Propagandă homosexuală în manualele de biologie studiate de liceenii francezi

În noua programă şcolară, propaganda gay atinge cote greu de imaginat

de Maria Nicola

Manualele de biologie pentru anul I din liceele din Franţa conţin, printre altele, capitolul de „Reproducere”.

Cu această ocazie, profesorii trebuie să facă lecţii speciale de „planning familial” sau, altfel spus, educaţie sexuală – cu alte cuvinte, se oferă gratis prezervative liceenilor şi li se explică unele aspecte legate de protecţie, boli, sarcină etc.

În ultimii ani, profesorii mai zeloşi invitau la lecţiile de educaţie sexuală unele asociaţii ale homosexualilor pentru a le promova punctele de vedere.

Cazurile de acest gen nu erau nicidecum rare, probabil din motiv că profesorii care nu au atitudinea „politic corectă” sunt catalogaţi ca „reacţionari” şi sancţionaţi atât de sistem, cât şi de opinia „publică” a celorlalţi profesori şi a asociaţiilor de părinţi. De acum înainte, lucrurile vor fi şi mai grave pentru că, la capitolul „Reproducere”, manualele care vor fi folosite începând din această toamnă conţin referiri directe şi „ştiinţifice” la homosexualitate.

Propaganda gay este, de altfel, omniprezentă în instituţiile de învăţământ de stat din Franţa. Nu există bibliotecă, sală, culoar, care să nu afişeze materiale propagandistice care promovează în mod făţiş degradarea morală şi pervertirea moravurilor.

„Homo, hetero, toţi sunt egali” spune un astfel de afiş de propagandă. Altele sunt mai ingenioase, propagând acelaşi mesaj într-un mod mai jucăuş care va fi întâmpinat cu mai multă receptivitate, de exemplu: „Lui Julie îi plac fetele, dar nu-i plac şi fetele cărora nu le plac fetele cărora le plac fetele.”

În mod machiavelic, acest gen de propagandă combină uneori mesajele pro-homosexualitate cu cele anti-rasiste, generând o totală confuzie în mintea adolescenţilor. Astfel, ele reprezintă de exemplu un grup de băieţi de diferite rase şi mesajul anti-rasist (lăudabil) este combinat cu cel pro-homosexualitate (reprobabil) pentru ca acesta din urmă să pară moralmente corect sau, măcar, acceptabil.

Un alt mecanism psihologic generat de un asemenea afiş este acela de a inhiba tendinţa de a condamna homosexualitatea, deoarece pare că aceasta ar fi o opţiune rasistă.

Noile manuale de SVT promovează (chipurile) ştiinţific homosexualitatea

SVT este denumirea pompoasă a materiei care înainte se numea Biologie. Acum, în programa liceelor din sistemul educaţional de stat din Franţa, Biologia se numeşte „Ştiinţa vieţii şi a pământului” (Science de la vie et de la terre în limba franceză – prescurtat SVT).

Noile manuale pentru anul I de liceu, care au fost aprobate începând cu anul şcolar 2011-2012 şi sunt obligatorii în liceele de stat în diferitele lor versiuni conţin toate o bizară teorie denumită „Teoria genului”.

Există mai multe versiuni acreditate ale manualului, dar toate enunţă şi dezvoltă „teoria genului”, căreia îi alocă nu mai puţin de trei capitole!

Această „teorie a genului”, aşa-zis ştiinţifică, dar care în realitate este o înşiruire de gogomănii şi inepţii, porneşte de la ideea absolut cretină că „genul fiinţelor umane nu este identic cu sexul lor.”

Pornind de aici, o întreagă însăilătură de idei aberante demonstrează că fiinţele umane practic ar trebui să aibă libera opţiune asupra „genului” lor.

„Teoria genului” nu este, desigur, nouă; datorită lobby-ului făcut de diverse asociaţii ale homosexualilor, ea s-a infiltrat în ultimii ani insidios prin impunerea unui limbaj „prudent” şi „politic corect” atunci când se vorbeşte de homosexualitate.

Prin această „teorie” a genului promotorii homosexualităţii urmăresc să impună subconştientului colectiv idei de genul că heterosexualitatea (sau altfel spus, orientarea sexuală sănătoasă şi normală) nu este decât una dintre posibilele opţiuni sexuale ale fiinţelor umane.

Folosirea noţiunii de „teorie” nu este decât un alt exemplu de manipulare şi dezinformare, vrând să lase impresia că ar fi vorba de ceva cu adevărat elaborat, studiat, analizat, dovedit...

Dar această „teorie” nu este, în realitate, o teorie ştiinţifică, ci doar o găselniţă abilă care speculează folosirea unui anumit limbaj pentru a acoperi nefirescul unor anumite orientări şi perversiuni sexuale. Astfel, se vorbeşte despre „genul” unei fiinţe umane şi nu despre „sexul” ei şi cu asta ar trebui să acceptăm orice variaţie şi inversiune sexuală?

Cităm dintr-unul dintre manualele de SVT acreditate: „Sexul biologic determină dacă suntem mascul sau femelă, dar aceasta nu este suficient pentru a spune dacă suntem de genul masculin, respectiv feminin.

Identitatea sexuală, construită de-a lungul întregii noastre vieţi, printr-o interacţiune constantă între biologic şi contextul socio-cultural, este totuşi decisivă în poziţionarea noastră în raport cu ceilalţi. A deveni un individ sexuat este parte integrantă din construirea identităţii.”

Dacă într-adevăr „genul” unei fiinţe umane nu este o chestiune care ţine de biologie, ci de psihologie şi sociologie, de ce este oare abordată această teorie în manualele de biologie?!

Efectiv, teoria genului afirmă că fiecare fiinţă umană îşi poate alege genul, iar orientarea sexuală este considerată a fi ceva complet diferit de identitatea sexuală a fiinţei! Consecinţa imediată a acestui aşa-zis „adevăr ştiinţific” ar fi că transexualii nu pot fi consideraţi ca persoane anormale şi nu trebuie să fie marginalizaţi.

Tot de aici se trage concluzia că homosexualitatea sau bisexualitatea sunt orientări sexuale de aceeaşi categorie ca heterosexualitatea, fiecare dintre acestea reprezentând o posibilă alegere, egală din punct de vedere al sănătăţii şi al moralităţii – ceea ce nu este nicidecum adevărat.

Introducerea unei astfel de „teorii”, care nu este altceva decât propagandă, în manualele şcolare ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toţi părinţii care îşi doresc ca proprii lor copii să fie fericiţi şi... normali. De altfel, studiile sociologice atestă faptul că marea majoritate a adolescenţilor francezi îşi încep viaţa sexuală în perioada liceului.

Adolescenţii sunt, la vârsta respectivă, foarte influenţabili şi nu se poate spune că au deja discernământ pentru a putea sesiza când ceva este fundamental greşit. Mai mult, „teoria” respectivă nu este prezentată ca una dintre mai multe teorii existente în domeniu, ci ca unica teorie existentă, posibilă şi, implicit, adevărată.

Părinţii abuzează de rolul lor, condiţionându-şi copiii să „devină” fete, respectiv băieţi?!

Pornind de la afirmaţia citată mai sus, pentru a justifica „normalitatea” orientărilor aberante (şi a induce ideea că orientarea sexuală normală nu este neapărat firească) sunt însăilate diverse argumentaţii şi pledoarii. De exemplu, manualul de SVT afirmă că:

„Identitatea sexuală este faptul de a se simţi în totalitate bărbat sau femeie. Şi aceasta nu este atât de simplu pe cât pare! Identitatea sexuală depinde de condiţionarea socială.

Într-adevăr, fiecare învaţă să devină bărbat sau femeie după mediul său, căci o fetiţă nu este îngrijită şi crescută la fel ca un băieţel: ei nu sunt îmbrăcaţi la fel, nu li se dau aceleaşi jucării...”

Se arată în continuare că părinţii îşi forţează în mod incorect copiii să devină de genul masculin sau feminin prin faptul că îi îmbracă într-un anumit fel sau le oferă un anumit tip de jucării.

Prin aceasta, afirmă manualul respectiv, părinţii le răpesc copiilor şansa de a-şi alege singuri orientarea sexuală, impunându-le un model specific „genului” care corespunde direct sexului căruia îi aparţin. Afirmaţiile de acest fel sunt tehnici de manipulare şi nimic altceva.

Pe de o parte, ştim cu toţii că, în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, nu este nimic neobişnuit ca fetele să poarte pantaloni – mult mai practici decât rochiţele. Iar la polul opus, chiar credeţi că sunt mulţi băieţi care le cer părinţilor cadou de sărbători sau de ziua lor o păpuşă?

Sau fetiţele, oare se petrece atât de des ca ele să-şi dorească maşini şi pistoale, iar părinţii lor să le ofere păpuşi doar pentru a le forţa să devină... fete?

Pentru a justifica această aberaţie a faptului că ne-am putea alege fiecare „genul” pe care ni-l dorim şi considerăm că ni se potriveşte, nu se face deloc economie de argumente şi speculaţii cu iz pseudo-ştiinţific. La o analiză atentă se pot demonta toate piesele acestor false demonstraţii.

De exemplu, un argument pe care se bate toba este faptul că, în primele şapte săptâmâni de viaţă intrauterină a embrionului uman, sexul copilului nu se dezvoltă încă (nu încep să se dezvolte organele genitale). Totuşi se trece complet sub tăcere faptul că sexul fătului este deja predeterminat prin intermediul combinaţiei de cromozomi.

Cel de-al treilea gen: etc.!

În mod hilar, pentru a justifica afirmaţia că genul fiinţelor umane se dezvoltă datorită influenţelor socio-culturale, manualele de SVT afirmă nici mai mult nici mai puţin decât că există unele culturi ale unor populaţii de pe glob unde se cunoaşte existenţa a... trei genuri!

În aceste culturi, afirmă manualul, se ştie că o fiinţă umană poate fi, atenţie, „bărbat, femeie, etc.”. Deci cel de-al treilea gen este... „etc.”???

Ulterior se revine clarificator cu detaliul că acest al treilea gen ar desemna persoanele care nu sunt considerate a fi nici bărbaţi, nici femei (sic!). Să fie vorba de generalizarea genului neutru de la substantive?

În acest context sunt date două exemple: un trib de amerindieni, populaţia Ojibwe, în cadrul căruia era acceptată existenţa homosexualilor şi poporul din Samoa (un arhipeleag din Pacificul de Sud).

Aşa-numiţii „berdache”, indienii Ojibwe homosexuali (termenul folosit uzual pentru aceştia este de origine franceză) sunt veritabile instrumente de propagandă pro-homosexualitate. Este lăudată libertatea de care se bucurau aceştia, de a se căsători cu persoane de propriul sex, de a se travesti etc., şi se speculează o presupusă conotaţie „spirituală” a acestei inversiuni sexuale.

Cât despre polinezienii homosexuali din Samoa, ei se numesc „mahu” sau „fa’afafin” şi sunt acei bărbaţi care adoptă un comportament feminin. Se afirmă despre ei că ar avea un important rol social în menţinerea vieţii de familie în Samoa.

Nu ni se explică, însă, de ce ar fi necesar ca, în secolul XXI, să adoptăm modelul unor triburi primitive şi de ce acest model ar fi corect, spre deosebire de toate celelalte societăţi şi culturi tradiţionale cunoscute în istorie.

Mai ales, nu se expune corect dimensiunea acestor triburi (amerindienii Ojibwe sunt în jur 80.000 de indivizi, trăind în SUA şi Canada, iar populaţia Samoa numără aproximativ 100.000 de persoane în total), iar bizarul „al treilea gen” (şi este scandalos faptul că se insistă asupra laturii pretins spirituale al acestui comportament sexual deviant) ocupă un procent infim în cadrul acestor populaţii de dimensiune extrem de redusă.

Categoric nu înţelegem de ce aceste triburi primitive, cu o cultură rudimentară şi cu o populaţie totală de dimensiunea unui orăşel de provincie din România ar trebui să dea tonul comportamentului sexual al unei întregi planete, cu o populaţie de mai bine de 6 miliarde de oameni, la începutul mileniului 3!

Şi pentru că insulta probabil este prea subtilă (sau insuficientă), elevii francezi sunt informaţi şi despre faptul că există o specie de maimuţe, bonobo, al căror comportament sexual „nu are neapărat legătură cu reproducerea.” De aici probabil ar trebui să deducem că, dacă există o specie de maimuţe la care uneori se acuplează masculii între ei, atunci homosexualitatea nu este împotriva naturii!

Cea mai mare mistificare: poziţia Bisericii şi condamnarea homosexualităţii în Biblie

Exemplele scandaloase ar putea continua cu fiecare propoziţie, idee sau imagine din cele trei capitole dedicate subiectului în manualul SVT. De exemplu, este elogiat curentul feminist în varianta sa extremă, dar este ridiculizat în mod caricatural modelul clasic al familiei tradiţionale.

Totuşi, cel mai grav aspect apare într-o casetă intitulată „Ce se spune în Bibile despre homosexualitate?”.

Printre alte minciuni grosolane, se afirmă că „Biserica nu condamnă persoanele homosexuale”, trecând în totalitate sub tăcere faptul că Biserica creştină interzice şi condamnă la modul foarte categoric homosexualitatea.

Despre celebrul episod biblic al distrugerii celor două oraşe, Sodoma şi Gomora, care au fost rase de Dumnezeu de pe faţa pământului pentru că locuitorii lor erau în mare majoritate homosexuali, nu se pomeneşte nimic. Aceasta este categoric o imensă mistificare! De aceea vă oferim în cele ce urmează acest pasaj semnificativ din Vechiul Testament şi vă sugerăm să îl citiţi cu foarte multă atenţie.

Ce se spune în Bibile despre homosexualitate?
Vă oferim în cele ce urmează din textul Genezei pasajul care este intitulat Nimicirea Sodomei şi a Gomorei:

„1. Cei doi Îngeri ce au fost trimişi de Dumnezeu au ajuns la Sodoma seara, iar Lot ședea acolo la poarta Sodomei. Și văzându-I pe Îngeri că se apropie, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi apoi s-a prosternat în faţa lor până la pământ.

2. După aceea a zis: «Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru pentru a rămâne peste noapte în ea; şi dacă doriţi aceasta, spălați-Vă picioarele; mâine vă veţi putea scula de dimineaţă, şi vă veţi putea vedea de drum» . Îngerii Domnului au răspuns: «Nu vom intra, căci ne vom petrece noaptea în piaţă».

3. Şi a stăruit după aceea Lot până ce Îngerii Domnului au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit atunci Lot o masă, a pus să se coacă azimi şi au mâncat.

4. Dar încă nu ajunseseră să se culce şi iată că bărbaţii din cetate, bărbaţii din Sodoma, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân au înconjurat casa sa, căci veniseră acolo toţi locuitorii din toate colţurile acelui loc.

5. L-au chemat după aceea pe Lot și i-au zis: «Spune-ne unde sunt Oamenii aceia frumoşi care au intrat la tine în casă în noaptea aceasta? Scoate-i acum afară, aici la noi, ca să ne împreunăm cu ei!»

6. Lot a ieșit atunci afară la ei la uşa casei şi a închis uşa după el,

7. Iar apoi le-a zis: «Fraţilor, vă rog să nu faceţi o asemenea răutate.

8. Iată că, după cum ştiţi, am două fiice, care nu au fost niciodată atinse de bărbat; am să vi le aduc chiar acum afară şi puteţi să le faceţi ce o să vă placă. Vă rog numai să nu faceţi nimic acestor Oameni, fiindcă ei sunt oaspeţii mei şi au venit sub umbra acoperişului casei mele!»

9. Ei au strigat: «Dă-te la o parte!», şi apoi au zis: «Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul! Tocmai de aceea acum o să îţi facem ţie mai mult rău decât lor!» Și, împingându-l la o parte pe Lot, s-au apropiat după aceea să spargă uşa.

10. Dar Îngerii Domnului au întins imediat mâna, au tras pe Lot înăuntru cu ei în casă și apoi au încuiat ușa;

11. Iar pe toţi oamenii aceia care se îndreptau către uşa casei, i-au lovit cu o tainică orbire de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se sileau să găsească uşa, pentru că nu le-a fost cu putinţă să o descopere.

12. Îngerii Domnului i-au zis atunci lui Lot: «Spune-ne pe cine mai ai aici în casă? Cheamă-i chiar acum pe fiii tăi, pe ginerii şi pe fiicele tale şi adu-i aici pe toţi ai tăi care se află în această cetate. Va trebui apoi să-i scoţi din locul acesta.

13. Ia aminte că trebuie să faci aceasta deoarece urmează să distrugem locul acesta, pentru că a ajuns deja înaintea Domnului Dumnezeu marea plângere ce s-a făcut împotriva locuitorilor răi şi perverşi ai acestei cetăţi. Tocmai de aceea ne-a trimis Domnul Dumnezeu, ca să nimicim locul şi cetatea aceasta».

14. Lot a plecat degrabă şi a vorbit cu ginerii săi care erau căsătoriţi şi s-a dus după aceea la fiicele lui: «Sculați-vă», le-a zis el, «ieșiți chiar acum din locul acesta, căci Domnul Dumnezeu are să distrugă această cetate». Dar ginerii lui nu i-au dat crezare, deoarece ei credeau că glumește.

15. Când tocmai s-a crăpat de ziuă, Îngerii Domnului au stăruit către Lot, zicând: «Scoală-te imediat, ia-ți soţia și cele două fiice care se află aici, căci de n-ai să faci aceasta o să pieri şi tu datorită nelegiurii acestei cetăți!»

16. Şi fiindcă Lot întârzia să plece, Îngerii Domnului l-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale lui. Toate acestea s-au petrecut pentru că Domnul Dumnezeu era îndurător faţă de el. După aceea, Îngerii Domnului l-au scos şi l-au lăsat afară din acea cetate (Sodoma).

17. După ce i-a scos afară, unul dintre Îngerii Domnului a zis: «Ia aminte! Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiți înapoi şi să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Spre a scăpa, îndreaptă-te către munte, ca să nu pieri!»

18. Lot le-a zis: «O! Te implor să nu faci aceasta, Doamne Dumnezeule!

19. Iată, slujitorul Tău a căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi neatinsă viaţa; dar eu îţi spun că nu pot să fug la munte înainte că să mă atingă prăpădul, şi de aceea mă tem că voi pieri.

20. Iată, cetatea aceasta din apropiere este destul de aproape ca să fug în ea să mă izbăvesc, căci este mică. O, de-aş putea să fug acolo,... căci această cetate este aşa de mică și acolo sufletul meu va trăi!»

21. Și atunci Îngerii Domnului i-au zis: «Iată că îţi îngăduim şi lucrul acesta şi nu vom nimici cetatea de care ai vorbit.

22. Grăbește-te, însă, să fugi în ea, căci nu vom putea face nimic până nu vei ajunge tu acolo!» Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

23. Tocmai răsărea soarele pe pământ atunci când a intrat Lot în cetatea Ţoar.

24. Imediat după aceea, Domnul Dumnezeu a făcut să plouă peste cetatea Sodoma și peste cetatea Gomora foc şi pucioasă de la Domnul Dumnezeu din cer
.
25. A distrus în felul acesta cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toți locuitorii cetăților, împreună cu tot ceea ce creştea pe pământ.

26. Atunci, soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi a fost prefăcută într-un stâlp de sare.

27. Lot s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă și apoi s-a dus la locul unde stătuse mai înainte, înaintea Domnului Dumnezeu.

28. Lot şi-a îndreptat apoi privirile spre cetatea Sodoma și spre cetatea Gomora și spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pamânt un fum mare, întocmai ca fumul unui cuptor aprins.

29. Când Dumnezeu a distrus cetăţile Câmpiei, El Şi-a adus aminte de Avraam și a scăpat atunci pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelii cetățile, unde într-una din ele avusese şi Lot locuinţa.”
Geneza, capitolul 19, 1-29

Exerciţii şi probleme

De parcă nu ar fi fost suficient de aberante afirmaţiile din lecţiile respective, capitolele care abordează acest subiect se încheie, ca şi toate celelalte capitole ale manualelor şcolare, cu... exerciţii şi probleme care testează corecta înţelegere, memorare şi asimilare a cunoştinţelor predate.

Elevilor li se propun exerciţii de genul: „Explicaţi de ce orientarea sexuală face parte din domeniul vieţii private.”

În mod hilar, în dreptul acestui exerciţiu este plasată o ilustraţie care reprezintă doi bărbaţi la parada Gay Pride, cu o costumaţie şi gestică total ridicole.

Sub ilustraţie scrie: „Fiecare are dreptul la o sexualitate lărgită.” Deci... care este conexiunea cu viaţa privată?

Există şi exerciţii clasice, care cer să se determine dacă anumite afirmaţii sunt adevărate sau false. Anumite chestiuni care sunt într-adevăr adevăruri ştiinţifice sunt puse pe picior de egalitate cu speculaţii sau generalizări. Iată două afirmaţii care, în cadrul unui astfel de exerciţiu, sunt puse alături ca şi cum ar fi ambele adevărate:

• Există un stadiu al embrionului uman în care nu există niciun fel de diferenţă între un făt mascul şi unul femelă (acesta este un adevăr evident, demonstrat ştiinţific – organele genitale ale fătului se dezvoltă din a opta săptămână de sarcină, dar totuşi sexul acestuia este determinat de cromozomul X sau Y care provine de la spermatozoid în momentul efectiv al concepţiei).

• Identitatea sexuală poate fi în dezacord cu fenotipul sexual (aceasta este chiar minciuna de bază pe care „teoria genului” vrea să o inoculeze în minţile tinerilor).

Reacţii adverse şi propagandă pro

Noile manuale şcolare au stârnit un val de reacţii de indignare care au fost total ignorate de autorităţi. Alături de instituţiile de învăţământ catolice, şi alte asociaţii au protestat împotriva noilor manuale.

S-a iniţiat o petiţie online, diverse personalităţi au scris unele articole (scrisori deschise către oficialităţi) foarte pertinente, ministrul francez al educaţiei a fost interpelat de mai mulţi parlamentari prin intermediul unor adrese oficiale...

Toate aceste demersuri au rămas fără răspuns. Mai mult, cei care au solicitat revizuirea manualelor au fost vehement acuzaţi de unele sindincate din învăţământ prin declaraţii propagandistice de genul:

„Asociaţiile familiale catolice au început o nouă cruciadă. De data aceasta s-au luat de programa SVT din primul an de liceu şi, exact cum se menţionează în manuale, refuză să accepte diferenţele!”

Maşina de propagandă a început să creeze agitaţie şi să invoce integritatea profesională şi nevoia laicizării învăţământului.

Nu cumva a fi heterosexual, adică normal, a devenit deja un handicap? Oare nu s-a ajuns deja în această direcţie la o situaţie asemănătoare cu a propagandei anti-rasiste?

În cazul acesteia din urmă, pentru a fi „politic corect”, nu este suficient să se promoveze egalitatea tuturor raselor, ci este indicat să se sublinieze inferioritatea rasei albe!

La fel, pentru a oferi „egalitate de şanse” tuturor comunităţilor religioase, în multe ţări ale lumii creştinii au cele mai puţine drepturi, în comparaţie cu orice altă religie sau confesiune!

Întrebarea retorică pe care o putem enunţa în finalul acestei analize este următoarea: dacă promotorii homosexualităţii sunt atât de convinşi că ea este biologic, moral şi spiritual corectă, de ce apelează la atâtea minciuni, mistificări, tehnici de manipulare şi raţionamente eronate pentru a o promova?

De ce nu se prezintă în egală măsură şi rolul istoric al heterosexualităţii şi avantajele sale? De ce adolescenţii nu învaţă şi biologia şi psihologia normală a celor două sexe?

Citiţi şi:
Spălarea creierului la copii în şcoli publice, în ce priveşte homosexualitatea
Spulberarea miturilor genetice cu privire la homosexualitate (I)

yogaesoteric
12 octombrie 2011

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

WTF???Suedia impune sodomia în grădiniţele de copii

28.iun.2011

Civilizaţia occidentală iarăşi oferă un exemplu de degradare morală.
După ce a legalizat adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale, Suedia a mers şi mai departe.

În multe din grădiniţele suedeze şi-au făcut apariţia aşa numiţii „pedagogi ai gender-ului”, aceste persoane au misiunea să ajute educatorii în identificarea copiilor ce se cred a fi băieţei sau fetiţe şi sesizează deosebirile între genuri. Aceşti copii urmează a fi reeducaţi.

În Stockholm a fost deschisă o grădiniţă, pentru copii cu vârsta între 1 şi 6 ani, în 2010, grădiniţa este finanţată din bugetul de stat şi poartă numele „Egalia”. Directoarea acestei grădiniţe nu ascunde că scopul ei este „cultivarea înclinaţiei către homosexualitate”.

În această grădiniţă nu există nici fetiţe nici băieţei, educatorii au exclus din limbajul lor pronumele „el” şi „ea”. În suedeză „el”- han, „ea”- hon au fost înlocuite cu termenul hen, un cuvânt inexistent în suedeza literară însă folosit în jargonul sodomit.

Se acordă foarte multă atenţie cărţilor, jucăriilor precum şi formelor şi culorilor tuturor obiectelor folosite în calitate de material didactic, pentru ca nu cumva ele să trezească ”stereotipurile de gender” adică conştientizarea genului.

De exemplu sunt strict interzise poveştile despre Alba ca Zăpada sau Degeţica, în schimb toată ziua le sunt citite copiilor poveşti ca cea despre două girafe de gen masculin ce sufereau mult din cauza că nu erau în stare să conceapă copii până în momentul când au găsit un ou de crocodil abandonat.

Marea majoritate a cărţilor în această grădiniţă conţin povestioare despre cupluri sodomite, părinţi solitari şi copii orfani. Toate păpuşile în această grădiniţă reprezintă nişte creaturi al căror gen nu poate fi determinat, însă este cert că aparţin rasei negroide.

Ţin să menţionez că Suedia este membră UE din anul 2005 şi stat ce a aderat la Spaţiul Schengen, 75% din populaţia ţării se declară adepţii ai luteranismului.

Ceva timp în urmă am scris despre intenţia Consiliului Europei de a exclude din actele oficiale cuvintele „mama” şi „tata”. Obiectivul UE privind sodomizarea (pervertirea homosexuala) populaţiei este evident.

Luati de cititi daca stiti suedeza sau engleza…
( http://www.sodermalmsforskolor​.se/egalia/extern/genuspolicy.​htm )
( http://www.lifesitenews.com/ne​ws/gender-madness-swedish-pre-​school-bans-him-and-her )

Atentie! Nu e "nebunie". E abjectie premeditata !

Consiliul Europei va exclude din actele oficiale cuvintele “mama “ şi “tata”

Consiliul Europei planuieşte să excludă din actele oficiale cuvintele “mama” şi “tata”. După părerea membrilor Consiliului Europei aceste cuvinte “poartă un caracter discriminatoriu ce înjosesc femeile” scrie ziarul german Die Welt.

În rezoluţia adunării parlamentare a Consiliului europei se spune că modelul de gospodină este o viziune tradiţională care îi este impusă femeii şi acest fapt împiedică procesul de instituire a egalităţii totale intre indivizii societaţii.

Propunerea de a elimina cuvintele “mama” şi “tata” a fost înaintată iniţial de către Doris Stump, reprezentanta Partidului Socialist din Elveţia. Ziarul german Bild citează din adresarea ei către membrii Consiliului Europei :” Femeile să nu fie înfăţişate ca fiinţe pasive şi de categoria a doua, mame si obiecte sexuale”.

Elveţia în cazul dat este un exemplu în folosirea unui “lexic politic corect” . Funcţionarii acestui stat evită cuvintele “mama” şi “tata “ înlocuindu-le cu “unul din părinţi” sau mai rar ”părintele”.

De luat aminte că acest nou atac asupra familiei şi valorilor tradiţionale organizat de către apologeţii fundamentalismului democratic, are loc pe fondul impunerii sodomiei în toate sferele vieţii Occidentului democratic.
Homosexualii primesc dreptul de a adopta copii, transformandu-i în semenii lor.

Ei nu numai că devin miniştri şi preşedinţi, dar îşi declară deschis şi îşi manifestă în public perversiunile lor sexuale şi prin intermediul legislaţiei impun peste tot sodomia sub masca toleranţei, democraţiei şi respectării drepturilor omului.

În paralel, dreptul la o familie normală, omenească şi relaţiile omeneşti fireşti treptat devin niste “relicve ale trecutului întunecat”.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

CE PARERE AVETI?

Read More

DISTRUGEREA PURITATII-DATI MAI DEPARTE

ONU cere introducerea educaţiei sexuale în şcoli ca drept al copilului iunie 11 2010 - 19:51 (Familiaortodoxa.ro)

Am asistat la un asalt fără precedent al tuturor forţelor care încearcă să distrugă formele tradiţionale de convieţuire a oamenilor pe pământ şi, astfel, a fiinţei umane în esenţa ei – a chipului lui Dumnezeu în om.

Am asistat la asaltul organizaţiilor homosexuale asupra instituţiei familiei prin organele statului şi propaganda mass-media, la încercarea – atât în România, cât şi în Occident – de a reeduca fiinţa umană prin programe educaţionale care încearcă să-i desprindă pe copii de părinţi inoculându-le ateismul şi relativismul moral, la distrugerea fiinţei umane ca atare prin manipularea genetică şi experienţe pe copii nenăscuţi, în sfârşit – la încercarea de a legaliza şi legitima desfrâul sub formele sale cele mai abjecte şi tulburătoare: pedofilia şi incestul.

Ţinta ultimă, însă, a tuturor acestor încercări de a destructura fiinţa umană o reprezintă copiii şi sufletul lor inocent, iar dacă cei mici au fost dintotdeauna simbolul curăţiei – pentru că dacă „nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18:3) – valul de pornografie care ne inundă viaţa de peste tot urmăreşte tocmai distrugerea oricărei urme de inocenţă din sufletului omului şi obişnuirea lui cu desfrâul.

O altă trăsătură importantă a acestui fenomen îl reprezintă caracterul sistematic al inoculării desfrâului: sistemul de învăţământ a devenit principalul mijloc prin care o nouă viziune asupra omului şi a relaţiilor interumane este impusă.

Pentru că trebuie spus următorul lucru: cursurile de educaţie sexuală, atât de comune în Occident şi tot mai mult şi în ţara noastră după 1989, reprezintă cea mai amplă încercare de distrugere a moravurilor şi concepţiilor tradiţionale asupra erosului şi sexualităţii şi înlocuirea lor cu o viziune în care aberaţiile sexuale precum masturbarea, homosexualitatea, pedofilia, sunt descrise ca manifestări normale ale sexualităţii umane.

Recent, în Marea Britanie orele de educaţie sexuală au devenit obligatorii, părinţii nemaiavând libertatea de a-şi retrage copiii de la astfel de cursuri, în ciuda faptului că potrivit statisticilor 79% dintre britanici sunt împotriva cursurilor de educaţie sexuală şi nu şi-ar lăsa copiii să le frecventeze.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în Spania, unde guvernul condus de Partidul Socialist a impus cursuri obligatorii de educaţie sexuală în care homosexualitatea este prezentată ca ceva normal. Imagini şocante au dezvăluit recent cum în America Latină în cadrul orelor de educaţie sexuală profesorii au organizat mici scenete în care practic copii de 10-12 ani simulau acte sexuale.

Tot mai multe semnale vin să ne confirme faptul că în societatea contemporană se duce o campanie masivă de pervertire a copiilor, de construire a unei societăţi în care relaţiile familiale şi comunitare tradiţionale trebuie distruse şi înlocuite cu altele, în care relaţiile şi „familia” constituită de homosexuali, spre exemplu, sunt normale. Pentru a se ajunge însă aici toate celelalte bariere sau ziduri de apărare ridicate de morala tradiţională trebuie distruse.

UNESCO şi introducerea educaţiei sexuale în lume

În zilele noastre, acest atac sistematic la fundamentele moralei tradiţionale se realizează prin organismele internaţionale. Situaţia este rezumată grăitor de un document eliberat în vara acestui an chiar de UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).

Documentul intitulat Principii directoare internaţionale pentru educaţia sexualităţii* a stârnit încă de la apariţia sa în iunie o avalanşă de critici întrucât susţinea explicit că în cadrul orelor de educaţie sexuală pentru copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 8 ani, atingerea anumitor părţi ale corpului poate provoca plăcere, iar masturbarea este o formă normală de manifestare a sexualităţii.

Acesta este însă numai unul dintre elementele şocante ale documentului, care se doreşte a fi un ghid pentru implementarea în toate ţările membre ONU a educaţiei sexuale. La o analiză mai atentă a lui vom vedea că acesta structurează un amplu program de modificare din temelii a moravurilor umane şi deci a fiinţei umane.

Documentul are o intenţie programatică după cum el însuşi o declară urmărind modificarea comportamentului, întrucât „majoritatea activităţilor din curriculum sunt concepute pentru a schimba comportamentele astfel încât acestea vor fi în concordanţă cu mesajul [transmis]” (p. 22).

Iar mesajul transmis nu este altul decât inocularea unei viziuni hedoniste asupra lumii în care copiii de la cea mai fragedă vârstă vor fi obişnuiţi să considere cele mai aberante acte sexuale – precum masturbarea şi homosexualitatea – ca fiind ceva normal, totul în spiritul toleranţei şi non-discriminării – valori afirmate în repetate rânduri în cadrul documentului.

Însă faptul că programul de educaţie sexuală se structurează pe întreg parcursul ciclului de învăţământ, de la 5 ani până la 18 ani şi chiar dincolo de acest prag de vârstă, îi conferă documentului o amploare neobişnuită dar şi o unitate de viziune şi scop.

Astfel, programa e structurată în jurul câtorva concepte-cheie precum Relaţiile; Valorile, atitudinile şi abilităţile; Cultură, societate şi lege; Dezvoltare umană, Comportamentul sexual şi altele, fiecare concept fiind abordat diferit pe diferite categorii de vârstă. Programul de educaţie sexuală se aplică progresiv de la Nivelul I de vârstă (5 – 8 ani), trecând prin Nivelul II (9 – 12) şi Nivelul III (12-15), pentru a ajunge la Nivelul IV (15 – 18 ani).

Educaţia sexuală şi propaganda homosexualităţii

Astfel, dacă în cadrul conceptului de Relaţii, copiii de la 5 la 8 ani vor învăţa ce este familia şi că există mai multe tipuri de familii, printre care şi cele homosexuale, pentru a le fi apoi predate „conceptele de toleranţă, acceptare şi respect” (p. 32), copiii de la 9 la 12 ani vor învăţa despre relele pe care le aduc cu sine „prejudecăţile, stigmatizarea, intoleranţa” (idem) faţă de cei consideraţi a fi diferiţi, „indiferent de starea sănătăţii, culoare, origine şi orientare sexuală” (idem, s. n.).

Pentru a se ajunge apoi ca la niveluri de vârstă III şi IV (12 – 15 şi 15 – 18 ani) copiii să înveţe despre „consecinţele stigmatizării şi discriminării, inclusiv auto-stigmatizării” (idem, s.n.) dar şi să lupte împotriva prejudecăţilor şi intoleranţei.

Ceea ce înseamnă că aceşti copii vor fi reeducaţi de mici în mod progresiv în spiritul toleranţei şi acceptării homosexualităţii ca orientare sexuală „normală” alături de altele pentru a ajunge apoi în adolescenţă agenţi ai răspândirii propagandei homosexualităţii, dar şi ai luptei împotriva discriminării.

Mai mult decât atât, deşi nu o afirmă explicit, expresia de „auto-stigmatizare” se referă la posibilitatea ca acest copil să-şi dea seama că ar putea fi la rândul lui homosexual prin procesul a ceea ce propaganda homosexualităţii numeşte „ieşire la iveală” (coming out), o sintagmă înşelătoare prin care se sugerează că oamenii pot fi homosexuali fără să-şi dea seama.

În cazul acesta, copilului nu ar trebui să-i fie ruşine sau să creadă că se petrece ceva anormal cu el, ci să accepte ceea ce de fapt e – un alt mod, şi poate că cel mai tulburător, de a perverti copiii învăţându-i că ceea ce constituie o aberaţie sexuală e ceva normal.

De altfel, în acelaşi context, documentul afirmă că, aşa cum nu pot alege să fie bărbaţi sau femei, orientarea sexuală a oamenilor e predeterminată şi, de aceea, „atât bărbaţii cât şi femeile pot să ofere şi să primească plăcere sexuală cu un partener de acelaşi sex” (p. 48).

Mai mult decât atât, copiilor de la primul nivel de vârstă, 5 – 8 ani, li se va spune că „Toţi oamenii, indiferent de starea socială, religie, origine, rasă sau statut sexual pot să crească un copil” (p. 51, s.n.), ceea ce înseamnă că în viziunea elitelor internaţionale de la ONU, nu numai că „familiile” de homosexuali au dreptul să înfieze copii, dar şi că acesta este un lucru normal. Li se sugerează astfel copiilor că nu ar fi nicio problemă dacă ar fi înfiaţi de un cuplu de homosexuali.

Ideologia plăcerii

În acelaşi fel, în cadrul conceptului de comportament sexual, copiii de la 5 la 8 ani vor învăţa că pot să simtă plăcere dacă-şi ating anumite părţi ale corpului, vor învăţa despre drepturile corpului şi despre „dreptul de a decide cine poate să-mi atingă corpul, unde şi în ce fel” (p. 47); vor deprinde conceptul de masturbare pentru a afla apoi că practica „nu este dăunătoare, dar ar trebui făcută în privat” (p. 48).

La nivelul II de vârstă, copiii vor învăţa că „fiinţele umane se nasc cu capacitatea de-a se bucura de propria sexualitate”, pentru a li se preda în continuare faptul că masturbarea „nu cauzează nicio vătămare fizică sau emoţională” (idem.). La nivelul III, copiii învaţă să tolereze şi „respecte diferitele orientări sexuale şi identităţi de gen” (idem.), dar şi că oamenii se pot bucura de „sentimentele şi gândurile sexuale plăcute, fără să li se opună” precum şi că nu e niciun rău în a primi astfel de gânduri (p. 45).

Mai mult decât atât, „contraceptivele şi prezervativele dau oamenilor posibilitatea de-a se bucura de propria sexualitate fără consecinţe nedorite” (p. 50), făcând astfel din împlinirea poftei sexuale o activitate fără sfârşit.

Avem aici un curs complet de pervertire a omului de la cea mai fragedă vârstă şi până la maturitate, dar ceea ce izbeşte aici e caracterul diabolic al acestor învăţături susţinute de ONU la nivel mondial. Întreaga tradiţie a Sfinţilor Părinţi ne învaţă că înainte de a lucra răul şi păcatul în faptă, omul le primeşte şi le lucrează în gând. Totul porneşte de la un simplu gând pătimaş cu care omul se însoţeşte prin imaginaţie pentru ca în cele din urmă să consimtă la îndemnul lui şi să treacă apoi la a-l realiza în fapt.

Se produce astfel o treptată înrobire a omului faţă de gândul pătimaş care-i absoarbe întreaga gândire şi imaginaţie încercând să găsească moduri de a-l înfăptui. Iată însă că ceea ne învăţau Părinţii să evităm, prin tăierea gândului pătimaş de la prima sa apariţie, li se spune acum copiilor pe faţă să accepte şi să nu se opună. Dacă de două mii de ani, Părinţii Bisericii ne învaţă să ne luptăm cu gândurile de desfrânare de la prima lor apariţie, acum documentele oficiale ale organizaţiilor internaţionale ne îndeamnă să ne însoţim, să consimţim şi să punem în aplicare astfel de gânduri.

Asistăm astfel la o încercare fără precedent de pervertire a omului prin cele mai sofisticate mecanisme de psihologie aplicată şi programe educaţionale interactive în cadrul care până nu demult era considerat a fi mediul privilegiat de înălţare a omului spre cunoaştere şi virtute: şcoala. Dar şcoala – şi mai ales cea publică – a devenit progresiv în lumea modernă un mediu de dresare a fiinţei umane în spiritul dorit de puterea politică şi, iată, în lumea postmodernă un mediu şi un mijloc de pervertire a minţii şi a corpului lui.

Totul pentru a instaura ceea ce Aldous Huxley a prevăzut încă din 1932 în romanul său Minunata lume nouă – un rai al desfrâului sexual, o societate orgiastică în care femeile evită să aibă copii – lucru de altfel ruşinos – prin administrarea constantă de pilule contraceptive (de fapt, medicamente abortive). Este exact ceea ce se întâmplă astăzi în societatea noastră, când prezervativele şi contraceptivele se împart gratuit, iar avortul este o practică curentă.

În cadrul proiectului educaţional ONU sunt prevăzute de altfel ample cursuri care-i învaţă pe copii cum să folosească prezervativele şi contraceptivele în cadrul unor ore de practică şi de unde pot fi acestea procurate; învaţă despre „soluţia” avortului şi despre „accesul la avort eficace şi îngrijire post-avort” (p. 52).

Din toate aceste detalii se poate observa faptul că programul educaţional susţinut de ONU la nivel mondial urmăreşte nu numai pervertirea omului de la cea mai fragedă vârstă şi până în adolescenţă, dar şi transformarea lui în agent al desfrâului şi al noii viziuni orgiastice asupra lumii în societate.

Drepturile copilului împotriva drepturilor părinţilor

Ne putem întreba însă cum e posibilă aplicarea acestui program educaţional atâta timp cât încă principala autoritate asupra valorilor care le vor fi transmise copiilor sunt părinţii? Aici intervine un aspect important al reglementărilor internaţionale şi care priveşte drepturile copiilor. Argumentul drepturilor copilului este folosit tocmai acolo unde principiile programelor de educaţie sexuală intră în conflict cu valorile susţinute de părinţi, în sensul şubrezirii autorităţii pe care aceştia o au asupra copiilor.

Documentul UNESCO le recunoaşte părinţilor autoritatea, dar sugerează şubrezirea autorităţii acestora, fie prin atragerea şi integrarea lor în sistemul educaţiei sexuale – iar documentul ia în discuţie instituirea unor cursuri adiacente în acest scop (p. 11) – fie, acolo unde împotrivirea e prea mare, uzând de drepturile şi „dorinţele” copiilor care cer şi „simt nevoia” (p. 7) cursurilor de educaţie sexuală.

Astfel, documentul ONU afirmă că vine în întâmpinarea acestor dorinţe ale copiilor, erijându-se în apărătorul drepturilor lor acolo unde părinţii şi valorile tradiţionale îi împiedică să-şi satisfacă dorinţa de educaţie sexuală (p. 8).

Iar într-un conflict între drepturile copilului şi drepturile părinţilor, Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului afirmă că primele pot avea preeminenţă, iar statul poate interveni pentru a-i lipsi pe părinţi de copii.

De altfel, documentul UNESCO face câţiva paşi importanţi spre transformarea educaţiei sexuale într-un drept al copilului în virtutea drepturilor pe care copiii şi tinerii le au la „viaţă, sănătate, educaţie şi non-discriminare, ceea ce presupune asigurarea educaţiei sexuale, corecte din punct de vedere ştiinţific, obiective şi eliberate de prejudecăţi şi discriminare, în şcoala primară şi secundară” (p. 7).

Desigur, în general prevederile ONU nu au un caracter obligatoriu pentru o ţară membră, iar documentul UNESCO o repetă la rândul său. Cu toate acestea, modul de implementare al acestor prevederi se face de obicei prin presiuni ale comunităţii internaţionale, prin exercitarea oprobriului la care ONU poate supune o ţară.

E cazul, spre exemplu, al Camerunului, care, la presiunile ONU de a legaliza avortul, a răspuns la începutul acestui an printr-o scrisoare oficială că „avortul este crimă”.

Deşi violenţa şi erotismul se răspândesc astăzi ca ciuma printre tineri, graţie mass-mediei, Bisericii i se refuză tot mai explicit dreptul de a cultiva prin orele de şcoală în sufletul copiilor blândeţea şi dragostea jertfelnică propovăduite doar în creştinism. Aceasta în virtutea dreptului copilului la liberă alegere.

În acelaşi timp, însă, deşi erotismul obsesiv care-i marchează pe copii chiar din gimnaziu le epuizează energiile sufleteşti şi trupeşti, le alterează curăţenia sufletească şi le distruge puterea de a iubi, UNESCO, ONU sau alte organizaţii internaţionale, invocând dreptul la educaţie sexuală, o impun copiilor. Dar oare al cui drept apără organizaţiile respective? Al copiilor noştri sau propriul lor drept la a le confisca educaţia şi a le perverti sufletele.

Pentru că ce altceva face educaţia sexuală decât să dezvolte dorinţa şi să cultive fantasmele erotice? Cel mai straniu e faptul că ceea ce era cunoscut odinioară ca o îndeletnicire specific demonică – seducţia erotică şi incitarea la perversiuni sexuale – este astăzi instituţionalizat şi impus chiar prin sistemele educaţionale. Cum de s-a ajuns aici? Cine conduce cu adevărat aceste organizaţii care pretind că ne vor binele?

Pentru omul lipsit de credinţă, dar cât de cât moral, o asemenea perspectivă este destul de deprimantă, dacă va conştientiza cu adevărat dimensiunile răului. Într-o înţelegere creştină, însă, lucrurile nu trebuie să ne surprindă. Instituţionalizarea păcatului nu este decât urmarea firească a lepădării treptate a credinţei în Hristos. Occidentul – şi în albia lui se rostogoleşte parcă torenţial întreaga lume – a demarat de câteva sute de ani acest proces care ajunge astăzi la maturitate.

El nu mai are de mult soluţii, pentru că se roteşte neputincios în cercul vicios al unei lumi lipsită de prezenţa vie a lui Dumnezeu prin energiile sale necreate. E o lume care s-a ateizat datorită unei atrofii duhovniceşti produsă de sterilitatea creştinismului occidental. Lupta însă nu a încetat, pentru că avem armele dar, amăgiţi de strălucirea nimicului culturii de consum, neglijăm să le folosim.

Mai mult decât niciodată războiul are astăzi un caracter eminamente duhovnicesc, Dumnezeu rămânând singura noastră scăpare. Multă bucurie vor avea cei care înţeleg acest lucru, căci harul lui Dumnezeu nu-i va părăsi, rămânând întotdeauna ca uleiul la suprafaţa apei. Cei care aleg, însă, anestezia televizorului sau a altor forme de drog, se vor împărtăşi până la urmă din cupa amară a depresiilor şi a deznădejdii, pentru că avem tot dreptul, nu-i aşa…!

*Notă: Documentul International Guidelines on sexuality education: An evidence informed approach to effective sex, relationships and HIV/STI education realizat de UNESCO poate fi găsit la adresa:

http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001832/183281e.pdf

"Cu totii, madulare ale Trupului lui Hristos, clerici sau laici, trebuie sa lucram cu dragoste la vindecarea acestora si sa nu smintim pe nimeni caci cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii (Matei 18, 6)."

http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6068

Read More

MCDONALDS INCURAJEAZA HOMOSEXUALITATEA ADOLESCENTILOR!!!!!

DIS FUCKING GUSTING

Read More