CURRENT MOON

Saturday, October 1, 2011

CEAHLAUL-KOGAIONONUL DIN MOLDOVA

by Mădălina Möwis


Data de 6 august este consemnată în calendarul cre(ş)tin – ortodox ca Schimbarea la faţă, denumirea ei din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini.

Şi în acest caz o sărbătoare iudeo-creştină, total străină, a fost plasată în mod intenţionat peste o tradiţie autentică locală, veche din moşi-strămoşi, pentru a-i altera sensurile.

Este cu atât mai grav cu cât este vorba chiar de hierofania muntelui sacru al dacilor, Ceahlăul, Kogaionon-ul din Moldova!

În prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, se produce un fenomen optic nu doar unic ci şi spectaculos: sub lumina răsăritului, umbrele vârfurilor Toaca şi Piatra Ciobanului formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală imensă, sub forma unei piramide perfecte.

Este vorba de ceea ce se cunoaşte sub numele de Umbra Piramidei.

Dar nu numai atât: aceasta debutează cu apariţia spre vest, timp de câteva minute, a Căii Cerului, având aspectul unui nesfârşit drum întunecat, mărginit în stânga de un parapet luminos, ce leagă Pământul de Cer.

Ne putem cel puţin imagina cât de importantă este şi a fost încă din vremuri imemoriale sacralitatea acestui fenomen, dovadă vie fiind păstrarea în tradiţia muntelui Ceahlău a sărbătorii anuale a urcatului pe munte.

Umbra Piramidei

Umbra Piramidei

Interesant este şi faptul că spre est de Ceahlău pornea aşa-numita Cale Sacră, ce ajungea la Cheile Bicului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi amintită şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat de Herodot.

Acelaşi autor afirmă că „cel mai înalt multe al Moldovei este Ceahlăul şi dacă acest munte ar fi fost cunoscut poeţilor vechi, el ar fi fost tot atât de celebru ca şi Olimpul, Pindul sau Pelia.”

Nu numai el, ci şi Gheorghe Asachi, consemnează faptul că acest munte sacru este vizibil de la foarte mare depărtare:

Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte de la Capul Mangaliei şi până la Cetatea Albă.

Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede Soarele apunând după masa acestui munte, iar păstorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpii Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului, întocmai precum o corabie se orientează după lumina farului ca să intre în port.

Mai mult decât atât, chiar în anul 1988 a fost lansată ipoteza existenţei unei piramide construite sau cioplite în vârful Toaca, ipoteză susţinută de numeroase dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.m.d.

Pornind de la harta topografică a muntelui Ceahlău, este recunoscută baza piramidei – un pătrat cu latura de 290 de metri – precum şi direcţiile diagonalelor şi axelor principale, după cum se observă în figură.

În urma cercetărilor se relevă faptul că axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,5 grade, direcţie ce nu corespunde totuşi cu răsăritul de Soare din data de 6 august, dar corespunde perfect celui din 23 august 2000 î.e.n. (faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din aceeaşi dată).

Diferenţa de 17 zile dintre cele două date calendaristice se explică foarte simplu prin mişcarea de precesie a Pământului, reflectată în schimbările calendaristice ce au avut loc în e.n.

Ziua sfântă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sfântul Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul Soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sfântul Gheorghe, despre care am vorbit într-un articol precedent).

Dovezi în plus pentru alinierea solară a piramidei ce formează vârful Toaca sunt cele trei piramide din piatră, înalte de 40 de metri, decopertate în vara anului 2003 în comuna Heleşteni – Movileni, judeţul Iaşi, a căror aşezare geografică este similară aceleiaşi direcţii solare R2, cu o abatere de 0,5 grade faţă de azimutul de 73,5 grade.

Iată şi o legendă care păstrează foarte multe informaţii relevante cu privire la sărbătoarea străveche a Probejeniei:

Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul.

Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.

Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui.

Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei.

Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe.

Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui.

Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, c-un stânjen se săltase Ceahlăul…

După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii.

Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt.

Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.

Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor…

Vârful Toaca văzut dinspre Jgheabul cu Hotaru

Vârful Toaca văzut dinspre Jgheabul cu Hotaru

Un alt aspect demn de notat este semnificaţia oronimului Pion, numele vechi al Ceahlăului, pronunţat de locuitorii de la poalele muntelui ca Pion sau Peon, ceea ce subliniază conservarea numelui datorită unei interdicţii religioase, atâta timp cât pronunţia respectivă este cu totul singulară într-o arie în care toate cuvintele începute cu „pi” se pronunţă „chi”.

Conform utilizării limbii egiptene vechi, cuvintele pi şi on se traduc prin casă, respectiv coloană.

Pion înseamnă astfel Casa Coloanei, adică exact ceea ce pare să reprezinte complexul Toaca (casa) – Panaghia (coloana). În plus, cuvântul panaghia are în limba greacă semnificaţia de sfântă.

În sprijinul legendei mai sus amintite stau şi unele dovezi etnografice. Balada Mioriţa a fost culeasă de Vasile Alecsandri din gura unui baci Udrea de la o stână de pe muntele Ceahlău, aceasta fiind prezentă în peste 1000 de variante nedescifrate încă istoric.

După Al. Odobescu are „tonalităţi de bocet”, după C. Brăiloiu, „afinităţi cu cântecul de înhumare”, iar după Ovidiu Bîrlea „este o colindă de doliu”. Mirificul Kogaion din Ceahlău poate fi locul sau altarul de adunare religioasă desemnat de versurile „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai”.

În balada populară, document filosofic ancestral, se îmbină cultul morţii şi-al nemuririi, specific geto-dacilor, cu elemente de arheo-astronomie precum în „Soarele şi luna,/ Mi-au ţinut cununa…/ Păsărele mii/ Şi stele făclii!”.

Ca baladă funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2), „Pe l-apus de soare”, care reprezintă în acelaşi timp şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.

Panaghia

Panaghia

În calendarul popular, data de 6 august delimitează hotarul dintre vară şi toamnă, începând ca din această dată frunza codrului să pălească, să-şi schimbe culoarea, iarba să nu mai crească, iar apele să se răcească, de unde şi interdicţia rituală impusă omului de a nu se mai scălda în apa râului.

La fel şi omul se schimbă la faţă, nu mai este înnegrit de arşiţa verii, chipul lui începe să se albească. Astfel natura, omul, cosmosul, toate îşi schimbă înfăţişarea, mersul, mişcarea pregătindu-se pentru trecerea la marele anotimp al iernii.

În acest context de încetinire a ritmului naturii şi al vieţii, „Schimbarea la faţă a Mântuitorului” nu este decât o falsă tradiţie, creştină de altfel, care nu are nimic de a face cu tradiţiile autentice indo-europene, care îşi păstrează profundele semnificaţii în legende şi balade populare, precum cele amintite mai devreme.

Acolo stă ascunsă adevărata spiritualitate şi nu în legendele „sfintei” scripturi iudeo-creştine!

Faptul că tradiţiile autentice au convieţuit fragmentar cu cele false nu reprezintă absolut nici o scuză pentru cele false, care trebuiesc descoperite şi îndepărtate, până vom ajunge la semnificaţia originară a sărbătorilor din folclorul local.

Probejenia reprezintă de fapt o mare schimbare sau trecere în altă condiţie, ce are repercusiuni asupra tuturor, inclusiv asupra sufletului omenesc.

Conform tradiţiei actuale, omului i se impune lepădarea de „greşelile” trecute, drept pentru care există obiceiul ca în această zi sfântă oamenii certaţi în cursul anului să se împace.

De asemenea, purificarea presupune restabilirea echilibrului între cele două lumi, cea de aici şi cea de dincolo, o invocare şi pomenire a sufletelor celor morţi prin străvechiul obicei al Moşilor (reflectat şi în legenda de mai sus).

Acum sunt pomeniţi Moşii Schimbării la faţă, la care „coliva din struguri” era ofranda sacră simbolică din aceste poame ale verii, care începeau să se coacă.

Prima boabă nouă de strugure luată în gură („boabă nouă în gură veche”) era ca o împărtăşanie ce înlesnea comunicarea cu morţii neamului şi dădea speranţa vieţuirii pentru cei rămaşi în „lumea albă”.

Atât strugurele cât şi peştele care se mănâncă în această zi sunt simboluri ale reînvierii, schimbării, prefacerii şi continuităţii.De pomană se mai dădeau şi miere de albine (aliment ritual) şi primul must.

În zonele preponderent viticole are loc ritualul sfinţirii şi binecuvântării strugurilor, după care ofranda sacră este sfinţită (în biserică, în cazul creştinilor, oamenii luând apoi câte un bob ca „anafură”).

În zonele nordice, în care strugurii sunt mai rari, se face „coliva de faguri de miere” şi se bea ţuică cu miere (sau hidromel).

Plantele de leac culese în această zi (avrămeasa, împărăteasa, leuşteanul, usturoiul), precum şi crenguţele cu fructe (alune, prune), sunt socotite a avea mare putere de vindecare pentru unele boli ale verii.

Piatra Ciobanului, Vârful Toaca şi o parte din schitul intrus

Piatra Ciobanului, Vârful Toaca şi o parte din schitul intrus

În condiţiile în care avem la îndemână documente din folclor, cât şi fenomene cosmice vizibile cu ochiul liber, care atestă tradiţia străveche, precreştină, a sărbătorii Schimbării la faţă, de fapt a Urcatului pe munte, chiar este o absurditate să ne fofilăm în tradiţia falsă impusă de creştinism şi să evităm să vedem spiritualitatea sa autentică.

Faptul că în prezent muntele Ceahlău, străvechi centru religios, suferă de pe urma îmbinării elementelor creştine cu cele precreştine (fapt ce se observă în mod clar în toponime, asta ca să nu mai vorbim de schitul „răsărit” în mod subit chiar la limita Rezervaţiei Ştiinţifice Ocolaşul Mare, zonă strict protejată) nu este o scuză pentru tolerarea elementelor creştine.

Ceahlăul este şi va rămâne un munte sacru al dacilor (şi al indo-europenilor), care nu au fost niciodată iudeo-creştini!

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

UNGRIP (From the creators of Esoteric Agenda and KYMATICA)



At a major juncture in his life, rob in the pagé family began down a road less traveled to free himself from fear, government control, and reliance on public energy and food supply, and shares his journey that led him "off the grid".

Ben: Stewart and Dan Stewart, creators of Esoteric Agenda and KYMATICA, focus the essence of this film around the journey through transitional and groundbreaking moments in a human's life.

The purpose of this film is not to provide legal advice, nor is it to simply educate, but rather as inspirational fuel. To become more of what we already are.

FUCKING HILARIOUS-SA MAI SI RIDEM



Share/Bookmark

POEZII INITIATICE




Strigoii



Mihail Eminescu

Sub bolta cea inalta a unei vechi biserici,
Intre faclii de ceara, arzand in sfesnici mari,
E-ntinsa-n haine albe, cu fata spre altar,
Logodnica lui Arald, stapan peste avari;
Incet, adanc rasuna cantarile de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salba
Si paru-i de-aur curge din racla la pamant,
Cazuti in cap sunt ochii. C-un zambet trist si sfant
Pe buzele-i lipite, ce vinete ii sunt,
Iar fata ei frumoasa ca varul este alba.
Si langa ea-n genunche e Arald, mandrul rege,
Scanteie desperarea in ochii-i crunti de sange,
Si incalcit e parul lui negru... gura-si strange;
El ar racni ca leii, dar vai! nu poate plange.
De zile trei isi spune povestea vietii-ntrege:
“Eram un copilandru. Din codri vechi de brad
Flamanzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pamantul,
Eu razvrateam imperii, popoarele cu gandul...
Visand ca toata lumea imi asculta cuvantul,
In valurile Volgai cercam cu spada vad.

Domnind semet si tanar pe roinicele stoluri,
Caror a mea fiinta un semizeu parea,
Simteam ca universul la pasu-mi tresarea,
Si natii calatoare, impinse de a mea,
Umplut-au sperioase pustiul pan’ la poluri.
Caci Odin parasise de gheata nalta-i doma,
Pe zodii sangeroase porneau a lui popoara;
Cu crestetele albe, preoti cu pleata rara
Trezeau din codrii vecinici, din pace seculara
Mii roiuri vorbitoare, curgand spre vechea Roma.
Pe Nistru tabarasem poporul tau sa-mpil;
Cu sfetnici vechi de zile ma-ntampinasi in cale,
Ca marmura de alba cu par de aur moale;
In jos plecat-am ochii-naintea fetei tale,
Statand un indaratnic — un sfiicios copil.
La blanda ta mustrare simt glasul cum imi seaca...
Eu caut a raspunde, nu stiu ce sa raspund;
Mi-ar fi parut mai bine-n pamant sa ma cufund,
Cu mainile-amandoua eu fata imi ascund
Si-ntaia data-n viata un plans amar ma-neaca.
Zambira intre dansii batranii tai prieteni
Si singuri ne lasara... Te-ntreb intr-un tarziu,
Uitandu-ma la tine, privind fara sa stiu:
«La ce-ai venit, regina, aicea in pustiu?
Ce cauti la barbarul sub stresina-i de cetini?»

Cu glasul plin de lacrimi, de-nduiosare cald,
Privindu-ma cu ochii, in care-aveai un cer,
Mi-ai zis: «Astept din parte-ti, o, rege cavaler,
Ca-mi vei da prins pe-acela ce umilit ti-l cer...
Eu vreau sa-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald».
Si intorcandu-mi fata, eu spada ti-am intins.
Pe plaiuri dunarene poporu-si opri mersul,
Arald, copilul rege, uitat-a Universul,
Urechea-i fu menita ca sa-ti asculte viersul,
De-atunci, invingatoareo, iubit-ai pe invins.
De-atunci, fecioara blonda ca spicul cel de grau,
Veneai la mine noaptea ca nimeni sa te vada
Si-nlantuindu-mi gatul cu brate de zapada,
Imi intindeai o gura deschisa pentru sfada:
«Eu vin la tine, rege, sa cer pe-Arald al meu».
De-ai fi cerut pamantul cu Roma lui antica,
Coroanele ce regii pe frunte le aseaza
Si stelele ce vecinic pe ceruri colindeaza,
Cu toate la picioare-ti eu le puneam in vaza,
Dar nu-l mai vrei pe Arald, caci nu mai vrei nimica.
Ah! unde-i vremea ceea cand eu cercam un vad
Sa ies la lumea larga... si fost-ar fi mai bine
Ca niciodata-n viata sa nu te vad pe tine —
Sa fumege nainte-mi orasele-n ruine,
Sa se-mplineasca visu-mi din codrii cei de brad!”

Facliile ridica, se misc-in line pasuri,
Ducand la groapa trupul reginei dunarene,
Monahi, cunoscatorii vietii pamantene,
Cu barbele lor albe, cu ochii stinsi sub gene,
Preoti batrani ca iarna, cu gangavele glasuri.
O duc cantand prin tainiti si pe sub negre bolti,
A misticei religii intunecoase cete,
Pe funii lungi coboara sicriul sub perete,
Pe piatra pravalita pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde in umbra unui colt.

II
In numele sfantului
Taci, s-auzi cum latra
Catelul pamantului
Sub crucea de piatra.

Arald pe un cal negru zbura, si dealuri, vale
In juru-i fug ca visuri — prin nouri joaca luna —
La pieptu-i manta neagra in falduri si-o aduna,
Movili de frunze-n drumu-i le spulbera de suna,
Iar steaua cea polara i-arata a lui cale.
Ajuns-a el la poala de codru-n muntii vechi,
Izvoare vii murmura si salta de sub piatra,
Colo cenusa sura in parasita vatra,
In codri-adanci catelul pamantului tot latra,
Latrat cu glas de zimbru rasuna in urechi.

Pe-un jilt taiat in stanca sta tapan, palid, drept,
Cu carja lui in mana, preotul cel pagan;
De-un veac el sede astfel — de moarte-uitat, batran,
In plete-i creste muschiul si muschi pe al lui san,
Barba-n pamant i-ajunge si genele la piept...
Asa fel zi si noapte de veacuri el sta orb,
Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate,
El numara in gandu-i zile nenumarate,
Si falfaie deasupra-i, gonindu-se in roate,
Cu-aripile-ostenite, un alb s-un negru corb.
Arald atunci coboara de pe-al lui cal. C-o mana
El scutura din visu-i mosneagu-ncremenit:

— O, mag, de zile vecinic, la tine am venit,
Da-mi inapoi pe-aceea ce moartea mi-a rapit,
Si de-astazi a mea viata la zeii tai se-nchina.
Batranul cu-a lui carja sus genele-si ridica,
Se uita lung la dansul, dar gura-nchisa-i tace;
Cu greu a lui picioare din piatra le desface,
Din tronu-i se coboara, cu mana semn ii face
Ca-n sus sa il urmeze pe-a codrilor potica.
In poarta prabusita ce duce-n fund de munte,
Cu carja lui cea vechie el bate de trei ori,
Cu zgomot sare poarta din vechii ei usori,
Batranul se inchina... pe rege-l prind fiori,
Un stol de ganduri aspre trecu peste-a lui frunte.

In dom de marmur negru ei intra linistiti
Si portile in urma in vechi tatani s-arunca.
O candela batranul aprinde — para lunga
Se nalta-n sus albastra, de flacare o dunga,
Lucesc in juru-i ziduri ca tuciul lustruiti.
Si in tacere cruda ei nu stiu ce astept...
Cu mana-ntinsa magul ii face semn sa sada,
Arald cu moartea-n suflet, a gandurilor prada,
Pe jet tacut se lasa, cu dreapta pe-a lui spada,
In zid de marmur negru se uita crunt si drept.
Fantastic pare-a creste batranul alb si bland;
In aer isi ridica a farmecelor varga
Si o suflare rece prin dom atunci alearga
Si mii de glasuri slabe incep sub bolta larga
Un cant frumos si dulce — adormitor sunand.
Din ce in ce cantarea in valuri ea tot creste,
Se pare ca furtuna ridica al ei glas,
Ca vantul trece-n spaima pe-al marilor talaz,
Ca-n sufletu-i pamantul se zbate cu necaz —
Ca orice-i viu in lume acum incremeneste.
Se zguduie tot domul, de pare-a fi de scanduri,
Si stanci in temelie clatindu-se vedem,
Plansori sfasietoare impinse de blestem
Se urmaresc prin bolte, se cheama, fulger’, gem
Si cresc tumultuoase in valuri, randuri, randuri...

— Din inima-i pamantul la morti sa deie viata,
In ochii-i sa se scurga scantei din steaua lina,
A parului lucire s-o deie luna plina,
Iar duh da-i tu, Zamolxe, samanta de lumina,
Din duhul gurii tale ce arde si ingheata.
Stihii a lumei patru, supuse lui Arald,
Strabateti voi pamantul si a lui maruntaie,
Faceti din piatra aur si din inghet vapaie,
Sa-nchege apa-n sange, din pietre foc sa saie,
Dar inima-i fecioara hraniti cu sange cald.
Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere;
El vede toata firea amestecat-afara —
Ninsoare, fulger, gheata, vant arzator de vara —
Departe vede-orasul pe sub un arc de para,
Si lumea nebunise gemand din rasputere;
Biserica crestina, a ei catapeteasma
De-un fulger drept in doua e rupta si tresare;
Din tainita mormantul atuncea ii apare,
Si piatra de pe groapa crapand in doua sare;
Incet plutind se-nalta mireasa-i, o fantasma...
O dulce intrupare de-omat. Pe pieptu-i salba
De pietre scumpe... parul i-ajunge la calcaie,
Ochii cazuti in capu-i si buze viorie;
Cu mainile-i de ceara ea tampla si-o mangaie —
Dar fata ei frumoasa ca varul este alba.

Prin vant, prin neguri vine — si nourii s-astern,
Fug fulgerele-n laturi, lasand-o ca sa treaca,
Si luna innegreste si ceru-ncet se pleaca
Si apele cu spaima fug in pamant si seaca —
Parea ca-n somn un inger ar trece prin infern.
Privelistea se stinge. In negrul zid s-arata,
Venind ca-n somn lunatec, in pasuri line, ea;
Arald nebun se uita — cu ochii o-nghitea,
Puternicele brate spre dansa intindea
Si-n nesimtire cade pe-a jiltului sau spata.
Isi simte gatu-atuncea cuprins de brate reci,
Pe pieptul gol el simte un lung sarut de gheata,
Parea un junghi ca-i curma suflare si viata...
Din ce in ce mai vie o simte-n a lui brate
Si stie ca de-acuma a lui ramane-n veci.
Si sufletul ei dulce din ce in ce-i mai cald...
Pe ea o tine-acuma, ce fu a mortii prada?
Ea-nlantuieste gatu-i cu brate de zapada,
Intinde a ei gura, deschisa pentru sfada:
— Rege,-a venit Maria si-ti cere pe Arald!
— Arald, nu vrei tu fruntea pe sanul meu s-o culci?
Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumosi ochi ai!
Las’ sa-ti inlantui gatul cu parul meu balai,
Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai,
Las’ sa ma uit in ochii-ti ucizator de dulci.

Si blande, triste glasuri din vuiet se desfac,
Acusa la ureche-i un cantec vechi strabate,
Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,
Acus o armonie de-amor si voluptate
Ca molcoma cadenta a undelor pe lac.

III
“...cum de multe ori cand mor oamenii,
multi deintr-acei morti zic se scoala de
se fac strigoi...”

Indereptarea legii,
In salele pustie lumine rosi de tortii
Ranesc intunecimea ca pete de jeratic;
Arald se primbla singur, razand, vorbind salbatic
Arald, tanarul rege, e-un rege singuratic —
Palatu-i parc-asteapta in veci sa-i vie mortii.
Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez,
A faclelor lucire razbind prin panza fina
Rasfrang o dureroasa lumina din lumina;
Zidirea cea pustie de jale pare plina
Si chipul mortii pare ca-n orice colt il vezi.
De cand cazu un trasnet in dom... de-atunci in somn
Ca plumbul surd si rece el doarme ziua toata,
Pe inima-i de-atuncea s-a pus o neagra pata —
Dar noaptea se trezeste si tine judecata
Si-n negru-mbraca toate al noptii palid domn.

Un obrazar de ceara parea ca poarta el,
Atat de alba fata-i s-atat de nemiscata,
Dar ochii-i ard in friguri si buza-i sangerata,
Pe inima sa poarta de-atunci o neagra pata,
Iara pe frunte poarta coroana de otel.
De-atunci in haina mortii el si-a-mbracat viata,
Ii plac adance canturi, ca glasuri de furtuna;
Ades calare pleaca in mandre nopti cu luna,
Si cand se-ntoarce, ochii lucesc de voie buna,
Pan’ ce-un fior de moarte il prinde dimineata.
Arald, ce insemneaza pe tine negrul port
Si fata ta cea alba ca ceara, neschimbata?
Ce ai, de cand pe sanu-ti tu porti o neagra pata.
De-ti plac faclii de moarte, cantare-ntunecata?
Arald! de nu ma-nsala privirea, tu esti mort!
Si azi el se avanta pe calul sau arab,
Si drumul, ca sagetii, ii da peste pustie,
Care sub luna plina luceste argintie —
El vede de departe pe mandra lui Marie,
Si vantu-n codri suna cu glas duios si slab.
In parul ei de aur, rubine-nflacarate,
Si-n ochii ei s-aduna lumina sfintei mari —
S-ajung curand in cale, s-alatura calari,
Si unul inspre altul se pleaca-n desmierdari —
Dar buzele ei rosii pareau ca-s sangerate.

Ei trec ca vijelia cu aripi fara numar,
Caci caii lor alearga alaturea-nspumati,
Vorbind de-a lor iubire — iubire fara sat —
Ea se lasase dulce si greu pe al lui brat
Si-si razimase capul balai de al lui umar.
— Arald, nu vrei pe sanu-mi tu fruntea ta s-o culci?
Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumosi ochi ai...
Las’ sa-ti inlantui gatul cu parul meu balai...
Viata, tineretea mi-ai prefacut-o-n rai —
Las‘ sa ma uit in ochii-ti ucizatori de dulci!
Miroase-adormitoare vazduhul il ingrèun,
Caci vantul adunat-a de flori de tei troiene,
Si le asterne-n calea reginei dunarene.
Prin frunze aiureaza soptirile-i alene,
Cand gurile-nsetate in sarutari se-mprèun.
Cum ei mergand alaturi se cearta si se-ntreaba,
Nu vad in fundul noptii o umbra de roseata,
Dar simt ca-n al lor suflet trecu fior de gheata,
De-a mortii galbeneala pieriti ei sunt la fata...
Ei simt c-a lor vorbire-i mai slaba, tot mai slaba.
— Arald! striga craiasa — las’ fata sa-mi ascund,
N-auzi tu de departe cucosul ragusit?
O zare de lumina s-arata-n rasarit,
Viata trecatoare din pieptu-mi a ranit...
A zilei raze rosii in inima-mi patrund.

Arald incremenise pe calu-i — un stejar ,
Painjenit e ochiu-i de-al mortii glas etern,
Fug caii dusi de spaima si vantului s-astern,
Ca umbre stravezie iesite din infern
Ei zboara... Vantul geme prin codri cu amar.
Ei zboar-o vijelie, trec ape far’ de vad,
Naintea lor se nalta puternic vechii munti,
Ei trec in rapejune de rauri fara punti,
Coroanele in fuga le fulgera pe frunti,
Naintea lor se misca padurile de brad.
Din tronul lui de piatra batranul preot vede
Si-n vanturi el ridica adancul glas de-arama,
Pe soare sa-l opreasca el noaptea o recheama,
Furtunelor da zborul, pamantul de-l distrama...
Tarziu! caci faptul zilei in slava se repede!
Porneste vijelia adancu-i cant de jale,
Cand ei soseau alaturi pe cai incremeniti,
Cu genele lasate pe ochi painjeniti,
Frumosi erau si astfel de moarte logoditi —
Si-n doua laturi templul deschise-a lui portale.
Calari ei intra-nuntru si portile recad;
Pe veci pierira-n noaptea maretului mormant.
In sunete din urma patrunde-n fire cant,
Jelind-o pe craiasa cu chip frumos si sfant,
Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.

Batranu-si pleaca geana si iar ramane orb,
Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreuna.
El numara in gandu-i si anii ii aduna,
Ca o poveste-uitata Arald in minte-i suna,
Si peste capu-i zboara un alb s-un negru corb.
Pe jiltul lui de piatra intepeneste drept
Cu carja lui cea veche preotul cel pagan,
Si veacuri inainte el sede-uitat, batran,
In plete-i creste muschiul si muschi pe al lui san,
Barba-n pamant i-ajunge si genele in piept.


Autor: Mihai Eminescu

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

SUPRAVIETUIREA TRADITIILOR RELIGIOASE PRECRESTIN


de Mircea Eliade

Aşa cum am remarcat în mai multe rânduri, creştinarea popoarelor europene n-a reuşit să şteargă diversitatea tradiţiilor etnice. Convertirea la creştinism a dat loc la simbioze şi sincretisme religioase care, de multe ori, ilustrează cu strălucire creativitatea specifică culturilor “populare” agrare sau pastorale.

Am amintit deja câteva exemple de “creştinism cosmic” (cf. § 237). Altundeva[1], am arătat continuitatea – din neolitic până în secolul al XIX-lea – a anumitor culte, mituri şi simboluri în legătură cu pietrele, apele şi vegetaţia.

Să adăugăm că după convertirea lor, chiar superficială, numeroasele tradiţii etnice, precum şi mitologiile locale, au fost omologate, adică integrate, în aceeaşi “istorie sfântă” şi exprimate în acelaşi limbaj, acela al credinţei şi al mitologiei creştine.

Aşa, de pildă, amintirea zeilor furtunii a supravieţuit în legendele despre sfântul Ilie; un mare număr de eroi învingători de balauri au fost asimilaţi cu sfântul Gheorghe; anumite mituri şi cultele diverselor zeiţe au fost integrate în folclorul religios al sfintei Maria.

În sfârşit, nenumăratele forme şi variante ale moştenirii păgâne au fost articulate într-un acelaşi corpus mitico-ritual superficial creştinat.
Ar fi zadarnic să menţionăm toate categoriile de “supravieţuiri păgâne”.

E de ajuns să cităm câteva cazuri deosebit de sugestive: de pildă, kallikanţarii, monştri ce bântuie satele greceşti în timpul celor Douăsprezece Zile (între Crăciun şi Bobotează) şi care prelungesc scenariul mitico-ritual al Centaurilor antichităţii clasice[2].

De asemenea ritualul arhaic al mersului pe cărbuni încinşi integrat în sărbătoarea anastenaria din Tracia[3]; sau, în sfârşit, tot în Tracia, sărbătorile Carnavalului, a căror structură aminteşte pe aceea a “Dionysiilor câmpeneşti” şi Anthesteriilor, celebrate la Atena în mileniul I dinaintea erei noastre (cf. § 123)[4].

Să remarcăm, pe de altă parte, că un anumit număr de teme şi de motive narative atestate în poemele homerice sunt actuale şi astăzi în folclorul balcanic şi românesc[5]. În plus, analizând ceremoniile agrare din Europa Centrală şi de Răsărit, Leopold Schmidt a putut arăta că ele sunt solidare cu un scenariu mitico-ritual dispărut în Grecia încă înainte de Homer[6].

Pentru subiectul nostru e important să prezentăm câteva exemple de sincretism păgâno-creştin, ilustrând deopotrivă atât rezistenţa moştenirii tradiţionale, cât şi procesul de creştinare. Am ales, pentru început, complicatul ritual al celor Douăsprezece Zile, căci el are rădăcini în preistorie.

Deoarece nu îl putem prezenta în întregul său (ceremonii, jocuri, cântece, dansuri, cortegii de măşti animaliere), vom insista asupra cântecelor rituale de Crăciun.

Ele sunt atestate în toată Europa Orientală, până în Polonia. Numele românesc şi slav, colinde, derivă de la calendae Januarii. Timp de secole, autorităţile eclesiastice au încercat să le extirpe, dar fără succes. (În 692, Sinodul din Constantinopol reitera interdicţia în termeni foarte aspri.)

În sfârşit, un anumit număr de colinde au fost “creştinate”, în sensul că au împrumutat personaje şi teme mitologice din creştinismul popular[7].
Ritualul se desfăşoară de obicei începând din ajunul Crăciunului (24 decembrie) până în dimineaţa zilei următoare.

Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaşte obiceiurile tradiţionale, şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară.

În seara de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete şi bat darabana pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari şi sosirea lor.

Ei cântă prima colindă la fereastră şi, după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale.

Colindătorii aduc sănătate şi bogaţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi cei tineri.

Ritualul colindelor este destul de bogat şi complex. Urările (oratio) şi ospăţul ceremonial constituie elementele cele mai arhaice: ele sunt solidare cu vechile festivităţi legate de Anul Nou[8].

Vătaful, urmat de alţi colindători, rosteşte alocuţiuni (urări) în care laudă nobleţea, dărnicia şi belşugul casei gospodarului. Câteodată, colindătorii înfăţişează un grup de sfinţi (sfântul Ion, sfântul Petru, sfântrul Gheorghe, sfântul Nicolae).

La bulgari, unele colinde au ca temă venirea lui Dumnezeu, însoţit de pruncul Iisus, sau de un grup de sfinţi. În România, colindătorii sunt “oaspeţi buni” trimişi de Dumnezeu ca să aducă noroc şi sănătate[9].

Într-o variantă ucraineană, Dumnezeu însuşi vine să-l trezească pe stăpânul casei şi să-i vestească sosirea colindătorilor. La românii din Transilvania, Dumnezeu coboară din cer pe o scară făcută din ceară, într-un minunat veşmânt împodobit cu stele şi pe care este zugrăvită, de asemenea, şi ceata de colindători[10].

Unele colinde reflectă “creştinismul cosmic”, specific popoarelor sud-est europene. Găsim aici referiri la Facerea Lumii, dar fără legătură cu tradiţia biblică.

Dumnezeu sau Iisus a făcut lumea în trei zile, dar văzând că Pământul era prea mare ca să poată acoperi Cerul, Iisus a aruncat trei inele care s-au făcut îngeri şi aceştia au făcut munţii[11]. Potrivit altor colinde, după ce a făcut Pământul, Dumnezeu a aşezat patru stâlpi de argint ca să-l sprijine[12].

Multe cântece îl reprezintă pe Dumnezeu ca pe un cioban cântând din fluier, cu o mare turmă de oi păstorită de sfântul Petru.

Dar cele mai numeroase şi mai arhaice colinde ne introduc într-un alt univers imaginar. Acţiunea are loc în largul lumii, între vârful cerului şi văile adânci, sau între munţi şi Marea Neagră. Departe, foarte departe, în mijlocul mării, se află un ostrov cu un copac uriaş, împrejurul căruia dansează un grup de tinere fete[13].

Eroii acestor colinde arhaice sunt înfăţişati la modul fabulos: sunt frumoşi şi de neînvins, au zugrăvite pe veşmintele lor soarele şi luna (asemenea lui Dumnezeu în colindele religioase creştine).

Un tânăr vânător înşeuează un cal şi călăreşte în înaltul cerului, până lângă soare. Stăpânul casei şi toţi ai lui sunt mitologizaţi, proiectaţi într-un peisaj paradisiac şi asemuiţi unor crai şi împăraţi. Eroii celor mai frumoase colinde sunt vânători şi păstori, şi acest fapt arată arhaismul colindelor.

La cererea împăratului, tânărul erou luptă cu un leu, îl îmblânzeşte şi îl pune în lanţuri. Cinzeci de călăreţi încearcă să treacă Marea (Neagră), dar unul singur izbuteşte să atingă ostrovul, unde se însoară cu cea mai frumoasă dintre fetele de aici.

Alţi eroi urmăresc fiare sălbatice năzdrăvane şi izbutesc să le învingă.
Scenariile multor colinde amintesc unele ritualuri iniţiatice. S-au putut recunoaşte şi rămăşiţe ale unor rituri de iniţiere a fetelor[14].

În colindele cântate de fete şi femei tinere, precum şi în alte producţii orale, se evocă peripeţiile unei fecioare rătăcite sau însingurate prin locuri pustii, suferinţele legate de metamorfoza ei sexuală şi pericolul unei morţi iminente.

Dar spre deosebire de iniţierile masculine, nici un ritual anume nu ni s-a păstrat. Probele iniţiatice feminine supravieţuiesc doar în universurile imaginare ale colindelor şi altor cântece ceremoniale. Totuşi, aceste producţii orale contribuie, indirect la cunoaşterea spiritualităţii feminine, arhaice.

Note:
[1]
Mai ales în Traite d’histoire des religions, cap. VI, VIII şi IX.
[2] Vezi J.-C. Lawson, Modern Greek Folklore and Ancient Greek Religion, pp. 190 – 225. Numele lor derivă de la Kentauroi, ibid., pp. 233 sq. Vezi şi G. Dumezil, Le probleme des Centaures, pp. 165 sq.
[3] Cf. C. A. Romaios, Cultes populaires de la Thrace, pp. 17 – 123.
[4] Ibid., pp. 125 – 200.
[5] Cf. C. Poghirc, "Homere et la ballade populaire roumaine"; M. Eliade, "History of Religions and Popular Cultures", p. 7.
[6] Vezi L. Schmidt, Gestaltheiligkeit im bauerlichen Arbeitsmythos.
[7] Folosim mai ales documente folclorice româneşti, dar, cu variante, acelaşi scenariu se regăseşte în toată Europa Orientală. Vezi M. Eliade, “History of Religions and Popular Cultures”, pp. 11 sq.
[8] Cf. Le mythe de l’eternel retour, pp. 67 sq.
[9] La ucrainieni ei se cheamă “micile slugi ale lui Dumnezeu”.
[10] Cf. Monica Brătulescu, Colinda românească, pp. 61 sq.
[11] Despre acest motiv folcloric, vezi M. Eliade, Le Zalmoxis a Gengis-Khan, pp. 89 sq. [ed. rom., pp. 96, N.T.]
[12] Al. Rosetti, Colindele religioase la români, pp. 68 sq.; Monica Brătulescu, op. cit., p. 48.
[13] În unele variante, Arborele Cosmic este aşezat în mijlocul mării, ori de cealaltă parte a ei.
[14] Adăugăm că, sub îndrumarea unei femei bătrâne, grupul ceremonial (ceata) de fete se întâlneşte periodic şi primeşte instrucţia tradiţională privind sexualitatea, căsătoria, riturile funerare, tainele ierbilor de leac etc.; Monica Brătulescu, “Ceata feminină”, p. 17.

Sursa: Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, vol. III, cap. XXXVIII

sursa imaginii aici
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Friday, September 30, 2011

Sucker Punch final lines - full


And finally, this question:
The mystery of whose story it will be...
...of who draws the curtain.
Who is it that chooses
our steps in the dance?
Who drives us mad...
...lashes us with whips...
...and crowns us with victory
when we survive the impossible?
Who is it...
...that does all these things?

Who honors those we love
with the very life we live?
Who sends monsters to kill us...
...and at the same time
sings that we'll never die?
Who teaches us what's real
and how to laugh at lies?
Who decides why we live and
what we'll die to defend?
Who chains us?
And who holds the key
that can set us free?
It's you.
You have all the weapons you need.
Now fight.
Share/Bookmark

A NEW CULT MOVIE IS BORN-BUNRAKU


Pina acum la filmul anului am pus cu litere mari SUCKERPUNCH. Acum i se adauga glorios BUNRAKU.

Until now, I considered the movie of the year being SUCKERPUNCH. Now I can add the wonderful BUNRAKU.

Daca SP este un film despre modificarea realitatii prin visat, BRK este un film despre stalking. Ambele arte vrajitoresti cultivate prin disciplina, cele doua filme merg mina in mina si se completeaza.

If SP is a movie about the changing of realities through dreaming, BRK is a movie about stalking. Both sorceric arts cultivated through discipline, go hand in hand and complete themselves, the same as the movies.

Bunraku este o forma de teatru traditional japonez, in care papusi mari de lemn sint manipulate de maestrii papusari, jucind intr-o poveste narata de un povestitor ce se afla in spatele scenei. Muzica tradiitonala de shamisen si uneori taiko o acompaniaza.


Bunraku (文楽?), also known as Ningyō jōruri (人形浄瑠璃), is a form of traditional Japanese puppet theater, founded in Osaka in 1684 A traditional Japanese puppet theater featuring large puppets operated by onstage puppeteers with a narrative recited from offstage. The puppets have heads, hands, and feet of wood attached to a bodiless cloth costume

Inspirata de benzile animate ale lui Boaz Davidson, povestea imbina stilurile intilnite in dramele japoneze si artele martiale clasice japoneze cu arta satirica din KUNGFU HUSTLE, animatia computerizata ce sugereaza o realitate dubla din 300, stilul pinup si fantastic din SUCKERPUNCH cu forme usor edulcorate de visual kei--'Crima psihedelica violenta a socului vizual'

Inspired by the animated stories of Boaz Davidson, the story combines the old style of japanese dramas with traditional martial arts, and the satirical approach found in KUNGFU HUSTLE, but also the computerized animation of 300 and the shocking pin up erratic fantastic style of SUCKER PUNCH. Add to this recipe

Ca sa intelegem filmul in toata profunzimea sa, stilul agresiv- vizual generat de visual kei trebuie absorbit dinainte.

Povestea in sine este simpla-o super banda de raufacatori condusa de Nicola Tapinarul terorizeaza un intreg oras, si doi eroi apar pe neasteptate, trezindu-i locuitorii din apatie si disperare-fiecare avind acelasi scop (chiar daca motive diferite)-de a-l ucide pe Nicola.

The story is simple- a band of gangsters terrorizes a whole city, until the supreme leader-Nicola the Woodcutter-is challenged by the sudden apparition of 2 superheroes that wake up the desperate city dwellers.
Cu toate ca in structurile sale de la baza armata de raufacatori este vulgara, galagioasa si egoista, virfurile sale nu sint deloc asa, iar la final vom vedea cu stupoare ca ultimii doi capi ai bandei ramasi in viata sint chiar dublurile eroilor principali.

Even thought at its base structure the evil army is vulgar, loud and malevolent, at its peak structure the story is different, and near the end we will see that the last 2 heads of the band are exactly the doubles of the main heroes.

Va prevala curajul si onoarea in fata genialitatii stalkingului? Vor fi inglobate lectiile sale intr-un ultim amurg al zeilor? Va las sa vedeti filmul care nu da raspunsuri simple.

Will courage and honour prevail in front of the geniality of malevolent stalking? Will the lessons of this art be understood during the last Gotterdammerung? I let you watch this movie's complicated final answers.

GACKTISGOD

Yup, GACKT IS GOD.

Yoshi, samuraiul care ajunge in oras pentru a cauta medalionul cu totemul dragon al clanului sau, este jucat de GACKT.

Yoshi, the samurai that arrives in the doomed city to look for the medallion bearing the dragon-totem of his clan, is played by GACKT.

Gackt este privit ca o fiinta semidivina in Japonia si chiar este o fiinta care nu poate fi incadrata in nici un tipar. Lasind la o parte propriile sale afirmatii ca este un vampir nemuritor ce nu fac decit sa-i sporeasca misterul, frumusetea sa androgina este dureroasa.

Gackt is considered a semi divine person in Japan, and he really is a being that can't be framed in any pattern. Leaving aside his own affirmations that he is an immortal vampire, his androgynous look adds to the mistery.

Unul dintre pionierii stilului visual kei, GACKT a devenit cunoscut in Japonia datorita celebrei sale trupe cult Malice MiZer.

One of the pioneers of visual kei, Gackt became very famous with his pioneer band Malice Mizer.

Concertele lor, care sint adevarate happeninguri uriase, stirnesc emotii extraordinare in rindul celor ce au norocul sa participe la ele, iar tipul sau de emotivitate agresiva a fost platit scump de acesta, Gackt nemaiavind dreptul la o viata privata, deoarece fanele au amenintat ca se sinucid si chiar au incercat-dupa ce s-a descoperit ca este casatorit.

Their huge mise-en-scene shows stir huge emotional responses, and his agressive sensitivity made him pay dearly with his private life(since many fans tried to kill themselves when they found out he is married, his wife left him for her native Koreea, leaving him alone, aloof and more mysterious than ever).

Desigur sotia sa a trebuit sa plece in Coreea natala, iar Gackt a devenit un singuratic izolat, sporindu-si legenda.

In totala contradictie cu legendara atitudine japoneza de a nu-ti arata emotiile nici in fata mortii, in caz contrar fiind dezonorat, Gackt transforma concertele sale in drame sacre, provocind catharsisul purificator pentru fanii sai, dar si membrii trupei sale.

In complete contradiciton with the legendary japanese etiquette, Gackt transforms his shows in true cathartic dramas.

Fondator al miscarii SHOW YOUR HEART a reusit sa stringa ajutoare imense pentru o Japonie devastata de cataclismul recent.

Founder of SHOW YOUR HEART international movement, he triggered a huge help for a recently devastated Japan.

CAST

BUNRAKU este un film cu actori grei, toti jucind exceptional, in stilul cool/exagerat cu gesturi studiate si atent coregrafiate care va face din acest film- ce trebuia sa iasa din 2010- un film cult.

BRK has a heavy cast, all playing with an attentive choreographed style, that will make this film a cult one.

Regizorul Guy Moshe a facut doar 3 filme, dar toate continind un mesaj puternic. A aminat iesirea pe piata a acestui film pentru ca a vrut sa iasa perfect.

Director Guy Moshe made only 3 movies, but all containing a powerful message. He delayed the movie-which had to be ready in 2010- because his obsession with perfection.

Josh Hartnett, Demi Moore, Woody Harrelson, Ron Perlman, Kevin McKidd, and Gackt sint papusile perfecte ce joaca prinse in plasa lui Arachne-a carei legenda este povestita la inceput- minuite de un papusar nebun-ca Nebunul-Marele Initiat din Tarot.

Josh Hartnett, Demi Moore, Woody Harrelson, Ron Perlman, Kevin McKidd, and Gackt are the perfect puppets that play caught in the web of Arachne-whose legend is told at the beginning of the movie by the master puppeteer, a symbol of Tarot's card Fool.

Guy Moshe spunea despre filmul sau ca este o calatorie cu circul fantastic in fascinatia omului pentru violenta.

Cu siguranta un film de pionierat pentru ca este filmat in intregime pe scena, cu perfectiunea obsesiva a unei piese de teatru, BRK a fost filmat in Romania(o putem recunoaste pe Cezara Dafinescu in rolul madamei bordelului din tabara).

Guy Moshe said that his movies is "an action-fantasy circus ride into man's fascination with violence. It has a sort of a Spaghetti Western, samurai movie feel and it's going to be built and shot entirely on a stage".

Certainly an innovative movie, BUNRAKU was shot in Romania.


Va las sa-l vedeti(eu am facut de trei ori pauza ca sa pot absorbi shockul vizual), subtitrat AICI.

You can watch it entirely HERE





.




cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Share/Bookmark

Free Permaculture E-Book

2012 CHANGES ARE NOW: Free Permaculture E-Book: Besides the added health value of growing your own food we are heading towards very uncertain times. With tensions mounting with Iran, peak ...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

F INTERESANT- 2012 Pyramids

2012 CHANGES ARE NOW: 2012 Pyramids: This is one of my video's from youtube looking at Pyramids and their ET connection. The gentleman at the end talking, was a hands on witnes...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Michio Kaku: Physics of Invisibility



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

FOR DILI WITH LUV!


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

2012 CHANGES ARE NOW: Aliens On The Moon

2012 CHANGES ARE NOW: Aliens On The Moon: According to the NASA Astronaut Neil Armstrong the Aliens have a base on the Moon and told us in no uncertain terms to get off and stay off...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Morminte de mii de ani, descoperite pe traseul centurii Ploieştiului

Arheologii au dezgropat, în nordul Ploieştiului, osemenite care datează, cel mai probabil, din Epoca Bronzului. Până acum au fost scoase la lumină scheletele a două persoane.

Lucrările pentru amenajarea Drumului Judeţean 236, prin spatele hypermarket-urilor din nordul Ploieştiului, au debutat cu o descoperire stranie. Reprezentanţii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova au scos la lumină, pe traseul viitoarei şosele, mai multe oseminte vechi de mii de ani.

Arheologii estimează că în zonă ar fi îngropate peste 50 de persoane. Specialiştii spun că, după primele indicii, este vorba despre morminte din Epoca Bronzului, undeva între anii 5.000 şi 3.000 înainte de Hristos.

Dacă săpăturile continuă, e posibil să încurce desfăşurarea lucrărilor la şoseaua de centură. Citiţi în ediţia de mâine ce spun arhitecţii despre importanţa acestor morminte, dar şi ce asigurări dau reprezentanţii firmei care se ocupă de realizarea drumului judeţean.

sursa historia.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Ancient Aliens - Aliens and Evil Places - Full ...


For thousands of years, there have been places around the world considered dangerous to humans. Might these locations hold the key to an otherworldly connection? At Australia's Black Mountains, local myths speak of ancient serpent gods and hikers disappearing. Every year hundreds are drawn to a dark forest at the base of Mount Fuji in Japan--to commit suicide. What causes these places to be evil? Could there be evidence that past extraterrestrial activity lead to the negative energy in Earth's evil places?
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Fire of Anatolia - Fantastic dancers!!!



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

continenta sexuala-SEX SENSE

MIDNIGHT PORN


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Thursday, September 29, 2011

Reportaj cutremurator despre plantele etnobotanice



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Identitatea pierduta a Romaniei : noi nu suntem urmasii Romei



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Lacul Albastru de la Baia Sprie

Yoda - Feel the Force (Yoda Remixed)



cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Carl Sagan - 'A Glorious Dawn' ft Stephen Hawking (Symphony of Science)



Share/Bookmark

RUNELE DIN COTIRGASI



PIATRA SCRISA din Cotirgasi, un sat aflat in zona Sucevei, este inscriptionata cu rune vechi, aceasta fiind una dint multele dovezi suprimate ce demonstreaza faptul ca scrierea si runele au aparut pe teritoriul tarii noastre.

De altfel si Odin este cunoscut in in zona Carpatilor orientali ca Godin-ca si in tarile nordice- si de la el vine denumirea masivului Godeanu, considerat a fi muntele sau sfint.
Da, Odin ESTE Zalmoxis.

O istorie ce se transmite oral printre satenii din Cotirgasi ne spune cum acum vreo 40 de ani, un cioban a plecat cu oile la pascut, si intirziind in padure, a innoptat cu turma intr-o poiana. Ultima data s-a uitat la ceas inainte de a adormi si era 12.15, putin dupa miezul noptii..

Cind s-a trezit, se afla linga gara Sibiu, si era ora 4 dimineata.
Omul nu isi mai aduce aminte de nimic, dar localnicii pun aceasta intimplare bizara pe seama puterii Pietrei scrise.

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

The Mysterious Stone Monuments of Markawasi Peru - F...



FILMUL REALIZAT DE CELEBRUL DANIEL RUZO CARE A VIZITAT SI ROMANIA RE-DESCOPERINDU-I SFINCSII INTR-O PERIOADA IN CARE ACEASTA CERCETARE PAREA NEBUNIE...


On a remote Plateau, in Central Peru, hundreds of enigmatic figures and faces have been found in the living rock. Figures that should not be there at all. An Egyptian Pharaoh with headdress and beard looks almost identical to the death mask of King Tut.

A gigantic face called "The African Queen" looks similar to The Great Sphinx of Egypt. The delicate Features of an Egyptian Maiden decorate the canyon walls. All of these features can be seen in a mysterious Peruvian plateau known as Markawasi.

Were these figures carved by a lost race? Was there contact between Egypt and Peru in ancient times? Were these and more than 200 other bizarre images like them carved by intelligent beings, or created by the whim of nature alone?


Meet Daniel Ruzo, the world-famous explorer who first discovered Markawasi in 1952. Hear his theory about the lost Masma Culture who created the monuments before a great flood wiped out humanity.

Meet Peter E. Schneider, a modern researcher who is determined to champion the work of Ruzo and discover the secret of Markawasi.

Meet Geologist - Dr. Robert Schoch, who helped re-write history by re-dating The Sphinx thousands of years older than previously thought. Schoch explores Markawasi and gives some surprising explanation for these enigmatic stone monuments.


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites