CURRENT MOON

Saturday, December 24, 2011

CRACIUN CU NANA - Mamă, inima mi-i arsă



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

CEL MAI FRUMOS FILM DE CRACIUN-Terry Pratchett Hogfather part 1



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Underground Reptilian City Discovered In Egypt



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Geronimo: The Last Free Apache

INVISIBLE soldier caught on video (high definition)



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Benjamin Fulford National emergency committee No2 (ENGLISH subtitles) 20...



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

EROII NU AU NEVOIE DE DIPLOME

SURSA RONCEA.RO

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

NOAM CHOMSKY - TOP 10 MEDIA MANIPULATION STRATEGIES


Noam Chomsky, the distinguished American philosopher, political activist and professor emeritus of linguistics at the Massachusetts Institute of Technology (MIT), has compiled a list of the ten most powerful and efficacious strategies used by “masters of the world” to establish a manipulation of the population through the media.

The strategies are so well-elaborated that even the countries with the best educational systems, succumb to the power and terror of those mafias. Many things are reported in the news but few are explained.


The journalistic tendency to balance stories with two opposing views leads to a tendency to ‘build stories around a confrontation between protagonists and antagonists’ (Ricci 1993: 95). Issues such as garbage and sewage sludge only get coverage, despite their importance, when there is a fight over the siting of a landfill or incinerator and the coverage is then on the ‘anger and anguish of affected citizens, or the conflicting claims of corporate spokesmen, government regulators and environmental activists’ rather than the issues and technical background to them (Gersh 1992: 16).

The job of media is not to inform, but to misinform: Divert public attention from important issues and changes decided by the political and economic elites, by the technique of flood or continuous flood of distractions and insignificant information.

Journalists who have access to highly placed government and corporate sources have to keep them on their side by not reporting anything adverse about them or their organizations. Otherwise they risk losing them as sources of information. In return for this loyalty, their sources occasionally give them good stories, leaks and access to special interviews. Unofficial information, or leaks, give the impression of investigative journalism, but are often strategic manoeuvres on the part of those with position or power (Ricci 1993: 99). ‘It is a bitter irony of source journalism … that the most esteemed journalists are precisely the most servile. For it is by making themselves useful to the powerful that they gain access to the “best” sources’ (quoted in Lee and Solomon 1990: 18).


The 10 Strategies:

1. The strategy of distraction

The primary element of social control is the strategy of distraction which is to divert public attention from important issues and changes determined by the political and economic elites, by the technique of flood or flooding continuous distractions and insignificant information.

Distraction strategy is also essential to prevent the public interest in the essential knowledge in the area of the science, economics, psychology, neurobiology and cybernetics.

“Maintaining public attention diverted away from the real social problems, captivated by matters of no real importance. Keep the public busy, busy, busy, no time to think, back to farm and other animals” (quote from text Silent Weapons for Quiet Wars).


2. Create problems, then offer solutions

This method is also called “problem -reaction- solution.

It creates a problem, a “situation” referred to cause some reaction in the audience, so this is the principal of the steps that you want to accept.

For example: let it unfold and intensify urban violence, or arrange for bloody attacks in order that the public is the applicant’s security laws and policies to the detriment of freedom.

Or create an economic crisis to accept as a necessary evil retreat of social rights and the dismantling of public services.


3. The gradual strategy

Acceptance to an unacceptable degree, just apply it gradually, dropper, for consecutive years.

That is how they radically new socioeconomic conditions (neoliberalism) were imposed during the 1980s and 1990s:

• the minimal state
• privatization
• precariousness
• flexibility
• massive unemployment
• wages
• do not guarantee a decent income,

...so many changes that have brought about a revolution if they had been applied once.


4. The strategy of deferring

Another way to accept an unpopular decision is to present it as “painful and necessary”, gaining public acceptance, at the time for future application.

It is easier to accept that a future sacrifice of immediate slaughter.

• First, because the effort is not used immediately
• Then, because the public, masses, is always the tendency to expect naively that “everything will be better tomorrow” and that the sacrifice required may be avoided

This gives the public more time to get used to the idea of change and accept it with resignation when the time comes.


5. Go to the public as a little child

Most of the advertising to the general public uses speech, argument, people and particularly children’s intonation, often close to the weakness, as if the viewer were a little child or a mentally deficient.

The harder one tries to deceive the viewer look, the more it tends to adopt a tone infantilizing.

Why?

“If one goes to a person as if she had the age of 12 years or less, then, because of suggestion, she tends with a certain probability that a response or reaction also devoid of a critical sense as a person 12 years or younger.” (see Silent Weapons for Quiet Wars)


6. Use the emotional side more than the reflection

Making use of the emotional aspect is a classic technique for causing a short circuit on rational analysis, and finally to the critical sense of the individual.

Furthermore, the use of emotional register to open the door to the unconscious for implantation or grafting ideas , desires, fears and anxieties , compulsions, or induce behaviors …


7. Keep the public in ignorance and mediocrity

Making the public incapable of understanding the technologies and methods used to control and enslavement.

“The quality of education given to the lower social classes must be the poor and mediocre as possible so that the gap of ignorance it plans among the lower classes and upper classes is and remains impossible to attain for the lower classes.” (See Silent Weapons for Quiet Wars).

8. To encourage the public to be complacent with mediocrity

Promote the public to believe that the fact is fashionable to be stupid, vulgar and uneducated…


9. Self-blame Strengthen

To let individual blame for their misfortune, because of the failure of their intelligence, their abilities, or their efforts.

So, instead of rebelling against the economic system, the individual auto-devaluate and guilt himself, which creates a depression, one of whose effects is to inhibit its action.

And, without action, there is no revolution!


10. Getting to know the individuals better than they know themselves

Over the past 50 years, advances of accelerated science has generated a growing gap between public knowledge and those owned and operated by dominant elites.

Thanks to biology, neurobiology and applied psychology, the “system” has enjoyed a sophisticated understanding of human beings, both physically and psychologically.

The system has gotten better acquainted with the common man more than he knows himself.

This means that, in most cases, the system exerts greater control and great power over individuals, greater than that of individuals about themselves.

source international coalition

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Colinzi din Maramures . Fragment 3



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Sweet dreams-Tarja - I Feel Immortal

Fylfot Hearth 2011 Yule blot at the White Horse Stone



Share/Bookmark

Crăciun în Bucureştii de altădată


ISTORIOARE BUCURESTENE: Crăciun în Bucureştii de altădată: Desigur că vom fi taxaţi drept nostalgici. Cum altfel? Doar trăim în epoca mall-urilor, a super-market-urilor, a cozonacilor cumpăraţi de l...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Touched by a Wild Mountain Gorilla (small version)



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Friday, December 23, 2011

LĂUTARII - Jocul Brăduţului



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Identitatea pierduta - full documentar - noi nu suntem urmasii Romei



Share/Bookmark

VLAD ȚEPEȘ (1979 film complet) English Subtitles - Vlad the Impaler: The...



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Trans-Siberian Orchestra - Christmas Canon



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Pelerin in Bethleem


Prin pelerinaj intelegem o calatorie ce are ca destinatie locurile sfinte. Pelerinul nu pleaca doar ca sa descopere locuri noi, ci merge sa cinsteasca locurile sacre. Adevaratul pelerin nu da navala sa se pozeze langa racla unui sfant, caci scopul sau nu este sa aiba o colectie impresionanta de poze. El doreste sa sarute moastele sfintilor, sa cinsteasca locurile in care ei s-au nascut, nevoit, au facut minuni, au patimit, etc.

Sigur, poate face si fotografii, dar acest lucru este secundar pentru el, caci vrea sa se impartaseasca tainic, de puterea dumnezeiasa din ele. Pelerinul participa prin aceste acte la o alta realitate decat cea a existentei profane sau a lumii imanente. Cel care se inchina de exemplu la locul unde Mantuitorul a fost rastignit, o face cu credinta ca Hristos este prezent intr-un mod nevazut acolo. Asadar, pelerinajul este o cautare in lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta.

Sfanta Maria Egipteanca

Ca aici se pot petrece lucruri minunate, e de ajuns sa ne amintim de Sfanta Maria Egipteanca. Ajunsa in Ierusalim, doreste sa intre in Biserica Sfantului Mormant, insa, nu a putut inainta decat pana la prag. Aici a simtit cum o putere nevazuta o opreste. Incerca de mai multe ori sa intre, dar fara rezultat. Este momentul cand intelege ca modul ei de existenta o face nevrednica de a intra in acest locas. Se roaga Fecioarei Maria sa faca posibila intrarea sa in locas, cu promisiunea ca isi va schimba intru totul modul de viata. Reuseste sa se inchine Sfintei Cruci si ia decizia sa-si traiasca viata in pustia Iordanului, unde va sta vreme de 47 de ani, in post si rugaciune, pana la trecerea la cele vesnice.

Biserica Nasterii - Betleem

Cel ce pleaca in pelerinaj vrea sa schimbe ceva in viata sa. Nu intamplator in fata acestor locuri minunate, pelerinul isi plange viata pacatoasa.

In cele ce urmeaza, voi face o prezentare a locurilor prin care am trecut in cadrul pelerinajului din Bethleem.

Pelerin in Bethleem

Pelerinajul a inceput cu orasul Bethleem, locul in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. La Bethleem, care inseamna "casa painii“, Sfanta Elena a ridicat la porunca fiului sau, imparatul Constantin, o biserica deasupra pesterii Nasterii Domnului. Ruinele acestei biserici se afla in prezent sub temelia bisericii actuale. Ea a fost distrusa la aproximativ 200 de ani de la zidirea ei, de catre imparatul Iustinian si inlocuita cu alta, care se pastreaza si in zilele noastre.

Biserica Nasterii din Betleem

Despre poarta de la intrare, ni s-a spus ca a fost facuta intentionat de mici proportii, ca turcii sa nu poata intra cu animalele in ea. Am intrat mai intai intr-un fel de vestibul, apoi in biserica propriu-zisa. Odata ajuns in biserica, nu trebuie sa te intrebi cum poti ajunge la locul in care Domnul s-a nascut, pentru ca multimea din partea dreapta iti ofera raspunsul. Nu cred ca exista vreo zi in care biserica sa fie lipsita de pelerini.

La indemnul unui musulman, trecem printr-o usa mica si coboram o scara intunecoasa si ingusta. Asa am ajuns la locul in care S-a nascut Mantuitorul. Locul nasterii Domnului este marcat printr-o stea de argint fixata in marmura. Deasupra acestui loc sunt prezente cincisprezece candele care ard neincetat. Am sarutat locul impreuna cu o persoana care purta cu ea si cateva lucruri ale fiului ei. Pe moment nu mi-a placut gestul de a le atinge de locul nasterii Domnului. Dar dupa ce am facut loc altor persoane sa se inchine, m-am uitat la persoana care s-a rugat impreuna cu mine si am vazut lacrimi pe chipul ei. Mi-a fost de ajuns sa inteleg ca nu le-a atins pentru a le venera acasa, ci din dorinta de a-i aduce si pe cei dragi mai aproape de Dumnezeu.

Biserica Nasterii - Betleem

De la acest loc, gasim la cateva trepte mai jos, in partea stanga, ieslea in care a fost asezat Pruncul Iisus.

In apropiere de Biserica Nasterii, la Bethleem, se afla Grota Laptelui, locul in care Fecioara Maria L-a alaptat pe Iisus si de unde au plecat spre Egipt. Culoarea stancii din interior ar trebui sa fie rosiatica, culoare stancilor de acolo. Dar in aceasta grota, culoarea este alba. Ghidul ne spune ca stanca si-a schimbat culoarea pentru ca o picatura din laptele cu care era hranit Domnul, a curs pe ea.

Pestera din Betleem

Printre cei prezenti din grupul din care eu faceam parte, erau si persoane trecute de 60 de ani, dar cu puteri neimputinate. Mergeau ca si cand erau de o varsta cu mine. Erau multumite de tot si nu se plangeau de nimic. Nu va ascund ca multe dintre persoanele venite in pelerinaj se aflau pentru a doua sau a treia oara si aveau aceeasi dorinta de a ajunge in locurile sfinte ca a celor care erau pentru prima data aici.

Biserica Nasterii - Betleem

M-au bucurat atat de mult locurile si persoanele pe care le-am intalnit, incat unele amintiri mi-au ramas de parca le-as fi trait ieri.

Rugaciunea pelerinului

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti calea, adevarul si viata, si ai calatorit impreuna cu sluga ta Iosif, precum si cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, Insuti, Stapane, calatoreste si cu mine robul tau, binecuvantandu-mi drumul. Trimete-mi si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si, astfel, cu pace, sanatate si buna sporire, sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa preamaresc preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Adrian Cocosila

Biserica Nasterii - Betleem

SURSA CRESTINORTODOX.RO

ybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Archons: Exorcising hidden controllers with Robert M. Stanley and Laura ...



Share/Bookmark

Hitler encounters the OMG Cat



Share/Bookmark

JOY

Share/Bookmark

De Crăciun colindele aduc raiul pe pământ

de Melania Radu

Pentru Dumnezeu există doar timpul prezent. Astăzi - este numele timpului lui Dumnezeu.” - Părintele Galeriu

Sărbătorile sunt evenimente sacre ce se petrec de fiecare dată în momente care ţin mai mult de eternitate decât de curgerea timpului aşa cum suntem obişnuiţi să o trăim.

Sunt momente care marchează trecerea de la un ciclu temporal la altul, considerate în toate tradiţiile ca fiind magice: porţi deschise către divin.

Naşterea Domnului Iisus Christos se petrece de fiecare dată aici şi acum, într-un etern moment prezent care face posibilă participarea noastră directă la eveniment, cu fiecare Crăciun, astfel încât poarta către divin să poată fi deschisă chiar în fiinţa noastră.

Tradiţiile şi obiceiurile caracteristice sărbătorii Crăciunului, în care participanţii sunt pe rând actori sau spectatori, ajută la pregătirea sufletească pentru sărbătoare.

Aceste scenarii rituale de înnoire a timpului au loc în preajma solstiţiului de iarnă, perioadă în care în vechime se considera că renaşte anul şi, odată cu el, lumea toată. Tradiţiile româneşti de Crăciun sunt un adevărat spectacol fastuos şi plin de viaţă care pune în valoare încărcătura emoţională a acestei sărbători, comparabilă ca importanţă doar cu sărbătoarea Învierii lui Iisus.

Prospeţimea şi puritatea colindelor, amprente ale timpului sacru evocat

Una dintre cele mai importante tradiţii româneşti de Crăciun, „cea mai răspândită şi mai complexă tradiţie a românilor” (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an), este colindatul. Se spune că Dumnezeu a lăsat pe lume colindele pentru ca în fiecare an, la Crăciun, să fie pomenit numele sfânt al Domnului, ca el să fie auzit de către toţi oamenii şi astfel ei să fie feriţi de păcate.

Colindele, în esenţa lor de natură religioasă, vestesc naşterea lui Iisus şi preamăresc venirea Sa pe lume. Oameni şi îngeri se întâlnesc în cântec, cuprinşi deopotrivă de bucuria miraculosului eveniment.

De o vechime considerabilă, provenind parcă dintr-o perioadă de copilărie a umanităţii, colindele îşi păstrează prospeţimea şi actualitatea.

Ele sunt o parte integrantă a spiritualităţii ortodoxe româneşti, dar şi a folclorului nostru, vechi ca şi poporul. Ele formează un tot unitar cu doinele, baladele etc.” (Adrian Dăscălescu, Păstrarea datinilor şi a tradiţiilor).

Colindătorii - mesagerii veştilor bune

Colindătorii au deţinut din cele mai vechi timpuri în societatea tradiţională românească precreştină şi apoi creştină, caracterul unor vizitatori privilegiaţi, aducători de veşti sfinte.

Colindele contribuie la crearea stării spirituale, magice a sărbătorii. Credinţa în această funcţie sacră, profetică pentru noul an, a colindelor şi a colindătorilor este atât de puternică încât şi în prezent se crede că ocolirea de către aceştia a unei gospodării poate aduce necazuri.

De aceea, grupurile de colindători sunt aşteptate cu nerăbdare şi cu daruri rituale: colaci sau covrigi (forma de cerc simbolizând veşnicia timpului reversibil), cununi, lumânări aprinse, mere, nuci, mâncare şi băutură. Primirea colindătorilor e considerată importantă pentru bunăstarea în noul an.

Obiceiul colindatului

Colindele sunt o transpunere în spirit popular a învăţăturii creştine, la mesajul lor religios mai adăugându-se urări de sănătate şi prosperitate pentru anul care urmează, ori de îndepărtare a spiritelor rele.

De la tradiţia antică a calendelor se crede că s-a păstrat dispunerea colindătorilor în formă de cerc, care uneori înconjura întregul sat pentru a-l proteja de influenţe nefaste.

În colinde se vorbeşte despre Iisus Christos, chipul Său fiind înfăţişat în imagini multiple şi variate. Unele colinde sunt inspirate din teme laice.

Aşa se face că avem colinda de cerb, de fecior, de fată, Ziurel de ziuă sau colindul curţilor (cum este La poartă la Ştefan Vodă). În Moldova şi Bucovina se cântă numai colinde (Astăzi s-a născut Hristos, Trei Păstori, Sus la Poarta Raiului etc.), în timp ce în Transilvania se cântă şi alte poezii populare, chiar şi Mioriţa.

Cetele de colindători (sau feciori) se formează în timpul postului, după Sfântul Nicolae sau după Sfântul Andrei, şi cuprind 3, 5 sau 21 de tineri necăsătoriţi. Pe toată perioada colindatului ei nu aveau voie să umble singuri, ci numai în ceată. Colindatul începe în seara de Ajun şi se desfăşoară într-o anumită ordine dinainte ştiută, începând de obicei de la un capăt al satului, mergând de la o casă la alta, neocolind niciuna.

De multe ori, unii dintre tinerii colindători se legau fârtaţi, legătură cu mult mai puternică decât cea a fraţilor de sânge. Dacă vreunul dintre colindători încălca regula de a merge împreună cu ceilalţi şi pleca de unul singur, era prins şi legat de mâini şi de picioare, după care era plimbat cu sania prin tot satul. În tot acest timp, el striga: „Cine face ca mine, aşa să păţească!”. Ceata colindătorilor se menţinea ca grup de sine stătător, dar latent până în următorul an.

Colinda este o călătorie, o procesiune: „Noi umblăm şi colindăm” în cer sau în cerul coborât pe pământ „Coborât-o coborât ”. Ea pune în legătură cerul şi pământul, ne transpune într-un timp sacru. În textul unor colinde româneşti se observă chiar o românizare a spaţiului.

Astfel, în unele colinde Fecioara Maria îşi caută loc să nască lângă Mureş, lângă Tisa, sau se refugiază în Carpaţi de mânia lui Irod, păstorii care i se închină fiind în număr de trei, ca în Mioriţa. Chiar unele personaje istorice, ca bădica Traian sau Ştefan cel Mare şi Sfânt, se închină Pruncului Sfânt.

Steaua, Vicleimul sau Irozii, Jocul păpuşilor, Capra, Moş Crăciun

Una dintre cele mai frumoase tradiţii populare de Crăciun este Steaua, practicată din prima zi a Crăciunului până la Bobotează, reprezentând steaua care a vestit naşterea Mântuitorului şi i-a călăuzit pe cei trei magi până la Betleem. Unele dintre cântecele specifice acestui obicei sunt: Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit, În oraşul Vitleem.

Piesa Irozii sau Vicleimul reproduce întâlnirea Magilor cu regele Irod şi conflictul pe tema aflării Noului Împărat, vestit de steaua care li s-a arătat la răsărit.

Transpusă din misterele medievale în mediul popular, piesa a circulat până în vremea noastră şi păstrează, frecvent, caracterul de dramă liturgică. Alături de partea religioasă a Irozilor, s-a dezvoltat şi o parte profană, reprezentată de jocul păpuşilor.

Într-o cutie purtată de doi băieţi este înfăţişată grădina lui Irod şi o parte din piaţa oraşului. Moş Ionică, îngrijitorul curţii, şi o paiaţă dau naştere la o serie de scene care satirizează unele obiceiuri.

Jocul Caprei (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost, la origine, un ceremonial grav, un element de cult, dar în cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor şi recolte îmbelşugate.

În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru manifestare artistică, prilej de etalare a unor podoabe, covoare, ştergare şi măşti în culori vii, pentru urări de bine cu prilejul Anului Nou.

La fel de întâlnită este piesa Moş Crăciun, care însoţeşte în multe părţi colinda şi reproduce legendara întâlnire a Maicii Domnului cu bătrânul Crăciun (personaj apărut în antichitatea creştină, după un motiv apocrif elen şi transmis prin influenţa tradiţiei slave la noi, unde a dobândit o mare popularitate).

Datini populare de Crăciun

În unele regiuni se obişnuieşte ca în ziua de dinainte de Crăciun să se pună o potcoavă într-o găleată cu apă. În ziua de Crăciun se bea din apa respectivă din care se dă şi vitelor, astfel ca ele să fie tari ca fierul. Găinilor li se dă de mâncare din ciur sau sită, ca în anul următor să facă ouă mai multe.

Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la Alesul oilor, care are loc în fiecare an în luna aprilie. Atunci îl scot, îl macină şi îl amestecă în hrana oilor, pentru ca turma să sporească.

Hornurile se curăţă, iar funinginea se pune la rădăcina pomilor care vor avea un rod mai bogat. În multe sate româneşti, în seara de Crăciun (ca şi în noaptea de Sfântul Andrei), se ung cu usturoi vitele şi grajdurile pentru ca să nu vină cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte duhuri necurate să le omoare.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-un pârâu, în care am pus o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli, care vor merge pe vale în jos.

În Moldova se zice că de Crăciun se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, dar nu trebuie să guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci îl vezi prin fereastră. Iar în ziua de Anul Nou se zice că este bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineaţă, că se vor mărita.

Un alt obicei răspândit mai ales în Moldova este Sfinţirea Mesei de Ajun de către preotul din sat, care umblă cu Ajunul şi vesteşte enoriaşilor Naşterea Domnului.

În Bucovina şi în Moldova, din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.

În Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se scoate afară, şi nu se împrumută nimic. „De ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc. Iar apoi şi două plăcinte, una o dai întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, că apoi mănâncă bine vitele peste an şi cealaltă o rupi în mâncarea vitelor. Când le dai să mănânce zici: «Cinaţi sănătos că şi noi cinăm»”.

Pe la sate mai dăinuie credinţa că în noaptea de Crăciun animalele ar vorbi. Sătenii se tem ca nu cumva să le audă, că acesta ar fi semn rău.

Tradiţiile româneşti de Crăciun cer ca pe fiecare masă să fie aşezat un colac uns cu gălbenuş de ou, pentru a străluci precum mâinile Crăciuniţei după ce au crescut la loc. Tot tradiţia spune ca în noaptea de Crăciun să nu se stingă focul, iar cenuşa lemnului ars să fie împrăştiată în grădină pentru a aduce rod îmbelşugat. După cum sunt zilele de Crăciun, calde sau friguroase, se poate prevedea cum va fi vremea de Paşti.

Pentru a intra cât mai mult în atmosfera magică a Crăciunului, am ales câteva poezii şi colinde, pe care vi le oferim în continuare, „condimentate” cu scorţişoară şi sunet de clopoţei.

Colinde, colinde
de Mihai Eminescu

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Naşterea Mântuitorului
de Ion Creangă

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
„Fiţi veseli!”- îngerul le-a spus
„Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul Domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…

În seara de Crăciun
de George Coşbuc

Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

Pomul Crăciunului
de George Coşbuc

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: „Doamne-ţi mulţumesc”.

Bună dimineaţa la Moş Ajun

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi

Am venit şi noi odată, la un an cu sănătate,
Domnul Sfânt să ne ajute, la covrigi şi la nuci multe.

Iată vin colindători

Iată vin colindători,
zorile-s dalbe
noaptea pe la cântători
zorile-s dalbe

Şi ei vin mereu, mereu
zorile-s dalbe
Şi ne-aduc pe Dumnezeu
zorile-s dalbe

Dumnezeu adevărat
zorile-s dalbe
Soare-n raze luminat
zorile-s dalbe.

O ce veste minunată

O, ce veste minunată
în Betleem ni se-arată.
Astăzi S-a născut
Cel făr’de-nceput
cum au spus proorocii.

Că la Betleem Maria
săvârşind călătoria
într-un mic sălaş
lâng-acel oraş
a născut pe Mesia.

Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
să Se nască
şi să crească
să ne mântuiască.

La Vitleem

La Vitleem colo-n jos
cerul arde luminos
Preacurata naşte astăzi pe Hristos.

Naşte-n ieslea oilor
pe-mpăratul tuturor
Preacurata stă şi plânge-ncetişor.

N-are scutec de-nfăşat
nici hăinuţă de-mbrăcat
Preacurata, pentru pruncul de-mpărat.

Nu mai plânge, Maica mea,
scutecele noi ţi-om da,
Preacurata, pruncul sfânt de-i înfăşa.

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi S-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.

Mititel înfăşeţel
în scutec de bumbăcel
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.

Vântul bate nu-L răzbate
neaua ninge nu-L atinge
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.

Şi de acum până-n vecie
mila Domnului să fie
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.

Cerul şi pământul

Cerul şi pământul, cerul şi pământul
În cântec răsună.
Îngeri şi oameni, îngeri şi oameni
Cântă împreună.

Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

În Viflaim azi, în Viflaim azi
E mare minune.
vergura curată, vergura curată
Fiu născu în lume.

Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

Din cer cuvântul, din cer cuvântul
În trup se arată.
Noaptea din lume, noaptea din lume
Zi se face-ndată.

Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

Din răsărit vin, din răsărit vin
Magi cu bucurie.
Cu dar de smirnă, cu dar de smirnă
Aur şi tămâie.

Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

Hristos se naşte, Hristos se naşte
Veniţi la-nchinare.
Cu vesel cântec, cu vesel cântec,
Veselă cântare.

Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

Sus la poarta raiului

Sus la poarta raiului, poarta raiului
paşte turma Tatălui, turma Tatălui.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.

Dar la turmă cine stă? Oare cine stă?
Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.

Lângă ea e-un legănel, da, un legănel.
Cu un copilaş în el, copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.

Copilaşul când dormea, puiul când dormea
Maica Sfânta lin cânta, Maica lin cânta.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.

yogaesoteric
21 decembrie 2011




cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Share/Bookmark

Cosmic Voices from Bulgaria



Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites