CURRENT MOON

Saturday, April 9, 2011

Lung-Gom-Pa – Enigmaticii mesageri din Tibet

Share/Bookmark

Legende despre capacitatile extraordinare ale preotilor tibetani si despre performantele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora in urma unei intense pregatiri si stari de meditatie au impanzit lumea occidentala de sute de ani. Nu este un secret astazi ca in templele si manastirile din Asia, initiatii pot reusi lucruri ce ar parea imposibile pentru oamenii de rand.


In aceeasi ordine de idei, va propun sa analizam impreuna unul dintre cele mai misterioase si mai de neinteles fenomene care au iesit la lumina din prea putin cunoscuta lume a misticilor tibetani… mesagerii Lung-Gom-Pa.


Legende despre capacitatile extraordinare ale preotilor tibetani si despre performantele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora in urma unei intense pregatiri si stari de meditatie au impanzit lumea occidentala de sute de ani. Nu este un secret astazi ca in templele si manastirile din Asia, initiatii pot reusi lucruri ce ar parea imposibile pentru oamenii de rand.


In aceeasi ordine de idei, va propun sa analizam impreuna unul dintre cele mai misterioase si mai de neinteles fenomene care au iesit la lumina din prea putin cunoscuta lume a misticilor tibetani… mesagerii Lung-Gom-Pa.


Capacitatile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul multor dezbateri stiintifice, cu precadere la sfarsitul secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX, atunci cand oamenii de stiinta europeni au incercat sa rupa barierele culturale existente intre civilizatia occidentala si cea a micutului stat asiatic.


Oamenii care puteau comunica prin telepatie, care puteau levita, sau care isi puteau impinge organismul catre limite de neimaginat pentru un european, erau doar cateva dintre temele preferate de discutie ale medicilor, psihologilor sau teologilor din acea perioada.


Multe dintre ele, insa, erau considerate exagerari si erau puse pe seama imaginatiei prea infierbantate a celor care pretindeau ca au vazut pe viu astfel de manifestari. Este si cazul mesagarilor Lung-Gom-Pa, cei despre care localnicii tibetani spuneau ca se puteau aseza pe un spic de grau sau pe un ou fara a le strivi, ca se puteau aseza pe o gramada de orez fara a misca un singur graunte sau, cel mai important, ca puteau calatori zile si nopti fara oprire, intr-un ritm ce il depasea chiar si pe cel al animalelor de tractiune.


La urma urmei, intr-o societate in care se punea un puternic accent pe stiintele exacte, asa cum era societatea europeana, astfel de manifestari pareau de neconceput.



A fost nevoie de initiativa uneia dintre cele mai cunoscute femei ale secolului XX, frantuzoaica Alexandra David-Neel, o figura de referinta in lumea exploratorilor si scriitorilor de la inceputul veacului trecut. Deghizata in pelerin, Alexandra David-Neel a intreprins, in 1924, una dintre cele mai curajoase calatorii ale vremurilor ei, o expeditie la Lhasa, intr-o perioada in care accesul oricarui strain era strict interzis in Tibet.


Tot in aceeasi perioada, frantuzoaica ce avea sa isi dedice intreaga viata studierii modului de viata tibetan si a credintelor din aceasta parte a lumii, oferea lumii intregi primele date concrete despre existenta calatorilor Lung-Gom-Pa.



Am vazut pentru prima oara un lung-gom-pa in desertul din partea de nord a Tibetului. Spre seara vazusem, foarte departe inainte noastra, un punct negru, in care, cu ajutorul binoclului a recunoscut un om. Am ramas foarte surprinsa. In tinuturile acelea indepartate intalnirile nu sunt prea frecvente si noi, de zece zile, nu mai vazusem picior de om.


In afara de aceasta, in pustietatile fara de sfarsit de acolo, oamenii nu se aventureaza pe jos in calatorii solitare. Omul se apropia mereu si viteza cu care mergea devenea evidenta. Unul din insotitorii mei mi-a spus ca e vorba, probabil, de un lung-gom-pa. Asta mi-a starnit si mai mult interesul si am vrut sa-i vorbesc, sa-l fotografiez. Cand mi-am rostit dorinta cu voce tare, slujitorul mi-a spus:


- Venerabila doamna, nu-i permis sa opresti un lama si nici sa-i vorbesti. Asta i-ar provoca moartea. Cand merg, ei n-au voie sa-si intrerupa meditatiile. Daca inceteaza sa repete formulele magice, zeul care salasluieste in el fuge, si daca-l paraseste prea devreme, sufera un soc care-l omoara.” – Mistici si magi din Tibet, Alexandra David-Neel.



Scriitoarea mai mentioneaza ca omul nu alerga. Acesta, pur si simplu, se inalta de la pamant si sarea asemenea unei mingi. Intr-una din maini tinea un cutit ritual de care lasa impresia ca se sprijina. Misticul a trecut pe langa caravana fara a da nici cel mai mic semn ca ar fi constient de prezenta martorilor. Ulterior, membrii expeditiei aveau sa afle ca misteriosul calator ajunsese inaintea lor cu mai bine de o zi, ceea ce inseama ca ar fi parcurs distanta in acelasi ritm ametitor, timp de peste 24 de ore continuu.


Dornica sa afle mai mult, Alexandra David-Neel a fost suprinsa sa afle ca preotii tibetani nu vedeau nimic special in faptele calatorului si nici macar nu il considerau pe acesta un om demn de a imbraca hainele preotesti. El nu era altceva decat un mesager iar discutiile pe tema aceasta nu anuntau atatea oprelisti ca in cazul altor subiecte tabu. Astfel, Neel urma sa descopere de la preoti adevarul din spatele enigmaticelor personaje.


Calugarii care aspira la misiunea de sol, trebuie sa exerseze mai inainte. Antrenamentul consta in exercitii de respiratie si intr-o gimnastica speciala facuta in chilie, in intuneric deplin, timp de trei ani, trei luni, trei saptamani si trei zile…Au inventat un examen ciudat, iar cel care il trece este considerat capabil de lucuri marete.


Se sapa o groapa de aceeasi inaltime cu a candidatului. Deasupra ei se aseaza un fel de clopot de aceeasi inaltime cu adancimea gropii. Candidatul care sta pe jos, in groapa, trebuie sa treaca, dintr-un singur salt, prin deschizatura cupolei…”



Tot de la preotii tibetani, frantuzoaica avea sa afle ca, odata cu depasirea stadiului de initiere, viitorului mesager ii este dictata formula magica de catre mentorul sau. Toata atentia novicelui se va concentra numai asupra acestei formule, cea care este capabila sa ii regleze ritmul respiratiei si cel cardiac in tempo-ul silabelor misterioase.


Marsaluitorul nu are voie in timpul lungilor sale calatorii sa vorbeasca, sa priveasca in jur, nici macar sa se gandeasca la alte lucruri decat formula magica. In momentul in care porneste la drum, el isi alege un punct de pe cer si il fixeaza cu privirea pana la sfarsitul drumului. Orice obstacol intalnit in cale este evitat in mod mecanic iar oboseala nu intervine nici dupa parcurgerea mai multor sute de kilometri.



Alexandra David-Neel marturiseste chiar ca a avut ocazia, in anii petrecuti in chiliile manastirilor tibetane, sa intalneasca mesageri lung-gom-pa care i-au descris starile din timpul lungilor lor pelegrinari. Se pare ca acestia intra intr-o placuta stare de euforie si devin imuni la orice durere fizica pricinuita de oboseala sau de stancile pe care sunt nevoiti sa calce.


Mai mult, odata cu insusirea secretelor mistice, unii mesageri devin atat de usori incat se vad nevoiti sa ia asupra lor diverse greutati pe care le poarta pe tot parcursul calatoriei.



Fenomenul aparut, conform traditiei, inca din secolul al XIII-lea, avea sa fie confirmat ulterior si de alti exploratori si oameni de stiinta care i-au urmat in calatorii Alexandrei David-Neel. Nimeni nu a reusit, insa, sa ofere o explicatie plauzibila factorilor care duc la asemenea performante. De altfel, ipotezele medicilor europeni si ale sportivilor care au crezut ca pot egala reusitele tibetanilor s-au soldat cu esecuri lamentabile.


Nici hipnoza, nici antrenamentele dure de fortifiere a muschilor, nici macar diferentele de greutate pe care le poate resimti un om, in functie de starea psihica in care se afla, nu pot deslusi tainele mesagerilor lung-gom-pa. Tot ce se poate spune despre acesti curieri a desertului este ca ca au reprezentat si reprezinta inca….un mister al omenirii.


sursa descopera.ro


CALATORIE IN TAINICUL TIBET

Share/Bookmark

Se spune ca Tibetul nu e pentru toata lumea. Acesta este poate si motivul pentru care mirajul sau persista de milenii, iar eu continuu sa ma intreb ce poate fi oare mai important: sa vii in acest taram de legenda pentru prima oara, ori sa redescoperi, dupa sapte ani de la prima vizita aici, un Tibet intact? Pe drumul sarii si al lanei, am traversat Tibetul de la est la vest, urmand traseul Lhasa-Gyantse-Shigatse-Latse-Nyalam-Tingri-Zangmu.

Calugarul si Omul Zapezii

Indiferent de sezonul in care ajungi aici, faci primii pasi intr-o liniste absoluta, poate din pricina aerului rarefiat, pentru ca te afli la peste 4.500 de metri altitudine. Cu o populatie de doua milioane de locuitori si o suprafata de 500.000 de kilometri patrati, Tibetul este un spatiu care nu-si gaseste termen de comparatie decat, poate, cu Bolivia, supranumita Tibetul Americii de Sud.



Lantul himalayan pe care se sprijina Tibetul prezinta impresionante piscuri de peste 8.000 de metri, intre care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga, care, chiar si de la inaltimea la care te afli, te privesc de sus, distant. Podisul tibetan este arid si, cu cat te apropii de partea centrala a tarii, peisajul devine straniu, aproape nepamantean: munti care se erodeaza cu repeziciune, torente de pietre si aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghetari ce se topesc incredibil de repede, forturi care, pe vremuri, controlau comertul si aveau armate de paza, sate cu case din caramida si chirpici, ale caror porti de lemn sunt neobisnuit de frumos sculptate si colorate.



La 3.900 de metri altitudine, ma opresc langa grota unde un calugar Sangha s-a retras pentru a medita, dupa perioada de initiere petrecuta la manastirea Pangpoche. Zilnic, vreme de patru ani cat a durat prietenia lor, un Yeti i-a adus in austerul sau refugiu fructe de padure. Cand omul zapezii a murit de batranete, calugarul i-a pastrat scalpul si mana mumificata.

Eternitatea palpabila

Himalaya creste. Varful Everest, care in 1953 era de 8.848 de metri, are acum 8.850. Citesc statisticile despre Everest la Institutul Himalayan din Katmandu.

Varful a fost escaladat de cele mai multe ori de catre alpinistii din Nepal
. Un nepalez a inregistrat timpul-record de urcare pana in varf - 17 ore; tot un nepalez detine recordul la numarul de ascensiuni: 11; si iarasi un nepalez, in varsta de 16 ani, este campion la ascensiuni solitare. Dragi amintirii mele au ramas trecatorile - La, in tibetana -, situate la mai bine de 5.000 de metri altitudine. Marcarea lor cu steaguri pentru rugaciune le face de-a dreptul mistice. Aerul rarefiat concureaza si el la impresia pe care o naste peisajul: piscurile par uneori ca se apleaca amenintator, alteori ca te ridica spre ele.



Eternitatea este palpabila aici. Mai jos, in vai ocrotite, casele grupate strans si inconjurate de ziduri oglindesc viata tibetana de zi cu zi. Dependenta de natura ii face pe localnici puternici si viteji: datorita indemanarii si tenacitatii lor, terenurile aride au devenit mici ogoare si gradini. Peste tot vezi turme de capre si de vite pazite de pastori insotiti de magari salbatici, in timp ce caii pasc liberi. Animalul care s-a adaptat cel mai bine aici este iacul. La peste 4.000 de metri inaltime, unde pasc, iacii par niste pete mari si negre agatate de stanci.

Tibetanii folosesc toate produsele iacului: laptele si derivatele acestuia pentru mancare, lana pentru imbracaminte, pielea pentru confectionarea de ambarcatiuni, seul pentru fabricat lumanari si pentru intretinerea flacarii in lampile de ceremonial, oasele pentru sculptat. Tibetanii sunt, cred, cel mai religios popor din lume. Localnicii se roaga tinand in mana dreapta siraguri de margele sau invartind rotile de rugaciune pentru a alunga duhurile rele si pentru a cere o reincarnare mai buna.

Crengi de ienupar ard in case, in temple, in locuri publice, creand o atmosfera spirituala optima. Cand gresesc, tibetanii inalta rugaciuni de iertare, fac penitente sub forma de plecaciuni (uneori toata ziua) sau doneaza relicve.

Pamantul caprelor

Si acum va invit la o plimbare prin Tibet pe traseul pe care l-am parcurs eu, in urma cu cateva saptamani. De la Katmandu, capitala Nepalului, la Lhasa - orasul interzis -, am zburat cu un avion al unei companii chineze. Zborul trece pe deasupra lantului himalayan. Pentru cateva minute, Everestul isi scoate capul deasupra norilor si ne priveste.

Fereastra de vizibilitate este insa de scurta durata si aterizam curand la Gongkar, aeroportul din capitala Tibetului. Primul strain a intrat in Lhasa, in 1924, dupa o luna de tratative cu autoritatile, eu - in cateva ceasuri, dupa obtinerea unui permis acordat de catre Amabasada Chineza la Katmandu. Vizitez Potala, Jokhang, Barkhor, Drepung, Sera, Norbulinka. Potala este un edificiu monumental, inscris in patrimoniul universal al UNESCO, si simbolizeaza grandoarea secolului al XVII-lea tibetan.



Palatul insumeaza 13 etaje si 118 fatade; periodic, i se adauga corpuri noi, curti interioare, temple si sali de rugaciune, dar si sali de consiliu sau capele care gazduiesc ramasitele celor sapte Dalai Lama inmormantati aici. Jokhang - cel mai vechi templu sacru al tibetanilor, construit in anul 650 - gazduieste faimoasa statuie a lui Buddha-Jowo, despre care se spune ca s-a sculptat singura. Templul este loc de reculegere, de studiu, de conservare a religiei tibetane. In sala mare, se inalta statuia lui guru Rimpoche.

Pe un perete e zugravita o capra despre care legenda spune ca ar fi aparut brusc, in clipa cand statuia lui Jowo a fost adusa aici. Tot caprele ar fi ajutat si la asezarea temeliei templului, fapt care explica vechiul nume al Lhassei, Rassa - pamantul caprelor. Aici primesc esarfa alba de matase kata, in semn de politete. Si acum Barkhor, strada care inconjoara templul Jokhang. Vezi aici comercianti Kham, cu cizme inalte si cu cutite la brau, nomazi cu parul lung, imbracati in blana de oaie, calugari cu robe maro si portocalii, femei care invartesc roti de rugaciune, impodobite cu bijuterii de argint, turcoaz sau coral.



Parul lor e impletit in 108 suvite, egale ca numar cu al sutrelor - texte sfinte rostite de pelerini la colturi de strada. Totul aici se misca in directia acelor de ceasornic, de la stanga la dreapta, in fumul sacru rezultat din arderea ramurilor de ienupar. La Drepung, manastirea lui Tsong Khapa, aflu, dupa o cercetare atenta si dupa discutii cu calugarii, semnificatia celor opt simboluri tibetane: steagul - victoria asupra ignorantei; roata - unitatea lucrurilor; scoica - vorbirea, comunicarea; lotusul - puritatea; umbrela - protectia pe care o ofera credinta; pestele de aur - eliberarea spirituala; vasul sfant - initierea si comorile ascunse; nodul - caracterul iluzoriu al timpului.

Aceste insemne apar peste tot: in temple, in case, in in­stitutii administrative si de invatamant. Urmatoarea manastire pe care o vizitez, Sera, a fost candva cea mai mare scoala a budismului: aici locuiau in vremurile bune peste 6.000 de calugari, astazi sunt doar vreo 800. Cele patru adevaruri Dupa doua zile si jumatate de umblat prin Lhasa, aleg traseul care duce spre centrul Tibetului, Gyangtse.

Ultima ora din ceasornicul tibetan

Drumul urca, serpuit, de la 4.000 de metri spre primul pas-trecatoare, situat la altitudinea de 5.020 de metri. Trecatoarea are la baza partea terminala a unui mare si spectaculos ghetar. Las sub mine albastrul-verzui de peruzea al lacului Yamdrok. Pe parcursul calatoriei, iacii te intampina peste tot. Pasc linistiti, uitandu-se din cand in cand la trecatori. Dupa 250 de kilometri, la intrarea in podis, ma opresc in Gyangtse, un oras cu specific suta la suta tibetan. Vizitez chorten-ul Kumbun, construit in 1427, care are 72 de capele, asezate in sistem labirint.



Cele patru adevaruri pe care le enunta cartile din biblioteca de aici sunt valabile pentru toti oamenii din Tibet: existenta este marcata de suferinta; suferinta are la origine ignoranta; biruirea ignorantei aduce dupa sine dezlegarea de suferinta; existenta este Nirvana. Drumul de munte, cu serpentine spectaculoase, ma conduce prin alte doua trecatori, Kara si Komda, de 5.200, respectiv 5.000 de metri. Dupa inca 95 de kilometri, ajung la Shigatse, orasul lui Panchen Lama.

Fortareata Djong domina de pe deal orasul, iar manastirea Tashilumpo este un colegiu de logica si filosofie tibetana. Manastirea gazduieste o statuie a lui Maitreya inalta de 27 de metri. Protectorii lacasului au figuri asemanatoare celei a lui Buddha. Printre ei se numara Tsongkapa, marele reformator, care face parte din casta Bonetelor Galbene. Din aceeasi casta provine si Dalai Lama (Dalai Lama inseamna Ocean de Intelepciune). Dintre simbolurile tibetane, m-a interesat in mod deosebit mandala (esenta), o reprezentare geometrica a Cosmosului, semnificand ordinea si armonia.



Simbolul fundamental al budismului, similar ca importanta cu crucea pentru crestini, este chorten-ul. Initial monument funerar, folosit pentru depozitarea cenusii celor disparuti, chorten a devenit ulterior obiect de cult. El marcheaza locul unde a trait o zeitate, fiind la randu-i o reprezentare a Universului prin elementele lui fundamentale: pamantul, apa, focul si aerul. Podisul devine din ce in ce mai arid. Soseaua Prieteniei, construita de chinezi, ma duce, dupa inca 400 de kilometri, la Tingri.



Este zona care te apropie cel mai mult de piscurile himalayene Chooyu, Chomolugma si Manaslu. De la Tingri spre Rombuk, un drum de sase ore ma indreapta apoi spre tabara de unde pornesc majoritatea ascensiunilor pe Everest. Dupa ce trec prin ultimul pas, intru intr-un veritabil sanctuar himalayan. Zabovesc mult, nu-mi vine sa mai plec, desi frigul si vantul sunt teribile. Insa din ceasornicul tibetan timpul sederii mele aici s-a scurs in intregime.

sursa descopera.ro

Friday, April 8, 2011

MANIFESTING THE MIND-SHAMANIC MOVIE- Manifestarea minţii - Universul psihedelic & şamanismul

Share/Bookmark

Primul dintr-un ciclu de trei documentare, realizate de Bouncing Bear Films, Manifesting the Mind, lansat în primăvara lui 2009, în regia lui Andrew Rutajit, este un film care abordează domenii încă neelucidate, dar foarte incomode, psihedelicele şi şamanismul, beneficiind de aportul unor experţi ca: Daniel Pinchbeck, John Major Jenkins, fraţii Terence şi Dennis McKenna, Nick Herbert, Alex Grey, dr. Rick Strassman ş.a.


Termenul psihedelic, a fost utilizat pentru prima oară în 1957, de psihiatrul Humphry Osmond, ca o alternativă la termenul de halucinogen, în contextul psihoterapiei psihedelice; căutând un nume pentru experienţele induse de uzul de LSD, Osmond l-a contactat le Aldous Huxley, cunoscutul scriitor şi partizan al calităţilor terapeutice ale acestor substanţe, care a propus iniţial un termen similar, "phanerothyme", derivat tot din greacă, în urma corespondenţei purtate ajungându-se la varianta finală de "psihedelic".


Este extrem de dificil de abordat o astfel de problematică, psihedelice & şamanism, din mai multe motive:


- ofensiva guvernamentală şi mediatică mondială, din ultimele decenii, a indus în conştiinţa publică, o imagine demonică asociată psihedelicelor, libertatea în gândire şi refuzul obedienţei faţă de autorităţi, fiind caracteristice utilizatorilor;


- abuzurile făcute de oameni, începând din anii '60, care au folosit aceste substanţe aproape exclusiv în scop recreativ, denaturându-le menirea, au contribuit, decisiv, la conturarea unui curent de opinie defavorabil;


- scoaterea acestor substanţe în afara legii, ridică obstacole uneori insurmontabile, atât pentru doritorii de experienţe individuale cât, mai ales, pentru oamenii de ştiinţă care au încercat să le studieze onest, pentru a determina validitatea afirmaţiilor privind potenţialul distructiv al acestora, capacitatea de a induce stări extatice, care par să conducă la comunicarea cu entităţi aflate în afara tărâmului aşa-zisei realităţi fizice sau, pur şi simplu, pentru a le determina eventualele calităţi curative, în tratarea unor maladii psihice sau eliminarea dependenţelor de drogurile sintetice;


- războiul declanşat de creştinism, împotriva tuturor celorlalte religii, considerate ca fiind păgâne, a condus, în timp, la eradicarea practicilor şamanice din multe zone ale globului şi, mai grav, la pierderea unui volum inestimabil de informaţii privind intimitatea acestor practici.


- dezvoltarea multor secte sau culte, mai mult sau mai puţin religioase sau spirituale, conduse adeseori tiranic de nişte impostori, care au folosit astfel de plante sau ritualuri, a accentuat confuzia.


Cu toate acestea, dincolo de aspectul frivol, declaraţiile multor multe persoane care au experimentat o gamă largă de psihedelice şi al căror statut social conferă greutate afirmaţiilor, plus studiile unor savanţi, cum ar fi cele asupra dimetiltriptaminei sau DMT, ale dr. Rick Strassman sau asupra acidului lisergic dietilamid, LSD, făcute de chimistul elveţian Albert Hofmann şi de fundaţia care-i poartă numele, conturează, tot mai puternic, o imagine ce contrează evident propaganda oficială.


De curând am vizionat un alt documentar Iboga, Rite of Passage al olandezului Ben de Loenen, care-mi dovedea cât de puţine cunoaştem, de fapt, despre aceste substanţe, fiind consacrat ibogainei, un alcaloid extras din rădăcina unei plante africane, iboga, despre care recunosc că nu mai auzisem niciodată.


Efectele documentate ale ibogainei sunt fantastice, fiindcă, pe de o parte, tratează o gamă vastă de maladii, de la astm la infertilitate, iar, pe de altă parte, au o eficacitate de necontestat, în eliminarea dependenţei de droguri sintetice, alcool, tutun sau opiacee, într-un timp extrem scurt, cu eliminarea simptomelor groaznice ale sevrajului şi, ceea ce este mult mai important, având efecte îndelungate sau chiar permanente.


Deşi cercetările extensive efectuate de dr. Deborah Mash, profesor de neurologie şi farmacologie moleculară şi celulară la Facultatea de Medicină a Universităţii din Miami, au revelat generarea unui nou neurotransmiţător nor-ibogaina, în creierul pacienţilor trataţi cu ibogaină, desigur, care are o persistenţă în organism de circa patru luni şi care este responsabil, mai mult ca sigur, de eficienţa îndelungată a acestui alcaloid, substanţa a fost clasificată de DEA ca halucinogen din grupa I, fiind scoasă în afara legii.


În "ţara libertăţii absolute" care a impus, prin intimidare şi rezoluţii ONU, aproape aceeaşi legislaţie în întreaga lume, trebuie să încalci legea pentru a putea vindeca oameni; cu alte cuvinte boala şi moartea în chinuri, sunt legiferate pe plan mondial, sunt "drepturi" impuse de guverne.


Vă reamintesc că, similar, spre deosebire de droguri - care nu mai pot fi decelate după trei zile, de exemplu - marijuana poate fi descoperită în organism şi după o lună, ceea ce indică faptul că, în mod cert, este implicată profund în mecanismele metabolice şi nu este o toxină ce trebuie eliminată rapid din circuit, iar documentarul pe care l-am postat recent confirmă multiplele beneficii ale canabisului.


În plus, cea mai "toxică" substanţă şi cel mai detestat drog de către autorităţi, marijuana, a reuşit performanţa unică de a nu provoca nici o victimă, vreme de mii de ani, o ilustrare perfectă a ipocriziei războiului contra drogurilor, care, pare-se, are menirea de a ne proteja, pe noi, inocenţii.


Ayahuasca este de asemenea ilegală, deşi mecanismul ei de acţiune, prin inhibarea monoaminooxidazei, pentru a bloca metabolizarea DMT introdus în organism pe cale digestivă, este copiat de drogurile sintetice antidepresive, produse de companiile farmaceutice.


Pe de altă parte, tutunul şi alcoolul, nu apar în nici o clasificare oficială, ca fiind droguri, în timp ce această etichetă infamantă este aplicată, abuziv, unor substanţe naturale, provenite din plante, care în mod evident au proprietăţi curative reale, putând proteja efectiv omenirea, de toată gama de boli generate de "civilizaţia" impusă de guvernanţii ultimelor secole.


Dacă excludem ideea unei ghidări iniţiale divine, cum este posibil, oare, să descoperi, toate aceste plante sau combinaţii de plante şi efectele lor ?


Până unde mergea, oare, relaţia noastră simbiotică cu natura, în zorii civilizaţiei umane, când nu "beneficiam" încă de o religie oficializată sau de un guvern "grijuliu" ?


Este evident, pentru orice persoană interesată de fiziologia şi anatomia umană, că cele cinci simţuri ale noastre sunt imperfecte, putând fi foarte uşor înşelate, de simple trucuri vizuale de pildă, fiindcă creierul, răspunzând actualilor neurotrasmiţători, se supune unor tipare comportamentale induse artificial, prin aşa-zisa "educaţie" şi prin normele sociale.


Dacă serotonina nu este eficientă, în redarea unei imagini corecte a lumii în care trăim, oare prezenţa DMT în aproape întreg regnul vegetal şi animal, sugerează că dimetiltriptamina ar trebui să fie, de fapt, neurotransmiţătorul principal, responsabil, în acest context, şi de realizarea simbiozei noastre cu restul regnului viu ?


Oare, aşa-numitele însuşiri paranormale, nu definesc, de fapt, starea normală a unui organism uman primordial, ce beneficia de toate cele 360 de simţuri, amintite în The Pyramid Code de fascinantul arheolog dr. Abd'el Hakim Awyan ?


Libertatea umană şi mai ales libertatea de gândire, au fost dintotdeauna o ameninţare la adresa politicilor represive de control, dezvoltate vreme de milenii de putere, prin cele două faţete ale ei, cea laică şi cea religioasă.


Şi, ajungând la acest subiect, cu riscul de a scandaliza, din nou, relicvele bigote ale acestui mileniu, trebuie să amintesc rolul nefast jucat de biserică în distrugerea sistematică a culturilor şamanice, ce ofereau, garantat, o imagine spirituală mult mai apropiată de realitate, decât minciunile promovate de creştinism, care s-a temut permanent de concurenţa exercitată de adevăr.

Îmi vine din ce în ce mai greu, să descopăr vreo virtute reală în ograda purtătorilor de anteriu, care nu au încetat nici o clipă să dea dovadă de obtuzitate, fariseism şi intoleranţă, proba cea mai recentă fiind furnizată de tâmpenia unui pastor american, al cărui nume nu merită amintit, care a reeditat procesul vrăjitoarelor din Salem, arzând Coranul, un gest de sfidare ilogică ce nu putea genera decât mai multă violenţă şi exact asta s-a şi întâmplat.


Am avut privilegiul de a citi şi chiar studia Coranul într-o vreme şi, exceptând anumite aspecte fundamentaliste, mi s-a părut a fi un ghid de viaţă şi o lectură mai mult decât interesantă, care m-a captivat, prin contrast cu Vechiul Testament, o babilonie stupidă, care nu mi-a provocat decât dezgust, fie şi numai prin sutele de mii sau poate milioanele de victime, făcute în numele unei zeităţi crude şi răzbunătoare, ce nu poate avea nimic în comun cu DIVINUL .

Celor sceptici, le lansez din nou o provocare, de a avea mai multă răbdare decât mine şi de a contabiliza cifrele exacte ale genocidurilor preamărite de această carte îndoliată, pe drept, care m-a convins că, în termenul de "creştinism", s-a strecurat o literă inutilă.


Dar, după cum spunea Umberto Eco, în Numele Trandafirului, religia nu poate exista decât impunând frica de un Diavol inexistent şi nu iubirea pentru un Dumnezeu atotputernic, iar râsul, gândirea şi adevărata spiritualitate, nu sunt decât inamicele de moarte ale unor tehnici de control bazate pe intimidare şi pe promisiunea unei fericiri ipotetice, într-un tărâm din care nu a mai revenit nimeni, ca să ne confirme realitatea sau măcar să solicite returnarea garanţiei mărfii mincinoase vândute cu Biblia în mână.

COMPLETE MOVIE HERE




link2


link3


link download
sursa antiiluzii

DIY Chocolate Anti-Aging Mask



Share/Bookmark

El Cacao : Alimento de los Dioses



Share/Bookmark

PIEDRAS, ESENCIAS Y PLANTAS MAGICAS: La dieta tradicional china

PIEDRAS, ESENCIAS Y PLANTAS MAGICAS: La dieta tradicional china: "La dieta constituye un elemento muy importante dentro de la medicina tradicional china. Los chino..."

Share/Bookmark

Serenading Unicorn Serenades Sarah Silverman - Angel



Share/Bookmark

KRISHNAMURTI - 4/4 - Discursurile din San Diego (subtitrare in romana)



Share/Bookmark

Thursday, April 7, 2011

PURITATE

Share/Bookmark

Pavel Stratan a pus pe YT filmul asta. In imagine este Cezar Stratan, fiul lui Pavel si fratele Cleopatrei Stratan.

Ce zici?

via cabral

Snatam Kaur - By Thy Grace



Share/Bookmark

♥ ♥ ♥ MUL MANTRA - Snatam Kaur - SOMOS UNO...WE ARE ONE ♥ ♥ ♥



Share/Bookmark

Ringing Earth - Tibetan Monks in "spirit cave" hear new sounds



Share/Bookmark

Wednesday, April 6, 2011

CHOCOLATE-FROM THE DIRECTOR OF ONK BAK YET ANOTHER GREAT MOVIE


Share/Bookmark

A young autistic woman named Zen has developed uncanny martial arts skills by copying what she sees on television, as well as at the Muay Thai academy next to her home. She also has uncanny reflexes and is able to catch balls thrown at her without even looking.

As the movie deploys we wil witness her amazing skills...

FULL MOVIE HERE

Laila 1/17



Share/Bookmark

Copiar no es robar - Copying is not theft - Subtítulos esp eng



Share/Bookmark

Dreams as Reality? Discover yourself in Dreams



Share/Bookmark

Easy Herbs to Grow for Natural Women's Health - Planet Green

CANTO AZTECA "ESCUCHA EL VIENTO" MENSAJE OCULTO



Share/Bookmark

Lila Downs - Icnocuicatl



Share/Bookmark

Tuesday, April 5, 2011

Water: Top Secret Masaru Emoto



Share/Bookmark

Einstürzende Neubauten - Stella Maris



Share/Bookmark

Einstürzende Neubauten Blume (english)



Chrysantemum For you I am a chrysantemum
Supernova, urgent star

Astera Compositae For you I'll be a dandelion
a thousand flowerettes in the sky
Or just a drop in the ocean

If you know my name
don't speak it out
it holds a power - as before

Liliacea A lily of the valley
a flower of saron

Helianthus annus For you I even be a sunflower
Do you hear my enlightening laughter?
another reason to cut off an ear

You know my name, do you not?
don't say it
For it's a sacred, immovable - frozen

Rosa, Anemone et
Nymphea alba I'll even be a waterlily,
a marygold, a rose
or a little thistle

Euphorbiaa blue dahlia, a black tulip
that's where opinions differ
the scholars disagree

My name, should you know it
remains unspeakable
and it's spoken - malediction


Share/Bookmark

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites