați împotriva femeilor

Realitatea istorică a fost contrafăcută de către bărbați, prin distrugerea dovezilor preistorice și istorice pe toate continentele globului, ce atestau epoci ale matriarhatului și a imperiilor conduse de femei. Prezentăm în acest sens, câteva dintre vestigiile rămase, pe care istoricii bărbați le-au decretat că  sunt  legende.

Friză de la Mausoleul din Halicarnas (353 î.e.n), una dintre cel șapte minuni ale lumii antice, pe care este redată lupta grecilor cu amazoanele. Conform lui Herodot, amazoanele după ce au fost învinse de greci, s-au refugiat în nordul Mării Negre. (Sursa: Enciclopedia Wikipedia). În urma unor  cercetări  arheologice internaționale efectuate în sudul Ucraniei, au fost descoperite mai multe necropole cu vechimea estimată la 4500 de ani, în care sunt înhumate amazoane, având armele asupra lor. Se confirmă astfel, că informațiile transmise posterității de Herodot despre amazoane nu sunt simple legende.

Detaliul unei metope din structura monumentului antic de la Adamclisi, pe care este redată lupta cu amazoanele de la Dunărea de Jos, în epoca bronzului. Istorici români și străini s-au grăbit să declare, în absența oricăror mențiuni documentare, că monumentul de la Adamclisi este un monument triumfal roman și a fost înălțat în anul 109, e.n.(?) de împăratului Traian, pentru a celebra victoria romanilor asupra dacilor.  Istoricii nu a ținut cont de însemnele funerare existe pe monument – gorgone și lei funerari – ce atestă fără tăgadă că este vorba de un edificiu  funerar de tip mausoleu și nici că armamentul figurat pe metope este specific epocii bronzului. Contrastează și concluzia superficială la care a ajuns un istoric român, cu nume grecesc, potrivit căruia metopa ar reprezenta “un soldat roman, ce vânează un dac cățărat într-un copac”!

Alte dovezi arheologice, ce redau luptele purtate în antichitate de bărbați împotriva femeilor

Războiul cu implicații mondiale împotriva femeilor, nu s-a terminat cu preluarea prerogativelor de conducere a Terrei de către bărbați. Luptele continuă în zilele noastre, la alt nivel tehnic. 

De exemplu, în India se practică uciderea fetușilor de sex feminin, lăsând să se nască numai băieți. Pentru acest lucru abominabil, medicii indieni folosesc ecografia pentru controlul femeilor însărcinate, pentru a le determina să avorteze fetuși de sex feminin. 

Concomitent, bărbații continuă războiul împotriva femeilor prin varii mijloace, grosiere sau vădit sofisticate. De pildă, bărbații a decretat că religiile sunt apanajul lor, în dauna adevărului istoric.

Bărbați în straie femeiești

Apetitul unor bărbați pentru a purta straie femeiești și să se declare, cu de la sine putere, reprezentanții lui Dumnezeu pe Pământ, înzorzonându-se cu odăjdii care mai de care lucitoare, este un obicei anacronic al speciei umane masculine. 

De la un timp, prelații ortodocși au deprins obiceiul de la politicieni, să dea pe față cu fond de ten și pe gene cu rimel, și să-și vopsească sprâncenele, părul și barba, pentru a arăta mai virili. Ce are a face virilitatea masculină, cu credința în Dumnezeu? 

În Evul mediu, inchiziția dictată de papi în numele creștinismului, dintre care cei mai mulți nu credeau în Dumnezeu și în Iisus Cristos (a se vedea în acest sens și Enciclopedia Catolica), a dus la uciderea, prin arderi pe rug, a zeci de mii de femei nevinovate. 

Patriarhul Daniel, înzorzonat cu straie cusute cu perle și fir din aur, purtând nenumărate bijuterii, a dat și el în patima politicienilor. A pus cu nemiluită fond de ten pe față, și-a vopsit sprâncenele ca să pară mai viril, a aplicat un machiaj grosier pe mustăți, barbă și perciuni. Cum se împacă chipul său sulemenit, cu modestia de care ar trebui să dea dovadă un patriarh creștin?

Prelații ortodocși îndeamnă laolaltă femei și bărbați - în special femei -  către practici religioase medievale, lipsite de logică, prin închinare la moaște, adică la resturi biologice aflate în descompunere, infestate cu bacterii patogene ale unor oameni obișnuiți, ce au fost canonizați pentru a spori influența clerului asupra turmelor de credincioși pe care le păstoresc. 

BOR a transformat în afaceri bănoase cultul moaștelor, încasând numai de pe urma exploatării moaștelor Sf. Parascheva din anul în curs, peste 5.000.000 euro, venit neimpozabil. Să ne mai mire fapta scandaloasă a mitropolitul Moldovei, care și-a cumpărat recent un model nou de automobil marca BMW seria 7, al cărui preț de cumpărare trece de 100.000 de euro? (Sursa: Ziarele)

Medicamente produse de industria farmaceutică sunt testate numai pentru bărbați

Cercetări recente realizate de neurologi, relevă că medicina viitorului va trebui să elaboreze medicamente separate pentru bărbați și pentru femei, din cauză particularităților genetice cerebrale și a modului diferit de procesare a substanțelor chimice. S-a descoperit că unele antibiotice, de pildă, pot vindeca bărbații dar în cazul femeilor au efect nul sau negativ. 

O echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins din SUA, ce a efectuat studii asupra 3000 de pacienți, a dovedit diferențe surprinzătoare în procesul îmbătrânirii inimii la femei și la bărbați. În cazul bărbaţilor, muşchiul cardiac ce înconjoară ventriculul stâng creşte şi se subţiază odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce la femei dimensiunile aceluiași mușchi rămân neschimbate sau se diminuează. 

“Rezultatele obţinute sunt o demonstraţie frapantă a conceptului că bolile cardiace pot avea diferite fiziopatologii la femei şi bărbaţi, ceea ce înseamnă că au nevoie de tratamente adaptate care să abordeze aceste diferenţe biologice importante”, a declarat cercetătorul João Lima, de la Universitatea şi Şcoala de Medicină Johns Hopkins. (Sursa: Mail Online). 

În concluzie, reacția la medicamente este diferită la femei și bărbați, diferențele neuroanatomice influențând eficiența și efectele adverse ale medicamentelor.

Machiaje și articole de parfumerie otrăvesc femeile

Se știe că organismul uman absoarbe prin piele circa 60% din substanțele ce se depun pe suprafața sa. Potrivit unei estimări făcute de Grupul de Activități pentru Mediu din SUA, din cele aproximativ 10.500 substanțe chimice care intră în compoziția produselor cosmetice, numai 11% au fost testate și declarate, cam cu jumătate de gură de către producători, inofensive pentru sănătatea omului. 

Restul de chimicale nu au fost testate și reprezintă un pericol potențial cotidian pentru specia umană, îndeosebi pentru femei. A se vedea în acest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Produsele cosmetice – un cocktail mortal de chimicale.

Guvernele păstrează tăcere absolută în privința abilităților extrasenzoriale ale omului

Savanții recunosc simțuri și supersimțuri superioare omului la speciile de animale, dar se feresc să spună același lucru și despre ființa umană. De ce procedează astfel, este simplu de înțeles: dată fiind diferența genetică între bărbați și femei, dacă vor fi activate supersimțurile și la femei, există riscul asumat ca femeile să dezvolte capacități senzoriale și extrasenzoriale superioare bărbaților și să-i domine, avându-se în vedre că au creierul mai performat, cu mai multe conexiuni neurale. 

Neurologii au descoperit faptul, deloc neglijabil, că la femei în cadrul procesării informațiilor captate pe căi extrasenzoriale, se activează simultan mai multe zone cerebrale. Prin urmare, femeile sunt mai apte decât bărbații pentru dezvoltarea unor abilități extrasenzoriale, deși în acest domeniu de frontieră și bărbații pot realiza performanțe incredibile.

Rolul mass-media în spălarea creierelor femeilor

Întrucât mijloacele de comunicare în masă sunt conduse îndeobște de bărbați, aceștia dețin controlul și asupra mijloacelor subliminale folosite în mass-media, pentru abaterea a atenției femeilor de la problemele importante ale omenirii. 

Rolul mass-media în acest caz este de spălare,   pur și simplu, a creierelor femeilor și atragerea lor nu spre dezvoltarea  cerebrală cum ar fi firesc, ci spre nimicuri: machiaje, parfumuri, modă, injecții faciale cu botox ce le desfigurează chipul, se face reclamă în tabloide la sâni implantați cu silicon, la fesele posteriorului unor femei, la lungimea picioarelor, etc. În privința inteligenței femeilor nu se amintește nimic, fiind promovate drept exemple de urmat numai femei cu inteligență submediocră.

Ce ne așteaptă în viitorul apropiat

Tot mai multe voci autorizate susțin, inclusiv de la NASA, că civilizația umană va fi distrusă în viitorul apropiat de extratereștri, din vina exclusivă a beligeranței masculine. Rasele extraterestre, care se pare că sunt conduse de către femei, au trimis nenumărate avertismente întru potolirea instinctelor războinice ale omenirii: asteroizi ce intersectează orbita terestră și lunară, care pot distruge viața într-o clipă pe Pământ, molime care fac milioane de victime, cutremure violente și uragane, inundații catastrofale, etc. 

Potrivit unui comunicat al NASA, începând din anul 2017 – deci, peste mai puțin de doi ani! - Pământul va fi bombardat de peste 400 asteroizi gigantici. Oamenii de știință nu exclud posibilitatea, ca viitoarele bombardamentele cu asteroizi asupra planetei noastre să fie controlate de rase extraterestre, ce dispun de tehnologia necesară de a schimba traiectoriile unor asteroizi puși pe dezastre planetare.

 Până ce își vor pierde răbdarea extratereștri și se vor hotărî să bombardeze cu arme nucleare omenirea, asemănător nimicirii speciei umanoide din trecutul planetei Marte. 

A se vedea în acest sens și articolul apărut în JP, cu titlul Fizicianul John Brandenburg: Civilizația de tip umanoid de pe Marte, a fost distrusă în urma unui atac nuclear!

Se poate opri extincția speciei umane în viitorul apropiat – extincție ce a fost decretată de savanți ca fiind inevitabilă

Se poate salva specia umană de la autodistrugere, prin curmarea războaielor între națiuni. Acest deziderat poate fi atins prin reducerea progresivă a cheltuielilor militare, până la un nivel apropiat zero și alocarea fondurilor bănești destinate războaielor în folosul educației, a sănătății, a prosperității speciei umane și a refacerii mediului ambiant, pentru a deveni propice vieții și pentru generațiile viitoare. 

Omenirea nu își  mai poate permite, în ceasul al doisprezecelea, să-i lase pe bărbați să administreze în continuare Pământul și decidă soarta noastră și a celorlalte specii terestre. 

Procedeul dictat de guverne în privința împuținării populației planetei prin războaie, prin poluare chimică, electromagnetică, radioactivă, prin bulversarea climei terestre, prin medicamentele care ucid, prin orele care schimbă metabolismul și induc boli grave organice și psihice asupra ființei umane, sunt motive suficiente pentru a stopa supremația bărbaților și trecerea la organizarea socială matriarhală modernă pe Pământ.

Știu că prin acest articol am deschis o rană veche, niciodată cicatrizată, a speciei umane. Sunt conștient, totodată, că am deschis Cutia Pandorei cu resentimente masculine împotriva acestei idei. Presupun că bărbații nu îmi vor purta ranchiună pentru acest demers, prin care tind să îndrept lucrurile pe drumul lor firesc, întru salvarea omului de la autodistrugere.

 Este și în interesul bărbaților ca faptele noastre să fie analizate în raport cu psihologia și fiziologia omului și să fie puse pe un făgaș natural. Și să urmăm o altă cale, pașnică și prosperă în dezvoltarea civilizației noastre. Cum se poate ajunge în timp scurt la acest deznodământ, vom vedea în articolul următor.

Notă. Președintele Adunării Generale a ONU, danezul Mogens Lykketoft, a declarat recent, că va examina cu atenție candidaturile feminine pentru  postul de secretar general al ONU, în situația în care mandatul lui Ban Ki-moon se încheie la finele anului 2016. 

”Sunt convins că există un anumit număr de candidate potențiale care au toate competențele cerute și chiar mai multe pentru acest post”, a spus Mogens Lykketoft în Consiliul de Securitate. (Sursa: AFP, preluată de Agerpres). Prin urmare, lucrurile încep să se miște în sens constructiv și din perspectivă masculină. 

SURSA RUDAN.RO


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More