CURRENT MOON

Saturday, March 17, 2012

The Ancient Secret Of The Flower Of Life - Drunvalo Melchizedek



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Siberian shamanism



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Cele mai ciudate imagini de pe Google Maps

de Mihai SCHIAU

Nimeni nu se aştepta ca...

Daily Mail publică o galerie foto cu unele dintre cele mai ciudate fotografii descoperite pe Google Maps.

Chipul lui Iisus Hristos a apărut pe un câmp din Ungaria

În Iran există un râu de sânge

O formaţiune ciudată pe cerul Italiei

Un avion ascuns între copaci, în Brooklyn

Un iepure de pluş de 61 de metri lungime pe un câmp din Italia

O bază a Marinei SUA are forma unei svastici

În Olanda, o maşină pare parcată vertical pe peretele unei clădiri

Aceste dune din Canada par să semene cu un amerindian

Un cleşte uriaş pare să susţină o casă din Anglia.


sursa gandul.info

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Flooded Kingdoms Of The Last Ice Age Pt 1 of 5


Graham Hancock on ancient civilizations.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Gobekli Tepe: The underground theory



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Saint Patrick's Breastplate


Saint Patrick's Breastplate is a Christian hymn whose original Old Irish lyrics were traditionally attributed to Saint Patrick during his Irish ministry in the 5th century; however, it was probably actually written later, in the 8th century.[1] It is written in the style of a druidic incantation for protection on a journey. It is part of the Liber Hymnorum, a collection of hymns found in two manuscripts kept in Dublin.[2]

The words were translated into English verse by Cecil Frances Alexander in 1889 and set to two traditional Irish tunes, St. Patrick and Deirdre.[3] The hymn, also known by its opening line "I bind unto myself today", is currently included in the English Hymnal, the Irish Church Hymnal and The Hymnal (1982) of the U.S. Episcopal Church. It is often sung during the celebration of the Feast of Saint Patrick on or near March 17, as well as on Trinity Sunday. In many churches it is unique among standard hymns because the variations in length and metre of verses mean that at least three different tunes must be used - different in the melody sung by the congregation.

The prayer known as "Faeth Fiada"[4], or the "Lorica of St. Patrick" (St. Patrick's Breast-Plate) was first edited by Petrie in his "History of Tara".[5]

Scripture references may include Ephesians 6:10-17 ("God's shield to protect me ... from snares of devils").[6]

Lyrics

I arise today
Through a mighty strength, the invocation of the Trinity,
Through the belief in the threeness,
Through confession of the oneness
Of the Creator of Creation.
I arise today
Through the strength of Christ's birth with his baptism,
Through the strength of his crucifixion with his burial,
Through the strength of his resurrection with his ascension,
Through the strength of his descent for the judgment of Doom.
I arise today
Through the strength of the love of Cherubim,
In obedience of angels,
In the service of archangels,
In hope of resurrection to meet with reward,
In prayers of patriarchs,
In predictions of prophets,
In preaching of apostles,
In faith of confessors,
In innocence of holy virgins,
In deeds of righteous men.
I arise today
Through the strength of heaven:
Light of sun,
Radiance of moon,
Splendor of fire,
Speed of lightning,
Swiftness of wind,
Depth of sea,
Stability of earth,
Firmness of rock.
I arise today
Through God's strength to pilot me:
God's might to uphold me,
God's wisdom to guide me,
God's eye to look before me,
God's ear to hear me,
God's word to speak for me,
God's hand to guard me,
God's way to lie before me,
God's shield to protect me,
God's host to save me
From snares of devils,
From temptations of vices,
From everyone who shall wish me ill,
Afar and anear,
Alone and in multitude.
I summon today all these powers between me and those evils,
Against every cruel merciless power that may oppose my body and soul,
Against incantations of false prophets,
Against black laws of pagandom
Against false laws of heretics,
Against craft of idolatry,
Against spells of witches and smiths and wizards,
Against every knowledge that corrupts man's body and soul.
Christ to shield me today
Against poison, against burning,
Against drowning, against wounding,
So that there may come to me abundance of reward.
Christ with me, Christ before me, Christ behind me,
Christ in me, Christ beneath me, Christ above me,
Christ on my right, Christ on my left,
Christ when I lie down, Christ when I sit down, Christ when I arise,
Christ in the heart of every man who thinks of me,
Christ in the mouth of everyone who speaks of me,
Christ in every eye that sees me,
Christ in every ear that hears me.
I arise today
Through a mighty strength, the invocation of the Trinity,
Through belief in the threeness,
Through confession of the oneness,
Of the Creator of Creation.
source wikipedia

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

CASANOVA-FILMUL DE DUMINICA


EPIC...with Jeremy Irons, Heath Ledger and Lena Olin
here

Subtitrat
aici



cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

זהבה בן זאת האהבה



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Friday, March 16, 2012

Preemptiunea dacica

Daniel Roxin: Preemtiunea dacica: de General (rez.) dr. Mircea Chelaru Există în istoria omenirii multiple exemple de erori „ştiinţifice” care s-au dovedit fatale cunoaşter...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Allowing Money (and other good stuff) - Tapping with Brad Yates



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

THE AWAKENING 2011


When the thin veil between the world is broken, the awakening begins..great movie, full HERE

Subtitrat AICI
Un film excelent despre lumea de dincolo ce este vizibila celor ce stiu sau au nevoie sa vada..fascinant..

cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Kalachakra



Share

RADIOFRECVENTA

Radiofrecventele pe care le folosesc:

Digi (3G) - 2100Mhz

Vodafone ( GSM + 3G ) --- 900Mhz + 2100Mhz

Orange ( GSM + 3G ) --- 900Mhz + 2100Mhz

Cosmote ( GSM ) --- 1800Mhz

Zapp ( CMDA + 3G ) --- 450Mhz / 800Mhz + 2100Mhz

Retelele Wifi folosesc banda de la 2401Mhz la 2480Mghz ---standard
802.11b/g - Romania .

Magnetonul din cuptorul cu microunde functioneaza la frecventa 2450Mhz.

Concluzia... ?

REGULI MINIME DE UTILIZARE A MOBILULUI

- NU VA FI FOLOSIT DREPT CEAS DESTEPTATOR;

- VA FI TINUT LA CEL PUTIN 2 M DE CAP IN
TIMPUL ZILEI SI AL NOPTII ( IN LIMITA POSIBILULUI) .

LUCRURILE AFISATE MAI JOS SUNT CUNOSCUTE DE MULT DE NEUROLOGI.

În ultima saptamana din octombrie 2010 a fost sustinuta o teza de doctorat in Romania , la Clinica de Medicina Muncii din Cluj, iar concluziile au fost inspaimantatoare !

Studiul s-a facut utilizand tehnica de varf la nivel mondial, cea a determinarii chemoluminiscentei si a lipoperoxizilor.

S-au studiat astfel efectele campurilor electromagnetice (CEM) asupra corpului uman, in special cele produse de telefonia mobila, cuptoare cu microunde, antene de telefonie mobila,
retele de inalta tensiune.

TOATE PRODUC cancer, imbatranire precoce, sterilitate la ambele sexe, nevroze, tulburari de somn, decalcifieri osoase, cresterea coagularii, cataracta, tulburari endocrine etc.

ATENTIE !!! Convorbirile pe telefonul mobil - cu cat mai lungi, cu atat mai nocive, mai ales la start, cand testez apelul, "bipul" cu telefonul la ureche.

S-a aratat cum vibratiile respective, cu telefonul la ureche, produc, la trecerea prin medii cu densitati diferite, concentrari si reflexii in anumite zone, mai ales craniene.

Calota craniana functioneaza ca o antena parabolica cu concavitatea in jos, concentrand undele spre baza creierului, afectand hipofiza si tiroida si cristalinul (risc de cataracta).

Autorii studiului propun interzicerea pe orice
cale a utilizarii telefoniei mobile sub varsta de 14 ani !


De asemenea, dispozitivele tip hands-free reduc
semnificativ impactul CEM asupra creierului, intrucat telefonul mobil e tinut mult mai departe de calota craniana.

Cea mai periculoasa retea este Cosmote, care genereaza impulsurile cele mai puternice, 75% din ele genereaza Zapp-ul, 33% genereaza Vodafone si Orange , iar cel mai jos e Digimobil-ul. *

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

WHITE OLEANDER-FILMUL DE WEEKEND




Un film exceptional, subtil, cu actrite senzationale-Michelle Pfeiffer, Renee Zelweger, Robin Penn intr-o drama despre iubire, ura si a ramine adevarat propriei tale naturi-viking pride!
SUBTITRAT AICI

A superb movie with great actresses, a tour de force and a sensible, haunting movie.A must see! IMDB description here

HERE FULL


cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Thursday, March 15, 2012

Omraam - Rugaciunea, binefacerile colectivitatii



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

SKRILLEX - Bangarang [Official Music Video]



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

SIMBOLURILE DACICE -SVASTICA SIMBOL DACIC



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Este liberul arbitru doar o iluzie? Neuroştiinţele oferă răspunsul

Este liberul arbitru doar o iluzie? Neuroştiinţele oferă răspunsul Galerie foto (6)

Are omul libertatea de a alege? Această întrebare a fost îndelung dezbătută de-a lungul istoriei, liberul arbitru fiind considerat de mulţi trăsătura definitorie a omului. Dacă în trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor şi a teologilor, progresul ştiinţific al studierii creierului a permis specialiştilor în neuroştiinţe să se apropie în ultimele decenii de găsirea unui răspuns.

Dovezile acumulate de oamenii de ştiinţă par să încline balanţa din ce în ce mai mult spre o singură concluzie: liberul arbitru, capacitatea omului de a alege liber, este doar o iluzie

.

Experimentul lui Benjamin Libet

De-a lungul secolelor, numeroşi filozofi şi oameni de ştiinţă au susţinut că liberul arbitru este doar o iluzie. Benjamin Libet, cercetător în cadrul departamentului de fiziologie al Universităţii din California - San Francisco, a fost printre primii oameni care au testat această ipoteză.

În experimentele desfăşurate de Libet la finalul anilor ‘70 şi începutul anilor ‘80, voluntarii erau aşezaţi având în faţa lor un buton şi un ceas. Ei puteau decide oricând să apese pe buton, însă Libet le ceruse să să se uite cât era ceasul în momentul în care luau decizia de a apăsa pe buton.

Voluntarilor le fuseseră ataşaţi pe scalp mai mulţi electrozi, astfel că Libet putea observa pe electroencefalogramă activitatea neuronală din cortexul lor.

Momentul fiecărei apăsări de buton era înregistrat automat. Comparând timpul apăsării butonului cu cel în care voluntarii decideau să apese butonul, cercetătorii au descoperit că diferenţa dintre decizia conştientă a apăsării pe buton şi evenimentul în sine era de aproximativ 200 de milisecunde.

Analizând rezultatul electroencefalogramei, Libet a avut surpriza să descopere că zona din creier asociată cu iniţierea mişcării devenea activă cu 500 de milisecunde înainte de apăsarea butonului. Astfel, creierul devenea activ cu 300 de milisecunde înainte de momentul în care voluntarii luau decizia conştientă de a apăsa butonul.

Experimentul a fost interpretat de multă lume ca fiind prima demonstraţie a faptului că liberul arbitru este doar o iluzie, deciziile fiind luate de creier, nu de sinele conştient al persoanei.

Numeroşi alţi cercetători au repetat experimentul lui Libet, observând chiar perioade mai mari între debutul activităţii cerebrale şi momentul deciziei conştiente. Astfel, un studiu efectuat în 2008 de cercetători de la Institutul Max Planck din Leipzig a arătat că deciziile pot fi detectate chiar cu 7 secunde înainte de momentul în care o persoană devine conştientă de ele.

În experimentul dirijat de profesorul John-Dylan Haynes, voluntarilor li se ceruse să apese pe un buton cu mâna stângă sau cu cea dreaptă, la alegerea lor, fiindu-le solicitat totodată să ţină minte în ce moment au luat decizia.

Cercetătorii au descoperit că pot prezice ce mână vor folosi voluntarii cu 7 secunde înainte ca aceştia să ajungă la o decizie conştientă, doar prin studierea activităţii lor cerebrale. „Studiul nostru arată că deciziile sunt pregătite în subconştient mai devreme decât se credea până acum.

În momentul în care intervine conştiinţa, cea mai mare parte a muncii decizionale a fost deja efectuată”, a comentat profesorul Haynes rezultatele studiului.

Marcus Du Sautoy, profesor de matematică la Universitatea Oxford, a repetat acest experiment la Centrul de Neuroştiinţe din Berlin, în cadrul unui documentar pentru BBC:

Avem libertatea conştientă de a respinge deciziile inconştientului

Chiar dacă experimentele lui Libet par să indice faptul că liberul arbitru este doar o iluzie, tot el a efectuat alte cercetări ce par să indice că avem puterea conştientă de a opri deciziile luate de creier.

Astfel, el i-a instruit pe voluntari să-şi propună să îndoaie un deget la un moment ales de ei, dar imediat după ce devin conştienţi de dorinţa de a îndoi degetul, să se oprească din acţiune.

Studiind creierul participanţilor la studiu, Libet a descoperit că activitatea cerebrală ce se poate observa în mod normal înaintea îndoirii degetului încetează îndată ce voluntarii au luat decizia de a se opri. Libet a concluzionat că participanţii putea folosi alegerile conştiente pentru a opri deciziile inconştiente ale creierului.

Aşadar, chiar dacă liberul arbitru („free will”) e o iluzie, oamenii beneficiează de „free won’t” – adică au capacitatea de a acţiona conştient pentru a împiedica acţiunea ce urmează unei decizii luate de creier.

Concluzia lui Benjamin Libet este susţinută de un specialist din alt domeniu: psihologul Daniel Kahneman, care susţine că majoritatea deciziilor oamenilor sunt generate de ceea ce el numeşte sistemul 1 (partea inconştientă a creierului), asupra cărora sistemul 2 (conştiinţa) poate aplica o decizie de veto.

Suntem doar nişte maşinării?

Mark Halett, un specialist în neuroştiinţe din cadrul National Institutes of Health (principala agenţie de cercetare din cadrul Ministerului Sănătăţii din SUA), afirmă că majoritatea oamenilor găsesc dificil de acceptat faptul că liberul arbitru nu există din cauza unei erori conceptuale: aceea că sinele este diferit de creier.

„Este ca şi cum am crede că mintea este separată de corp, dar mă gândesc că nu mai crede nimeni aşa ceva. Absenţa liberului arbitru nu înseamnă că suntem maşinării. Activitatea creierului este substanţa fiziologică în cadrul căreia funcţionează personalitatea noastră. Absenţa liberului arbitru înseamnă doar că sinele conştient este la curent cu doar o parte din deciziile creierului nostru”.

Un experiment efectuat de Patrick Haggard, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din Marea Britanie, pare să arate că suntem, de fapt, maşinării.

Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Haggard l-a invitat pe un jurnalist de la ziarul The Telegraph să asiste la un experiment inedit, ce demonstrează efectele tehnicii denumite „stimulare magnetică transcraniană”. Prin folosirea unei bobine magnetice, creierul uman poate fi stimulat, tehnica permiţând controlarea corpului.

Una dintre asistentele de cercetare, Christina Fuentes, a apropiat o bobină de capul profesoruluii Haggard şi a activat-o apăsând un buton. Degetul arătător al profesorului s-a mişcat imediat. „Această mişcare nu este rezultatul vreunei acţiuni din partea mea. Eu nu fac nimic, Christina mă controlează. Eu sunt doar o maşinărie, iar ea o manevrează”.

Intervalul de timp dintre acţiunea bobinei şi mişcarea degetului este de 20 de milisecunde. Explicaţia profesorului Haggard este că diferenţa reprezintă durata parcurgerii distanţei de la creier la deget de către semnalul electric. „Pentru a controla un muşchi facial, durata este mai scurtă, iar pentru a controla un muşchi al piciorului durata creşte”, explică profesorul.

După ce demonstraţia s-a încheiat, profesorul i-a explicat jurnalistului că „nu există liber arbitru, aşa cum este el definit în sens spiritual. Ceea ce se observă este rezultatul acţiunii unei maşinării.

Creierul urmează legile fizicii, care se manifestă sub forma unor evenimente electrice şi chimice. În cazul unor circumstanţe identice, nu putem acţiona altfel. Nu există un «eu» care să poată spună «eu vreau să fac altfel»”.

Profesorul Haggard afirmă că, dacă vrem să definim liberul arbitru drept capacitatea de a schimba cursul universului şi de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu există.

Cercetătorul afirmă că ceea ce noi considerăm a fi „libertatea de alegere” este de fapt produsul complexităţii fiinţei umane. Astfel, oamenii pot transforma o serie de date de intrare într-un număr foarte mare de rezultate. „Cred că termenul de «liber arbitru» se referă la această complexitate”, concluzionează Haggard.

Liberul arbitru şi legea

Noile descoperiri făcute de specialiştii în neuroştiinţe pot afecta modul în care sistemul legal defineşte responsabilitatea. Profesorul Haggard detaliază: „astăzi înţelegem care zone ale creierului sunt responsabile de comportamentul impulsiv şi care zone conduc la inhibarea acestui comportament.

Ce se întâmplă atunci când o persoană comite o crimă şi se descoperă apoi că există o leziune în acea zonă? Este acea persoană răspunzătoare pentru acţiunile sale? Oare daunele provocate maşinăriei cerebrale sunt suficiente pentru a ne scuti de responsabilitatea acţiunilor noastre? Nu ştiu”.

O fundaţie din SUA a lansat The Research Network on Law and Neuroscience, un amplu efort interdisciplinar în care psihologi, psihiatri şi specialişti în neuroştiinţe cercetează modul în care noile descoperiri ale ştiinţelor ce studiază creierul pot fi aplicate în justiţie.

Kent Kiehl, profesor la Universitatea din New Mexico şi totodată unul dintre cei mai importanţi cercetători ai psihopatiei, crede că în viitor imagistica cerebrală va juca un rol important în justiţie, similar cu cel al probelor ADN azi. „Neuroştiinţele şi imagistica cerebrală vor transforma întreaga filozofie a pedepselor, vor schimba modul în care decidem pe cine şi cum pedepsim”, afirmă Kiehl.

Aceeaşi problemă este dezbătută şi în Marea Britanie. În luna decembrie a anului trecut, Royal Society (una dintre cele mai importante academii ştiinţifice britanice, fondată în 1660) a dat publicităţii un raport pe tema aplicării neuroştiinţelor în instanţe. Un caz citat în acest raport, relatat în 2002 în revista New Scientist, arată limitele conceptului de liber arbitru.

Un bărbat american de aproape 50 de ani a început să dezvolte o atracţie sexuală neobişnuită, începând totodată să colecţioneze pornografie infantilă. În cele din urmă, bărbatul a fost gonit din casa familială după ce a început să-i facă avansuri fiicei sale vitrege.

Diagnosticat ca pedofil şi condamnat pentru molestarea unui copil, bărbatul a fost obligat să urmeze un program de reabilitare pentru dependenţe sexuale. În ciuda eforturilor, bărbatul nu s-a putut abţine de la a solicita favoruri sexuale personalului clinicii şi altor pacienţi, astfel că a fost externat forţat din clinică, în cele din urmă.

Cu o seară înainte să fie trimis la închisoare, bărbatul s-a prezentat la spital cu probleme de echilibru şi cu o durere de cap cumplită. Examinarea neurologică, ce a inclus rezonanţa magnetică, a relevat o tumoare canceroasă în dreptul cortexului orbitofrontal.

Această regiune a creierului joacă un rol important în reglementarea comportamentului social, lezionarea sa putând duce la reducerea capacităţii de controlare a impulsurilor şi la dezvoltarea unui temperament antisocial.

După ce chirurgii au eliminat tumoarea, pacientul şi-a recăpătat echilibrul şi a reuşit să termine programul de reabilitare impus de judecător. Bărbatul a fost declarat vindecat după şapte luni, nemaifiind considerat un pericol pentru fiica sa vitregă, astfel că s-a putut întoarce acasă.

După aproximativ un an, bărbatul a început din nou să colecţioneze pornografie infantilă, raportând în acelaşi timp dureri de cap persistente. Analiza creierului cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică a relevat o recidivă a tumorii cerebrale. După ce pacientul a fost operat din nou, tendinţele pedofile au dispărut la rândul lor.

Un alt exemplu ce arată limitele conceptului de liber arbitru este oferit de medicamentele ce tratează maladia Parkinson. Aceste medicamente, din categoria „agoniştilor dopaminei”, accentuează apetitul pacienţilor pentru sex, mâncare, jocuri de noroc şi alcool.

În întreaga lume (SUA, Scoţia, Franţa, Canada, Australia) s-au întâlnit cazuri în care pacienţii au devenit dependenţi de jocuri de noroc, pornografie şi întâlniri sexuale periculoase, existând numeroase procese pe rol împotriva companiilor farmaceutice.

Nu avem de ales: trebuie să credem că liberul arbitru există

Mulţi specialişti consideră că iluzia liberului arbitru este necesară pentru o bună funcţionare a societăţii. Acest lucru este sugerat de un studiu efectuat de Kathleen Vohs şi Jonathan Schooler, psihologi la Universitatea Minnesota şi respectiv la Universitatea British Columbia.

Voluntarii ce au participat la studiu au fost împărţiţi în două grupuri. Jumătate dintre ei au citit un pasaj din cartea „The Astonishing Hypothesis” a lui Francis Crick, în care laureatul Premiului Nobel scria că „deşi pare că liberul arbitru există, de fapt toate alegerile noastre sunt predeterminate şi nu putem schimba acest lucru”, iar ceilalţi au citit un fragment din aceeaşi carte în care nu era vorba depre liberul arbitru.

După lectură, toţi voluntarii au fost rugaţi să rezolve câteva probleme de matematică pe computer, profesorii explicându-le că programul prezenta o defecţiune care putea afişa răspunsul corect şi rugându-i să nu abuzeze de acest defect al programului.

Cercetătorii au descoperit că persoanele din primul grup, care citiseră textul referitor la absenţa liberului arbitru, au trişat în proporţie semnificativ mai mare decât cei din al doilea grup.

Rezultatele obţinute în cadrul unui alt experiment, în care participanţii puteau obţine bani trişând, au fost similare: voluntarii care citiseră în prealabil o afirmaţie care nega existenţa liberului arbitru trişau mult mai mult decât cei care citiseră o afirmaţie care afirma existenţa acestuia.

Alt experiment, coordonat de profesorul Roy Baumeister şi publicat în jurnalul „Personality and Social Psychology Bulletin”, a obţinut rezultate similare.

Cercetătorii au descoperit că persoanele care citeau afirmaţia „la fel ca orice altceva în univers, toate acţiunile umane sunt rezultatele evenimentelor precedente” se comportau mai agresiv şi mai egoist decât cele care citeau afirmaţii care subliniau existenţa liberului arbitru, precum „demonstrez existenţa liberului arbitru în fiecare zi când iau decizii”.

Un studiu efectuat de mai mulţi psihologi americani a arătat că variabila care permite cea mai corectă estimare a performanţei la serviciu este credinţa în liberul arbitru.

Cercetătorii au evaluat diverse trăsături ale subiecţilor, incluzând cât de mulţumiţi erau de propria viaţă, câtă energie simţeau că au sau cât de importantă considerau munca, însă niciun alt factor nu prezicea la fel de bine performanţa la serviciu precum credinţa în liberul arbitru.

„Credinţa în liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral. În societăţile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderenţă la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credinţă este una adaptivă”, a explicat Dr. Kathleen Vohs, unul dintre autorii studiului.

Unii specialişti susţin, însă, că nu este nevoie să menţinem iluzia liberului arbitru. „Atunci când înţelegem cauzele care se află în spatele gândurilor şi sentimentelor noastre putem, în mod paradoxal, să obţinem un control mai mare asupra vieţii noastre.

Una e să ne certăm cu soţia din cauză că suntem într-o dispoziţie proastă, alta e să înţelegem că dispoziţia a fost provocată de glicemia scăzută. Atunci când înţelegem acest lucru admitem, desigur, că suntem doar o marionetă biochimică, dar putem prelua controlul măcar asupra uneia din sforile prin care se manevrează marioneta: o simplă gustare ar putea fi secretul bunei dispoziţii.

Aşadar, înţelegerea cauzelor sentimentelor şi gândurilor noastre conştiente ne permite să ne croim o cărare mai înţeleaptă prin viaţă”, argumentează Sam Harris în cartea sa „Free Will”.

Michael Gazzaniga, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din SUA, susţine acelaşi lucru: trebuie să abandonăm iluzia liberului arbitru. „Pământul nu este plat. Înainte ca acest adevăr să fie recunoscut, lumea obişnuia să se întrebe «ce se întâmplă când ajungi la capătul Pământului - oare cazi?».

Odată recunoscut adevărul, noua perspectivă a permis oamenilor să înţeleagă că întrebările vechi erau stupide. Cred că vom depăşi această etapă şi vom abandona noţiunea de liber arbitru, acceptând că suntem o maşinărie deosebită, dotată cu un simţ moral ce îşi are originile în faptul că trăim în grupuri sociale. Această perspectivă ne va permite să ne punem noi întrebări”, argumentează Gazzaniga.

Un lucru este cert: noile date oferite de neuroştiinţe asupra ideii de liber arbitru vor conduce cât de curând la modificarea sistemelor de drept şi a societăţilor în care trăim.

Vor fi societăţile viitorului caracterizate de empatie în mai mare măsură, ca urmare a noilor perspective asupra înţelegerii funcţionării creierului? Este doar alegerea noastră.

sursa descopera.ro

cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites