Wednesday, December 15, 2010

Cum să omori 1 milion de oameni pe tăcute: Operaţiunea Ceaţa Purpurie

Share/Bookmark

i
5 Votes
Quantcast

Operaţiunea Ceaţa Purpurie (Crimson Mist),

Măcel electronic în Ruanda
Agenţi subversivi folosesc acum în Baghdad tehnologia dovedită eficientă, care a rezultat în moartea a peste 1 milion de oameni în Ruanda

Controlul minţii de către americani în Baghdad

In timpul dupa-amiezii tarzii a zilei de 6 Aprilie 1994, o rafala de proiectile de tun a rupt fuzelajul unui airliner comercial care zbura peste zona centrala a Ruandei. In cateva secunde, avionul in flacari a explodat la impactul cu pamantul, omorandu-l pe Presedintele Habyarimana al Ruandei, pe Presedintele Ntaryamira al Burundi si cea mai mare parte a oficialilor lor guvernamentali seniori.


In cele cateva milisecunde fatale, intreaga structura politica de comanda a Africii Centrale a fost decapitata ( va aduce cumva aminte de un eveniment similar petrecut anul acesta la Smolensk ? – Eufrosin ), lasand cale libera pentru “Operatiunea Crimson mist”, cel mai obscen experiment terminal de control al mintii montat vre-odata de catre Statele Unite ale Americii, impotriva unei natiuni suverane. Ca acest “Crimson mist” a fost folosit din nou pe scara mai mica in Irak, este inafara oricarei indoieli.


Pe cand Habyarimana si colegii sai plonjau mortal, un grup mic de barbati si femei americani se recreeau intr-o cabana mare aflata la marginea unei piste dicret locate la cateva mile de capitala Ruandei, Kigali, baza temporara pentru cele trei aeronave de transport ne-marcate C-130 Hercules.


Toti membrii echipajului purtau credentiale false care ii descriau ca “cercetatori atmosferici” angajati de o agentie americana civila bona fide, acestea fiind insa numai pentru folosinta in cazuri de extrema urgenta, precum ar fii aterizarea fortata intr-un teritoriu ne-prietenos. Din toate punctele de vedere in ce privea siguranta, atat acestia cat si cele trei aeronave uriase nu figurau ca fiind prezenti macar in Africa.

C-130 Hercules

Cand stirea prabusirii aeronavei prezidentiale a sosit via radio VHF, unul dintre cele trei Hercules, era pregatit in graba pentru decolare. Inginerul de zbor a verificat atasamentul unitatilor DAR ( Decolare Asistata de Rachete ), in timp ce oamenii de stiinta faceau ajustarile finale unei antene parabolice mari pentru microunde, montata in mijlocul rampei de incarcare aflata in partea posterioara a avionului.


Acest echipament ciudat si ezoteric va contribui direct la moartea a peste un milion de Africani civili pe parcursul urmatoarelor 100 de zile. Cu toate ca functiona complet silentios, aceasta singura antena parabolica pt. microunde detinea mai mult potential de ucidere decat o intreaga flotila de avioane militare AC-130 Spectre, inarmate cu 50 de tunuri Gatling.


Dornici să comită crime în masă

Cu toate ca in mod oficial operatiunea era clasificata ca “experiment”, nici unul dintre cei prezenti nu se indoia ca aceasta era doar acoperirea cosmetica pentru crima infioratoare pe care o aveau de infaptuit. Fiecare membru fusese selectat si re-selectat cu minutiozitate de catre “US intelligence”, pentru a se asigura ca acestia aveau “ce trebuia” si ca erau atasati dpv filozofic celor doua obiective.


Intai era nevoia crescanda de a elimina sau controla nemultumirea politica prin mijloace indepartate in anticiparea secolului XXI, iar a doua, era nevoia de a pune capat sau de a reversa masiva crestere a populatiei in jurul lumii, care in opinia lor ameninta resursele naturale ( de fapt ameninta suprematia bandei criminale care s-a cocotat la conducerea lumii – Eufrosin ), in special apa si alimentele. In mod intrinsec, aceste doua obiective insemnau dorinta de a comite crime in masa si toti cei prezenti trecusera cu brio acest test critic.


Pe cand motoarele Hercules-ului incepusera sa se ambaleze, agenti americani aflati in Kigali lucrau de zor la atitudinea slujbasilor civili locali si a membrilor serviciilor de securitate Ruandeze, facand sa apara si sa creasca suspiciunile ca ceva murdar era la cauza prabusirii aeronavei prezidentiale. Indemnati de catre oficiali corupti, membri ai tribului Hutu au inceput sa marsaluiasca impotriva satelor tribului Tutsi, aruncand pietre catre colibele lor.


Destul de inocent pentru inceput, cu toate ca cateva taieturi urate de maceta tot au avut loc pe ici, pe colo. Dar apoi, avionul C-130 Hercules a trecut cu grija calculata direct peste gloata aflata in mars a tribalilor Hutu si dintr-o data acestia si-au pierdut mintile. Cu ochii incetosati, starea de spirit a Hutitilor s-a schimbat din simpla manie, in furie incontrolabila si in cateva minute, sute de membre diferite ale corpurilor membrilor tribuluiTutsi, zburau prin aer.


Creând furia în mod electronic

Ceea ce echipajul Herculesului tocmai obtinuse, era un secret deschis inca din anii ’50, cand cercetatorii au descoperit ca exista frecvente specifice de control ale creierului, pentru tot ce facem si pentru tot ce simtim. Atunci problema era ca fiecare dintre aceste frecvente de control ale creierului ( declansand furie, frica, panica, letargie, vomitat samd ) necesitau transmiterea lor cu acuratete de 2-3 decimale, sau nu ar functiona deloc. Dar odata cu trecerea anilor si cu aparitia tranzistorului si a microprocesorului, aplicatiile operationale precise de control al undelor cerebrale, au devenit practic noua realitate.


Este important sa observam ca trucurile letale repetate de sute de ori de catre echipajul avioanelor C-130 Hercules in Ruanda intre Aprilie-Iunie 1994, nu era “controlul clasic al mintii” care implica oameni sustinand ca aud mesaje inauntrul capetelor lor, sau frica ca Agentia Nationala de Securitate (NSA, sau alta similara) intentioneaza sa transforme lumea in zombi prin implantarea unor cipuri electronice in brate sau in gat. Ceea ce facea echipajul C-130, era de fapt “augmentarea electronica” a unei stari pre-existente.


Sa ne reamintim ca agenti si personal ai serviciilor de securitate i-au indreptat mai intai pe Hutiti in directia Tutsilor, inducand un oarecare grad de manie si asigurandu-se ca acestia erau inarmati corespunzator. De-abia atunci a putut trece la treaba C-130-ul cu unde precise de control cerebral a furiei, creascand si amplificand comportamentul multimii, de la cel al unor demonstranti infuriati, la cel de maniaci incontrolabili pusi pe genocid.


Cu toate ca nu e “clasic” in acceptiunea sa, acesta a fost si este fara indoiala control al mintii, pentru simplul motiv ca mijloace externe sunt folosite pentru a forta o schimbare irezistibila a comportamentului.


Pentru cei care chiar doresc sa afle cum guvernele sau agentiile opereaza schimbarea comportamentului publicului la dorinta, explicatia nu este complicata, desi obtinerea detaliilor de natura tehnica ale frecventelor de control ale creierului, este aproape imposibila. Numerosi profesori universitari au demonstrat insa in fapt aceste efecte in mod semi-pubic pe parcursul anilor, ceea ce ofera realitatea dura celor sceptici.


Una dintre luminile calauzitoare in acest domeniu, este Dr. Elizabeth Rauscher-Bise, care era om de stiinta si cercetator in fizica nucleara la Lawrence Livermore National Laboratory, la Stanford Research Institute, Profesor de Fizica la John F. Kennedy University of California, cercetatori consultant pentru NASA si US Navy si membru al IEEE, APS, AAAS, MAA, ANA, AAMI. Elizabeth Rauscher-Bise a identificat frecventele specifice care produc greata, fericire si multe alte stari comportamentale, acum cateva decade.


In mod clar, Dr. Rauscher-Bise este o entuziasta: “Dati-mi banii si trei luni” se lauda ea, “si voi putea afecta comportamentul a 80% dintre locuitorii acestui oras, fara ca ei sa aiba habar. Fa-i fericiti – sau macar fa-i sa creada ca sunt fericiti. Sau agresivi”.


O alta somitate in domeniu este Dr. James Lin ( http://www.ece.uic.edu/~lin/ ) care a demonstrat lumii faptul ca microundele modulate intr-un anumit fel, sunt intr-adevar audibile in craniul omului, doar de catre cel inspre capul caruia e indreptat fasciculul.


Evident, modularea lor cu forma de unda a vorbirii omenesti, poate face subiectul sa auda voci in capul lui cu inalta fidelitate, sau chiar sa il provoace sa spuna lucruri nedorite prin stimularea centrului vorbirii de catre microunda purtatoare. Apropos, cati medici psihiatri sunt oare constienti de avansurile tehnologiei asigurandu-se pozitiv ca pacientul este de fapt victima unor scelerati si nu un schizofrenic ?


Spre deosebire de alti cercetatori in domeniu, Elizabeth Rauscher-Bise tinde sa fie foarte deschisa asupra muncii sale, demonstrand efectele microundelor in forumuri quasi-publice si sustinand ca experimenteaza numai pe oameni deplin informati.


Acum multi ani, in timpul unei demonstratii memorabile in California, ea a indreptat o forma specifica de unda de control a creierului pe studentii aflati in partea stanga a auditoriului, facand ca dintii acestora sa inceapă sa clănţăne in mod colectiv si incontrolabil.


Cand studenţii ne-afectaţi din partea dreaptă a auditoriului au sugerat ca acesta ar putea fi un truc, Elizabeth Rauscher-Bise a indreptat calm antena parabolica asupra lor. Dreapta impărtasea acum exact aceeasi soartă, priviţi fiind de către studenţii uluiţi dar ne-afectaţi de-acum, din partea stangă.


Frecvenţe Extra-Joase ( ELF, Extra Low Frequencies )

Principala problema consta in livrarea acestor unde cerebrale către ţintă, pentru ca ele exista in portiunea extrem de joasă a spectrului electromagnetic, intre 0.1 – 25 Hertz (cicluri/sec.), cu toate frecventele de control ale creierului aflate intr-o gama si mai ingusta, intre 0.6-10.2 Hertz.


Acestea sunt efectiv aceleasi ca si frecventele pamantului, insemnand ca ele sunt foarte greu de directionat via transmisiuni radio conventionale. Sa ne amintim ca pentru a fi eficace in augmentarea selectiva a comportamentului unei mase de oameni, e nevoie sa poti restrange transmisia catre multimi precis definite in zone precis definite. Aceasta e mult mai usor de inteles din imagini, asa ca haideti sa aruncam o privire la diagrama de mai jos.

Microundele aflate in gama de 1.0 – 3.0 Gigahertz, calatoresc intr-o linie perfect dreapta, ca lumina, facundu-le usor de controlat in ce priveste directia, indiferent de puterea folosita. In cele mai multe cazuri, microundele sunt transmise de catre o antena parabolica de un fel sau altul, de soiul celor aflate frecvent pe turnurile transmitatoarelor de televiziune. Acestea sunt proiectate sa tranfere un volum ridicat de date electronice intre studioul de televiziune si transmitator si viceversa.


Unde controlorii de minti americani castiga cu echipamentele lor aeropurtate sau montate in vehicule, este ca folosesc niste antene ce pot fi ajustate exact in acelasi mod in care ati ajusta focusul unei lanterne cu fascicul variabil. Diagrama urmatoare arata cum se face asta.

In cazul tribului Hutu aratat la inceputul acestui raport, achipajul C-130 -ului doar trebuia sa cunoasca latimea multimii-tinta aflata pe pamant precum si latimea fascicolului de microunde la orice altitudine ( precum citit direct de pe radarul altimetru). Cu aceste doua variabile, devine foarte simplu sa ajustezi fascicolul cu acuratete pentru a incadra multimea de la altitudinea aleasa.


“Jefuirea” Baghdadului

Acest echipament nu este insa folosit numai din imensele avioane de transport Hercules. Recent, experti in securitate europeni au conchis ca versiuni mai mici ale “Cetei Purpurii” au fost folosite nu demult pe strazile Baghdadului, menite in parte sa intareasca propaganda media cum ca irakienii sunt niste salbatici periculosi, care au mare nevoie de supravegherea directa a autoritatilor “democratice” americane.


Un exemplu clasic a fost jefuirea Muzeului din Baghdad, aparent de cate o multime de jegosi indisciplinati, dar filmele inregistrate la fata locului arata o poveste foarte diferita. Pentru a efectua cascadoria, autoritatile americane aveau nevoie sa adune o multime, lucru aranjat cu usurinta de promisiunea alimentelor gratuite.


Apoi, era nevoie sa plaseze mutimea in preajma Muzeului, lucru obtinut deasemenea cu usurinta, pentru ca acela a fost locul unde au amplasat proviziile de alimente gratuite. Urmatoarea chestiune a fost atragerea atentiei multimii catre muzeu, lucru aranjat in mod spectaculos de catre doua proiectile de 120 mm, trase de catre un tanc Abrams, direct prin usile principale ale Muzeului.

Muzeul Baghdad

Pana aici bine, dar cum sa ii faci sa intre inauntru ? Videoul arata doi soldati gesticuland catre multime, indemnandu-i sa intre si sa se serveasca cu ce le doresc inimile, identificand astfel tinta, in “stil Ruandez”. Aici lucrurile devin interesante! Cei doi soldati se retrag rapid, lasandu-i pe irakieni stand fara lideri in fata usilor deschise, apoi CLICK, precum actionand un comutator, intreaga multime innebuneste absolut simultan, lucru care nu se intampla niciodata in realitate.


In mod normal, intotdeuna e vizibil un lider care agita masele pregatindu-le pentru actiune, dar nu si inafara usilor Muzeului Baghdad. Cei care erau doar Irakieni placizi si infometati, in secunda urmatoare au devenit o masa de maniaci incontrolabili scurgandu-se prin usile muzeului.

( Aflati aici etnia unora dintre cei care au furat si distrus valorile inestimabile continute in Muzeul Baghdad, precum si faptul ca jefuitorii pareau sa fie de fapt aparati de catre trupele americane – Eufrosin )

Unele nu au mai reaparut..

Se suspecteaza deasemena ca aceleasi echipamente au fost folosite pentru a provoca atacuri pradalnice asupra spitalelor din centrul Baghdadului,. desi aceasta afirmatie pare sa fie bazata atat pe logica, cat si pe filmarile existente. Acesti asa-zisi “jefuitori” sunt cetateni Irakieni care au beneficiat de servicii medicale gratuite in regimul lui Saddam Hussein.


Nu numai asta, dar sotiile si copiii lor sunt bombardati si impuscati de catre americani, insemnand ca aceste spitale gratuite sunt absolut esentiale pentru ei si deci chiar locurile pe care le-a apara primele. Cu aceasta in minte, pare probabil ca expertii in securitate europeni sa aiba dreptate in cele sustinute.


Securitatea patriei ( Homeland ‘Security’ )

In vreme ce nu e probabil sa existe ingrijorare in America, Marea Britanie si Australia pentru soarta Irakienilor din strazile Baghdadului, ar fi timpul sa examinam ce s-ar putea intampla in prorpiile noastre tari “democratice” cand lucrurile vor iesi de sub controlul sub care se afla in prezent.


Amintiti-va ca demonstratia de 2,2 milioane de suflete din Londra doar inainte de invazia ilegala a Irakului, nu avea nimic de-a face cu britanicii placandu-l pe Saddam Hussein. Irakul a fost numai scuza pentru ca mase nemaivazute de oameni sa migreze in Londra, falfaind banere pe care scria “Nu in numele nostru”, catre politicieni corupti.


Chestiunea de baza este ca data viitoare cand 2,2 milioane de cetateni Britanici vor descinde asupra capitalei pentru a se da la politicieni (tintele lor reale!), ei ar putea sa aiba cu ei ceva cu mult mai periculos decat simple banere.


Fiecare politician si militar stie prea bine ca o masa in putere de 2,2 milioane cu intentii ostile, pur si simplu nu poate fii oprita prin tehnicile standard de control a insurgentei si ca ea nu va fii oprita de gloante trase de catre soldatii aflati in strada. Chiar daca soldatii Britanici ar fii cumva convinsi sa deschida focul asupra propriilor lor vecini, intreaga Armata ar fii lipsita de puterea de a actiona. Si-atunci ?


Peste Atlantic, in America, precum si-n Australia, lucrurile nu stau cu nimic mai bine. In timp ce scriu, dolarul american coboara drept in pivnita, lucru care va duce neindoielnic la depresiune si la furia crescanda a americanilor, atintita in mare parte catre politicienii corupti din Capitol Hill (cat de bine s-a adeverit aceasta previziune facuta in 2003! – Eufrosin ).


Normal, politicienii vor incerca sa suprime oamenii ca de-obicei, dar daca de data asta vor imtinde coarda prea mult ? Daca cateva sute, sau cateva mii din cele 260 de milioane de arme aflata in mainile publicului american vor fi facute “sa cante”, ce va fi atunci ?


Sanse sunt ca in toate tarile vestice afectate, politicienii precum si stapanii lor adevarati vor incerca sa invoce folosinta acestor arme ne-conventionale pentru a-si salva pieile lor scarboase. Cat succes vor avea cand ziua va sosi si va sosi, depinde numai de voi.


Joe Vialls

Joe Vialls a murit in mod suspect la doar putin peste 60 de ani, de un atac de cord. Web saitul lui a disparut rapid de pe internet, cateva saituri diferite preluand materialele sale extrem de valoroase. Nu am avut deci cui sa cer permisiunea de a traduce raportul si nici sursa demna de citat nu mai exista.


Ca unul care s-a luptat in mod argumentat intreaga lui viata matura cu cainii turbati care duc natiunile la pierzanie, e cat se poate de probabil ca omul devenit extrem de incomod , a fost asasinat. Dumnezeu sa il ierte pe Joe, precum si pe toti patriotii ucisi in vreme ce isi aparau neamul !

sursa eufrosin


0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites