CURRENT MOON

Saturday, August 6, 2011

NOAPTEA LUPILOR

In satul hunedorean Bai se savarseste, an de an, un obicei unic in lume: “Noaptea lupilor” sau “Craciunul fiarelor”, cand un purcel sau un berbec e aruncat intr-o grota, ca sacrificiu pentru animalele salbatice.

In duminica dinaintea Craciunului, inainte de a se lumina de ziua, flacaul “neinceput” (un fecior care are in jur de 16 ani) trebuie sa aleaga pe intuneric o masca rituala. Mastile sunt facute de fecioarele din sat si simbolizeaza duhuri ale padurii.

Principalul personaj este lupul, a carui bunavointa trebuie obtinuta printr-un ritual. Cu masca pe fata, flacaul devine pentru tot restul zilei “virva”, personificarea lupului, personaj perceput mai degraba pozitiv, ca ocrotitor al padurii si vanatului.

Lupul este considerat in zona Apusenilor, drept regele animalelor. Se crede ca lupul este singura vietuitoare care are drept de viata si de moarte asupra tuturor celorlalte, inclusiv a omului.

Traditia spune ca “Virva lupilor” trebuie sa plece prin sat o data cu rasaritul soarelui, insotit de alaiul de flacai. In calea lor nu trebuie sa iasa nici o femeie, altfel tot anul vor fi bantuite de lupi.

De “Craciunul fiarelor”, femeile se ascund in case si nu se arata nici macar la fereastra. Barbatii, in schimb, trebuie sa primeasca “virva” in curte, omenindu-l cu tuica fiarta si friptura de porc sau oaie. Singurul din alaiul care are voie sa manance carne, fiind inca post, este “virva”.

Pe masura ce inainteaza in sat, alaiul se mareste tot mai mult, barbatii colindati alaturindu-se alaiului. Toata procesiunea este acompaniata de “dubasii” satului, in ritmuri sacadate, imitand bataile inimii.

Singura fata care are voie sa se intalneasca cu “virva” este cea care a facut masca pe care acesta o poarta.

Tanara are voie sta in prezenta lui doar cateva minute la amiaza, cand trebuie sa-l hraneasca si sa-l laiasca, adica sa-l spele pe par. Pentru acest ritual, fiecare fata trebuie sa fie pregatita fiindca nu se stie a cui masca va fi aleasa.

La casa fetei, “virva” intra singur in camera aranjata special pentru ceremonie. Apoi, la el este adusa fata, care trebuie sa aduca un ulcior cu apa in care au fost fierte bolbote, ierburi de leac. Cu aceasta apa “virva” este lait astfel incat tot anul sa nu se atinga de el relele si bolile.

Apoi din mancarurile pregatite, fata trebuie sa hraneasca “virva” cu mana ei pentru ca tot anul lupii sa nu se atinga de gospodariile din sat decat cu voia stapanilor.

Ritualul nu dureaza mai mult de zece minute si este insotit de ritmul dubasilor si scandarile cortegiului de flacai. Colindatul continua din casa in casa pana la asfintit, astfel incat, o data cu lasarea inserarii, toti barbatii sa fie adunati in jurul “virvei”.

Tot fata aleasa trebuie sa aprinda un foc mare la gura unei pesteri numite “huda lupului”. In “huda” barbatii arunca un purcel sau un berbec, drept jertfa pentru animalele salbatice.

In jurul focului, barbatii termina de golit sticlele cu “crampa”, cum se numeste aici tuica fiarta. La miezul noptii, fata smulge masca de pe fataul feciorului si o arunca in foc, moment in care tot satul are voie sa petreaca pana la ziua.

Gramada de oase adunata de-a lungul timpului pe fundul grotei sta marturie a vechimii acestui obicei specific plaiurilor hunedorene.

Echipa secretelefemeilor


cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Vaporul fantoma de pe Dunare



“Dunare, Dunare, drum fara pulbere...”


Putini sunt cei care cunosc istoria Dunarii, din primele clipe ale consemnarii in cronici, pe cand purta numele de Donaris si era fluviul sacru al dacilor si pana la ora actuala, cand traficul este perturbat din cauza atator modificari si cand fauna tinde catre zero, unele specii de pesti disparand de mult.


Oare cati au citit romanul de exceptie al scriitorului maghiar Jokai Mor, in care eroul, satul de compromisurile pe care trebuia sa le faca pentru a se mentine in societate, se retrage pe o insula din Dunare, insula pe care o concesionase pe numele iubitei sale, pentru o perioada de 99 de ani?


Si cate astfel de insule erau pe vremuri, asta nu se poate sti i decat din arhivele vechi, pentru ca cele mai multe au disparut intre timp.


Mii de ani Dunarea a mijlocat legaturile acestui pamant cu restul lumii, asigurind transportul marfurilor in amonte, catre Viena sau in aval, catre Marea Neagra si apoi catre Bizant.


Si tot aici pe Dunare, a inflorit contrabanda. Cu alimente si arme, in timp de razboi, cu marfuri prohibite si de lux, in perioade de liniste. La ora actuala nu mai sunt multi batranii pe care sa-i asculti povestand intamplari minunate din vremuri rupte din istorie.


Toti tinerii fie pleaca pe alte meleaguri fie se angajeaza in alt domeniu decat transportul si comertul fluvial.


Miron Tinjala a iesit la pensie de pe santierul de la Orsova in urma cu aproape 17 ani.


Isi poarta cei 78 de ani cu mindrie, ca un capitan de cursa lunga pe bordul navei proprii.


Iar cei care au timp si-l asculta, isi dau seama ca omul este o enciclopedie imensa a intamplarilor care au avut loc pe Dunare. Inca mai stie numele tuturor vapoarelor care aveau curse regulate intr-un timp, ba chiar si pe al capitanilor si al unora din mateloti.


Acum priveste trist Dunarea care, parca asemeni lui, isi poarta povara batranetii, dar a unei batraneti necajite.


“A intrat in ceata si nu a mai aparut”


Incet, povestea prinde contur. Mai intii lent, apoi vorbele capata viata, capata nume, chipuri.

“Sa fii fost prin `32 - `33, nu mai tiu minte exact. Oricum, era in perioada grea pentru toate tarile, deci si pentru tara noastra.


Eu aveam numa ca la 7 – 8 ani si imi petreceam ziua prin port, sa mai ajut si eu. Ma trimiteau oamenii sa le cumpar de cate unele sau le vindeam apa sau limonada.


Chiar si cand erau greve ma duceam, ca atunci cistigam bine si ma plateau si muncatorii si jandarmii care-i pazeau. Da` nu toti o duceau greu atunci. Unii bogati se plimbau cu vaporu` pe Dunare. Si acu` tiu minte, era un vapor austriac. Trecea in sus si in jos.



Zgomotele petrecerilor de pe vapor se auzeau pana la malul unde muncatorii cereau bani de piine pentru copii si primeau bastoane si zile de puscarie. Si in timp ce oraselele de pe malul Dunarii pareau cufundate in bezna, vaporul era luminat ca ziua.'


“Parea ca e o stea pe ape, asa de lumina aveau. Mergeam noaptea ca sa ne uitam cand trece vaporul si sa ascultam muzica, asa era de frumos”.


Si in timp ce pe mal se murea de foame, pe vapor se auzeau clinchete de pahare cu sampanie si risete de femei fericate, fara grija zilei de maine. Apoi, intr-o noapte, pe o ceata densa, Steaua a disparut, pur si simplu.

“A intrat in ceata si nu a mai aparut.


Nimeni nu a mai auzit nimic de ea si nici nu au existat resturi care sa ateste vreun naufragiu”.


Unii spun ca s-ar fi ciocnit cu un slep bulgaresc care facea contrabanda, altii spun ca s-a lovit de niste colti de stinca ce aparusera la suprafata din cauza secetei din acea vara.


Iar altii spun ca vaporul ar fi fost scufundat de capitanul care suferise o deceptie in dragoste cu una din doamnele de pe cursa sa. Nimeni nu are curajul sa spuna ca vaporul a disparut in ceata. Cert este doar ca nu a existat nici un supravietuitor, nimeni care sa povesteasca ce s-a intamplat in realitate.


Accident fluvial sau bucla temporala?


Cu toate ca de atunci imprejurimile s-au schimbat foarte mult, din cand in cand, vasul austriac isi face simtita prezenta.


“Unii spun ca l-ar fi vazut, ba chiar ca uneori le apare capitanul, Heinrich, pe dinainte, da` eu doar i-am auzit sirena si clinchetele de pahare care ma ameteau cand eram mic. Si asta s-a intamplat de mai multe ori in viata asta pacatoasa a mea.


O fi vreo minune dumnezeiasca sau vreo facatura a Diavolului, eu asta nu stiu, ca eu is om cu putina carte”.


Ce s-a intamplat cu ramane o enigma pentru toata lumea. Cei indrazneti spun ca vaporul a intrat intr-o alta dimensiune, poate intr-un punct de bucla temporala in care timpul sta pe loc pentru vas si pentru pasagerii preferentiali.


Ca Dumnezeu a auzit blestemele celor sarmani si pumnii strinsi pe care parintii ii aratau de fiecare data cand vasul de lux trecea pe Dunare.


Dar cum Dumnezeu nu isi poate distruge propria creatie, iubindu-i pe toti la fel si acordind tuturor o aceeasi sansa la mintuire, a deschis o poarta a timpului pentru cei care au sfidat legile omenesti.


Autor: Carmina



corectat de cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

ARTEFACT STRANIU IN ANTARCTICA



Armata americană a cenzurat orice informaţii cu privire la această descoperire senzaţională.

În ciuda embargoului informaţional impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început în secret excavarea locului acestei descoperiri senzaţionale.

Preşedintele Parlamentului Francez confirmă că e vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani

Unele ţări europene chiar au protestat faţă de lucrările de excavaţie întreprinse de armata SUA, întrucât se ştie că Antarctica este teritoriu internaţional protejat de orice exploatări făcute de mâna omului.

Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: "Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba.

Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde".

Americanii au transportat în Antarctica o gigantă maşinărie sfredelitoare

Imediat după aceea, unii observatori militari au observat transportul unor dispozitive robotice către Polul Sud şi au existat speculaţii conform cărora Forţele Aeriene Americane au transportat gigantica lor maşină sfredelitoare "Subterrene" (alimentată cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica.
"Subterrene" este o maşinărie capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate distruge toate rocile dure de pe suprafaţa Pământului. Pentru "Subterrene" ar fi cu atât mai uşor să spargă un strat de gheaţă, oricât de gros ar fi acesta.

Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă.

Tot în acel an 2001, s-au mai aflat veşti conform cărora a fost nevoie de un echipaj medical de urgenţă în acea zonă, pentru a trata personalul care lucra sub gheaţa artică. Şi tot atunci, toată regiunea a fost zguduită de un cutremur neobişnuit de puternic.

Seismologii au localizat epicentrul cutremurului chiar în locaţia bizarei structuri de sub gheaţă.

Un alt eveniment important al anului 2001, după ce armata americană se pare că a început săpăturile sub gheaţă, a fost apariţia unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a răspândit până în vecinătatea bazei ruseşti Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruşi au fost şocaţi şi uimiţi de ceea ce au observat atunci.

O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica.

În momentul în care opinia publică internaţională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de săpăturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abătând astfel atenţia lumii.

Să fi fost evenimentele de la 9/11 o diversiune pentru a ascunde incredibila descoperire americană din Antarctica? Totul ar fi posibil în această lume nebună nebună.

În timp ce lumea a început să uite complet de acest eveniment, o echipă de televiziune din California n-a uitat şi a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar echipa de televiziune a dispărut la fel de misterios.

Dar a fost descoperită o înregistrare video al acestei echipe, de către forţele speciale SEAL ale Marinei Americane; în această înregistrare se confirma prezenţa unui artifact uriaş, aflat sub gheaţă - o maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.

"Guvernul SUA a spus că va încerca să blocheze difuzarea unei înregistrări video găsit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar conţine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la 3 kilometri sub gheaţă", suna o declaraţie de presă care a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.

Tunelul timpului de deasupra Antarcticii

Cu câţiva ani înainte, în anul 1995, a avut loc un eveniment şi mai bizar, observat de cercetătorii britanici şi americani, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americană din aprilie 2001.

"În 1995, oameni de ştiinţă americani şi britanici care au condus investigaţii în Antarctica au făcut o descoperire senzaţională. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetătorilor că în apropierea polului sud a văzut un vârtej de ceaţă gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtună polară.

Totuşi, vârtejul nu şi-a schimbat forma şi nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Aşa că au decis să cerceteze fenomenul şi au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurat viteza vântului, temperatura şi umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă.

După un timp, cercetătorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: cronometrul balonului arăta data 27 ianuarie 1965, adică cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori după ce s-au asigurat că echipamentul balonului era în bună stare de funcţionare.

Dar de fiecare dată ceasul arăta dată cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit "poarta temporală" şi a fost raportat la Casa Albă.

Se presupune că acel vârtej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA şi FBI se luptă pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei.

Nu există încă nici-o recunoaştere oficială a autorităţilor federale americane."

Există oare vreo legătură între acest ciudat "tunel al timpului" şi maşinăria veche de cel puţin 12.000 de ani de sub gheaţa Antarcticii? Dacă da, de ce nu se fac publice aceste date? De ce numai unii vor să deţină controlul asupra tuturor descoperirilor importante ale omenirii ?

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Share/Bookmark

OBICEIURI POPULARE PT. AZI

Sărbătoarea ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, pe Muntele Taborului, a fost suprapusă pe o sărbătoare, deja existentă în calendarul popular românesc, Probejenia.


„Probejenia” sau „Obrejenia” (de la „a probăzi” care înseamnă „a certa”), cum mai este numită această sărbătoare în popor, este situată în interiorul Postului Sfintei Marii, astfel încât este Dezlegare la Peşte. Este aşadar momentul de „ceartă” între vară şi toamnă.


La Probejenie frunza codrului începe să-şi schimbe culoarea, de-acum iarba încetează să mai crească şi pleacă păsările migratoare.


În unele zone se crede că berzele pleacă spre ţările calde, ducând rândunelele pe spate, iar oamenii ţin sărbătoarea pentru ca păsările să ajungă cu bine. Începe să se îngălbenească frunza, „intră şerpii şi gângăniile în pământ”.


Se crede astfel că din acest moment întreaga natură capătă amprenta toamnei: culorile florilor pălesc, apa din izvoare şi fântâni devine mai rece, fructele încep să se coacă, iar cerul dimineţilor are o culoare mai puternică.


Agricultorii cred că, după 6 august, este posibilă oricând căderea brumei, dar rareori se întâmplă aşa, în schimb îşi mai face apariţia grindina.


Tot din 6 august sunt estimate roadele livezilor, din convingerea că de atunci înainte fructele nu se mai „aleg”, adică nu mai cad singure şi vor ajunge să se coacă.


În preajma acestei sărbători, stupii care au fost transportaţi în pastorală sunt pregătiţi să fie aduşi acasă, din aceeaşi credinţă că florile „pălesc” şi nu mai au în ele dulceaţă.



Deţinătorii de fâneţe consideră că acum este momentul cositului otavei, pentru că înainte de 6 august se crede că ar avea un gust dulceag şi se obţine mai puţină, în schimb, cosită imediat după această dată, se spune că este sărată şi consistentă ca şi fânul din prima recoltă.

Din această zi oamenii nu se mai scaldă în apele râurilor, acestea începând să se răcească. Oamenii nu se spală, nu se scaldă în râu („cerbul spurcă apa şi o răceşte”) şi nu spală rufe.


În această zi se recoltează plante şi fructe de leac cu puteri vindecătoa: leuştean, avrămeasă, usturoi, flori de muşetel, alune, se descântă „de urât”.


De-acum se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră „veninoase”, apare „prima” dulceaţă a lor. Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se: „boabă nouă în gură veche”.


Se ţine pentru naştere uşoară, apărarea de boli şi apărarea casei de trăznet, foc şi ploşniţe.

Femeile, mai ales în mediul rural, nu mai lasă noaptea ferestrele deschise, nu atât de teama frigului care se instalează spre toamnă, ci din credinţa că, în miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, în case şi că membrii familiei atinşi de ele rămân o vreme cu membrele înţepenite sau strâmbe, de parcă i-ar fi tras curentul.


Durerile de cap ivite în această zi persistă tot anul.


Oamenii nu se ocărăsc să nu fie în ceartă tot anul. „De te cerţi astăzi cu cineva, vei petrece întreg anul într-o gâlceavă”.


Există credinţa generală în spaţiul românesc că până la 6 august trebuie neapărat să te împaci cu toţi cei pe care i-ai „probozât” (certat) de-a lungul anului. Se spune că în această zi nu este bine nici să te cerţi, pentru că altfel vei petrece întreg anul într-o gâlceavă.


Copiii ar fi bine ca astăzi să fie mai cuminţi decât de obicei, deoarece cei care vor fi „probozâţi”, ocărâţi sau mustraţi au toate şansele să li se întâmple acelaşi lucru şi în restul anului.


Despre cei care nu sărbătoresc această zi aşa cum se cuvine se crede că se vor usca şi îngălbeni ca florile ce dau înapoi de la Obrejenie!


În popor există credinţa potrivit căreia cine se roagă să scape de un viciu, de o patimă, în această zi, va reuşi. Tot în 6 august îşi pot sărbători onomastica cei care se numesc David sau Cristina.


Dacă se spală în zorii zilei cu roua din grădină, luată de pe florile abia îmbobocite, chiar şi bătrânele cu chipul zbârcit pot redeveni frumoase sau măcar vor fi privite cu mai multă plăcere de omul iubit.


Tinerele necăsătorite evită să se privească în oglindă în seara premergătoare sărbătorii, de teama că vreun duh necurat ascuns acolo să nu le fure frumuseţea, lăsându-le strâmbe şi pocite.


În schimb, dacă au o fântână nouă, din care nu s-a băut încă apă, se grăbesc să privească în ea în miez de noapte, după o zi întreagă de post, la lumina unei lumânări, în speranţa că apa se va tulbura uşor şi va lăsa să se întrevadă chipul ursitului.


Metoda este folosită şi de văduvele tinere, dar femeile vârstnice spun că „vedenia” apare numai dacă au fost credincioase defunctului şi nici măcar în vis nu au păcătuit.

Se crede că, dacă vremea se schimbă brusc în această zi, aspectul său nou se va menţine acelaşi până la 15 august, când se serbează Adormirea Maicii Domnului.


Este totodată o zi sfântă în care se deschid Cerurile şi se pot vedea porţile Raiului de către cei aleşi de Dumnezeu, fapt prefigurat de altfel de Insuşi Mântuitorul, cu 6 zile înainte de urcarea pe muntele Tabor: „Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.


În directă legătură cu aspectul religios-creştin, sărbătoarea poate semnifica şi schimbarea noastră în bine, schimbarea invidiei în bucurie, a răutăţii în iertare, a împăcării cu sine şi cu ceilalţi


.


sursa ALTMARIUS

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

DESPRE SCHIMBAREA LA FATA IN ISRAEL








Maica Ecaterina (Monica Fermo) despre minunea Taborică

fragment din cartea “Metanii de dor” -Maica Ecaterina (Monica Fermo)

Romeo: Am vorbit despre Sf. Lumină. Să vedem ce alte momente de genul acesta, de coborâre a lui Dumnezeu printre oameni, mai păstrează Ţara Sfântă.

Maica Ecaterina:

La fiecare sărbătoare praznicală avem bucurii foarte mari, oriunde le-am sărbători. Dar în Ţara Sfântă ele se înmiesc, aşa încât pluteşti ca purtat de un nor. Uneori nici nu ştii ce este cu tine, dacă eşti sau nu mai eşti pe pământ! Şi aceasta nu e valabil numai la mine, ci la toţi care au trecut prin Ţara Sfântă şi au avut bucuria să participe la sărbătorile acestea.

<b>Metanii de dor</b> <BR>Maica Ecaterina<br>(Monica Fermo)Pe lângă Sf. Lumină, una dintre marile revelaţii şi bucurii duhovniceşti ale sărbătorilor praznicale este Schimbarea la Faţă, care se petrece pe Muntele Taborului, în data de 6 august după cum bine ştim.


Aceasta descoperă o faţetă nevăzută a acestei sărbători pe care, desigur, într-un cerc de credincioşi, într-o biserică oarecare din lume, poate nu ai ocazia să o vezi, decât în cazul în care Dumnezeu ar vrea să ţi-o descopere în mod particular.


Dar acolo, în văzul tuturor, al miilor de credincioşi sau necredincioşi care participă pe Muntele Sfânt al Taborului, în noaptea din 5 spre 6 august, în timpul Sf. Liturghii, coboară asupra Sfântului Munte un nor.

Cei necredincioşi - cum i-am şi auzit pe mulţi din ei -, ar spune că este o manifestare meteorologică. Norul acesta este însă cu totul altceva decât norii aceia obişnuiţi, lăptoşi, pe care îi vedem coborând uneori dimineaţa peste munţii noştri.

În primul rând, pentru că el are o formă de manifestare cu totul aparte. Începând de la ora la care se petrece în biserică privegherea, vezi, din vârful muntelui, dinspre Nazaret, pe cerul întunecat de noapte, la distanţă foarte mare, dintr-o dată, o bucată portocalie! Şi aceasta se tot mută şi vine exact perpendicular pe biserică şi stă până pe la douăsprezece-unu noaptea sub forma unei limbi portocalii, întunecate, la o distanţă destul de mare, de câţiva kilometri buni de Muntele Taborului.

Şi cam pe când începe Liturghia, dar în mod special spre momentul Heruvicului, din orizont începe să se deplaseze acest nor, vine spre munte şi, când se apropie de noi, comportă diverse forme, diverse consistenţe, şi începe să se rupă din el câte o bucată, câte o fâşie, sau mai multe fâşii.

Acestea iau forme de mai multe mingi rotunde, lunguieţe, formă de îngeri, de păsări, şi vin pe deasupra turlei bisericii - biserica are în vârf, unde este turla, şi o terasă, fiind construită ca mai toate casele în zona orientală, cu terase în capătul clădirii - unde lumea se urcă şi invocă Duhul lui Dumnezeu!

Cuvintele sunt extraordinar de mici să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip… Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic!


Concomitent cu minunea aceasta, se răspândeşte în aer un miros extraordinar parcă de tămâie, dar nu este tămâie; parcă de răşinoase, dar nu este de răşinoase; e o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului.

Bineînţeles, se găsesc şi aici cei care să pună la îndoială minunea, spunând că au făcut grecii vreo nouă şmecherie sau că e doar un proces meteorologic.

Aici este însă o manifestare generală a bucuriei! Totul tresare de bucurie acolo, ceea ce nu se întâmplă nicicum în alte locuri, în alţi munţi, în cazul fenomenelor meteorologice.

Bineînţeles că după ce vii de pe Tabor, cu priveghere de toată noaptea, cu Liturghie, cu cântări făcute de greci, de arabi, de bulgari, de ruşi şi de români, care toţi cântă Scimbatu-Te-ai la Faţă, Hristoase, în munte, arătându-Le ucenicilor Tăi Faţa Ta, pe cât li se putea!… nu mai poţi pune preţ de nimic lumesc, ci ai dori să trăieşti aşa veşnic!

Şi în cazul acesta, ca şi în cazul Sf. Lumini, arătările acestea, formele acestea de mângâiere sunt tot pentru cei care cred, pentru că aşa cum spune în Scripturi, „am venit să dau celor ce au şi am venit să iau celor ce nu au”!

Cum asta, că nu am înţeles niciodată acest cuvânt când eram în afara Bisericii! Păi bineînţeles că Domnul ia de la cei cărora li se pare că au puţină credinţă şi încep să comenteze şi să pună sub lupă existenţa lui Dumnezeu, prezenţa Sa şi manifestările Lui.

Iar cei ce cu adevărat cred şi mărturisesc cu sinceritate Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!, acelora li Se relevă bucuria cea mai mare!

Într-adevăr, acolo, pe Tabor, îl înţelegi pe Sf. Ap. Petru când Îi spune Mântuitorului că nu-i mai trebuie să plece de acolo! Într-adevăr, nu mai vrei să pleci de acolo, de pe Tabor!

Toate manifestările lumeşti, cât ar fi ele de mari, de intense, pălesc în faţa acestei manifestări, infim de mici în raport cu harul lui Dumnezeu! Vă daţi seama cum va fi atunci, în faţa Tronului Ceresc, când vom ajunge acolo…

Vezi şi:

SURSA AGNOS

POZELE DE AICI

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

PROPRIETILE MAGICE ALE CANEPEI


Cânepa

Pe blogul Ligiei Pop am găsit reţete de prăjituri (fără foc) cu seminţe de cânepă şi istoricul cânepii .
Din cartea "Leacuri magice din Carpaţi" aflăm despre leacuri şi tradiţii legate de cânepă:


Cânepa
Cannabis sativa —

În spaţiul românesc cânepa a fost folosită de către sciţi încă din secolele VI-VII î.Hr.. Herodot scrie astfel că ei întrebu­inţau Cânepa ca narcotic.

Aruncau firele verzi de cânepă pe pie­
tre înroşite, inhalau fumul şi apoi cădeau în stări extatice, dan­sând şi cântând în jurul focului. Acest obicei este atestat la aproape toţi tracii, ei contribuind la cultivarea şi răspândirea ei.

Dacii au cultivat-o pentru fibre, iar cataplasma din inflorescenţe
de cânepă o socoteau cel mai eficient mijloc pentru vindecarea rănilor şi arsurilor.

Dincolo de întrebuinţările casnice ne interesează leacurile şi credinţele românilor legate de cânepă.

Ştim astfel că împotri­va durerilor de urechi (de năjit) se pun într-o oală nouă cărbuni
aprinşi şi seminţe de cânepă, bolnavul ţinându-şi urechea deasu­pra oalei să o pătrundă fumul.

În Sălciuca (jud. Alba), femeile
când nasc beau câte o ceaşcă de ceai de sămânţă de cânepă îm­potriva durerilor.

O altă boală vindecabilă cu ajutorul cânepii este junghiul.

Pentru a afla partea corpului unde s-a localizat junghiul, bătrâne­le de la sate puneau bolnavul cu faţa în sus, în pielea goală, spăr­
geau un ou căruia îi scoteau gălbenuşul şi îl purtau pe tot trupul bolnavului. în locul unde se spărgea gălbenuşul era localizat jun­ghiul.

Pe gălbenuşul spart puneau funingine, tămâie şi sare, iar
deasupra acestor câlţi de cânepă formând un fel de legătură.

Uneori terapia cu cânepă a junghiului are un aspect pur magic.

Se ia un fuior de cânepă din care se împleteşte o aţă numită aţă de junghi.

In timpul împletirii descântătoarea
prevesteşte «muncile» Cânepei, de la arat şi semănat până la împletitul aţei sau până la cusutul cămăşii, purtarea şi ruperea ei, sau numai o parte a acestor munci, ameninţând junghiul că va fi supus aceluiaşi tratament dacă nu părăseşte bolnavul.

Oricum, ca să te fereşti de junghiuri trebuie să nu laşi pe pat furca şi vârtelniţă cu care lucrezi cânepa (sau inul), iar fusul gol să nu fie ţinut în casă.

Fusul împrumutat nu se ia înapoi că
poate a făcut cineva "de ursită" asupra lui sau vreo altă vrajă. Chiar dacă femeia care 1-a cerut cu împrumut nu ştie farmece, el tot îţi poate aduce junghiuri şi ură în casă.

În vechile credinţe româneşti, cânepa avea şi rolul de apă­rător împotriva strigoilor sau moroilor.

Pentru ca mortul să nu se facă strigoi se afuma sicriul cu câlţi de cânepă, iar dacă cineva murea într-o zi de marţi, pentru a nu se face strigoi, două-trei femei bătrâne se duceau într-o zi de joi la cimitir, cu puţină cânepă şi cu un cuţit de plug sau cu un briceag.

Acolo răsfirau cânepa pe lângă mormânt, înconjurau mormântul de trei ori cu
cuţitul, apoi îl atârnau de cruce, aprindeau o lumânare ce arsese în timpul nopţii, înconjurau din nou mormântul de-a-ndaratelea, aprindeau Cânepa răsfirată şi descântau.

Cânepa face şi obiectul vrăjilor de "luare a manei".

Astfel,
într-un sat din Făgăraş, o femeie goală dă ocol cânepii altuia, strigând:

"Să auză toate Cânepile
Să-nţeleagă

Că să mărită Cânepa mea:
S-ajute fiecare Cănepuţă
Cu câte-o mânuşiţă,
Cu două
Cât o ajunge-o puterea."

Tot în sudul Transilvaniei "măritarea cânepii" se face uneori la Sânziene, iar practica implică şi alte rituri decât luarea manei.



foto

sursa MIHAELADR

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Alcoolul si Yoga - aceleasi beneficii !

Recomandare pt. aceste calduri .















Mai zambiti si voi,

Alcoolul are aceleasi beneficii precum Yoga!

Balasana
Pozitia da o senzatie de calm si relaxare.
http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00000.jpg

Setu Bandha Sarvangasana

Aceasta pozitie relaxeaza creierul si calmeaza picioarele obosite.
http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00001.jpg



Marjayasana
Pozitia fortifica diafragma si coloana vertebrala.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00002.jpg

Halasana
Excelenta pentru tratarea durerilor de spate si insomniilor.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00003.jpg

Dolphin
Se recomanda pentru umeri, torace, picioare si brate.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00004.jpg

Salambhasana
Un exercitiu foarte bun pentru intarirea zonei lombare, picioarelor si bratelor.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00005.jpg


Ananda Balasana
Aceasta pozitie este foarte buna pentru masarea coapselor.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00006.jpg


Malasana
Exercitiu bun pentru glezne si spate.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00007.jpg

Pigeon
Tonifica corpul, creste flexibilitatea si ajuta la alungarea stresului.

http://i259.photobucket.com/albums/hh295/lil_coz/ATT00008.jpg
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Friday, August 5, 2011

SOMETHING BORROWED-COMEDIA DE WEEKEND

OK you guys...maybe I am superficial, but I liked this light funny weekend comedy..have fun!

FULL MOVIE HERE



DUPA O SAPTAMINA DESTUL DE OBOSITOARE, M-AM GINDIT CA E CAZUL SA MAI SI RIDEM, ASA CA POSTEZ O COMEDIE SIMPATICA, USOARA, CU kATE hUDSON CARE, INDIFERENT CE ROL FACE E SIMPATICA SI JOACA BINE.

Something Borrowed ne vorbeste despre doua prietene care se indragostesc de acelasi barbat, un clasic al filmelor de comedie...ce se va intimpla dupa o noapte de betie in care se produce o incurcatura? Va rezista iubirea si prietenia lor?

Tradus AICI..weekend placut!

and the trailer:





cybershamans
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Share/Bookmark

Sex pe bani si femei goale – impresii din Amsterdam, Red Light District

scris de RAZVAN PASCU

Va socheaza titlul
? Ei bine, nu ar trebui…pentru ca astazi vorbim despre Cartierul Rosu din Amsterdam.

Atunci cand te gandesti la Amsterdam cred ca automat te gandesti la libertate, biciclete, marijuana si…felinarele rosii. Daca de libertate eu chiar nu duc lipsa, bicicleta este pe lista de prioritati, iar marijuana nu ma pasioneaza, cand am ajuns in cartierul felinarelor rosii din Amsterdam mi-am zis ca nu se poate sa fie adevarat.

Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba (daca mai este cineva care nu a auzit de Cartierul Felinarelor Rosii), trebuie sa va spun ca nu este un parc pentru copii, nici un muzeu si nici un club al gospodinelor…desi sunt convins ca cei cu imaginatia mai bogata ar putea spune ca acest cartier are cate putin din toate cele enumerate mai sus. Este cartierul bordelurilor, al prostituatelor si unde cel mai des intalnit cuvant este compus din trei litere: sex. Si derivatele sale: sex shop, sex club, sex show si asa mai departe.

sex shop

sex shop

sex shop

As fi vrut sa va dau ceva indicatii despre cum se ajunge aici, dar sincer eu am aterizat in acest cartier ratacindu-ma prin Amsterdam. Luminile rosii au fost cele mai eficiente indicatoare si mi-au spus unde am ajuns. Pot doar sa va spun ca este in zona centrala a orasului.

Amsterdam

Privind totul la rece mi se pare o miscare chiar inteligenta. Toate orasele, fie ele mai mari sau mici au zonele lor rau-famate cu prostituate si pesti, dar nici una nu este atractie turistica…ba chiar dimpotriva. Aici in schimb, de o parte si de alta a canalului care desparte strada in doua, vezi trecand mai multe categorii de public: grupuri de barbati in cautare de distractie, cupluri bifand o atractie turistica, pusti euforici si galagiosi, asiatici cu aparatele foto turate la maxim.

Razvan Pascu

Insa ca orice loc de acest gen si Cartierul Felinarelor Rosii are regulile sale nescrise, dintre care cea mai importanta este aceea ca nu ai voie sa fotografiezi vitrinele, decat atunci cand sunt goale. In caz contrar aparatul tau poate face o baie in canal. Trebuie sa recunosc ca eu nu stiam de aceasta regula, dar m-am prins rapid, in momentul in care s-a apropiat de mine o “ceafa-lata” olandeza si m-a certat ca fac poze.

Prostituate in vitrina – Amsterdam

prostituata Amsterdam

prostituata Amsterdam

prostituata Amsterdam

prostituata Amsterdam

prostituata Amsterdam

Olanda este celebra pentru legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri usoare, dar lucrurile nu sunt asa de simple cum par. Prostitutia este legalizata doar in aceste bordeluri amenajate, unde domnisoarele isi inchiriaza camere si vitrine. Prostitutia stradala si “trotuarul” sunt insa interzise prin lege. Nici cu consumul de cannabis lucrurile nu stau mai simplu, deoarece nu este complet iesit de sub incidenta legii. Este permisa detinerea si consumul doar in cantitati mici si doar in scop personal (adica ai voie de detii asupra ta maxim 5 gr. de cannabis si daca esti prins cu o punga de cannabis nu poti spune ca ai o gasca mare de prieteni).

sex shop

sex shop

sex shop

sex shop

sex shop

Ceea ce mie mi se pare important, este ca odata cu aceasta legalizare a drogurilor usoare si a prostitutiei, Olanda nu a devenit un fel de “Sodoma si Gomora”, ci dimpotriva: nu este deloc fruntasa la consumul de droguri; poate doar la turistii amatori de libertati. Olandezii sunt foarte stricti in a controla efectele drogurilor, astfel ca este interzis sa te urci la volan sau in avion sub influenta oricarui fel de droguri.

Cartierul Felinarelor Rosii – Amsterdam

Razvan Pascu

Cartierul Rosu Amsterdam

Amsterdam sex shop

Eu nu am incercat prajiturile cu cannabis, insa am multi amici care le-au incercat atunci cand au ajuns la Amsterdam. Daca si pe blog sunt cititori care au incercat…astept impresii.

* Click pe fotografii pentru dimensiunea marita


SURSA RAZVAN PASCU

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites