Let there be dragons!
"The brave men did not kill dragons. The brave men rode them" Daenerys Targaryen
Thursday, March 31, 2011
PĂDUREA BACIU - Un Triunghi Romanesc Al Bermudelor
In data de 24.11.2010 va prezentam cartea lui Daniel Roxin despre Padurea Baciu. si va prezentam un promo al documentarului de astazi. Sincer, nu credeam ca o sa apara asa curand, insa am fost surprinsi din toate punctele de vedere.
Este o realizare deosebita, la un standard de profesionalism ridicat, ce poate concura orice televiziune din lumea asta. Iata ce pot face cativa oameni inimosi si pasionati, uniti intr-un scop comun. Va felicitam din toata inima dragi prieteni si va dorim sa puteti continua ce ati inceput aici.
Poate vor aparea si niste sponsori generosi si astfel sa va puteti permite si alte investigatii si aventuri la scara si mai mare. Romania musteste de subiecte ce merita explorate, misterele fiind prezente la tot pasul. Astfel de filme se merita subtitrate si in engleza, ca sa poata fi promovate si in afara tari (se vor evidentia astfel si alte valori ale Romaniei).
Este un inceput excelent si va admiram sincer.
Acestea fiind spuse va prezentam documentarul asa cum au facut-o realizatorii lui ( Daniel Roxin si Gabriel Vasilescu), pe blogurile lor:
Pădurea Hoia-Baciu uimeşte mereu prin neobişnuitul fenomenelor care se petrec aici - apariţii OZN, sfere luminoase, forme geometrice zburătoare, lumini nocturne sau diurne colorate, apariţii umanoide stranii, forme nebuloase ciudate, materializări şi dematerializări, contorsionări de copaci în intervale de zeci de secunde, câmpuri mobile radioactive şi multe alte lucruri care ne sfidează înţelegerea...
Aşa după cum veţi constata, misterul din jurul acestor fenomene naşte, inevitabil, intrebări tulburătoare despre noi şi despre Univers, despre potenţialul nostru ca oameni şi despre potenţialităţile nelimitate ale Universului în care trăim. Un Univers pe care îl cunoaştem atât de puţin...
Daniel Roxin
Citeşte şi romanul ezoteric “Misterele din Pădurea Baciu”
- sursa Blogul "Daniel Roxin" si Blogul "Dincolo de Limite"
via fymaa
Matricea vie - Ştiinţa vindecării
Sheldrake, defineşte câmpul său morfogenetic, ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii cât şi a formelor abstracte, mentale, accesul concomitent la aceste înregistrări, putând explica, pe de altă parte, multe cazuri de inventatori ce au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice, în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.
El admite, de asemenea, similaritatea cu noţiunea de arhivă akashică - un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice - care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale de teozofi celebri, ca Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.link2
link3
link download
LA MAGIA DE LAS VELAS, VELONES Y VELADORAS: Ritual de las 6 Velas Negras Para la Negatividad
Aspartamul – otrava dulce
de Ionel Dinu
Aspartamul este o neurotoxină periculoasă, un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. Consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. Nocivitatea sa este semnalată anual de mii de oameni...
Aspartamul, cunoscut şi ca aditivul alimentar E 951, este utilizat în industria alimentară pentru puterea sa de îndulcire foarte mare - de 200 de ori mai puternică decât cea a zahărului natural. Acest edulcorant a fost descoperit la mijlocul anilor ’60 în timpul unui studiu desfăşurat în laboratoarele Searle pentru obţinerea unui medicament care să vindece ulcerul. Iniţial, substanţa miraculoasă care avea o putere de îndulcire atât de mare a fost scoasă pe piaţă dar apoi, după testarea ei pentru eventuale efecte nocive, a fost suspendată.
Toate studiile de început, conduse de dr. Harry Waisman, care s-au realizat pe maimuţe au arătat fără urmă de echivoc nocivitatea aspartamului: această substanţă genera tumori cerebrale, mamare, uterine, testiculare, pancreatice sau/şi tiroidiene. Timp de şaisprezece ani, comitetul FDA (Food and Drug Administration – Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente) din Statele Unite a refuzat autorizarea utilizării acestui produs în alimentaţie datorită studiilor care demonstrau cât de periculos este aspartamul pentru sănătate.
Scurt istoric referitor la modul în care aspartamul a fost totuşi acceptat pentru a fi introdus în alimentaţie
Pe 8 martie 1977, la conducerea companiei Searle ajunge Donald Rumsfeld, politician şi om de afaceri. Acesta, între 1975 şi 1977 a fost secretar de stat al apărării în guvernul Ford. După alegerea sa ca preşedinte al companiei Searle, Rumsfeld s-a implicat în introducerea pe piaţă a aspartamului.
Comunitatea ştiinţifică îşi menţinea părerea, continuând să refuze acceptarea aspartamului ca fiind bun de consumat. La 21 ianuarie 1981 Ronald Reagan a devenit preşedintele Statelor Unite şi a facilitat reintrarea prietenului său, Donald Rumsfeld, în guvern. Nu după puţin timp, acesta a făcut să fie îndepărtaţi din FDA cei care jenau introducerea în consum a aspartamului.
Searle a prezentat FDA-ului, din nou, dosarul aditivului E951. Acest dosar a fost examinat acum cu un „ochi” foarte favorabil, în ciuda unor dovezi foarte clare despre nocivitatea substanţei.
În 1981 acest îndulcitor de sinteză este autorizat sub formă de pudră în anumite produse alimentare: guma de mestecat, îndulcitorii de masă de genul Nutrasweet, în anumite cereale, deserturi şi în cafeaua instant. În toamna anului 1983 primele sticle cu băuturi răcoritoare conţinând aspartam au fost puse în vânzare.
Un drog dur, 100% chimic, care în prezent se adaugă nu numai în răcoritoare ci şi în medicamente, în aproape toate produsele „fără zahăr”, în produsele pentru diabetici etc., a reuşit să fie introdus astfel în consumul alimentar.
Cum recunoaştem aspartamul?
Acel gust dulce insidios din băuturile răcoritoare care rămâne şi după ce am terminat de băut şi care ne face să bem din ce în ce mai mult din băutura respectivă, ca şi cum nu ne-am săturat de gustul respectiv, uneori ca şi cum ne-ar fi sete în continuare... este aspartamul.
Anumite persoane sensibile au şansa şi suferă aproape imediat de greaţă sau dureri de cap în minutele sau orele care urmează după ce au consumat un singur produs ce conţine aspartam. Dacă ele îşi ascultă corpul, vor deduce că acele produse nu sunt bune. Vor şti astfel pe viitor să le evite.
Opus faţă de acest tip de persoane, există o mare parte de fiinţe umane care au devenit foarte rapid dependente de aceste produse, mai ales datorită reclamelor care le sugerează fie că printr-un astfel de consum se evită caloriile, fie că este spre binele copiilor lor etc. Aceste persoane observă cum sănătatea lor se degradează mai mult sau mai puţin rapid, dar nu corelează aceasta cu consumul de aspartam.
Ele vor merge să consulte medicul sau chiar psihiatrul care, ca şi ele, nu sunt la curent sau, mai rău, nu dau atenţie materialelor informative privind toxicitatea aspartamului. Medicul le va prescrie medicamente care adeseori conţin aceeaşi otravă. Apare astfel o avalanşă de fenomene care nu sunt corelate cu ingestia de aspartam şi care nu vor avea nicio şansă de rezolvare dacă nu se abordează modificarea dietei.
Efectele secundare ale consumului de aspartam
Există 92 de simptome documentate cauzate de consumul de aspartam, de la creşterea în greutate la comă şi moarte. Majoritatea simptomelor sunt neurologice. Să vedem câteva din cele 92 de simptome:
dureri de cap, insomnii, pierderi de memorie, oboseală cronică, depresie, scăderea inteligenţei, cearcăne, scăderea şi tulburări ale vederii, reacţii cutanate, roşeaţă a obrajilor, mâncărimi, creşterea în greutate, căderea părului, foame/sete excesive, dureri abdominale, balonare, diaree, dureri articulare, crampe, hemoragii nazale, vertij, sensibilitate foarte mare la zgomote, senzaţie de frig chiar şi în plină vară, probleme menstruale, impotenţă, probleme sexuale, hiperventilaţie, convulsii, epilepsie, greaţă, vomă, hipo- şi hiperglicemie, dureri în piept, probleme ale tiroidei, tremurături, dureri la înghiţit, dureri la urinare, sensibilitate la infecţii, astm.
Dacă utilizaţi îndulcitori artificiali de genul NutraSweet, Equal, Spoonful, Neotame, etc., care sunt de fapt denumirile diferite ale aceleiaşi substanţe – aspartamul, şi suferiţi de simptome caracteristice fibromialgiei (dureri cronice în diverse zone ale corpului, răspuns alterat şi dureros la presiune, redori articulare) sau aţi observat apariţia de spasme, dureri fulgurante, amorţeli ale picioarelor, crampe, vertij, ameţeli, dureri de cap, ţiuituri în urechi, dureri articulare, depresie, atacuri de anxietate, vorbire neclară, vedere înceţoşată, pierderi de memorie, nu trebuie să vă miraţi şi nu căutaţi mai departe de bolul cu îndulcitori cauza acestor probleme.
Probabil aveţi boala aspartamului. Da, este o boală şi chiar o ...epidemie, aşa cum afirmă dr. H.J. Roberts în monografia apărută în 2001 - „Boala aspartamului: o epidemie ignorată”.
Consumul prelungit de produse cu aspartam poate genera, de asemenea, tulburări de personalitate cum ar fi: crize de agresivitate uneori soldate cu violenţă fizică, paranoia, agorafobie (teama de spaţii deschise, de mulţimi, de a călători singur cu avionul/trenul), alte fobii, panică, senzaţii de „déjà vu”, iritabilitate, crize de demenţă, alterarea caracterului, dificultate de concentrare, confuzie, hiperactivitate şi, mai grav, tumori cerebrale, ruptură de anevrism, atacuri de apoplexie şi chiar... moarte subită.
S-a observat că aspartamul agravează manifestările sau chiar provoacă simptome asemănătoare bolilor următoare: fibromialgie, artrită, scleroză în plăci, boala Parkinson, lupus, diabet şi complicaţii ale diabetului, epilepsie, boala Alzheimer, limfom, malformaţii congenitale, sindromul oboselii cronice.
În 1994 în SUA au fost raportate, în urma a 7000 de plângeri ale consumatorilor de aspartam, nu mai puţin de 2621 de efecte secundare ale ingestiei de aspartam – o parte dintre acestea fiind enumerate mai sus.
În anul 2005 apare în format DVD un film documentar, „Mizeria dulce: o lume otrăvită”, realizat de o victimă a aspartamului care a fost atinsă de scleroza în plăci şi care avea doisprezece amprente ale bolii la nivel cerebral în februarie 2002. O dată dezintoxicată de acest edulcorant, această persoană a pierdut 34 de kg, a părăsit scaunul cu rotile şi aproape i-au disparut de pe creier însemnele afecţiunii.
Un studiu italian al institutului Ramazzini din Bolonia a dovedit că aspartamul provoacă leucemii şi limfoame, dar aceasta nu a făcut subiectul primelor pagini din jurnalele de specialitate! Rezultatele acestui studiu au fost însă fundamentul unui articol de 12 pagini care a apărut în revista engleză The Ecologist, în septembrie 2005.
Nu există studii pe termen lung referitoare la efectul aspartamului asupra omului, dar foarte multe studii au fost realizate pe animale. Unul dintre aceste studii, realizat în 2006 de Fundaţia Ramazzini în Italia, a arătat, din nou, că ingestia pe termen lung de aspartam determină la animalele de laborator un risc crescut de cancer şi aceasta chiar cu doze mai mici decât limita minimă cunoscută oficial. În Europa, un aport de 40mg de aspartam/kg-corp/zi este considerat sigur. Totuşi un risc crescut de cancer a fost observat la şobolani cărora li s-a administrat doar jumătate din această doză.
Dar... ce este aspartamul?
Pentru marea parte a oamenilor aspartamul este pur şi simplu un îndulcitor de sinteză făcut pentru a înlocui zahărul, un îndulcitor pe care milioane de femei supraponderale şi diabetici din lumea întreagă îl utilizează sub formă de pudră sau pastile asemănătoare zaharinei, un îndulcitor care aduce miliarde de dolari firmelor producătoare şi, prin efectele secundare pe care le are, miliarde de dolari sistemului medical şi diferitelor companii farmaceutice!
Din punct de vedere al compoziţiei chimice aspartamul (aspartil-fenilalanil-1-metil-ester) este alcătuit din doi aminoacizi, fenilalanină (50%) şi acid aspartic (40%), uniţi printr-o moleculă de metanol (10%).
Din cauza acestei compoziţii, pe etichetele produselor ce conţin aspartam se poate citi scris cu litere de-o şchioapă „conţine o sursă de fenilalanină”; ceea ce nu este scris este faptul că derivatul de fenilalanină, DKP – diketopiperazina, care apare prin descompunerea edulcorantului datorită stagnării produselor în depozite, este un factor cancerigen pentru creier, susţinând formarea de astrocitoame, adenoame hipofizare etc. – aspecte demonstrate în studiile de început asupra aspartamului.
Pe această bază şi a altor efecte nocive ale E951 demonstrate experimental, consiliul FDA nu a aprobat mult timp consumul acestei substanţe. FDA, la momentul respectiv, nu numai că nu a aprobat această neurotoxină dar a urmărit acuzarea companiei Searle de înşelătorie! Să vedem în continuare ce anume produc componentele aspartamului după ce acesta este ingerat şi se „topeşte” în cele trei componente ale sale:
1. Fenilalanina este un aminoacid esenţial (aminoacid pe care organismul nu îl poate produce şi pe care trebuie să îl ia din alimentaţie) din care sunt produşi mai mulţi neurotransmiţători şi hormoni. Vă veţi gândi că o dată cu consumul de aspartam se asigură nivelul de fenilalanină ce trebuie consumat zilnic.
Să ştiţi că fenialanină există în multe produse naturale, iar consumul de aspartam nu face decât să aducă un surplus nenatural din acest aminoacid. La nivelul sistemului nervos central, fenilalanina este transformată în tirozină, din care apoi rezultă dopamina, noradrenalina, adrenalina şi hormonii tiroidieni.
Consumul crescut de aspartam generează cantităţi crescute de catecolamine (noradrenalină, adrenalină) care vor determina o creştere a excitabilităţii cerebrale. Aceasta poate avea ca rezultat o stare de tensiune psihică de fundal, reacţii agresive, convulsii, crize epileptice etc.
Pe de altă parte, cantităţile crescute de fenilalanină la nivel cerebral interferează cu producerea de serotonină, un alt neurotransmiţător care se ştie că susţine stările de fericire ale fiinţei. Astfel, ingestia cronică de produse conţinând aspartam ne transformă încet-încet în nişte persoane apatice, terne şi prezentând diverse afecţiuni.
2. Acidul aspartic se acumulează în ţesutul cerebral, iar când atinge niveluri crescute poate determina crize de angoasă, de hiperactivitate şi obsesii. Acidul aspartic afectează de asemenea şi aparatul reproducător şi chiar fetusul, având capacitatea de a traversa placenta.
3. Esterul de metil, imediat după ce aspartamul este ingerat, se transformă în metanol, una din cele mai toxice substanţe pentru organism. Se cunoaşte nocivitatea metanolului mai ales pentru vedere. La cei care au consumat/consumă în mod frecvent aspartam s-a observat: vedere înceţoşată, voalată sau obscură, vedere dublă, îngustarea câmpului vizual, afectarea retinei şi chiar pierderea vederii.
De asemenea, metanolul, ajuns în ficat, este convertit în aldehidă formică – o substanţă puternic neurotoxică şi cancerigenă, cunoscută ca putând provoca malformaţii congenitale, migrene, vertij, zgomote în urechi, greaţă, stări de rău, tulburări gastro-intestinale, slăbiciune, frisoane, goluri de memorie, dureri fulgurante în extremităţi, tulburări de comportament, nevrite, putere de concentrare scăzută şi împiedicarea ADN-ul de a se multiplica.
Molecula de formaldehidă (aldehidă formică) este puternic reactivă şi se leagă în celule de proteine şi de acizii nucleici, formând legături puternice care sunt dificil de „tăiat” prin căile metabolice uzuale. Formaldehida se transformă la rândul ei în acid formic care se concentrează în creier, rinichi şi alte organe, fiind un produs foarte toxic pentru celule.
Acestea sunt „beneficiile” consumului de aspartam pe care producătorii acestuia nu le-au adus la cunoştinţa consumatorilor.
De ce ne îngrăşăm într-un mod ciudat de la aspartam?
Dr. Sanda Cabot explică faptul că după ce aspartamul este înghiţit, digerat şi apoi absorbit de la nivel intestinal, ajunge în ficat unde este metabolizat, rezultând cele trei componente ale sale.
Acest proces se face cu consum important de energie, ceea ce înseamnă că în celulele ficatului (hepatocite) va rămâne o cantitate mai mică de energie disponibilă pentru alte procese metabolice. Ficatul este cunoscut ca fiind „uzina chimică” a organismului, întrucât toate principiile alimentare absorbite din intestin ajung la ficat şi sunt transformate, metabolizate în substanţe necesare organismului.
Consumând o parte importantă din energia hepatocitelor, aspartamul va îngreuna foarte mult procesele metabolice care au loc aici. Între procesele care se produc în ficat, este şi arderea grăsimilor care, datorită consumului de aspartam, nu se va mai putea realiza cu aceeaşi intensitate.
Astfel, printr-un consum constant de aspartam, o cantitate din ce în ce mai mare de grăsimi va fi stocată în ficat, generând ceea ce poartă numele de steatoză hepatică (ficat gras). Experienţa clinică medicală arată că în momentul în care începe o supraîncărcare a ficatului, apare tendinţa de îngrăşare.
De asemenea, îngrăşarea la consumatorii cronici de E951 apare şi prin alte mecanisme: creşterea apetitului şi nevoia de dulciuri/zahăr, retenţie de lichide. Îngrăşarea prin consum cronic de aspartam are un aspect particular nenatural: corpul are un aspect pufos şi umflat.
Interacţiunea cu diverse medicamente
Cum v-aţi simţi să ştiţi că în avionul cu care călătoriţi piloţii consumă Coca-cola sau diverse băuturi „diet” şi că sunt în fiecare moment expuşi acestor riscuri?
Unul din locurile primare de acţiune a aspartamului este hipotalamusul; stimularea toxică, repetitivă a anumitor zone din hipotalamus poate determina aritmie cardiacă şi moarte subită – afirmă dr. Russell Blaylock.Dr. Bowen explică apariţia morţii subite prin faptul că muşchiul cardiac este foarte sensibil la toxicitatea alcoolului. Faptul că afectarea muşchiului cardiac datorită alcoolului se finalizează în mod frecvent cu moarte subită şi că molecula de aspartam este o otravă alcoolică de 20.000 de ori mai toxică decât etanolul (alcoolul obişnuit) ar explica modul de producere al morţii subite în cazul consumului cronic de aspartam.
Aspartamul provoacă impotenţă, disfuncţii sexuale
Dr. Bowen a arătat că aspartamul distruge răspunsul sexual feminin şi induce disfuncţii sexuale masculine, prin distrugerea neuronilor din hipotalamus răspunzători de controlul secreţiei anumitor hormoni sexuali. De asemenea, aspartamul afectează dezvoltarea fetusului generând avort sau diferite defecte, chiar la nivelul ADN-ului.
Dictonul „dacă este scris pe etichetă, este pentru că a fost testat şi autorizat de către cei în măsură să facă aceasta, deci nu este periculos, în caz contrar am fi fost informaţi!” nu mai funcţionează! Nu mai este în vigoare! De aceea este absolut necesar să ne informăm asupra ingredientelor - şi efectelor acestora - oricărui produs pe care îl cumpărăm.
Biserica Creştină este la răscruce!
de Rodica Apostol
Motto: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă.”
Napoléon Adolphe Didron
Unul dintre cele mai des folosite simboluri creştine, crucifixul care îl reprezintă pe Iisus răstignit, nu are nimic de-a face cu simbolismul profund spiritual, înălţător şi atotcuprinzător al crucii. Pentru oricine este înzestrat cu un minim de sensibilitate, inteligenţă şi bun-simţ este destul de evident faptul că acest crucifix evocă suferinţa şi tortura la care a fost supus Iisus.
Nu vrem să negăm realitatea istorică şi nici semnificaţia profundă a Patimilor lui Christos, dar ne permitem să sugerăm că religia creştină ar fi fost mult mai bine reprezentată de un simbol care să evoce învierea lui Iisus, triumful Său asupra morţii, învăţăturile Sale spirituale, victoria Sa deplină în misiunea Sa pe Pământ sau modelul divin pe care El Îl reprezintă.
Folosirea ostentativă, neinspirată, a crucifixului este cu atât mai revoltătoare prin asociere cu unele mesaje francmasonice care arată o dubioasă infiltrare a satanismului chiar la vârful Bisericii, iar aceste devieri au fost prezise de profeţi încă de la originea creştinismului.
Simbolul spiritual al crucii
Crucea reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri spirituale ale umanităţii fiind folosită din timpuri antice. Ea nu a început să existe în lume odată cu Biserica Creştină. Întâlnim simbolul crucii la civilizaţia primitivă ariană, la egipteni, precum şi la babilonieni.
Crucea este formată din două linii intersectate perpendicular pe mijlocul uneia dintre ele. Semnificaţia spirituală a crucii poate fi explicată în mai multe moduri.
Crucea poate fi privită precum emblema iradierii din centru, de natură solară sau divină. Pentru arheologul şi scriitorul Paul Pierret (autor al Dicţionarului de arheologie egipteană) crucea este cea care protejează tainele sfinte. Crucea mai are şi valoare de simbol ascensional. În legendele orientale crucea este puntea sau scara pe care urcă la DUMNEZEU sufletele oamenilor. Bisericile catolice şi ortodoxe sunt proiectate în aşa fel ca să formeze o cruce pe pământ.
Crucea este – după Gérard de Champeaux, autor al cărţii Introducere în lumea simbolurilor – al treilea din cele patru simboluri fundamentale alături de centru, cerc şi pătrat. Ea stabileşte o relaţie între celelalte trei. Intersecţia celor două drepte ale sale coincide cu centrul, pe care ea îl deschide astfel spre exterior. Pe de altă parte, crucea se înscrie în cerc, împărţindu-l în patru. Din ea se obţin pătratul şi triunghiul, dacă i se unesc vârfurile prin patru drepte.
Ca şi pătratul, crucea simbolizează pământul fiind însă expresia aspectelor intermediare, dinamice şi subtile ale acestuia. Crucea are o funcţie de sinteză şi măsură, în ea se întâlnesc cerul şi pământul. În ea se amestecă timpul şi spaţiul. Dintre toate simbolurile, crucea este cel mai universal, cel mai totalizator.
Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului, al celui care este prin chiar natura sa, comunicarea între pământ şi cer. René Guénon, renumit filosof şi gânditor esoteric francez spune despre cruce, căreia i-a dedicat un întreg volum, că este simbolul totalizării spaţiale, apropierea şi unirea contrariilor.
Simbolul Crucii la creştini
Tradiţia creştină a îmbogăţit foarte mult simbolismul crucii, condensând în această imagine mântuirea şi patimile lui Iisus. Ea devine astfel mai mult decât o „figură” a lui Christos, identificându-se cu persoana Lui. Putem observa puterea simbolistică a crucii creştine prin exemplul crucii pecete (săpată în piatră) datând din primele secole ale creştinismului.
Ea este prezentată de către Napoléon Adolphe Didron, arheolog şi istoric francez de artă care a trăit în sec XIX, în lucrarea sa Istoria lui DUMNEZEU. Pecetea poartă gravată o cruce în T, litera chi (X) traversează verticala T-ului care se rotunjeşte în partea de sus ca litera rho (P). Aceste linii rezumă numele lui Hristos şi forma crucii Lui. Hristos, Fiul lui DUMNEZEU este începutul şi sfârşitul a toate, literele alfa şi omega însoţind crucea de-o parte şi de alta.
Crucea l-a zdrobit şi l-a îmblânzit pe Satana, simbolizat de şarpele care stă încolăcit pe piciorul crucii. Acest duşman al neamului omenesc caută să aducă sufletul la pierzanie, suflet reprezentat sub forma unui porumbel. Deşi ameninţat, porumbelul priveşte la crucea care îi dă putere şi care îl mântuie de otrava Satanei.
Cuvântul SALVS, scris pe pământul unde este înfiptă crucea, este cântecul de izbândă al creştinului credincios prin care el preamăreşte crucea şi pe Christos. Artiştii medievali au împrumutat de la Părinţii Bisericii (persoane care, prin viaţa şi activitatea lor, au meritat şi au primit de la Biserică titlul de Părinte al ei) tema crucii cosmice.
Ea este pusă în valoare de Sfântul Augustin (filosof şi teolog faimos, care a susţinut dezvoltarea creştinismului occidental) în lucrarea sa De Genesi ad literam. Pentru Sfântul Chiril al Ierusalimului, crucea este polul lumii, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa „părinte al misticii”, ea este pecetea cosmică.
În lumea simbolurilor creştine, crucea mai semnifică raiul celor aleşi. În Divina Comedia a lui Dante, ea este simbolul nemuririi, al slavei veşnice dobândite prin jertfă care culminează într-o fericire extatică: „căci sus străfulgera Christos şi pilde n-am să-I dovedesc prin ele. Dar cei ce-şi poartă crucea întru Christos mă vor ierta că-mi scap din mâini unealta, când fi-vor să-L zărească pe Christos.”
Simbolul Crucifixului utilizat de Biserica Creştină
N. A. Didron afirmă referindu-se la Crucifix – cel mai cunoscut şi mai utilizat simbol creştin, o cruce care conţine reprezentarea tridimensională a trupului crucificat al lui Iisus Hristos – că: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă”.
Este necesar de făcut o distincţie clară între crucea patimilor lui Christos, adică Crucifixul, care este de fapt un instrument de supliciu şi tortură şi crucea de slavă, care trebuie interpretată în sens eschatologic (doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre Sfârşitul Lumii şi Judecata de Apoi). Găsim referiri la cea din urmă în Noul Testament care afirmă că această cruce de slavă va apărea înaintea celei de-a doua veniri a lui Christos.
Ne întrebăm oare cât de inspirată este alegerea simbolului care evocă suferinţele cumplite şi moartea lui Iisus pe cruce, pentru a fi adorat de milioane de creştini? Pe vremea lui Iisus Christos crucificarea era un lucru ruşinos şi chiar terifiant, un simbol al condamnării şi torturii publice. În primele două secole ale creştinismului, simbolul Crucifixului nici măcar nu era folosit în iconologia creştină deoarece el descrie o metodă crudă şi barbară de execuţie publică a celor mai mari răufăcători.
Merită să ne punem întrebarea dacă primii discipoli ai lui Iisus, care chiar L-au cunoscut îşi doreau să privească imaginea Învăţătorului lor mort crucificat? Oare nu ar fi fost mai inspirată Biserica Creştină dacă ar fi ales un alt simbol principal creştin care să evoce spre exemplu renaşterea lui Iisus?
Crucea Petrină
În tradiţia Bisercii Catolice se recunoaşte unanim că la alegerea sa, Sfântul Petru a murit crucificat pe un crucifix inversat. Conform romano-catolicilor, Papa este succesorul Sfântului Petru ca şi episcop al Romei.
Astfel, Papalitatea este reprezentată de simboluri care se folosesc de asemenea şi pentru a-l reprezenta în iconografia creştină pe Sfântul Petru, cum ar fi spre exemplu cheile raiului sau Crucea Petrină (inversată).
Spre deosebire de simbolismul crucii despre care am vorbit în introducerea articolului, Crucea Petrină nu are o valoare simbolică consacrată universal, ci ea este mai mult o adaptare pe care Biserica Catolică a făcut-o crucifixului inversat pe care a fost răstignit Sf. Petru.
Acest lucru a putut fi observat la vizita Papei Ioan Paul II în Israel, în luna martie 2000. Poze ale Papei şezând în faţa unei Cruci Petrine (adică inversate) se pot găsi pe internet împreună cu diverse încercări de a dovedi asocierea Bisericii Catolice şi mai bine zis a Papalităţii cu satanismul.
Oare cât de justificată este Papalitatea la ora actuală să folosească drept unul din simbolurile sale principale Crucea Petrină inversată? Crucea inversată, ca orice simbol spiritual inversat, vehiculează influenţe satanice şi este folosită frecvent în satanism. Diferenţa dintre „crucea lui Petru” şi un crucifix inversat (considerat satanic de către catolici) este de multe ori obscură, conducând la confuzie în legătură cu utilizarea acestor simboluri.
Romano-catolicii asociază crucea inversată cu crucificarea apostolului Petru pentru a motiva succesiunea apostolică care este folosită pentru a sprijini infailibilitatea liniei Papale a Bisericii Romano-Catolice.
Lucrarea lui Sheldon (teolog faimos din sec XX, autor a peste 20 de volume de studii religioase) Apostolii Principali (History of the Church, vol. 1, Hendrickson Publishers, reprint, 1999, pp. 68-78) prezintă ipoteze care refuză motivele invocate de Biserica Romano-Catolică cu privire la succesiunea Papală.
În primul volum al acestei istorii a Bisericii, Sheldon scrie:
„nu există niciun motiv pentru care protestanţii să nege faptul că Iisus a vorbit despre Petru ca fiind o „fundaţie”, dar în acelaşi timp este necesar de avut în vedere următoarele consideraţii: din copiile exacte ale Noului Testament reiese clar că, cuvintele din Evanghelia după Matei nu erau adresate lui Petru într-un sens exclusiv, ci doar că el era considerat de către Iisus una dintre pietrele importante ale „fundaţiei” creştinismului.
A fi o fundaţie înseamnă ca în contactul cu orice agent uman să realizezi doar munca unui fondator, a unui iniţiator. „Biroul” unui fondator nu este un lucru care să fie transmis sau moştenit. Cineva ar putea de exemplu să construiască pe „fundaţia ” aşezată de Petru, sau chiar să imite munca lui Petru prin introducerea creştinismului în noi regiuni. Dar în niciun caz nu se pune problema succesiunii. De exemplu, ne putem gândi la fondatorii Republicii Americane ca fiind fiecare în parte moştenitorii locului lui Petru în fundaţia Bisericii.”
Crucifixul „îndoit sau rupt”
După ce în anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a apărut în timpul unui discurs în faţa a peste 80.000 de oameni având în spatele său o cruce inversată, la rândul său, actualul Papă Benedict al XVI-lea se afişează destul de des cu un crucifix îndoit.
Se spune că diavolul nu are puterea să creeze, ci doar să batjocorească şi să deformeze. Din punctul de vedere al simbolismului, o figură inversată semnifică întotdeauna o putere pervertită. Sataniştii şi magicienii negrii folosesc în rău semnificaţia spirituală a crucii, prin inversarea acesteia. Ei cad din spiritualitate şi nemurire, rămânând „închişi” în materie şi moarte.
Crucifixul „îndoit sau rupt” este un simbol sinistru folosit de către satanişti încă din secolul VI. Acesta constă dintr-un crucifix îndoit pe care se află corpul deformat, foarte slab, a lui Iisus atârnând patetic de cruce cu braţele şi picioarele dureros de subţiri şi emaciate de parcă ar fi fost victima foametei. Linia orizontală a acestui crucifix este îndoită în jos. Magicienii negrii şi vrăjitorii din Evul Mediu foloseau acest crucifix îndoit pentru a reprezenta termenul biblic „semnul fiarei”.
În anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a transmis în timpul unei slujbe mesajul necesităţii unei „noi ordini internaţionale”. Acelaşi Papă a reinstaurat Biroul Inchiziţiei care acum poartă numele Biroului pentru Apărarea Credinţei avându-l drept coordonator pe Cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea.
Papa Benedict a afirmat în anul 2009 „nevoia puternică de înfiinţare a unui singur guvern mondial, cu o singură economie mondială”.
În cartea sa „Cheile Sângelui” (Keys of This Blood), preotul şi teologul romano-catolic Malachi Martin a afirmat că Papa Paul Ioan al II-lea este devotat planului instaurării unei Noi Ordini Mondiale de către cumplita sectă satanică a „iluminaţilor” francmasoni.
Tot Malachi Martin, care a fost o perioadă apropiat al Vaticanului, afirmă că Papalitatea ascunde omenirii un secret terifiant şi cutremurător. Al treilea secret de la Fatima este o profeţie făcută de Fecioara Maria în 1917 asupra unei cumplite pedepse apocaliptice pe care omenirea o va suporta dacă nu se întoarce către DUMNEZEU cu tot sufletul.
Părintele Malachi afirmă „când mă aflam în preajma Papei Ioan al XXIII- lea, această coală de hârtie era păstrată într-o cutie aşezată pe şemineul apartamentului privat în care locuia Papa la Roma.”„mesajul secretului este foarte apocaliptic.” Tot el afirmă că Papa Paul Ioan al II-lea nu a fost de acord cu divulgarea profeţiei Fecioarei Maria deoarece ar fi apocaliptice.
Odată cu semnalele nu tocmai creştine transmise de ultimii doi Papi, din ce în ce mai multă lume se întreabă dacă trăim cumva vremurile din urmă ale apocalipsei. În Evul Mediu a existat un Sfânt catolic pe numele Malachia care a avut viziuni extatice cu toţi papii (în număr de 111, conform spuselor Sfântului) care vor fi la conducerea Bisericii Catolice.El a făcut profeţii despre fiecare dintre aceştia, care s-au dovedit a fi uluitor de exacte până în prezent. Sfântul Malachia a afirmat despre utimul Papă, care se pare că după profeţiile sale (şi nu numai), este Benedict al XVI- lea, următoarele:
„În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă Sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.”
În conformitate cu profeţia Fecioarei Maria de la Garabandal, odată cu Papa Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. În anul 1962, Fecioara Maria i-a spus stigmatizatei Teresa Musco că „oamenii şi clerul au mărit cloaca necurăţiei... Biserica se află la o răscruce: ori va merge spre pieirea sa, ori îşi va regăsi calea, pe care nu ar fi trebuit să o părăsească niciodată.”
Bibliografie:
Dictionnaire des symboles: Mythes, rêves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres , Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Ed. Robert Laffont, Collection Bouquins, 1982
Iconographie Chrétienne: Histoire De Dieu (1843), Adolphe Napoléon Didron, Ed. Kessinger Publishing, 2010
Dictionnaire d'archéologie Egyptienne, Paul Pierret, Ed. Imprimerie Nationale, 1875
Introduction au monde des symboles, Gérard de Champeaux, Ed. Zodiaque, 1989
History of the Christian Church, Henry C. Sheldon, Ed. Hendrickson Publishers, 1999
Keys of This Blood - Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, Malachi Martin, Ed. Simon & Schuster, 1991
Patimile lui Cristos
Cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria la Fatima dezvăluit
yogaesoteric
30 martie 2011
Wednesday, March 30, 2011
Apel urgent al lui Masaru Emoto catre intreaga umanitate! Va rugam sa dati mai departe
Va rugam sa va uniti in rugaciunea de dragoste si recunostinta catre apa din zona orasului Fukushima, Japonia!
Desi au trecut deja mai mult de doua saptamani de la dezastrul provocat de cutremurele de magnitudine 9 si tsunami-ul gigantic, in Japonia mai mult de 10.000 de persoane sunt inca date disparute.Ceea ce este mai rau este faptul ca apa care era folosita ca agent de racire la reactoarele centralei nucleare de la Fukushima a inceput sa se scurga contaminand radioactiv oceanul, aerul si moleculele de apa din zonele inconjurătoare.
Cu toate ca pompierii si personalul de la securitatea centralelor si-au riscat viata si au pompat apa, pentru a raci reactoarele si a preveni raspandirea de substante radioactive, a fost detectata deja radioactivitate in apa din statiile de tratare a apei din Tokyo. Cred ca o contaminare fizica atat de rapida nu era posibila si de aceea suspectez mai curand ca in acest caz este vorba de o contaminare subtila.
Intelepciunea umana nu a fost in stare sa faca mai mult pentru a rezolva problema, tot ce se incearca este de a raci furia materialelor radioactive din reactoare turnand apa pe ele.
Oare chiar nu mai există nici o alta solutie?
Multi dintre dumneavoastra ati auzit despre experimentele pe care le-am efectuat asupra apei, in care am observat relatia dintre doua vibratii subtile la nivelul elementar al particulelor, al celor mai mici unitati ale materiei. Aceste particule ce functioneaza in baza principiului rezonantei se afla la nivel subatomic.
Prin experimentele efectuate am fost in masura sa dovedesc faptul ca apa si constiinta umana se afla intr-o stransa relatie, chiar daca tehnica mea nu a fost complet acceptata de catre lumea stiintifica.
Prin urmare, cred că este posibil sa gasim o contramasura impotriva acestui tip de accident. Am putea aplica principiul Hado pe care l-am studiat de 20 de ani.
In acesti ani de cercetare, de masurare a Hado si de aplicare a tehnologiei fotografice a apei cristalizate, am fost martori ca apa se poate transforma in mod pozitiv la nivel molecular atunci cand primeste pura vibratie a rugaciunii umane indiferent de distanta la care aceasta se realizeaza.
Formula energiei a lui Albert Einstein, E = mc2 inseamna si ca Energia este egala cu numarul de persoane (angrenate intr-un eveniment) inmultit cu patratul constiintei oamenilor participanti.
Acum este momentul sa intelegeti adevarata semnificatie a acestei descoperiri si sa va alaturati cu totii ceremoniei de rugaciune in calitate de cetateni ai planetei Pamant. Vreau sa rog toti oamenii, nu doar pe cei din Japonia, ci din toata lumea sa ne ajute sa gasim o cale de iesire din aceasta criza planetara!Procedura de rugaciune este dupa cum urmeaza.
Numele ceremoniei: "Sa trimitem gandurile noastre de iubire si recunostinta apei din zona orasului Fukushima"
Ziua si ora: 31 martie 2011 (joi)
Ora 12:00 la pranz (ora locala a fiecarui fus orar)
Va rugam sa spuneti urmatoarea fraza:
"Apa din zona orasului Fukushima,
Ne pare rau ca te-am facut sa suferi.
Te rugam sa ne ierti.
Iti multumim si te iubim."
Va rugăm sa rostiti cu voce tare sau in minte. Repetati de trei ori in timp ce tineti mainile intr-o pozitie de rugaciune. Rostiti aceasta rugaciune sincer, din inima.
Va multumesc din inima.
Cu dragoste si recunostinta,
Masaru Emoto
Mesagerul apei
In 1999 a avut loc un accident cu scurgere de radiatii la JOC research institute in satul Tokai, prefectura Ibaraki. O persoana din grupul nostru de cercetare locuia la numai 400 de metri de acel loc. Ea a fost foarte ingrijorata de calitatea apei de acolo si ne-a trimis un esantion de apa de fantana din curtea ei. Imediat am inghetat apa si a luat o imagine probei congelate. Dupa cum puteti vedea, rezultatul arată destul de morbid.
Sunt sigur aceasta imagine pe care nu am mai vazut-o pana atunci a fost un efect al radiatiilor. M-am intrebat cum am putea elimina radiatiile si am incercat sa aplicam anumite informatii acestei ape prin folosirea unui dispozitiv de masurare Hado, care are si o functie de impregnare. Apoi, am facut din nou o fotografie. Imaginea infricosatoare s-a transformat intr-un diamant foarte frumos ca de cristal.
S-ar putea sa va intrebati ce fel de informatii au fost impregnate apei. Este vorba de MRA numarul de cod B222. Acesta este codul pentru imbunatatirea imunitatii. Pe atunci, nu am inteles pe deplin sensul de imunitatii sau al capacitati de autovindecare.
Dar dupa cercetari suplimentare am realizat ca imunitatea rezultă dintr-o stare lipsita de stres. Cu alte cuvinte, atunci cand corpul este plin de "informatii" de dragoste si recunostinta, poate avea o imunitate perfecta. Presupun ca asta inseamna ca informatiile legate de radiatii sunt complet opuse.
Opusul iubirii este ura si opusul recunostintei este mania. Informatiile induse de radiatii sunt o gramada de energii negative, ura si manie. Odata ce stim aceasta putem sa tragem concluzia ca pentru a face fata radiatiilor trebuie sa avem sentimente de iubire si recunostinta.
Luati cu toti parte la aceasta rugaciune-experiment pentru a ajuta poporul japonez si intreaga umanitate. Nu stati degeaba, maine vi se poate intampla si voua. Amintiti-va ca INDIFERENTA UCIDE!
Pentru detalii referitoare la experimentele lui Masaru Emoto puteti viziona documentarul rusesc senzational despre secretele si memoria apei - Apa (Voda) - subtitrat in limba romana si conferintele tinute de acesta in Romania in anul 2004: Mesajele apei - Masaru Emoto in Romania, octombrie 2004, conferinta de la hotel Marriott si Masaru Emoto in Romania (oct 2004) - conferinta de la sala Pipera.
Bene Gesserit Litany against fear

I must not fear.
Fear is the mind-killer.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
I will face my fear.
I will permit it to pass over me and through me.
And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path.
Where the fear has gone there will be nothing.
Only I will remain.
__________________from Paulo Coelho's blogO faimoasă cântăreaţă americană a spus NU controlului mental din industria muzicală
Cariera ei muzicală a fost distrusă pentru că a demascat practicile oculte şi interesele ascunse ale industriei de divertisment
de Andreea Alba
Lauryn Hill este cântăreaţă, producătoare şi actriţă de origine afroamericană născută la 25 mai 1975 în New Jersey. La începutul carierei, ea a devenit celebră ca membră a formaţiei muzicale Fugees. În 1998 şi-a lansat primul şi singurul album de studio „The misseducation of Lauryn Hill” (în traducere, „Educaţia greşită a lui Lauryn Hill”). Acesta a câştigat cinci premii Grammy, incluzând Albumul anului şi Cel mai bun artist nou.
La numai doi ani după acest succes răsunător, în anul 2000, Lauryn s-a retras din vizorul publicului din cauza nemulţumirilor sale în legătură cu industria muzicii. Cântăreaţa şi-a concediat echipa managerială şi a început să participe cinci zile pe săptămână la cursuri unde se studia Biblia. În acea perioadă ea a încetat să mai acorde interviuri, să se uite la televizor sau să asculte muzică. Hill a afirmat în legătură cu criza sa emoţională: „Timp de doi sau trei ani am evitat orice gen de interacţiune socială.”
Mesajul lui Lauryn despre cumplita sectă satanică mondială a francmasoneriei „iluminate”, care controlează, din umbră, industria de divertisment
Pe data de 21 iulie 2001, Lauryn şi-a prezentat piesele noi unui public restrâns în cadrul unei filmări a MTV Unplugged. Albumul acestui concert intitulat MTV Unplugged No. 2 s-a focalizat mai mult asupra mesajului decât a muzicii. Cântăreaţa a spus cu această ocazie: „Oamenii îşi doresc fantezie, dar au nevoie de realitate. Eu tocmai am renunţat la partea cu fantezia.”
Două dintre piesele acestui album, I get out – Eu renunţ şi Motives and Thoughts – Motive şi gânduri dezvăluie, prin versuri sugestive, adevărul pe care cântăreaţa l-a descoperit (prin experienţă directă) în legătură cu Noua Ordine Mondială şi secta satanică a francmasoneriei „iluminate” care acţionează ascunsă prin intermediul industriei de divertisment.
Cariera lui Hill, cel puţin din punct de vedere al celebrităţii, s-a încheiat odată cu aceste declaraţii deoarece de atunci nu a mai fost lăsată să producă niciun album de studio.
În comparaţie cu laudele unanime primite din partea industriei muzicale la lansarea primului său album, de data aceasta criticile au fost aspre. Reviste precum Rolling Stones sau Slant Magazine au numit prestaţia cântăreţei: „prezentare neterminată a ideilor unei persoane”, „o cădere psihică publică”, „lipsă de siguranţă”.
Deşi îndepărtată din lumea celebrităţilor, cântăreaţa a continuat să aibă un oarecare succes în lumea muzicii fiind invitată la mici festivaluri muzicale cum ar fi Rock The Bells sau Harmony Festival.
Declaraţii controversate
La data de 13 decembrie 2003, Lauryn Hill a ajuns pe prima pagină a ziarelor denunţând „corupţie, exploatare şi abuzuri” în legătură cu molestarea băieţilor de către preoţii catolici în SUA şi despre acoperirea acestor crime de către oficialii Bisericii Catolice. Cântăreaţa nu este prima persoană care face astfel de acuzaţii.
Senatorul John De Camp în cartea sa „Operaţiunea Franklin”, fostul ofiţer FBI Ted Gunderson, Cathy O’brien şi Mark Phillips în cartea „Trance Formation Of America” (Trans-formarea Americii) demonstrează existenţa unei reţele satanice pedofile în SUA care s-a infiltrat până în rândurile clerului catolic.
Lauryn Hill a fost invitată la un concert de Crăciun la Vatican şi acolo ea a făcut următoarea declaraţie în faţa a 7500 de oameni:
„Îmi cer scuze dacă o să îi insult pe unii dintre voi. Nu am acceptat invitaţia pentru a celebra alături de voi naşterea lui Christos. În loc de aceasta vă întreb de ce nu sunteţi în doliu pentru El în acest loc? Vreau să vă întreb ce aveţi de spus despre vieţile pe care le-aţi distrus?
Cum rămâne cu familiile care îl aşteptau pe Dumnezeu şi au fost minţite de către diavol? Cui îi pare rău pentru copiii, femeile, bărbaţii care au fost afectaţi psihologic emoţional şi mental de perversiunile sexuale şi abuzul făcut chiar de cei cărora le-au dăruit încrederea lor? Sfântul Dumnezeu este martor al corupţiei liderilor voştri, al exploatării şi al abuzurilor. Nu există nicio scuză care să apere Biserica.”
Segmentul a fost tăiat de la difuzare de către televiziune. Atât Vaticanul, cât şi studioul de înregistrări Columbia Records au refuzat să facă vreo declaraţie. Monseniorul Fisichella (Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare) a spus reporterilor că Hill „a dat dovadă de prost gust şi lipsă de maniere, arătând o totală lipsă de respect pentru invitaţia făcută şi pentru locul în care a fost invitată să cânte.”
Catolică a numit-o pe Hill „patologic mizerabilă” şi au calificat cariera ei ca fiind în declin. Lauryn a răspuns: „Am spus adevărul. De ce este lipsit de bun simţ să spui adevărul? Am rugat Biserica să îi pară rău pentru ce a făcut.”
La şapte ani de la declaraţiile lui Lauryn Hill în cadrul Vaticanului, pe 12 ianuarie 2010, basistul formaţiei cântăreţei, Dewey Tucker, a fost găsit împuşcat în maşina sa. Avea numai 24 de ani. Mass-media nu a prezentat nicio ştire în legătură cu acest eveniment tragic. Nu se cunosc motivele pentru care Tucker a fost omorât. Oare această crimă a fost o răzbunare şi/sau un avertisment?
Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili
28 martie 2011

























