Uploaded by luptatorulpasnic on Jun 23, 2011
Poporul, la Roma, cerea pâine şi jocuri de circ, şi se citează acest detaliu cu adevărat celebru al istoriei romane, ca şi cum nici un alt popor n-ar fi făcut niciodată acelaşi gen de cereri. În realitate, oamenii cer, totdeauna, aceleaşi lucruri, dar sub o altă formă. Ei le-au modernizat, atât, dar sunt aceleaşi: a mânca şi a se distra, pentru aceasta fac greve şi revoluţii. La ora actuală, jocurile de circ sunt cinematograful, televizorul, spectacolul de music-hall, barurile de noapte, meciurile de fotbal, de catch... Nu spectacolele sunt cele care lipsesc! Este întotdeauna aceeaşi fire care are nevoie de distracţie şi pentru care s-au găsit feluri din ce în ce mai numeroase de hrană. Câţi oameni cer Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa? Câţi cer lumina, puritatea, adevărul, bunătatea? Totul se învârte în jurul banului, al hranei şi al plăcerilor.
În religia creştină, tradiţia spune că omul este însoţit pe timpul întregii vieţi de o entitate luminoasă şi de o entitate tenebroasă: entitatea luminoasă, îngerul, stă în drea...pta sa şi se străduie să-l lumineze cu sfaturile sale pentru a se ţine pe calea cea bună. Entitatea tenebroasă, demonul, stă la stânga sa şi caută, din contră, să-l antreneze pe căi necinstite făcându-i tot felul de propuneri amăgitoare: "Ei da, aceasta e dragostea, acesta e succesul, aceasta e fericirea..." Şi omul, naiv, se lasă sedus, până în momentul în care îşi dă seama că s-a rătăcit.
Acum, dacă mă veţi întreba: "Dar e adevărat? Suntem însoţiţi tot timpul de un înger şi un demon?" vă voi răspunde că lucrurile nu stau tocmai aşa. Îngerul şi demonul sunt imagini. Pentru a lumina pe oamenii simpli care nu ar fi înţeles, cu siguranţă, dacă li s-ar fi vorbit despre natura superioară şi natura inferioară, Iniţiaţii trecutului s-au servit de aceste personificări. În realitate, nu există în exteriorul nostru o fiinţă care ne trage la dreapta şi o alta care ne trage la stânga. Totul se petrece în interiorul nostru, în noi înşine există această dublă mişcare spre lumea superioară şi spre lumea inferioară
fiinţa umană posedă două naturi: o natură inferioară, animală, şi o natură superioară, divină. ( *egoul si spiritul* *eul inferior si eul Superior/* *persoana si sufletul* )
Natura inferioara = personalitatea, ego-ul, instinctele primitive-animalice-agresive sexuale ( forte negative ale psihicului uman ).
Natura superioara = fortele pozitive ale psihicului uman: calitatile si virtutiile - altruismul, bunatatea ,generozitatea, empatia, compasiunea, iubirea neconditionata.
Omul care poseda aceste doua naturi, trebuie sa o stapaneasca pe cea inferioara si sa o manifeste pe cea superioara. Atunci cind reuseste sa faca acest lucru, omul devine cu adevarat liber ( SE TREZESTE )
frica pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu-Divinitate se reduce la intelegera ca exista o lege spirituala -- dupa fapta si rasplata. Cea mai mare parte a oamenilor consideră viaţa o luptă, ori viaţa nu este o luptă, ci un joc. Este un joc în care nu poţi cîştiga, dacă nu cunoşti Legea Spirituală. Vechiul şi Noul Testament dau o minunată clarificare regulilor acestui joc. Iisus Hristos a numit acest joc A DĂRUI şi A PRIMI.
"Tot ceea ce un om seamănă, va culege", ceea ce înseamnă că ceea ce un om dă prin cuvînt sau prin acţiune îi va fi REDAT; ceea ce dă, va reprimi. Dacă seamănă ură, va primi ură; dacă iubeşte, va fi şi el iubit; dacă critică, va fi criticat; dacă minte, va fi minţit; dacă trişează, va fi jefuit. "
Numai intelegerea (acceparea) acestei legi universale reprezinta un mare pas in evolutia spirituala.
Contrar a ceea ce unii au crezut mult timp şi încă o mai cred, Dumnezeu nu este acel bătrân cu barbă, aşezat pe nori, ocupat să observe oamenii pentru a scrie greşelile lor şi a-i pedepsi. Pe Dumnezeu nu putem nici să-L descriem nici să-L explicăm, nici măcar să-L concepem, dar cel ce îl caută în mod sincer, cel care munceşte să se apropie de El prin practicarea virtuţilor, simte puţin câte puţin prezenţa Sa manifestându-se în el ca pace, ca lumină, ca dragoste, ca forţă şi nimic rău nu-l mai poate atinge. Da, aceasta trebuie înţeles de la bun început, că nu îl veţi întâlni pe Dumnezeu în exteriorul vostru, nu puteţi decât să-L găsiţi în voi ca o prezenţă care dă viaţă şi iluminează toată fiinţa voastră interioară.
Nimic nu este mai important pentru om decât restabilirea legăturilor cu Creatorul.
0 comments:
Post a Comment