CURRENT MOON

Saturday, November 19, 2011

Vampirii, adevăr sau fantezie? VAMPIRES TRUTH OR FANTASY?

MISTERY DOCUMENTARY HERE

Fiinţe mitologice, vampirii trăiesc hrănindu-se cu sângele creaturilor vii. Cu toate că entităţi vampirice sunt menţionate în multe culturi de încă din preistorie, termenul de „vampir” a devenit cunoscut abia în secolul XVIII, după ce legendele vampirilor din Balcani şi Europa de Est au fost preluate de culturile Occidentale.

Superstiţiile legate de vampiri au produs isterie în masă, iar romanul „Dracula”, al lui Bram Stoker, este cel mai important roman care stă la baza poveştilor moderne cu vampiri.Acest film documentar, realizat de National Geographic, încearcă să răspundă la întrebarea: „Sunt vampirii adevăraţi sau sunt ei doar rodul imaginaţiei noastre?” şi să elucideze mitul vampirilor. De la profanări de morminte şi culte ale vampirilor până la băutori de sânge – toate acestea sunt rezumate în acest film documentar.

Vizionare online film documentar subtitrat Vampirii, adevăr sau fantezie?

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Share/Bookmark

Game of Thrones - Sword Training



Share

OWS protester left bloody and bruised by NYPD

Friday, November 18, 2011

Florence + The Machine - No Light, No Light



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Medicina populara

reiki pentru oameni ocupati: Medicina populara

Share

Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
* Nemaiauzita poveste a parintelui Manuil, lipoveanul care mergea pe ape si zbura prin vazduh, a fost publicata in revista "Formula AS", sub titlul "Cand a zburat ingerul". Au trecut zece ani de atunci, dar cum ciudata istorie a preotului din Carcaliu e inca plina de taine si de noi marturii, am hotarat sa v-o mai spunem o data. Un reportaj de Cartea Recordurilor *

Manuil, buza de iepure

"Pe aici, toata lumea stie cate ceva despre Manuil. Sunt oameni care l-au vazut mergand pe Dunare, de parca ar fi mers pe gheata. Unii spun ca avea puterea sa se ridice in vazduh, altii ca disparea deodata, ca sa apara apoi unde nu te astepti. Eu am copilarit cu el, am fost veri buni, si pot sa spun ca l-am cunoscut bine pe Manuil, cel nascut cu buza de iepure, din neamul unor cazaci de pe Volga".

Mos Simion isi trece mana prin barba alba ca neaua, incruntandu-si sprancenele stufoase. A implinit deja 90 de ani, dar si-a pastrat mintea agera si stie, in amanunt, toate povestile satului. Privirea
i se lumineaza si se bucura ca un copil cand isi aminteste ce sat frumos si bogat era Carcaliu pe vremuri.

"Pe atunci, Dumnezeu era mai aproape de pamant si de oameni. De aceea se intamplau si minuni, cum au fost cele ale lui Manuil. Oamenii nu l-au tinut minte degeaba, si daca inca isi mai amintesc de el, inseamna ca a fost ceva, altfel l-ar fi uitat, cum uita atatea lucruri."



Prevestiri si semne

Emanuil Petrov a venit pe lume in toamna anului 1914, pe vremea cand Carcaliu era un sat pescaresc, inconjurat de apele darnice ale baltilor Macinului.

Desi nu si-a cunoscut tatal, a carui urma s-a pierdut pe frontul primului Razboi Mondial, Manuil a deprins de la ceilalti barbati din sat mestesugul pescuitului si, dupa patru ani de scoala, a inceput sa cutreiere baltile.

Era un copil vesel, dar deosebit cumva de ceilalti. "Manuilka a fost ciudat inca de mic, parca nu facea lucruri de copil. Stiu o intamplare de la tata, care era pe atunci preot in sat. Povestea ca Elisabeta, sora lui, mama lui Emanuil, a venit la el plangand, ca baiatul ei a cazut la pat, bolnav, cu febra mare, de nu stia ce sa-i mai faca.

Tata si-a luat Biblia si a plecat sa se roage la capataiul lui. Catre seara, Manuil si-a pierdut cunostinta si s-a zbatut asa, intre viata si moarte, pana dimineata.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Mos Simion, varul parintelui Manuil

Doar o singura data s-a trezit din starea aceea si a zis: "Daca mor si ma ingropati, sa deschideti mormantul dupa cateva zile. O sa vedeti ca trupul meu nu va mai fi acolo." Cum de se gandise un copil de 10 ani sa spuna asa ceva, nu se stie! Nu i-a fost dat sa moara atunci, insa, multa vreme, toti s-au intrebat ce a vrut el sa zica cu vorbele acelea."

Mos Simion se ridica sprinten de pe scaun si aduce doua cani mari, pline ochi cu must. "E de la podgoria din curtea casei", spune zambind sugubat, apoi reia, cu glas limpede, firul povestii si al amintirilor.
Viata si-a urmat cursul in asezarea de pescari din Lunca Dunarii.

Manuil devenise un flacau inalt si voinic, mereu voios si gata sa puna la cale cele mai nastrusnice sotii. Era foarte credincios, invatase literele chirilice si stia sa cante pe note. Oamenii care l-au cunoscut isi amintesc si acum vocea lui puternica si calda, care insufletea cantarile bisericesti.

Asemeni tuturor lipovenilor din sat, pleca cu saptamanile la pescuit, pierzandu-si urma prin baltile Macinului, de unde se intorcea numai in zilele de sarbatoare. De multe ori, pe cand toti se grabeau spre casa, Manuil ramanea in urma glumind: "Va ajung eu din urma, ba chiar am sa fiu acasa inaintea voastra, calare pe o vasla".

Isi vedeau de drum si il lasau aranjandu-si fara graba navoadele in barca adapostita la mal. Si, nu se stie prin ce minune, Manuil chiar se tinea de cuvant: ajungea acasa cu mult inainte de caderea serii.
Era ziua Bunei-Vestiri si clopotul bisericii ii grabea pe sateni catre slujba. Manuil s-a trezit inainte de rasaritul soarelui cu un gand ciudat.

In odaia sa il asteptau, inca din ajun, hainele de sarbatoare, pantalonii cei buni, padiovka abia spalata, cingatoarea si cizmele lustruite cu grija. Trece pe langa ele de parca nici nu le-ar fi vazut, se imbraca grabit in straie obisnuite, isi pune opincile cele vechi, se incinge cu o franghie si dispare pe drumul ce ducea catre Dunare.

Ingrijorata, mama lui, care stia ca baiatul ei nu lipsise niciodata de la biserica, a incercat sa il opreasca. Dar in zadar. Manuil disparuse si, timp de cateva zile, nimeni nu a stiut nimic despre el. Cand s-a intors, era plin de noroi si tras la fata de nesomn si oboseala.

"Iar a venit matusa Elisabeta la tata", vorbeste ca pentru sine mos Simion. "La cine altcineva sa se fi dus? Mai plecase Manuil si in alte dati, dar niciodata in zi de mare sarbatoare. Unde a fost si cu cine s-a intalnit, nu se stie nici in ziua de azi. De atunci, el a fost mereu amestecat in intamplari de neinteles."

Batranul din usa bucatariei

Al Doilea Razboi Mondial il aduce pe tanarul Emanuil Petrov in randul tunarilor de la regimentul trei artilerie Braila. Camarazii ii spuneau "Ursu'", pentru ca era inalt, lat in umeri si foarte puternic.

Cu firea lui vesela si increzatoare, a fost indragit de un capitan, care l-a luat pe langa el ca ordonanta. In casa ofiterului, Manuil era om bun la toate, spargea lemne, spala vase si se ingrijea de gospodarie. Se pare ca aici, intr-o noapte, o aparitie ciudata i-a hotarat destinul, asezandu-l definitiv pe taramul miraculosului.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Clopotarul Ivan


Era trecut de ora doua noaptea, capitanul avusese musafiri si Emanuil inca punea randuiala prin bucatarie. Toti ceilalti se culcasera si, in linistea care cuprinsese casa, a rasunat pe neasteptate vocea unui strain: "Nu te speria! Am venit sa iti spun ce ai de facut."

In usa bucatariei aparuse un batranel imbracat in alb, cu parul lung si barba stufoasa. Mosneagul i-a prezis ce avea sa urmeze si a disparut la fel cum aparuse. A doua zi, Manuil a povestit capitanului si prietenilor ce patise noaptea trecuta, dar nimeni nu a putut gasi o explicatie pentru ciudata intamplare.

A fost prima si ultima oara cand Manuil a impartasit cuiva lucrurile stranii care se petreceau cu el. De atunci, aparitiile miraculoase si intamplarile neobisnuite nu au incetat sa se arate. Toti se mirau, numai Manuil se purta de parca toate acestea erau lucruri firesti.


In 1940, Romania cedeaza Bulgariei Cadrilaterul, iar regimentul lui Manuil primeste ordin de retragere. Era noapte si o ploaie care nu se mai oprea transformase drumul intr-o adevarata mlastina. Tunurile s-au impotmolit, iar soldatii nu izbuteau cu nici un chip sa le urneasca din loc. Inhamasera chiar cate patru cai la un tun, dar in zadar.

Vazand incurcatura in care se aflau, Manuil si-a croit drum prin mocirla, si-a inclestat bratele pe teava unui tun si a inceput sa-l traga afara din noroiul gros. Inmarmuriti, oamenii care se aflau prin preajma au vazut cum rotile masinariei incep sa se miste.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Dunarea la Carcaliu

Deodata, parca de nicaieri, alaturi de Manuil s-a ivit un barbat voinic, pe care nimeni nu il mai vazuse pana atunci. Strainul mergea descult prin glodul alunecos si scotea tunurile din mlastina, unul cate unul, de parca masinile de peste o suta de kilograme ar fi fost usoare ca niste jucarii.

Nici nu au apucat artileristii sa isi revina din uimire, ca tunurile lor stateau aliniate in siguranta, iar misteriosul barbat se indeparta cu pasi domoli.

- Cum de s-a intamplat asta? Cine este omul care te-a ajutat? l-au intrebat camarazii pe Manuil, care isi curata linistit noroiul de pe cizme.
- Nu stiu, am vazut ce ati vazut si voi.
- Si de ce nu l-ai intrebat macar cum il cheama?, au insistat oamenii inca speriati.
- Dar voi de ce nu l-ati intrebat? Nu v-a oprit nimic sa va apropiati de el, a raspuns molcom Manuil.

Povestile lui Ivan, clopotarul

Dupa terminarea razboiului, Manuil s-a intors in sat. S-a insurat, a avut doi copii si a continuat sa-si duca traiul de pescar. Insa destinul sau ia o intorsatura ciudata cand, pe neasteptate, oamenii din sat au hotarat ca el sa le fie diacon.

Lipovenii sau staroverii, cum li se mai spune credinciosilor rusi de rit vechi, au pastrat pana azi traditia de a-si alege preotul din randurile lor. Numit diacon mai intai, cel ales urmeaza, la timpul cuvenit, sa fie hirotonisit ca preot.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Biserica din Carcaliu, in anul construirii ei


Astfel, la varsta de 33 de ani, preotul Manuil a tinut prima sa slujba de Florii in biserica "Sfanta Treime" din Carcaliu. "Clopotele au batut toata ziua. Biserica era imbracata in flori si pe jos era un covor din ramuri de trestie. Se adunase acolo tot satul sa primeasca binecuvantarea parintelui, era plina curtea bisericii de oameni imbracati de sarbatoare.

A fost mare veselie in ziua aceea." Mos Simion da peste cap cana cu must si se ridica cu hotarare de pe scaun. "Sa mergem la casa lui Manuil. Acolo a ramas numai fata lui, Axenia. Simion, fratele ei, a plecat sa munceasca in Italia. Axenia acum sta singura si nu prea deschide la straini."

Iesim pe ulita dreapta, ce se intinde pustie sub razele soarelui de toamna. De-o parte si de alta, casele, altadata vopsite in alb si nuante vesele de albastru, sunt acum cenusii si tacute. Drumul spre casa lui Manuil Petrov trece pe langa biserica inalta, cu turlele albe ca niste trepte ce par a urca spre cer.

"Este cea mai mare biserica lipoveneasca din Romania", ne spune mandru mos Simion si striga ceva in ruseste, spre curtea larga ce inconjoara cladirea. Din spatele unui gard viu apare un barbat imbracat cu o camasa vesela, incins cu brau impletit din fire rosii si albastre. Este Ivan, clopotar inca de pe vremea parintelui Manuil.

Ne saluta bucuros de oaspeti si ne pofteste sa ne odihnim pe o bancuta de lemn, sub un nuc umbros. Cand afla de ce am venit, sprancenele i se ridica a mirare: "Ati venit special sa aflati de parintele Manuil? L-am cunoscut, doar el m-a invatat cum se bate un clopot.

Mare om a fost parintele, eu nu am mai vazut un preot cu o putere a rugaciunii atat de mare. Oamenii spun ca facea minuni, dar, vedeti dumneavoastra, minunile au inceput de cand s-a preotit. Credinta si rugaciunea i-au dat puterile astea.

Eram tanar pe atunci, nu aveam nici douazeci de ani, si s-a imbolnavit sora mea cea mica. Cazuse la pat intepenita si cu gatul umflat, nu mai bea, nu mai manca si avea febra mare, de nu mai recunostea pe nimeni. De la spital, de la Braila, i-au spus ca este meningita luata de la tantari si nu mai au ce-i face. Au adus-o acasa si a venit parintele.

Trei zile a stat langa ea. Nu a baut nici apa, numai a stat in genunchi si s-a rugat. Ne-a poruncit si noua sa ne rugam si sa postim. Toti ne-am rugat pentru ea, si dupa o saptamana, a inceput sa-si revina.

Ciudat este ca la inceput il recunostea numai pe parintele si spunea ca deodata cu el, in camera a venit si sfantul Ioan, care arata tanar, era inalt, cu un chip slab si privirea trista. Dar noi nu vedeam nici un sfant, era doar parintele Manuil, care tamaia odaia.

Am crezut ca sora mea aiureaza si nu ne-am mai gandit la asta. Dar ea isi aduce mereu aminte de sfantul pe care l-a vazut la capataiul ei, in ziua cand s-a intors din morti. Si acum, cand a venit din Italia, a aprins lumanari pentru parintele Manuil, care i-a salvat viata."

Ivan isi netezeste ingandurat poalele camasii si isi face de lucru cu ciucurii mari de la cingatoarea frumos colorata. Povestea asta i-a amintit de alte intamplari de neuitat la care a fost martor. Prinde curaj si incepe sa vorbeasca, alegand cuvintele cu grija.

"Era o toamna calda, asa ca acum, si in curtea bisericii se adunasera mai multi oameni bolnavi, veniti din sate, de departe, sa caute leac la parintele Manuil. Erau si betegi, si surzi, iar el ii asculta si ii povatuia din zori si pana in seara. Parintele nu manca niciodata prea mult, dar cand se ruga pentru bolnavi, mereu tinea post negru, asa ca era slabit si obosit in zilele acela.

Intr-o dimineata, cand ma intorceam cu dansul de la utrenie, ne-am intalnit cu un om pe care nu-l mai vazusem pana atunci. El si parintele s-au indepartat cativa pasi si au discutat despre ceva secret, cred, pentru ca eu, desi eram foarte aproape, nu am auzit nimic.

Puteam in schimb sa vad ca strainul semana foarte mult cu sfantul Ioan, asa cum l-a descris sora mea, cand era bolnava.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Strada bisericii, pe care parintele Manuil ii astepta pe pescari

Dupa ce necunoscutul a plecat, l-am intrebat pe parinte despre ce a vorbit cu omul acela. "Dar tu de ce nu te-ai apropiat si nu ai ascultat, ca doar nu te-a oprit nimeni?", mi-a raspuns parintele. Era adevarat, nu ma impiedicase nimeni sa ma apropii si chiar am vrut, dar picioarele nu ma ascultau, erau intepenite in pamant".

Prin fata bisericii din Carcaliu trece drumul ce duce spre Dunare. Aici ii placea parintelui Manuil sa sada seara si sa le dea binete pescarilor ce veneau din balta, covarsiti sub greutatea cosurilor pline cu peste.

"Era un om senin si ii placea mereu sa spuna ceva vesel. Cu timpul, insa, glumele lui au devenit tot mai ciudate si unii au inceput sa se teama de el. Eram tanar pe atunci, dar imi aduc aminte ca si pe mine m-a speriat parintele. Imi placea mie tare mult de o fata si mereu ma gandeam la ea, recunosc, uneori cu pacat.

Si s-a intamplat intr-o zi ca pe la pranz sa ajung acasa si sa adorm. Deodata, in urechi, am auzit vocea puternica a parintelui Manuil zicand: "Tine-te departe de ispita si lupta cu Anticristul!". M-am uitat in camera si nu era nimeni. Am sarit din pat, m-am imbracat si am fugit la el acasa, la celalalt capat al satului. L-am gasit acolo, spargea niste lemne.

A pus toporisca deoparte si m-a intampinat razand: "Ei, ai auzit ce ti-am spus?"." Ivan si-a impreunat sprancenele, parca mirat si acum de intamplarea prin care trecuse. Stia ca parintele Manuil savarsise lucruri si mai mari, la care asistase nu un singur om, ci zeci de oameni cu mintea limpede si cu frica de Dumnezeu.

Prin vazduh si pe ape

Era praznicul manastirii Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Slava Rusa, mare sarbatoare, la care veneau pelerini din toata tara. In acel an insa, s-a intamplat ca parintele Manuil sa aiba randuita o slujba la ora 9, in biserica din sat. Slujba dura mai mult de jumatate de ora si Manuil o tinuse asa cum se cuvine, respectand fara graba canoanele.

Cu toate acestea, pe la ora 10, in timpul Evangheliei, el era deja in altarul manastirii Uspenia. "Blagosloveste-ma, Sfintia Ta!", s-a auzit glasul lui, si parintele Manuil s-a aruncat la picioarele episcopului Ambrosie. Uimiti, oamenii care il stiau in Carcaliu, la mai bine de 100 de kilometri distanta, l-au intrebat cum de ajunsese asa de repede.

"Am trecut pe deasupra muntilor", a raspuns taios Manuil. Dar era peste puterile omenesti sa urci si sa cobori Muntii Macinului, pentru a ajunge din Carcaliu in Slava Rusa in numai 20 de minute, cat ii trebuise lui Manuil sa o faca. Oamenii l-au privit cu uimire si au prins a-si face cruce. Preotul lor incepea sa ii puna pe ganduri...
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Hram la Slava Rusa (Parintele Manuil e cel de sus, in fotografie)


Dar intamplarile care au urmat au intrecut orice asteptare. Intr-o dupa amiaza de primavara, un grup de oameni din Carcaliu, care asteptau autobuzul in dreptul trecerii de bac Smardan, l-au zarit mergand pe apa, asa cum ar merge cineva pe gheata.

Cand Manuil s-a apropiat de ei, au vazut ca era insotit de doi batranei, cu parul alb, inconjurati de o aura care stralucea ca aurul. Sub privirile oamenilor incremeniti de spaima, cei trei au ajuns la mal, unde au baut apa din niste pahare aurii si apoi au disparut.

Speriati, satenii au trimis o scrisoare batranului preot Aghei, povestindu-i cele petrecute. Scrisoarea poarta semnaturile celor 18 oameni care marturisesc, toti, ca au vazut acelasi lucru.

Martor al puterilor neobisnuite ale preotului Manuil a fost si Ambrosie, episcopul Slavei. Instiintat prin mai multe scrisori despre faptele stranii ale parintelui Manuil, Ambrosie hotaraste sa ii ceara explicatii.

"Chiar si mie mi s-a scris ca trebuie sa fii judecat din punct de vedere canonicesc. Te rog fara intarziere sa ajungi pana la manastire, pentru ca aici sa lamurim mai bine lucrurile", ii cere episcopul intr-o scrisoare ce poarta data de 2 iulie 1961.

Supus, Manuil s-a grabit sa ajunga in fata arhiereului, care i-a adresat fara ocolisuri toate intrebarile din scrisorile oamenilor. "Doar ce l-am intrebat ca, deodata, m-a facut sa vad ceva de era sa cad jos.

Dar despre asta nu este voie sa vorbesc", a marturisit episcopul Ambrosie. De atunci, desi a mai primit scrisori ce relatau fapte de necrezut, episcopul Slavei nu i-a mai adresat lui Manuil nici o intrebare, dar nici nu a dezvaluit secretul, pe care l-a luat in mormant.

Solomonarul Samson

De la o vreme, parintele Manuil a inceput sa plece din Carcaliu, calatorind prin satele lipovenesti din Bucovina si Moldova, unde citea molifte bolnavilor si aducea ploaia prin rugaciunile sale. Deseori era insotit de Samson, un lipovean din Bucovina, care aparuse intr-o zi, ca din senin, in preajma sa, si ii devenise cel mai apropiat prieten.

"Samson arata mai batran decat era, poate din cauza ca a trebuit sa isi poarte de grija singur. Era un om calm si tacut si umbla mereu imbracat cu o rubasca alba, din panza subtire, chiar daca afara era ger sau zapada", isi aminteste clopotarul Ivan.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Biserica din Carcaliu, astazi

Despre Samson, oamenii spuneau ca a ramas orfan de mic si s-a refugiat in padure, unde a trait ascuns in scorbura unui copac. Cand a fost gasit, avea aproape noua ani, dar, pentru ca fusese atata vreme singur, nu mai stia sa vorbeasca si sa se poarte ca un om.

Crescut in apropierea muntilor Semenic, Samson avea puterea de a "simti" aurul, pe care il descoperea cu ajutorul nuielei sale de alun. Desi era un simplu mirean, cunostea pe dinafara scrierile sfinte si prorocea in versete, asemeni lui Manuil. Cand erau impreuna, rugaciunile lor erau mai puternice si aveau darul de a cobori ploaia asupra recoltelor parjolite de seceta.

Cei doi aveau puterea de a starni si vijelii care se abateau fara mila asupra celor ce nesocoteau randuielile sfinte. La manie, Samson era mai aprig decat Manuil si nu pregeta sa ii pedepseasca pe pacatosi. Odata, infuriat de faradelegile unor staroveri dintr-un mic sat dobrogean, a trimis asupra lor o furtuna naprasnica.

In cateva minute, acoperisurile caselor au fost smulse, gradinile devastate si recoltele facute una cu tarana. Cuprins de mila fata de nenorocirea oamenilor, Manuil l-a dojenit pe Samson si i-a interzis ca pe viitor sa mai fie atat de aspru.

"Dupa moartea parintelui Manuil, Samson a plecat, si multa vreme nu s-a mai stiut nimic de el. Pe urma s-a auzit ca a fost foarte bolnav si la scurt timp s-a stins. Mereu spunea ca el, la fel ca si Manuil, ar fi trebuit sa traiasca in Serbia.

Dar au iubit mult tinuturile acestea, unde asteptau sa se petreaca o mare transformare spirituala. Nu a dat niciodata prea multe lamuriri, doar spunea ca ei sunt numai niste vestitori", isi incheie povestea clopotarul, clatinand ganditor din cap.

Acum, ca a prins pofta de vorba, ar mai avea multe de spus, insa este aproape mijlocul zilei si mos Simion ne grabeste spre casa parintelui Manuil.

Axenia

Ne intoarcem pe ulita larga, sub razele galbene ale soarelui de toamna. Mergem vreo 50 de metri si ne oprim in fata unei case mari, vechi, ce poarta, pe sub stratul de praf, urmele unei vieti mai bune. Mos Simion bate cu putere in poarta scunda si, dupa cateva momente de asteptare, ne deschide o femeie maruntica, ce se da repede inapoi cand vede musafiri straini.

Este Axenia, fiica parintelui Manuil, care a ramas singura in casa parinteasca. E greu sa ii dai o varsta, are parul carunt, dar tenul ii este alb si neted. Ne masoara cu o privire albastra si voit rece, apoi zambeste, dovada ca am trecut testul primelor impresii si ne pofteste sa intram.

Ne asezam toti trei la o masa trainica, din lemn, mestesugita cu ani in urma de parintele Manuil. "Ii placea sa munceasca, mai ales tamplarie. Parca il vad lucrand aici in curte, avea putere cat trei, cum se spune, si nu obosea niciodata. Mereu glumea cu noi si cu mama, iar daca il intrebam despre treburile lui, radea si schimba repede vorba.

Nici eu, nici fratele meu, nu am stiut nimic despre minuni. Auzeam tot felul de lucruri prin sat, dar nu stiam cat este nascocire si cat adevar. Abia cand a simtit ca se sfarseste, ne-a spus ca tot ce zic oamenii despre el este adevarat. Daca ar fi fost ceva inventat, ne-ar fi spus:

"Nu credeti cutare lucru". Dar el asa s-a stins, zicand ca tot ce se vorbeste este adevar." Glasul i se inmoaie de emotie si isi sterge pe ascuns, cu marginea basmalei, urmele de lacrimi care i s-au ivit in colturile ochilor. Acum, ca s-a intors cu gandul la vremurile acelea, simte nevoia sa mai zaboveasca pe taramul amintirilor.

Ne povesteste cum, intr-una din verile copilariei, venind de la joaca, s-a izbit de un om care iesea din camera tatalui ei. Figura strainului ii parea cunoscuta, insa Axenia nu isi putea aminti cu exactitate cine este.

Spre seara, cand a intrat in biserica, a vazut chipul necunoscutului privind-o de pe una dintre icoanele vechi de lemn: era Sfantul Ioan Evanghelistul. "Nu am indraznit sa-l intreb nimic pe tata si, chiar daca l-as fi intrebat, el ori ar fi glumit, ori ar fi schimbat vorba, cum facea de obicei."
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Ultima fotografie

De atunci s-au mai intamplat si alte lucruri neobisnuite, pe care azi le vede intr-o alta lumina. "Nu intelegeam cum poate el sa iasa in ploaie, fara sa-l atinga strop de apa, in timp ce altii erau uzi pana la piele, sau de unde stia tot ce scrie in ziar numai trecandu-si privirea peste pagini."

In anii '50, cand Manuil devenise preot, in Romania, partidul comunist ducea deja o politica agresiva de sovietizare. In Dobrogea, rusii lipoveni ar fi trebuit sa fie primii care sa imbratiseze entuziast modelul fratilor rusi si, de aceea, comunitatea din Carcaliu se numara printre obiectivele activistilor de partid.

Insa realitatea a infirmat rationamentul comunistilor. Lipovenii nu erau deloc dornici nici sa inceapa lupta de clasa, nici sa puna umarul la marea colectivizare. Preotul Manuil, care le insufla oamenilor credinta si le amintea ca intaia datorie o au fata de tara care i-a adoptat, devenise un "element social negativ". "

Aparusera prin sat niste inscrisuri anticomuniste si ei il banuiau pe tata. Oamenii vorbeau impotriva comunistilor si activistii spuneau ca preotul Manuil ii incita la revolta", isi aminteste Axenia.

Desi era anchetat aproape saptamanal, parintele Manuil nu si-a abandonat convingerile patriotice. S-a opus cand a fost obligat sa isi dea copiii la o scoala unde se preda numai in limba rusa. Se gandea ce viitor vor avea daca nu vor sti sa scrie si sa citeasca romaneste. "Zicea de mine: "Daca trimit fata la magazin dupa ceva si nu stie sa citeasca eticheta, cine stie cu ce vine inapoi?"", isi aminteste Axenia.

"Pana la urma, a fost arestat si condamnat la moarte. L-au inchis la Macin si doua saptamani nu am stiut nimic de el. Pe urma am aflat ca a fost osandit si voiau sa-l impuste, fara proces, fara dovezi, asa, de pe o zi pe alta."

Dar nu era scris ca viata parintelui Manuil sa se sfarseasca atunci. Peste noapte, la sediul securitatii din Macin, a aparut un oaspete neasteptat, care a cerut eliberarea condamnatului. A doua zi, in loc sa fie executat, Manuil Petrov a fost lasat sa se intoarca acasa. Revenirea lui in sat a fost privita de oameni ca o adevarata minune.

Infruntand Dragonul Rosu

In urma acestei intamplari, preotul Manuil a devenit si mai atent, ca nu cumva copiii lui sa vada sau sa auda ceva ce le-ar fi pus in primejdie vietile. A continuat sa cutreiere satele
din Dobrogea, vindecand boli ce pareau fara leac, indemnand oamenii sa isi afle salvarea in credinta si rugaciune.

Deseori, satenii il vedeau mergand alaturi de niste oameni foarte tineri sau foarte batrani, care raspandeau o lumina stralucitoare, ce nu era de pe lumea aceasta. De cate ori poposea intr-un sat, lumea se aduna in jurul lui, iar parintele Manuil vorbea insufletit despre timpurile noi care vor veni si despre schimbarile pe care le vor aduce.

Stia ce se intampla peste granita, cum se lupta pentru a-si pastra credinta crestinii din celelalte tari cotropite de "Dragonul Rosu" (Uniunea Sovietica). Nu se stie de unde, Manuil parea a cunoaste amanuntit situatia ortodocsilor din Serbia si, pretextand ca recita din Apocalipsa, vorbea despre insemnele "diavolului" ce a ridicat impotriva Bisericii drapelul rosu, insemnat cu steaua in cinci colturi si secera mortii.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Alaturi de episcopul din Salva Rusa (parintele Manuil - al treilea din dreapta)


"Samson mi-a spus ca l-a cunoscut pe tata in Serbia, iar apoi s-au intalnit in Etiopia. Am crezut ca nu aud bine, pentru ca tata nu plecase niciodata de acasa, si l-am pus sa repete.

El a repetat clar numele mai multor tari, de care eu nu auzisem pana atunci. Dar cum sa fi ajuns el asa departe, la o distanta pe care nici nu mi-o pot inchipui, cand stiu ca nu a lipsit niciodata prea mult din sat?", se intreaba Axenia.

Face ochii mari, a mirare, cand afla ca Etiopia este singura tara crestin-ortodoxa din Africa si ca negrii ce traiesc acolo isi fac semnul crucii si se inchina la Domnul Dumnezeu. Dispare pentru cateva momente in casa si se intoarce cu un plic ingalbenit de vreme, pe care il deschide cu grija. "Astea sunt scrisorile ramase in urma lui tata.

Unele sunt primite de parintele Aghei, scrise de oamenii din sat, altele au sosit tocmai de la muntele sfant Hermon, de la calugarii de acolo". Si ordoneaza pe masa, una cate una, foile scrise cu litere slave. La sfarsit, aseaza cu duiosie o fotografie cu margini zimtate, din care ne priveste un barbat voinic, cu barba argintie si stufoasa, rasfirata pe pieptul sutanei.

Are ochii scanteietori, si privirea lui apriga pare ca te atinge in strafundul sufletului. "Era un om vesel si senin, dar cand se supara, iti dadeai seama din privire. Daca erai vinovat, se uita la tine si trebuia sa marturisesti. Poza asta a facut-o cu putin timp inainte sa moara", rosteste incet Axenia si privirea i se impaienjeneste de lacrimi si de dor.


Cu timpul, parintele Manuil devenise tacut si parca uitase sa mai rada. Obisnuiti cu firea lui vesela, oamenii au inceput sa-l intrebe ce s-a intamplat de nu mai glumeste. "Mi-a interzis ingerul", raspundea el cu gravitate.

In primavara anului 1976, de Florii, a tinut ultima sa slujba la biserica din Carcaliu. La scurt timp, s-a stins din viata, la un spital din Bucuresti. "De cand a intrat el in spital, oamenii au inceput sa se agite, de nici doctorii nu stiau ce se intampla.

Parca si acum il vad in clipa cand a inchis ochii. In salon, toti bolnavii s-au speriat, desi el s-a stins in tacere. O femeie a strigat: "A zburat ingerul!". Pe urma, toate au mers lin, de parca cineva randuise dinainte sa fie pregatit sicriul, masina cu care sa il aducem acasa, toate cele trebuincioase inmormantarii. Nu a fost nevoie sa facem nimic, toate treburile se rezolvau singure. Abia atunci am inteles cine fusese tata."

Preotul fara cruce

In cimitirul de la marginea satului, nu-i nici tipenie de om. Se aude doar fosnetul ierburilor uscate de soare care au crescut pana la genunchi.

Desi traditia spune ca preotii trebuie sa fie inmormantati in curtea bisericii, parintele Manuil a cerut sa fie ingropat aici, in cimitirul satului, ca un lipovean obisnuit. Si a mai avut o dorinta, pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga: la capataiul sau sa nu vegheze nici o cruce.

Ascuns intr-un deplin anonimat, mormantul preotului Manuil pare a fi de negasit. Asa ar fi ramas, daca groparul Cosma nu ar fi trecut prin cimitir. Lasa in drum roaba cu pamant si se apropie in graba, dornic sa fie de ajutor.

Cand aude ce mormant cautam, fata i se lumineaza de mandrie. "Eu sunt nepotul lui, tot Petrov ma numesc. Nu a vrut sa se stie unde ii este mormantul, nu a vrut sa i se faca monument, nici cruce nu a vrut. Asta a fost dorinta lui si familia a respectat-o." Se opreste in fata unui petic de pamant napadit de buruieni.

Aici, in urma cu 35 de ani, a fost inmormantat Manuil Petrov, preotul lipovean care mergea pe ape si zbura prin vazduh, vorbea cu sfintii si deschidea cerurile.

Scrisorile lipovenilor din Carcaliu despre minunile parintelui Manuil
PRIMA SCRISOARE
4 martie 1970


Draga parinte Aghei,
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Fragmente din scrisori

Va scriem aceasta scrisoare despre preotul Manuil. Draga parinte Aghei, noi nu mai suntem copii; avem aproape 66 de ani sau mai mult. Va scriem o intamplare foarte inspaimantatoare. Veneam de la lucru intr-o zi de joi, la orele 14.00-15.00, si am trecut Dunarea la Ghecet Smardan. Asteptam autobuzul ca sa mergem acasa.

Stand pe malul Dunarii langa bufet si privind in partea unde bacul traverseaza Dunarea, vedeam ceva pe apa ca o barca, dar parca nu era barca, ce se apropia spre partea asta, la Ghecet. Noi eram 11 barbati si 7 femei, cum cunoasteti brigada.

Ne uitam si, cand s-au apropiat, erau trei barbati pe apa, care mergeau ca pe gheata. Cand ne uitam mai bine, era preotul nostru Manuil si doi batranei de-o parte si de alta a lui.

Femeile noastre s-au speriat, s-au intors, au inceput sa tremure si nu puteau scoate un cuvant. Noi priveam. Ei au sosit la mal, au intrat sub streasina bufetului si s-au oprit langa o masa. Preotul Manuil a intrat in bufet si a adus o sticla de apa minerala.

Unul din ei a scos trei pahare si le-a pus pe masa. Parinte, paharele straluceau ca soarele, de nu puteai sa te uiti la ele. Preotul Manuil a turnat apa in fiecare pahar, au baut si deodata au disparut.

Draga parinte, noua ni s-au taiat picioarele de frica si nu mai stiam unde sa mergem. Unul din noi a zis sa mergem in partea cealalta, la Braila, altii - acasa. Pana tarziu, am ramas pironiti in acel loc. Nu puteam face un pas. Abia la ultima ora am plecat. Femeile noastre s-au imbolnavit de frica.

Draga parinte, ceea ce am vazut aceea v-am scris. Noi am fost 18 persoane si cu totii am vazut cum preotul Manuil trecea Dunarea cu doi oameni.

Plecaciune parinte si nu va suparati ca nu v-am spus mai mult ca ne e frica.

Oamenii din comuna Carcaliu

A DOUA SCRISOARE

Data necunoscuta
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Parinte Aghei, eu sunt sofer de rata.
Parinte, Dumneata iti aduci aminte ca intr-o zi mi-ai urcat in autobuz la Galati un preot solid cam sur, nu? Ce-am patit cu el! Nu-mi pot reveni nici astazi.

Parinte, mergeam. La podul peste Siret, preotul a disparut din autobuz. Am ramas toti inmarmuriti. Ne priveam unul pe altul si n-am putut vorbi pana la Braila.

Parinte, cand am ajuns in autobaza, am oprit si toata lumea a coborat fara murmur si sovaire si a luat-o din loc. L-am vazut pe preot cu doi tineri atat de frumosi, ca te prindea mirarea. Straluceau ca si aurul. Carnea tremura pe mine.

Urmarindu-i, au inceput sa dispara, sa se topeasca. Si s-a dat un luciu in mine, cand m-am trezit, nu stiam unde merg si m-am slabit la nevoie mica si mare.
Asa am patit parinte. De unde Dumneata l-ai gasit pe preotul ala? M-ai nenorocit complet. Cand o sa mai dea de mine, nu-l mai primesc in autobuz, pe cuvant parinte.

Parinte, te rog frumos sa nu spui la nimenea ce ti-am scris, ca stiu cum e lumea din ziua de astazi. Eu ce-am vazut, aia v-am scris.
Placaciune parinte.

A TREIA SCRISOARE

Dragul nostru parinte Aghei,
Noi suntem sapte suflete care ne temem mult de parintele Manuil, pentru ca am vazut o mare minune de la el. Dupa cum stiti, el a fost pescar, iar noi am fost targovete. Cumparam de la el peste si s-a intamplat ca odata sa bem cu el si asa ca ne-am imbatat.

Noi, pacatoasele, am vrut sa-l atragem la desfranare. Pentru Hristos, iarta-ne ca suntem nevrednice. El cand a vazut aceasta, s-a suparat si a inceput sa ne sperie si ne-a intrebat daca noi stim cine este el.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator

Mormantul dintre ierburi


Draga parinte, aceasta s-a intamplat pe Dunarea cea veche, si stiti ce apa adanca are aceasta. El a inceput sa mearga deasupra apei, tocmai pana la mijlocul Dunarii. Cum se merge pe gheata, asa mergea el pe apa, si apoi s-a intors, parinte drag.

Noi cum am vazut ca el a mers pe apa si se intorcea, am cazut cu fetele la pamant si, intr-o clipa, ne-a trecut mahmureala si ne-am facut moarte de frica. El s-a apropiat de noi si ne-a intrebat care vrea sa se desfraneze prima cu dansul. Noi zaceam ca niste morti si el s-a apropiat si a inceput sa ne ridice una cate una.

Ne-a spus "Cum de sunteti poznase ca pisicile si fricoase ca iepurii? Acum ati vazut cine sunt eu sau nu? Spuneti-mi!" "Noi am vazut cine esti", am raspuns, abia atunci dezlegandu-ni-se limba. "Daca veti spune cuiva ce ati vazut aici, atunci veti muri toate pe loc si nu veti avea parte de Imparatia Cereasca."

Draga parinte, transmiteti Sfintia Voastra episcopului, caci noi nu-i spunem nimic. Iarta-ne, pentru Hristos, pe noi pacatoasele. Noi nu putem face aceasta, ne temem pentru ca el este un mare om. Iertati-ne! Chiar daca v-am dat scrisoarea, sa nu credeti ca noi am trait cu el.

Foto: arhiva publicatiei "Zorile", a Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Duo MainTenanT

SPAGHETTI NIGHT

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Beth Hart - Leave the light on



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

The Graha "Rahu" or "The Dragon's Head"

Aghor Pir - Musings of a Tantrik Sorceror: The Graha "Rahu" or "The Dragon's Head": "Rahu is neutral, active, and disruptive. It creates confusion and affects the psychological makeup of its natives. Rahu is shown as a dis...

Volunteers - Jefferson Airplane [Live at Woodstock 1969]



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Thursday, November 17, 2011

7 Foods Experts Won’t Eat

1. Canned Tomatoes

The Expert: Fredrick vom Saal, PhD, an endocrinologist at the University of Missouri who studies bisphenol-A.

The Situation: The resin linings of tin cans contain bisphenol-A, a synthetic estrogen that has been linked to ailments ranging from reproductive problems to heart disease, diabetes, and obesity. Unfortunately, acidity (a prominent characteristic of tomatoes) causes BPA to leach into your food. Studies show that the BPA in most people’s body exceeds the amount that suppresses sperm production or causes chromosomal damage to the eggs of animals. “You can get 50 mcg of BPA per liter out of a tomato can, and that’s a level that is going to impact people, particularly the young,” says vom Saal. “I won’t go near canned tomatoes.”

The Answer: Choose tomatoes in glass bottles (which do not need resin linings), such as the brands Bionaturae and Coluccio. You can also get several types in Tetra Pak boxes, like Trader Joe’s and Pomi.

2. Corn-Fed Beef

The Expert: Joel Salatin, co-owner of Polyface Farms and author of half a dozen books on sustainable farming.

The Situation: Cattle evolved to eat grass, not grains. But farmers today feed their animals corn and soybeans, which fatten up the animals faster for slaughter. More money for cattle farmers (and lower prices at the grocery store) means a lot less nutrition for us. A recent comprehensive study conducted by the USDA and researchers from Clemson University found that compared with corn-fed beef, grass-fed beef is higher in beta-carotene, vitamin E, omega-3s, conjugated linoleic acid (CLA), calcium, magnesium, and potassium; lower in inflammatory omega-6s; and lower in saturated fats that have been linked to heart disease. “We need to respect the fact that cows are herbivores, and that does not mean feeding them corn and chicken manure,” says Salatin.

The Answer: Buy grass-fed beef, which can be found at specialty grocers, farmers’ markets, and nationally at Whole Foods. It’s usually labeled because it demands a premium, but if you don’t see it, ask your butcher.


WATCH VIDEO: Why Grass-Fed Beef? Emeril Answers

3. Microwave Popcorn

The Expert: Olga Naidenko, PhD, a senior scientist for the Environmental Working Group.

The Situation: Chemicals, including perfluorooctanoic acid (PFOA), in the lining of the bag, are part of a class of compounds that may be linked to infertility in humans, according to a recent study from UCLA. In animal testing, the chemicals cause liver, testicular, and pancreatic cancer. Studies show that microwaving causes the chemicals to vaporize—and migrate into your popcorn. “They stay in your body for years and accumulate there,” says Naidenko, which is why researchers worry that levels in humans could approach the amounts causing cancers in laboratory animals. DuPont and other manufacturers have promised to phase out PFOA by 2015 under a voluntary EPA plan, but millions of bags of popcorn will be sold between now and then.

The Solution: Pop natural kernels the old-fashioned way: in a skillet. For flavorings, you can add real butter or dried seasonings, such as dillweed, vegetable flakes, or soup mix.

4. Conventionally Grown (Not Organic) Potatoes

The Expert: Jeffrey Moyer, chair of the National Organic Standards Board.

The Situation: Root vegetables absorb herbicides, pesticides, and fungicides that wind up in soil. In the case of potatoes—the nation’s most popular vegetable—they’re treated with fungicides during the growing season, then sprayed with herbicides to kill off the fibrous vines before harvesting. After they’re dug up, the potatoes are treated yet again to prevent them from sprouting. “Try this experiment: Buy a conventional potato in a store, and try to get it to sprout. It won’t,” says Moyer, who is also farm director of the Rodale Institute (also owned by Rodale Inc., the publisher of Prevention). “I’ve talked with potato growers who say point-blank they would never eat the potatoes they sell. They have separate plots where they grow potatoes for themselves without all the chemicals.”

The Answer: Buy organic potatoes. Washing isn’t good enough if you’re trying to remove chemicals that have been absorbed into the flesh.

5. Farmed Salmon

The Expert: David Carpenter, MD, director of the Institute for Health and the Environment at the University at Albany and publisher of a major study in the journal Science on contamination in fish.

The Situation: Nature didn’t intend for salmon to be crammed into pens and fed soy, poultry litter, and hydrolyzed chicken feathers. As a result, farmed salmon is lower in vitamin D and higher in contaminants, including carcinogens, PCBs, brominated flame retardants, and pesticides such as dioxin and DDT. According to Carpenter, the most contaminated fish come from Northern Europe, which can be found on American menus. “You can only safely eat one of these salmon dinners every 5 months without increasing your risk of cancer,” says Carpenter, whose 2004 fish contamination study got broad media attention. “It’s that bad.” Preliminary science has also linked DDT to diabetes and obesity, but some nutritionists believe the benefits of omega-3s outweigh the risks. There is also concern about the high level of antibiotics and pesticides used to treat these fish. When you eat farmed salmon, you get dosed with the same drugs and chemicals.

The Answer: Switch to wild-caught Alaska salmon. If the package says fresh Atlantic, it’s farmed. There are no commercial fisheries left for wild Atlantic salmon.

6. Milk Produced with Artificial Hormones

The Expert: Rick North, project director of the Campaign for Safe Food at the Oregon Physicians for Social Responsibility and former CEO of the Oregon division of the American Cancer Society.

The Situation: Milk producers treat their dairy cattle with recombinant bovine growth hormone (rBGH or rBST, as it is also known) to boost milk production. But rBGH also increases udder infections and even pus in the milk. It also leads to higher levels of a hormone called insulin-like growth factor in milk. In people, high levels of IGF-1 may contribute to breast, prostate, and colon cancers. “When the government approved rBGH, it was thought that IGF-1 from milk would be broken down in the human digestive tract,” says North. As it turns out, the casein in milk protects most of it, according to several independent studies. “There’s not 100% proof that this is increasing cancer in humans,” admits North. “However, it’s banned in most industrialized countries.”

The Answer: Check labels for rBGH-free, rBST-free, produced without artificial hormones, or organic milk. These phrases indicate rBGH-free products.

7. Conventional Apples

The Expert: Mark Kastel, former executive for agribusiness and co-director of the Cornucopia Institute, a farm-policy research group that supports organic foods

The Situation: If fall fruits held a “most doused in pesticides contest,” apples would win. Why? They are individually grafted (descended from a single tree) so that each variety maintains its distinctive flavor. As such, apples don’t develop resistance to pests and are sprayed frequently. The industry maintains that these residues are not harmful. But Kastel counters that it’s just common sense to minimize exposure by avoiding the most doused produce, like apples. “Farm workers have higher rates of many cancers,” he says. And increasing numbers of studies are starting to link a higher body burden of pesticides (from all sources) with Parkinson’s disease.

The Answer: Buy organic apples. If you can’t afford organic, be sure to wash and peel them first.

Source : Shine on Yahoo


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Marilyn Manson - Putting Holes In Happiness



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

God's Wife Edited Out of the Bible

  • God, also known as Yahweh, had a wife named Asherah, according to a British theologian.
  • Amulets, figurines, inscriptions and ancient texts, including the Bible, reveal Asherah's once prominent standing.
Bible

Asherah's connection to Yahweh, according to Stavrakopoulou, is spelled out in both the Bible and an 8th century B.C. inscription on pottery found in the Sinai desert at a site called Kuntillet Ajrud. Click to enlarge this image.
Getty Images

God had a wife, Asherah, whom the Book of Kings suggests was worshiped alongside Yahweh in his temple in Israel, according to an Oxford scholar.

In 1967, Raphael Patai was the first historian to mention that the ancient Israelites worshiped both Yahweh and Asherah. The theory has gained new prominence due to the research of Francesca Stavrakopoulou, who began her work at Oxford and is now a senior lecturer in the department of Theology and Religion at the University of Exeter.

Information presented in Stavrakopoulou's books, lectures and journal papers has become the basis of a three-part documentary series, now airing in Europe, where she discusses the Yahweh-Asherah connection.

"You might know him as Yahweh, Allah or God. But on this fact, Jews, Muslims and Christians, the people of the great Abrahamic religions, are agreed: There is only one of Him," writes Stavrakopoulou in a statement released to the British media. "He is a solitary figure, a single, universal creator, not one God among many ... or so we like to believe."

NEWS: Jesus' Great-Grandmother Identified

"After years of research specializing in the history and religion of Israel, however, I have come to a colorful and what could seem, to some, uncomfortable conclusion that God had a wife," she added.

Stavrakopoulou bases her theory on ancient texts, amulets and figurines unearthed primarily in the ancient Canaanite coastal city called Ugarit, now modern-day Syria. All of these artifacts reveal that Asherah was a powerful fertility goddess.

Asherah's connection to Yahweh, according to Stavrakopoulou, is spelled out in both the Bible and an 8th century B.C. inscription on pottery found in the Sinai desert at a site called Kuntillet Ajrud.

"The inscription is a petition for a blessing," she shares. "Crucially, the inscription asks for a blessing from 'Yahweh and his Asherah.' Here was evidence that presented Yahweh and Asherah as a divine pair. And now a handful of similar inscriptions have since been found, all of which help to strengthen the case that the God of the Bible once had a wife."

NEWS: Why Are Religious People Happier?

Also significant, Stavrakopoulou believes, "is the Bible's admission that the goddess Asherah was worshiped in Yahweh's Temple in Jerusalem. In the Book of Kings, we're told that a statue of Asherah was housed in the temple and that female temple personnel wove ritual textiles for her."

J. Edward Wright, president of both The Arizona Center for Judaic Studies and The Albright Institute for Archaeological Research, told Discovery News that he agrees several Hebrew inscriptions mention "Yahweh and his Asherah."

"Asherah was not entirely edited out of the Bible by its male editors," he added. "Traces of her remain, and based on those traces, archaeological evidence and references to her in texts from nations bordering Israel and Judah, we can reconstruct her role in the religions of the Southern Levant."

BLOG: Atheists Best Informed About Religion

Asherah -- known across the ancient Near East by various other names, such as Astarte and Istar -- was "an important deity, one who was both mighty and nurturing," Wright continued.

"Many English translations prefer to translate 'Asherah' as 'Sacred Tree,'" Wright said. "This seems to be in part driven by a modern desire, clearly inspired by the Biblical narratives, to hide Asherah behind a veil once again."

"Mentions of the goddess Asherah in the Hebrew Bible (Old Testament) are rare and have been heavily edited by the ancient authors who gathered the texts together," Aaron Brody, director of the Bade Museum and an associate professor of Bible and archaeology at the Pacific School of Religion, said.

Asherah as a tree symbol was even said to have been "chopped down and burned outside the Temple in acts of certain rulers who were trying to 'purify' the cult, and focus on the worship of a single male god, Yahweh," he added.

SLIDE SHOW: Sacred Techs: Religion and Spirituality 2.0

The ancient Israelites were polytheists, Brody told Discovery News, "with only a small minority worshiping Yahweh alone before the historic events of 586 B.C." In that year, an elite community within Judea was exiled to Babylon and the Temple in Jerusalem was destroyed. This, Brody said, led to "a more universal vision of strict monotheism: one god not only for Judah, but for all of the nations."

source news discovery

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

An Angel Arrives



Share/Bookmark

Wednesday, November 16, 2011

MIDNIGHT PORN-Akasha and Lestat--"Away From Me"--Puddle of Mudd



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

GOOGLE ME

FUN DOCUMENTARY about how google changed our lives...for good


“Totul a început când mi-am căutat numele pe Google”, spune regizorul Jim Killeen despre acest film documentar. Și cine, în zilele noastre, nu s-a implicat într-o asemenea activitate, în momentele de pauză pe net?

Diferența e că acest film documentar a mers pe urmele rezultatelor Google, contactând “coincidențele” de nume și călătorind în orice loc îndepărtat în care persoanele au fost de acord să fie intervievate. Surpriză! Regizorul și-a descoperit astfel un văr despre care nu știa că există.

Regizorul Jim Killeen din Los Angeles i-a găsit, printre alții, pe preotul Jim Killeen din Cobh, Irlanda, pe Jim Killeen-polițistul pensionat din New York, pe Jim Killeen-directorul unei companii din Melbourne, Australia și pe Jim Killeen-swinger-ul din Denver.

Caută-mă pe Google nu doar că a primit binecuvântarea motorului de căutare, dar beneficiază chiar de un interviu cu Douglas Merrill, inginer la Google, care își spune părerea despre subiectul documentarului.

Indiferent că este un efort de a depăși nenumăratele bariere sociale auto-impuse în era internetului sau o curiozitate dusă până la capăt, rezultatul acestui film documentar este extrem de interesant și distractiv, și un comentariu tulburător despre societatea de astăzi și modul în care tehnologia ne-a transformat viețile.

Vizionare online Google Me


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Nils Frahm - Tristana (Wintermusik)



TY FLIPI!!

Supa cu castane

Jurnal de gradina: Supa cu castane: Asa-i, ca nu se asociaza supa si castanele ? Si totusi ! Zilele trecute citeam o carte cu retete din farmacia verde si am dat peste...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Folk magic in Bosnia


In the past in Bosnia and Herzegovina during the 19th and half of the 20th century among the Bosnians numerous strange cases of mysterious births were mentioned where pregnant women would give birth to strange creatures called by the people "Snijet" (Mola hydalidora).

In the medical terminology we are talking about an abnormal product of conception in which the offspring doesn't develop, instead it only proliferates the placenta's embryonic tissue into a timorous formation which is called Mole by the medical profession. The belly of the pregnant woman would grow, imitating a normal pregnancy.

Because the Mole is today regarded as a tumor it is natural that such a state is considered life threatening for the pregnant woman. Probably because of this most of Snijet were born during the first three months of the pregnancy.

Most ethological documents agree that the Snijet would leave the pregnant woman during the first three to four months of pregnancy, although some documents that are found in the National Museum of Bosnia and Herzegovina claim that the Snijet could be born after nine months of pregnancy.

As soon as the pregnancy would prolong itself or get complicated in any way, the midwife would suspect a Snijet, because in such situations the woman would bleed much more than usual and it would take longer for her to recuperate. Even though it was considered a good deed to give birth to Snijet, it was usually killed with a broom and buried where horse manure was stored.

According to the beliefs, a woman who would give birth to three Snijet's would immediately, after her death, go into heaven.

Midwife's described the Snijet as a living being that needed to be killed as soon as possible. It had red hue and it was horrible. In the past, under the guise of Snijet a lot of criminal activities (infanticide) were committed, when a woman would want to get rid of her child that she got out of wed lock.

In certain ethnological documents Snijet was often connected to dragons. Namely, in Bosnia and Herzegovina it was believed that dragons could make love to a woman that was sleeping and as a result of that children that were born had dragon origins. Besides women, the dragons impregnated cows.

In both cases the dragon child would fly off as soon as it was born in fear of human retribution. However, it would return every night while the woman was sleeping, to feed itself with the milk of its mother. Such women would claim that their breasts were empty in the morning which further sparked the belief that there was a mysterious birth.

According to written testimony of such women, they claim that their pregnancy was normal and had all the accompanying symbols of a pregnancy, until after nine months the woman would wake up one morning with an empty belly and her child missing.

Such a case would automatically be considered a Snijet or worse a dragon birth and such a case would immediately become a taboo and people avoided talking about it. People thought this appropriate because they didn't want to incur the wrath of the dragons by talking about that event.

Bosnian people describe dragons as winged snakes that fly in the sky usually on days when rain fell during a sunny day. Among the Bosnian people the memory of dragons was relieved through one of its fiercest combatants for freedom and independence of Bosnia and Herzegovina, captain Husein Gradaščević called Bosnian Dragon.

Evidence that such beliefs are not only connected to the glorious past is the National soccer team which is nicknamed Dragons, because the dragon is a symbol of power, strength and freedom.


The word bajanje (incantation) comes from a verb in the Bosnian language and it means speak or relate. The term has its origin in the Azerbaijan language where it represents folk poetry bayati which is in fact incantation- a type of magical poetry intended for sickness, happiness, love, fertility, keeping evil at bay.

The skill of incantation or magical formulas is known from the pagan times when it was used as a replacement for today's prayers. In both instances the magical-religious speech that was expressed poetically was meant to serve as a contact between humans and the supernatural in order to procure a benefit. In the Old Testament it is written:

"In the beginning, the Word existed. The Word was with God, and the Word was God." The same principle is found in the Qur'an where it says that the whole universe was created out of two letters "Qaf" and "Nun" which create the word "Kun" when combined, which means "Be!"


In Bosnia and Herzegovina there are two forms of magical poetry; the shorter form called basma and the longer one called bajalica (magical whisper). Folklore claims that the whole world (Earth) is placed upon a basma and if one knew the content of that magical poem, one would then rule the whole world.

It is believed that a basma is powerful as long as a small number of people know its content (up to three) and as soon as a fourth person finds out its content, it loses its power.

The structure of the basma has a so called triad- repeating the basma three or even nine times which can be justified as three times three. It is always whispered during a particular time of the day or night, on the moon light or next to water or fire.

Some Bosnian witches believe that the world stands on a basma and the black earth on a prayer Ikhlas and that's why these two elements are inseparable during the practice of curing or making spells.

Before the witch utters a basma, she repeats the prayer Ihlas three or five times, because the 112. chapter in the Qur'an gives strength for uplifting the basma to a certain spiritual level.

Love basma are especially popular, and some girls still use them in Bosnia. It is believed that every basma works in the course of 7-40 days. When a woman wants to awaken love for her in a certain male, she needs to pee on nine white beans and she needs to throw them into the fire. As soon as the beans start crackling in the fire she utters the love basma.

After she utters it three times she needs to take an axe and hit the threshold of the entrance door. It is believed that the male, on whom the spell is cast, must fall in love with the girl, or otherwise his body will be covered with itching and rashes. Besides that the male will suffer from high fever and a desire to see the woman that threw the spell.

Other basma that are popular are those against spell bound eyes, which are based on a ritual of extinguishing coal fire. The idea behind this ritual is that by extinguishing the fire one is symbolically extinguishing the negative effect of the spell bound eyes.

source falanje

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Gurdjieff Sacred Dance - Four Prophets



Share/Bookmark

Români, treziti-va! Intr-o lume bezmetică, aurul este valoarea suprema! Jos labele de pe aurul României!


Romania megalitica: Români, treziti-va! Intr-o lume bezmetică, aurul este valoarea suprema! Jos labele de pe aurul României!

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

MIERCUREA FARA CUVINTE-ERIAL ALI












ERIAL ALI este un artist uluitor, care reuseste sa transpuna in imagini frumusetea lumilor spirituale..va las cu opera lui.
MFC este o initiativa a lui CARMEN si ii multumim!

cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites