CURRENT MOON

Thursday, June 18, 2009

INVALUIT IN FLACARI, UNIVERSUL

















Pretioase ca perlele sint lacrimile mele Mama

cind cad pentru a-Ti slavi frumusetea.

Colorat ca curcubeul este chipul meu
cind imbujorata
cad la picioarele Tale.
Parul tau, riuri de lumina,

ochii tai lacuri de intuneric

ma ghideaza in zbor

pe marea intunecata a constientei.

Da-mi trupul pradatorilor Mama

daca un singur suris iti va lumina astfel fata.

Ia-mi sufletul si arunca-l in iad
daca o raza de extaz
iti va zgudui trupul.
Bea-mi singele Mama

daca o picatura din el se va uni cu Tine.

Vino Mama
sfirseste-mi chinul
de a ma simti fara Tine
in acest univers.
Si daca raiul inflorit
si luminat de ingeri
este fara Tine,
poarta-ma prin visele tuturor

si zdrobeste-ma sub picioarele Tale

ce danseaza distrugind in flacari

acest univers perfect
doar pentru ca Tu il tii la piept.
Hohotele Tale de ris,
vint nebun
suierind prin fumul cadavrelor
ce ard mocnit,
tamiie pretioasa
adusa pe altarul iubirii Tale.




THE WOUNDED HEALER

SI EU MA IMBOGATESC PESTE 3 ANI, DAR VOI?

Testul preluat de la lamaie imi arata fara putinta de tagada ca ma voi imbogati peste 3 ani.
Acu' nu stiu ce m-a dus la acest rezultat mirobolant..oare faptul ca am selectat ca vreau sa ma imbogatesc pentru a salva delfinii de la extinctie?

O sa-mi creez un nou tipar mental in care o sa-mi propun sa devin milionara in 3 ani.

Te vei imbogati peste 3 ani?
Vei inota in bani - la propriu


Felicitari, peste fix 3 ani vei fi atat de bogata, incat te vei scalda in bani. Vei fi coplesita de bogatie si lux, iar viata ta se va schimba complet. In fiecare zi, o limuzina te va astepta in fata viitoarei tale vile, realizata cu o arhitectura in stil Gaudi, iar fiecare an va fi plin de calatorii care mai de care mai exotice pe taramuri de vis. Iti vei cumpara vile in Japonia, Mauritius, Malaezia, Goa si insulele Seychelles, unde iti vei duce toti prietenii, care de altfel iti vor ramane recunoscatori pe viata.




MEDIU CURAT-UN DEZIDERAT IN ROMANIA?












































Pentru ca
Vodafone a avut o idee superba, am decis sa particip si la concursul lor, indemnindu-va si pe voi sa luati atitudine si sa particpiati.
Tema este
mediu curat si va invita sa faceti fotografii in orasul vostru, aratind un loc frumos, curat, care sa fie un exemplu pentru toti cei ce vor sa traiasca intr-o Romanie mai curata si lipsita de gunoaie/poluare.
Am ales pentru participarea la concurs o poza de la castelul Peles, pentru ca reprezinta pentru mine un loc in care ma descarc de toate noxele civilizatiei.
In contrast am incarcat si o poza de la barajul Paltinu de linga noi, un loc exceptional de frumos, care din pacate a devenit gheena de gunoi a turistilor ce trec de la munte spre Campina.Si sa nu uitam ca aici este apa din care campinenii beau(dupa ce este epurata la statia de linga oras).


LEAPSA-FUNNY LOVE SONGS

De aceasta data cadoul este un abonament pentru 2 persoane la B’est Fest la concursul oferit de hotcity.
Care este cel mai haios cintec de dragoste pe care il stiti? Si nu uitati sa traduceti cuvintele, for sum extra fun!
Alegerea mea, WEIRD AL 'CONSTIPATED'



Spune-mi

de ce a trebuit sa pleci si sa ma faci atit de
constipat?
Caci chiar acum as da orice sa-mi pot evacua intestinele.
Stau si ma caznesc si astept si transpir
si imi string pumnii simtind durerea...

Tell me,
Why'd you have to go and make me so constipated
'Cause right now I'd do anything to just get my bowels evacuated,
In the bathroom.
I sit and I wait and I strain and I sweat and I clench and I feel the pain
Oh, should I take a laxative or have my colon irrigated.
No, no, no.

I was feelin' pretty down,
'Til my girlfriend came around.
We're just so alike in every way, I gotta say.
In fact, I just thought I might,
pop the question there that night.
I was kissin' her so tenderly,
But woe is me.

Who would've guessed, her family crest.
I'd suddenly spy, tattoo'd on her thigh.
And son of a gun, it's just like the one on me.
Tell me.

Wednesday, June 17, 2009

FAITHLESS- I NEVER STOP

INSOMNIA

















Pentru ca mi-e frig si pielea ta nu ma incalzeste, pentru ca atunci cind mi-e frica nu-mi iei capul in miini si nu-mi sufli o rugaciune peste fata, pentru ca noptile sint lungi si diminetile scurte, pentru ca anxietatea ma musca de inima soptindu-mi ca nu o sa te mai vad, pentru ca Mama Divina ma ia in brate si ma leagana la sinu-i albastru si parfumat cu aroma tamiioasa a galaxiilor disparute, pentru ca ma incapatinez sa te tin in inima mea ca pe o bijuterie rara, ca pe giuvaierul intelepciuni, oglinda tuturor dorintelor, CHINTAMANI, pentru ca este tirziu


APARITII MISTERIOASE-dublul



Parintele Cleopa, staretul manastirii Sihastria unde se practica o asceza riguroasa, a cunoscut in urma cu mai putin de 40 de ani, mai multi ermiti care traiau in padure si care aveau capacitatea de a aparea si disparea dintr-un loc fara ca cineva sa-i fi vazut vreodata sosind sau plecand. Acestia practicau rugaciunea inimii, fiind isihasti.
Rodul acestei rugaciuni neintrerupte este dragostea netarmurita pentru toti .


'Deseori', spune Ioan din Moldova, 'ma scol seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si sint captivat, atras in afara mea. Nu stiu unde. In corp sau in afara lui? Nu stiu, Dumnezeu stie'. Intr-o zi, corpul lui a disparut fara ca nimeni sa stie unde si cum.


Teodul de la Agapia se intilnea cu Episcopul Ioan


Asemenea relatari se mai pot auzi si azi. Astfel cea al lui Teodul, staretul Manastirii Agapia mort in 1981, care a povestit intilnirile sale ciudate cu Episcopul Ioan, un ermit foarte avansat spiritual si care avea multe puteri miraculoase.


Acesta era un isihast de mare renume, care traia in Muntii Carpati. Cand se deplasa pe carari, era totdeauna insotit de un discipol care mergea in spatele lui ca sa se poata ruga fara sa fie tulburat; el avea capul gol, parul alb ii cadea in plete, avea barba alba, fata foarte luminoasa, purta haine vechi si mergea cu un baston in mina.


Intr-o zi, cand Teodul l-a intilnit pe carare, ermitul i-a povestit parcursul sau spiritual. In 1915 (pe cand era deja episcop si diplomat in teologie), a vrut sa intre intr-o manastire ca simplu calugar cu sarcina de a pazi vitele. Dar staretul l-a anuntat ca decisese sa-l hirotoniseasca (el fiind deja hirotonisit), drept pentru care a preferat sa fuga si sa se retraga in padure.


Ermitul i-a cerut apoi lui Teodul sa-i aduca hirtie si cerneala, dupa care a disparut brusc, fara ca interlocutorul sau sa-si poata da seama in ce directie a luat-o. Teodul a pornit spre manastire ca sa-i procure ce-i ceruse ermitul, apoi, dupa citva timp, s-a intors pe carare ca sa i le duca. A


juns in aceeasi poiana, ermitul i-a aparut pe neasteptate fara sa-si poata da seama de unde venea. Fata lui radia. Si din nou, a facut dovada capacitatii sale de clarvazator sfatuindu-l pe Teodul sa nu se duca la manastirea unde nu se afla o persoana pe care dorea s-o vada.


Dupa cinci ani, Teodul a auzit o poveste ciudata. Un frate de la manastire isi vazuse oile si ciinii turmei sale adunindu-se intr-un mod neobisnuit, si a vazut in mijlocul lor un calugar batrin care zicea: 'Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?'


Oare acesta era de obicei invizibil? In orice caz, i-a cerut acelui calugarsa nu spuna nimanui despre intilnirea cu el. Promisiune tinuta doar o saptamina...

Calugarul a povestit totul preotului la spovedanie, care a pus sa fie cautat peste tot ermitul, fara succes. Ermitul era din nou invizibil.


Relatari ale unor miracole identice gasim si la ortodocsii greci sau rusi. Numai stigmatele nu figureaza in rindul miracolelor la ortodocsi. In rest, postul, luminiscenta si levitatia sint frecvent citate.


Invizibilitate, hipertermie si luminiscenta


La daoisti invizibilitatea este legata de tummo, tehnica focului intern, si de a deveni luminos. Cu alte cuvinte, cele trei miracole - invizibilitate, hipertermie si luminiscenta - sint provocate de aceeasi sursa.


'Adeptul daoist', scrie Isabelle Robinet, 'va putea, dupa dorinta, sa apara si apoi sa dispara; va putea sa se cufunde in apa fara a se ude; sa nu fie ars de foc; animalele salbatice nu-l vor ataca si nimeni nu-i va putea face vreun rau; va comanda vintului si ploii, va parcurge mii de leghe intr-o clipa si, bineinteles, va putea sa zboare.


Printre toate puterile daoistului, aceea de a deveni invizibil capata forme diverse. Se poate pur si simplu topi in multime, poate sa treaca neobservat sau, ca un cameleon, sa se identifice cu copacii cand se afla in padure etc. Sfantul e una cu Cerul si Pamintul.'


Metamorfoza pentru gasirea adevaratei forme


Pao p’ou Tseu explica:


'Corpul omului este in mod natural vizibil, dar exista metode pentru a-l face invizibil. Aceste metode fac apel la o notiune foarte importanta in daoism: cea a metamorfozelor, pentru regasirea adevaratei forme; forma pe care trebuie sa inveti s-o decelezi dincolo de aparente. Si cand adeptul reuseste sa se faca suflu sau aer sau lumina, stie sa se faca transparent si apoi sa dispara.'


72 de lumini in sapte ani


'Capacitatea de a deveni invizibil', continua Isabelle Robinet, 'este in mod constant asociata cu aceea de a aparea dupa dorinta, de a-si stinge lumina, de a te abandona. Metoda pentru a iesi din fiinta si de a intra in nefiinta, a te elibera de corp si a scapa de el transformindu-te in lumina lichida a lui Chen tcheou King confera celui care o practica timp de sapte ani putereacde a-si transforma corpul in 72 de lumini, a disparea si a aparea, a fi vizibil sau ascuns.'


Ce este bilocatia


A te afla in acelasi timp in doua locuri se numeste bilocatie. E posibilitatea de a te transporta instantaneu intr-un loc desi in acelasi timp esti vazut in altul. Dar mai inseamna si – nuantat – sa te afli intr-un loc in mod inexplicabil ca urmare a unei deplasari materialmente imposibila.In relatarile din secolul al XVII-lea si secolul al XVIII-lea se foloseste cuvintul translatie.


Ar mai fi termenul de invizibilitate. A nu te mai afla acolo unde tocmai ai fost vazut constituie si asta ceva inexplicabil.In unele biografii, mai ales referitor la sufiti, gasim cuvintul ubicuitate, care este capacitatea de a te afla peste tot in acelasi timp (multilocatie).


Legatura cu misiunea spirituala


Se pare ca a fi peste tot in acelasi timp nu are nici o legatura cu deplasarea pentru un scop personal, ci pentru o misiune spirituala. In timp ce o parte din mistic ramine inerta intr-un loc, alta e activa in alta parte.E vorba cu adevarat de dedublare si e o viziune perceputa de martori.



O zi din... moartea unei mari mistice


Agnes din Langeac se afla intr-o zi in extaz si a ramas ca moarta timp de 24 de ore. In aceasta perioada i-ar fi aparut domnului Olier, la Paris, in timp ce corpul ei ramasese foarte vizibil la Langeac.


Cazul este interesant, mai intii pentru ca Agnes era o mare mistica marcata de miracol (hipertermie, parfumuri, abstinenta absoluta fata de mincare, nealterarea cadavrului), apoi pentru ca detinem despre aceasta bilocatie documente remarcabile. Domnul Olier era un om care se bucura in vremea sa de o mare reputatie intelectuala si spirituala.


Cand a vazut-o pe Agnes la Paris, a crezut cit se poate de natural ca are o viziune. Si ca sa se convinga de realitatea acestei vizite, s-a dus dupa citeva zile la Langeac. Avem deci relatarea unui om pentru care translatia (bilocatia) maicii Agnes cerea dovezi. Iata relatarea:


Domnul Olier s-a prezentat la vorbitor.


Maica Agnes a venit sa-i deschida si, cu voalul lasat pe fata, a inceput sa-i vorbeasca. Olier, vrind sa stie daca ii aparuse, a rugat-o sa-si ridice voalul, ceea ce ea a si facut.


'Maicuta, te-am vazut in alta parte!'


'Ai dreptate, m-ai vazut', a raspuns ea, 'de doua ori la Paris, unde ti-am aparut in refugiul tau de la Saint-Lazare, pentru ca am primit ordin de la Fecioara sa ma rog pentru convertirea ta'.


Aceasta bilocatie a fost foarte discutata in cadrul sfantei congregatii insarcinata cu dezbaterea in vederea canonizarii sfantei, dar in cele din urma a fost demonstrata ca fiind indubitabila.


In cazul procesului de canonizare a lui Agnes din Langeac s-au cules 80 de depozitii care sustin acest lucru. Sa retinem aceasta mentiune: parea moarta.


Alfonso care a fost la Roma stind nemiscat intr-un fotoliu


Alfonso din Ligouri a spus ca s-a dus la Roma sa-l vada pe patul de moarte pe papa Clement al XIV-lea in timp ce se afla la palatul episcopal cu vicarul general. Era intr-o zi de 21 septembrie. Alfonso, care intra frecvent in extaz, statea nemiscat in fotoliu, fara sa miste sau sa vorbeasca. A stat asa toata ziua si toata noaptea, fara sa dea vreun semn de viata. A doua zi, cand si-a revenit, a pronuntat aceste cuvinte:


'Ai crezut ca dorm, dar nu, am fost la capatiiul papei, care tocmai a murit'.


Or, peste citeva zile s-a aflat ca papa murise intr-adevar in ziua de 22 septembrie, chiar la acea ora. Vorbele lui Alfonso din Ligouri nu au fost luate in serios nici de sora Agatha, aflata linga el, care a marturisit ca ii venise sa rida, nici de procuratorul Credintei - avocatul diavolului – la procesul sau de canonizare, pentru care acest extaz era doar un somn, iar aceasta bilocatie, un vis. De aceea a argumentat la proces: aceasta imobilitate prelungita nu dovedeste deloc o stare extatica, ci pur si simplu o mare slabiciune fizica...


Acest somn era provocat de o stare morbida... Cit priveste cuvintele pronuntate in momentul trezirii, ele exprimau visarile unui bolnav. El cunostea perfect starea pontifului roman...


Nu este deci de mirare ca in timpul acelor doua zile de letargie a visat ca asista la ultimele momente ale lui Clement al XIV-lea si ca la trezire a luat visul drept realitate. Aceasta trezire si anuntarea mortii papei chiar la ora la care Clement al XIV-lea isi dadea sufletul este doar o coincidenta fortuita....


Se constata inca o data prudenta spiritului critic al membrilor Bisericii oficiale in procese inainte de a admite miracolele. Totusi, in toate biografiile lui Aflonso din Ligouri, aceasta bilocatie este mentionata fara a fi pusa la indoiala.



Antonio din Padova mai... calatorea si el


Intr-o zi, pe cand sf. Antonio din Padova predica in Biserica Saint-Pierre-du-Queyroix, din Limoges (alte versiuni mentioneaza Montpellier sau Toulouse), si-a amintit brusc, la inceputul predicii, ca era asteptat sa cinte aleluia in capela manastirii. Si-a pus atunci gluga, s-a inclinat ca pentru a dormi pe pupitru si a ramas multa vreme in aceasta atitudine.


Credinciosii, crezind ca nu se simte bine sau ca era in extaz, au asteptat. Dupa ce a cintat aleluia, si-a revenit, si-a descoperit capul si a continuat predica in catedrala. Credinciosii din aceasta biserica, precum si membrii manastirii au declarat ca l-au vazut si unii, si altii la aceeasi ora. Dar primii precizeaza: in extaz.


Extazul care te pune pe drumuri


Cazul numitei Giovanna Maria Bonomo (din Bassano, Italia) este interesant pentru ca relateaza ea insasi detaliile calatoriilor sale. In timpul extazurilor era transportata in locuri departate, adresindu-se si dind sfaturi unor persoane care simteau aceasta nevoie si care au confirmat ca au vazut-o si auzit-o in timp ce calugaritele din congregatia ei afirma ca nu-si parasise chilia.


Martorii locurilor unde se deplasa au dat descrieri precise ale fetei sale, ale taliei, ale felului ei de a vorbi. Ea insa spune in notele ei ca nu stie sigur cand i se pare ca vorbeste unei persoane departate, daca aceasta o aude sau nu o aude.


In una din scrisorile adresate unei doamne nobile din Venetia, Giovanna Maria descrie cu precizie manastirea benedictina San Pietro, felul in care era cladirea, amenajarea interioara, dar ea nu intrase niciodata acolo.


Face aluzie la trei vizite pe care le-ar fi facut acestei doamne, desi nu fusese niciodata acolo corporal. Aceste elemente sint mentionate in procesul sau – dovada ca Biserica le-a considerat destul de fondate pe marturii de netagaduit.


Multe persoane spun ca ar fi vazut-o in marile sanctuare europene si in Palestina (preotul locului atesta acest lucru), desi nu se misca din manastirea ei din Italia. Chiar ea scrie in notele ei: Am fost uneori cu spiritul la Milano sau la Roma... Dupa cum dorea Domnul sa ma duca.


Dar acest spirit era pur si simplu perceput ca un corp de catre martori. Putem regreta ca in toate aceste cazuri lipsesc dovezi tangibile, obiecte care ar fi fost oferite sau lasate, scrisori sau efecte personale, adica elemente concrete care sa acrediteze marturiile.


Episcopul care n-a vrut sa se intoarca pe pamint


Saint Sauve, Episcop de Amiens, pe cand era doar un calugar, a avut in timpul unei maladii grave o viziune in care sufletul s-a desprins de corp si a patruns in corpurile ceresti. Calugarii, vazindu-l mort, au vrut sa-l ingroape. Dar pe cand urmau sa inceapa funeraliile, sfantul a revenit la viata si a fost auzit tinguindu-se de durerea impusa de aspra necesitate de a trebui sa se reintoarca in aceasta lume de mizerie dupa ce savurase bucuriile eterne.


A povestit ce splendori vazusera ochii lui in locuintele ceresti, slava, lumina, pacea, incintarea preafericitilor coplesiti de prezenta si dragostea lui Dumnezeu. Dar vai! a exclamat el. Aceasta bucurie abia incepuse cand s-a auzit o voce divina si m-a condamnat sa parasesc acel loc de lumina si viata, ca sa ma intorc in aceasta lume de intuneric si moarte. Aceasta relatare se potriveste perfect cu cea a revenitilor din moarte.


Realitatea dublurii energetice


Realitatea acestei dubluri energetice este din ce in ce mai probabila in urma cercetarilor mai ales asupra electromagnetismului. Caci se stie ca orice corp viu emite o radiatie energetica sau se postuleaza ca aceasta radiatie poate sa aiba o anumita autonomie fata de suportul ei emitator, corpul material.


Cand Ingo Swann, de exemplu, face o descriere detaliata a tabloului agatat pe peretele unei camere incuiate pe care nu a vazut-o niciodata, iar aceste rezultate depasesc sansele statistice ale hazardului, sintem indreptatiti sa credem ca a facut o excursie psihica. Dar cum nimeni nu se afla in camera respectiva, nimeni nu poate sa marturiseasca ca forma lui psihica a fost vizibila, materializata.


Invizibilitatea - una din cele opt siddhi


A deveni invizibil este una dintre cele opt siddhi (puteri supranaturale) mentionate de cei care practica ca asceti si cu asiduitate yoga: Prakimyama. La sufiti, ubicuitatea este mentionata de zece exemple precise care figureaza in vietile sfantilor, ale dervisilor. Dar cele mai multe marturii le-am putut aduna de la ortodocsii romani.


material prelucrat dupa razboiulnevazut

Share/Bookmark

TOACA UN CINTEC AL LEMNULUI





Toaca este o rugaciune adusa lui Dumnezeu, marcand trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Batuta la diverse ore, toaca puncteaza timpul de peste zi, chemand la rugaciune si slujba. Atat crestinii din lume, cat si calugarii, cunosc sunetul batutului in toaca, ce ii cheama zilnic la rugaciune. Baterea in toaca, inainte de inceputul slujbei, cheama pe toti crestinii in Biserica.

Toaca nu este o creatie pur estetica sau culturala, ci ea este un text liturgic cuprins intr-un act liturgic, este o rugaciune, este un mijloc de inaltare a omului la Dumnezeu, este ceea ce marcheaza trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cantecul toacei face legatura intre pamant si cer, intre uman si divin, intre ceea ce se cunoaste si ceea ce nu se cunoaste.

Toaca si Ciocanele

Toaca insemna la inceput mijlocul cel mai simplu si mai usor de a chema pe crestini la sfintele slujbe, indeplinind acest rol atunci cand clopotele nu existau inca in cultul crestin. In ritm de toaca si-au potrivit crestinii pasii in primele secole, astfel incat si in Biserica Ortodoxa Romana s-a pastrat acest instrument stravechi, cu bogata semnificatie spirituala.

Ce este toaca si cum se realizeaza aceasta ?

Toaca este un obiect liturgic confectionat, de cele mai multe ori, din lemn. Se vor intalni trei feluri de toaca: toaca mare de lemn (fixa), toaca mica de lemn (mobila) si toaca de metal (tochita, fixa).

Ciocanele de Toaca

Toata este in fapt o bucata de lemn, lunga de doi-trei metri si lata de 20-30 de centimetri. De cele mai multe ori, in capetele toacei de lemn se dau trei-patru gauri circulare, spre o mai buna rezonanta a vibratiilor produse de lovirea cu ciocanelele. Gasita in clopotnite sau in curtile bisericilor, fixata in doua sfori, sau rezemata de tocul usii bisericii, aceasta este batuta la inceputul sfintelor slujbe, sau in cadrul procesiunilor, cu doua ciocanele realizate tot din lemn.

Toaca este uneori confectionata si din metal, aceasta fiind numita mai ales "tochita". Toaca de fier este lucrata din metal, ca o sina mai lata, de cele mai multe ori curbata sau frumos ornata. Toaca de lemn are altaturi de ea doua ciocanele de lemn, pe cand cea de metal are doua ciocanele de metal. Toaca de lemn poate fi fixa sau mobila, pe cand cea de metal este intotdeauna fixa (in clopotnita, in fata bisericii sau intr-o latura a acesteia).

Toaca si Ciocanele

Toaca nu este o simpla scandura, taiata ca o uluca si pusa in biserica, ci ea este un lucru sfintit, un obiect de cult, o rugaciune. Precum icoanele, sculptura bisericeasca si sfintele vestminte nu se fac la intamplare, ci numai dupa un anumit tipic, si cu multa rugaciune, tot asa se face si toaca. Doar cu rugaciune si gand curat se cauta lemnul special ales, lucrandu-se cu migala, spre a fi perfect neted si drept, fara nici un nod pastrat din vechiul copac. Toaca se face, dupa obiceiul pastrat din Traditia crestina, din lemn de paltin sau de cires, pe cand ciocanelele se fac intotdeauna din lemn de esenta tare (corn, salcam, carpen, etc).

Cum a aparut toaca in cultul crestin ?

In perioada persecutiilor impotriva crestinilor, chemarea la sfintele slujbe se facea personal, fiecare chemand pe cei ai sai, la ora si locul hotarat in mod ascuns. Dupa ce persecutiile s-au incheiat, din mila lui Dumnezeu, chemarea la sfintele slujbe a inceput sa se faca prin folosirea anumitor mijloace specifice acestora.

Toaca si Ciocanele

Preluand unele dintre instrumentele evreilor, ca legatura cu neamul lui Hristos, crestinii au intrebuintat, pentru o perioada instrumentul numit "tuba", care era un fel de trambita mai mica. Nefiind chiar odihnitoare, aceasta a fost inlocuita, in scurt timp, cu folosirea ciocanelor de lemn. Cu aceste ciocanele se lovea in usile crestinilor, intr-un ritm odihnitor, la orele sfintelor slujbe. De la bataia in usa fiecaruia s-a ajuns, in chip firesc, la bataia intr-un lemn special lucrat, printre casele crestinilor, sau din turla bisericii. Aceasta avea sa fie numita "toaca".

Toaca folosita de crestini este atestata documentar inca din secolul al IV-lea. Sfantul Sofronie al Ierusalimului, in anul 638, vorbeste despre doua tipuri de toaca, toaca de lemn si toaca de fier, dand toacai si o semnificatie simbolica, de "trambita a ingerilor". In actele celui de-al Saptelea Sinod Ecumenic de la Niceea, in anul 787, se mentioneaza obiceiul de chemare la Biserica prin lovire cu ciocanul intr-o scandura numita "Sfintele Lemne Sunatoare".

Toaca de Metal - Manastirea Sihastria

Mitropolitul Varlaam al Moldovei, in Cazania de la 1643, scrie: "Se scula patriarhul de toca si stranse pe toti crestinii." Arhiepiscopul romano-catolic Marcus Bandinus, in anul 1646, consemneaza obiceiul romanilor si al grecilor de inconjurare a bisericii batand toaca.

Bisericile si manastirile ortodoxe de pretutindeni s-au inaltat in sunet de toaca. Astazi, toaca nu mai este singura, ea gasindu-si fratele, clopotul. Pe acesta din urma se pot citi cuvinte ca: "Te chem la rugaciune. Te apar de furtuna." Prin sunetul ei, toaca ne indeamna sa stam treji, sa pazim cetatea duhovniceasca, sufletul. Sa intarim strazile, sa ascutim armele duhovnicesti, credinta, nadejdea, dragostea, postul si rugaciunea.

Toaca si Ciocanele

Parintele Constantin Galeriu, spune: "Toaca se dezavaluie ca o chemare vie la rugaciune, dar si ca un cantec de durere si de bucurie, vestind odata cu baterea cuielor crucii, imnul pascal de Inviere." La prima bataie de toaca incepe si prima bataie a inimii noastre pentru Mantuitorul Hristos. Incepe slujba!

Cum se bate toaca ?

Biserica Ortodoxa pastreaza toaca, folosind-o ca insasi pe o rugaciune curata a naturii, inaltate lui Dumnezeu, printr-o bucata de lemn. Cultul liturgic este punctat de sunetul toacai si a clopotului. Toaca vesteste crestinilor inceputul celor Sapte Laude Bisericesti, al Sfintei Liturghii si al unor Ierurgii. Crestinul, atunci cand loveste lemnul toacai cu ciocanelul de lemn, e dator sa spuna in sine o scurta rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul."

Bataia in toaca se face in mod ritmic si cu multe intorsaturi muzicale, dupa maiestria celui ce o bate. Toaca se bate in mai multe feluri, in mai multe locuri si cu mai multe rosturi. Toaca mica de lemn, numita si "toaca mobila", se bate de obicei inconjurandu-se biserica, pe partea dreapta. In fiecare latura a bisericii se face cate o oprire si trei metanii. Toaca cea mica de lemn se bate si in cadrul tuturor procesiunilor realizate de crestini, fiind folosit un singur ciocanel de lemn.

Toaca si Ciocanele

Toaca mare de lemn, asezata in clopotnita sau in curtea bisericii, se bate singura sau in combinatie cu clopotul. Aceasta se bate cu doua ciocanele de lemn. Toaca de metal, numita "tochita", se bate si aceasta in anumite momente speciale ale slujbei. Unul dintre aceste momente este "Ceea ce esti mai cinstita..." si Axionul, cantat la Sfanta Liturghie.

Toaca de fier se mai bate si la anumite sarbatori mari, ca de exemplu la Inviere, cand se bate impreuna cu clopotele, iar cea de lemn nu se bate.Intre Joia Mare si noaptea Sfintei Invierii, bataia clopotelor este inlocuita cu sunetul lin al toacai, amintind de cuiele care au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului Hristos la Rastiginirea Lui, pe Golgota. Nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci si simbolistica lemnului este legata de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Crucii.

Toaca si Ciocanele

Initial, toaca se batea diferit in manastiri, fata de bisericile din lume. La manastire, toaca se batea pe tot parcursul anului, pe cand in bisericile din lume, sunetul de toaca se auzea numai inaintea Pastelui, din Joia Mare si pana la Inviere, cand nu se mai trageau clopotele. Astazi, si la bisericile din lume toaca rasuna tot anul, impreuna cu clopotele. Toaca nu inlocuieste clopotul, prin urmare ele pot fi folosite in acelasi timp. Astazi, in cele mai multe dintre biserici se obisnuieste baterea acetora in trei stari, adica in mod alternativ: toaca, apoi clopotele, de trei ori fiecare.

crestin ortodox



Tuesday, June 16, 2009

A-TI IUBI APROAPELE CA PE TINE INSUTI

Intrebare :Ce inseamna a indeplini legea " A iti iubi aproapele ca pe tine insuti?"
Cum poti pune in practica acest lucru?
Raspunsul Ravului Laitman:Cuvintele sunt probleme aici...
Asta inseamna ca eu recunosc toata creatia ca parte din mine, ca parti din mine.
Dar cum as putea eu oare sa simt asa? Deoarece eu cand merg cu masina sunt pregatit sa ii omor pe toti, eu ma uit la altii cu nepasare totala, eu ii urasc, eu ma uit la lume cat este de rea, opusa si tampita.
Rav: Ai inteles? Bine
Acum eu incep sa ma gandesc ca toate acestea sunt de fapt eu, incluzand tot, statatorul, vegetativul, animalicul incluzand omul, toate sunt eu.
Dar eu vad aceste parti in afara mea. Am aceasta imaginatie. M-au stricat pe mine, asa m-au facut, in asa fel ca sa vad totul de dinafara. De ce? Ca sa pot sa discern puterea separarii, aceasta care se numeste ego.
Cum recunosc egoul?
Daca eu acuma incep sa ii vad pe toti ceilalti, toata lumea aceasta ca a mea si ca orice lucru ma deranjeaza, aceasta se numeste ego.
Deci Iubirea aproapelui ca pe tine insuti se spune cu alte cuvinte...
Prin aceasta tu iti inapoiezi tot Vasul tau la tine insuti/vei putea sa doresti sa incepi acest proces numai daca te ridici deasupra egoului ce doreste sa desparta toate partile din lume si tu vrei sa le reunesti impreuna ca fiind ale tale, Vasul tau.
Doar in conceptia perceptiei acestei realitati inseamna ca eu sunt indepartat de tine. Atunci incepi sa recunosti forta aceasta a despartirii care este egoul.
ATUNCI tu incepi sa ceri sa ti se dea tie sa obtii puterea unitatii tuturor partilor din lume, care toate sa se uneasca precum unul, caci toate iti apartin.
sursa kabbalah romania

Hijablogging, Abaya Haute-Couture si…Burkini: saptamana modei orientale continua!

oriental_fashionweek.jpg

Superficiala pana in maduva oaselor, partizana de pe culoarea MOV devine un vulcan de pasiune argumentativa cand e vorba sa isi apere propriile convingeri. Pun la bataie informatii, experiente proprii si surse dintr-o vasta lectura pe tema aflata in joc. Capat un zambet de Joker cu as in maneca, wear my best “poker-face” (imi place sa castig) si revars asupra interlocutorului atatea informatii ca si cum as descarca asupra-i o basculanta cu pietris.

De aceea cand intamplator la cate-o cina cu amici/cunostinte apare subiectul “situatia femeii in tarile musulmane” ajung sa ma lupt feroce cu o gramada de clisee, prejudecati sau afirmatii inexacte, “detonate” cu convingere. Nu ma pot abtine, ma simt un soi de “paladin” al cauzei.

Chiar cand este vorba de chestiuni nu tocmai profunde, precum Moda. Discutia infierbantata incepu astfel- o cunostinta cu care natura a fost generoasa, bust care trage greu la cantar si picioare gratioase, traind “justificat” in sutiene push-up si rochii/fuste al caror tiv nu supara genunchii, se declara revoltata de faptul ca femeia araba trebuie sa isi tina acoperite atributele feminine- nurii in eclipsa, formele in uitare- si se intreaba de ce nu au toate dreptul sa se imbrace precum in Occident. Sa fie ca noi! Hei, sa le emancipam cu umeri goi, despicaturi abisale in bluze si straie mulate, ca dupa asta tanjesc, desigur!

Libertina floare a Occidentului, te-ai gandit vreodata ca universul feminin- de diversitate etnica si religioasa- nu isi doreste alinierea la modelul vestic dezinhibat si eh, SEXY? Alte culturi pretuiesc decenta, modestia si discretia in aspectul exterior; mentalitatea traditionala face ca trupul femeii sa corespunda unui templu ce trebuie ferit de priviri profanatoare, misterul feminin este ocultat de pretioase valuri de material, revelat doar in intimitate. Atentie- nu vorbim de extreme aici, de nikah care lasa descoperiti doar ochii sau de burka impusa de Taliban, un sac cenusiu cu o plasa in zona gurii pentru aer (jurnalista Asne Seierstadt descrie cum purtandu-l reusesti dupa putin timp sa simti doar mirosul propriei respiratii si al transpiratiei corporale!)…ci vorbim de femei care ALEG un port al modestiei, un hijab pe crestet si pe umeri sau o abaya de voal negru peste o rochie eleganta, la un pereche de sandale pretioase cu toc. Alegand sa respecte recomandarile (nu constrictiile!) propriei credinte, simtindu-se bune musulmane, in pace cu ele insasi, onorandu-si traditiile si familia. De ce am incerca sa impunem optica noastra, estetica si standardele de moda asupra celor cu obiceiuri diferite- este oare aceasta adevarata “eliberare”? Nu sunt mai degraba alte drepturi ale femeii cele cu prioritate? Respect people’s differences, respect people’s choices.

oriental_dress.jpg

Eu personal am apreciat intotdeauna o femeie care straluceste prin eleganta, fara a fi exagerat de provocatoare. Femeia care place atat femeilor, cat si barbatilor (nu cea mulata exclusiv pe gustul masculin, lasand in urma o dara umeda de sex). Ce am prefera oare in paginile unei cronici de moda- caracterizarea “sexoasa”(cu dublura “vulgara” pandind din umbra!) sau “eleganta”? Este evident ca in categoria “Best Dressed” vor intra intotdeauna femei cu o tinuta sofisticata, care sa le puna in valoare trupul fara excese vizuale (sani bombastici si despicaturi inghinale), o subtila definitie cu un joc armonios de proportii. Rafinata femininitate. Un ansamblu cu atribute care in limbajul international fashion sunt “DEMURE”, “subdued”, “understated”. Aproape-sobrietate.

Numeroase website-uri create de catre femei musulmane si dedicate portului islamic demonstreaza mandria de a purta hijab, atat ca marca a credintei si a respectului, cat si lasand sa se intrezareasca o discreta farama de cochetarie: interesul estetic pentru hijab sau abaya drept accesorii fashion, care sa le reflecte gusturile si personalitatea. Acest fenomen poarta numele de Hijablogging -o comunitate virtuala de femei care isi impartasesc preferintele pentru val, stilul de imbracaminte, dar si experiente de nuanta politica si religioasa prin prisma alegerii de a purta hijab-ul chiar si in Occident. Hijabi Style, Hijabi Couture, Hijabee, Sunnah Style, Islamic Boutique- bloguri si magazine online care definesc “a passion for veiled fashion”!

beautiful_hijab_girl.jpg

M-am simtit datoare sa explic cum moda evolueaza si in cadrul aparent conservator al portului traditional- creatorii de moda din tari musulmane reusesc sa incorporeze viziuni inovatoare si siluete experimentale cu respectul pentru sensibilitatea si semnificatiile religioase. Reusesc sa “captureze” trenduri internationale, influente globale si sa le converteasca in creatii corespunzatoare exigentelor locale, cu avantajul de a avea un izvor nesecat de inspiratie chiar “acasa”- materialele extravagante ale Orientului si fascinatia rapsodiilor ornamentale, filigran si broderie!

abaya_paisley.jpg

Femeile din Golf, de pilda, nu considera valul sau abaya drept un instrument al oprimarii, ci o forma de expresie individuala, de manifestare libera a propriilor intuitii si trasaturi estetice. O poarta cu gratie, chiar cu un strop de vanitate, constientizand tinuta unica, eleganta. Abaya ajunge astfel a fi un elaborat fashion statement, migrand de la croiala traditionala ampla in negru solid pana a deveni o tunica “butterfly”, cu maneci aripi-de-fluture, sau stransa pe talie, “tailored cut”, lucrata pe masura, accesorizata cu o centura eleganta, o definitie a siluetei moderne.

Precum in vestimentatia occidentala exista tinute de zi si tinute de seara- abaya de zi este mai simpla, fara ornamente abundente, dar pentru seara, la evenimente, poti achizitiona o abaya haute-couture, cu broderii complicate, insertii de dantela, cristale Swarovski, ba chiar patent-leather (lac) sau denim pentru cele cu un spirit “fashion-forward”! Numeroase femei urmeaza cu succes o cariera in design, specializandu-se la faimoase scoli din Londra sau Paris, ca apoi sa-si deschida propriile ateliere si boutiques!

Tineri designeri precum Arwa Mousa din Oman vin cu idei exceptional originale: la doar 23 de ani, cu o pasiune pentru arta, lanseaza o linie de tricouri- simple T-shirt- decorate cu motive din caligrafia islamica, caracterele arabe in migaloasa scriere artistica, antica arta cu care maestrii caligrafi de odinioara impodobeau carti cu pagini de aur si moschei spectaculoase. Creatoarea a imprimat pe material diverse curente istorice in caligrafie- Thuluth, una dintre cele mai vechi scrieri, la originea “tuturor scripturilor”, caligrafia geometrica Kufi, provenind din orasul irakian Kufa, dar si stilul Diwani, cursiv si abundent decorat, impresionant jprin armonie, dezvoltat de catre turcii otomani in secolul XV, sub domnia sultanului Suleyman I Magnificul! O senzationala idee de a “transplanta” clasica frumusete a caligrafiei pe un “element” modern, facand astfel cunoscuta si in lumea modei unicitatea artei islamice!

thuluth_caligraphy.jpg

O alta inovatie cu origini in modestia islamica, dar care a cunoscut apoi un succes in jurul lumii este costumul de baie cu acoperire completa- cu doi ani in urma designerul libanezo-australian Aheda Zanetti lanseaza pe piata internationala piesa numita Burkini. Costum de baie integral, aderent, din poliester, care se usuca rapid dupa baie, si ii permite femeii musulmane sa stea la plaja fara acoperamantul greoi de odinioara, sa inoate cu o mai mare libertate, sa joace beach-volley in mod confortabil, pastrandu-i in acelasi timp decenta si modestia traditionale.

burkini_sport1.jpg

Pe urmele deja faimosului Burkini, designerul Jenny Rose lanseaza in Dubai varianta MyCozzie, creat initial pentru a proteja pudoarea unei printese saudite, care isi dorea sa inoate si sa faca gimnastica acvatica in timpul sarcinii. Dotat cu un hijab detasabil, cu un target clar al femeii musulmane conservatoare, costumul de baie si-a demonstrat popularitatea insa cu clienti de variate nationalitati si religii, fie cei care isi doreau sa se protejeze de soarele puternic, fie cei care doreau sa ascunda anumite defecte sau imperfectiuni fizice!

Precum am demonstrat in articolul precedent, importul de inspiratie si moda orientala in Occident este de necontestat. Bijuteriile traditionale de argint din Oman, impletitura de matase din covoare fine, cultura beduina din Sinai, broderia palestiniana, chapan-ul uzbek in care fibrele materialului sunt vopsite stil tie-dye inainte de a fi tesute, intr-o tehnica a scurgerii de culoare numita Ikat (adoptata de designeri precum Diane von Furstenberg, Gucci, etc)…Exemplele sunt nenumarate!

chapan_uzbek.jpg

Anul acesta am scris mult despre Gaza, si nu am ascuns interesul pentru cauza palestiniana. A fost si anul boom-ului in moda a esarfelor Kaffiyeh, simbol palestinian in alb si negru- purtata la gatul celebritatilor de la Hollywood, devenind apoi un accesoriu “hip-urban” in street-style, pentru tineri de pretitindeni, mai mult sau mai putin constienti de semnificatul ei.

kaffiyeh.bmp

Raspandit in intreaga Peninsula Araba, baticul Kaffiyeh a aparut in secolul XIX, inlocuind treptat “dominatia” turbanului care acoperea crestetul musulmanilor pretutindeni; modelul cu alb si rosu reprezinta motive mesopotamiene abstracte in simbolistica plaselor de pescuit si a graului, iar agal- cercul de funie care fixeaza Kaffiyeh pe cap- provine din fraiele care beduinii le foloseau pentru camile.

Dupa expulzarea tesatorilor palestinieni din satele ancestrale precum Majdal in urma razboiului din 1948, artizanii se refugiaza in Gaza, unde continua traditia materialului de bumbac de culoare inchisa, cu dungi de matase verzi sau violet (jiljila, janeh wa-nar in costume de nunta) folosit in splendide rochii, brodate cu fir de argint din Aleppo. Culoarea rituala este purpuriu, extrasa din cochilia molustei Murex din vremea Canaanului- meleaguri care de atunci se chemara “Pamantul de purpura”! Alte culori splendid-vibrante se obtineau din sofran, din fructul de rodie sau din planta de sumac pentru un pigment de rosu intens.

palestinian_costume.jpg

Estetica islamica ofera aceasta fascinanta dualitate- pe de-o parte armonie in sobrietate, o economie a ornamentelor efemere, retinere si modestie care reflecta dimensiunea spirituala profunda, iar de cealalata parte frumusete manifesta, matase fluida, lux somptuos, magia arabescurilor, a culorilor care pulseaza vitalitate senzuala, turcoaz si smarald orbitor, brocartul de aur si broderiile de sublima maiestrie!

preluat de la superficiala mea favorita

REZISTENTA lui Eminescu la crima. FOTODOCUMENT TIMPUL IUNIE 1883


"Orice s-ar intampla cu neamul romanesc, oricate dezastre si suferinte ne-au fost urzite de Dumnezeu, nicio armata din lume si nicio politie, cat ar fi ea de diabolica, nu va putea sterge Luceafarul lui Eminescu din mintea si din sufletul Romanilor". "Dragostea neamului romanesc pentru cel mai mare poet al sau" este "setea lui de nemurire". O spune Mircea Eliade. Si nu este Eliade cel tanar care dogorea de misticismul Miscarii Legionare, ci Eliade omul religios pe deplin confirmat, care scrie aceste randuri la un 15 ianuarie, 1975, in ziarul romanilor din exil "America". Tot Eliade ingrijise o "Editie de pribegie a Poesiilor", la Paris, in 1949, a carei prefata se incheia cu urmatorul indemn, cu privire la scrierilelui Eminescu: "Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc".
Daca rezistenta romaneasca din exil pastra lucrarile lui Eminescu ca pe sfintele moaste, in schimb, in tara, cea mai mare parte din creatia lui Eminescu, de poet dar si, mai ales, de jurnalist si ganditor national, era pusa la index de bolsevici. Eminescu integral a devenit interzis in Romania invadata, la ordinele comisarilor bolsevici ai culturii romane, gen Brucan sau Rautu, conform unor directive ale NKVD destinate tarilor care intrau sub ocupatia sovietica. Ordinele erau clare: eliminarea oricaror valori nationale si inlocuirea acestora cu melanjul sovietic, azi "globalist", in toate domeniile, sub atenta indrumare a agentilor kominternului.
In Romania s-au mai putut publica operele politice si jurnalistice ale lui Eminescu de abia dupa 45 de ani de la instaurarea comunismului, in 1989, la 100 de ani de la moartea ganditorului luptator. Si atunci, cu scandal si presiuni care au implicat inclusiv organele de Securitate, de ambele parti, cea a sustinatorilor lui Eminescu, cum ar fi marele eminescolog academicianul Dimitrie Vatamaniuc, dar si de cea a detractorilor lui Eminescu. Istoricii si cercetatorii care recompun astazi istoria comunista, amintesc, in noua "Scanteie", cum securistii se temeau ca publicistica lui Eminescu ar putea avea - si atunci, ca si in urma cu 100 de ani - consecinte pe plan international, respectiv ca ar fi putut afecta "relatia bilaterala a Romaniei cu Uniunea Sovietica si cu Israelul". Incercarea de blocare a publicarii volumui X din "Opere" - dupa scandalul legat de IX - s-a lasat cu lupte subterane grele ale unei adevarate miscari de rezistenta nationala din institutii, care a reusit, prin mijloace romanesti, sa fenteze autoritatile comuniste si, in memoria marelui ganditor national, sa-i publice opera la comemorarea centenarului mortii sale, in urma cu 20 de ani.


Astazi a devenit cunoscut, prin documente de arhiva ascunse timp de peste un secol, ca Eminescu era talonat agresiv atat de Ohrana tarista cat si de serviciile speciale ale imperiului Austro-Ungar, pentru articolele sale nationaliste din Timpul si activitatea sa secreta din cadrul Societatii Carpatii, care avea drept obiectiv reunirea Romaniei, "refacerea Daciei Mari". De aici i se trage si "moartea civila", survenita la 28 iunie 1883, cand este arestat cu violenta, intrand in istoria care inca se scrie drept primul ziarist roman persecutat politic si supus practicilor de reprimare prin abuzuri psihiatrice si dezinformari grosolane despre viata sa, devenite ulterior o practica uzuala a regimurilor totalitare. Cu atat mai mult, este o datorie a fiecarui roman sa-l redescopere pe Eminescu militantul gazetar.
La 120 de ani de la uciderea lui Eminescu, inca neelucidata complet, mai exista si astazi tentative de asasinare a lui Eminescu din partea unor "brucani" sau "arioni", cum spunea chiar Eminescu, dupa numele unui ministru al vremii, care, ca si azi, in ce priveste majoritatea guvernantilor Romaniei, actiona impotriva intereselor nationale. Dar daca Iorga il defineste pe Eminescu drept "expresia integrala a natiunii romane" si Tutea afirma ca "Eminescu e romanul absolut - suma lirica de mari voievozi", cine are timp sa se aplece la sasaitul pigmeilor daca nu chiar pigmeii? Sfidandu-i pe toti ucigasii sai, Eminescu renaste an cu an in fiecare constiinta si suflet romanesc, dupa cum spune Eliade. Parafrazandu-l pe Eminescu in apararea Bisericii, dintr-un editorial din Timpul de acum 130 de ani, putem spun ca cine il sapa pe Eminescu "poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal si orice i-o veni in minte, dar numai roman nu e".
sursa

IARBA FIARELOR


Vechimea acestei plante se pierde in negurile istoriei romanilor. Pe un vas de lut descoperit la Romula, se poate citi urmatoarea inscriptie: “MARC-USTA RETI OFE”, ceea ce inseamna, la o traducere simpla, “Iarba fiarelor lecuieste durerile”. Dar inscriptia trebuie citita si dincolo de textul propriu zis, stiut fiind ca scrierea dacilor putea fi citita in mai multe feluri, functie de impartirea cuvintelor din propozitia respectiva, intelesurile fiind multiple si uneori chiar contrare. In felul acesta, inscriptia face referire nu doar la planta propriu zisa ci si la un corp de elita, niste preoti-luptatori ciudati care interveneau de fiecare data in situatii critice. Se spune ca forta luptatorilor era una spirituala si ca isi trageau fortele din adancul pamantului. Sarcina lor era de a proteja insemnele puterii divine, o sabie, o coroana de argint si un arc cu 3 sageti avand varfurile din safire. Cele 3 simboluri ar fi fost lasate de marele zeu Dak-sha, stapanul universurilor, mostenire pentru fiii sai, dacii. Iar pe ele nu putea sa puna mana decat unul dintre descendentii directi ai primilor daci, pentru oricine altcineva efectul fiind nul. Intr-o localitate din judetul Ialomita, exista un cantecel in care se vorbeste despre iarba fiarelor ca fiind o zana buna. “Iarba fiarelor/ Si-a zburatoarelor,/ Doamna vie / Si aurie/Scuturi din aripi / Si zbori / La Padurea Alba/ Sa soimesti soimi albi/ Nu mai zbura / La Padurea Alba/ Sa soimesti soimi albi,/ Vino mai bine la X/ Si soimeste-i vatamatura/ Si fa-l curat / Ca aurul strecurat/ Cum Dumnezeu l-a lasat!” In zonele de munte, planta se obtine altfel. Se face un tarc mic din nuiele de alun, dar atat de des incat printre nuiele sa nu se poata strecura nici macar o insecta. In tarc pun un pui de cartita sau de orbete, numit si catelul pamantului. Apoi poarta tarcului o inchid cu un lacat. Mama puiului va face tot posibilul sa isi salveze copilul. Cum nu poate sari gardul, se va duce in locuri anume de ea stiute de unde va culege un fir din iarba fiarelor pe care-l va aduce in gura. Cum atinge lacatul cu iarba, acesta se va sparge, pur si simplu. Bucuroasa ca si-a salvat puiul, mama va uita firul langa lacat, iar omul, care a pandit in apropiere vine si ia firul pe care-l ascunde in palma. Batranii nostri spun ca iarba fiarelor e buna si ca sa descopere comorile de sub pamant. Unii spun ca planta este rosie doar pana la rasaritul soarelui, dupa care se face verde si nu mai deosebesti de celelalte fire de iarba. Altii spun ca se gaseste doar prin locuri pustii, mlastinoase. Doar cateva animale – ariciul, graurul galben, ciocanitoarea si catelul pamantului – stiu locurile in care creste planta magica si o culeg de fiecare data cand puii lor sunt prinsi si inchisi.In Transilvania se spune ca iarba fiarelor creste pe piatra, printre pelinite, ca are cap omenesc, pe cap poarta o micuta coroana si ca-si schimba locul in care vietuieste. Nu are nici un fel de radacini si nici frunze, doar un fel de aripioare. Se spune ca ei isi datorau puterea deosebita vitejii legendari dar si haiducii care puteau rupe cu ea zabrelele si catusele. Insusi Pintea Viteazul a avut-o si a fost aparat de moarte. Iar vrajmasii l-au putut dobora doar impuscandu-l cu un glont de argint crestat si descantat, anume facut pentru asta. In realitate, iarba fiarelor creste prin paduri, pajisti, fanete si infloreste in iulie si august. Florile sunt mici, albe, in forma de stelute, iar frunzele sunt rotunde si acoperite de niste perisori rosietici, care dau plantei un aspect de rugina. Perisorii secreta un lichid vascos care ramane pe margine. Frunzele se pun pe bube iar puful semintelor se presara pe taieturi. Multe sunt bolile care pot fi lecuite cu magica planta, dar asta o pot face doar cei care ii cunosc secretele din vechime. Cum natura isi are ciudateniile ei, tot astfel si iarba fiarelor isi are dublura sa naturala. este vorba despre roua cerului, o planta carnivora, foarte asemanatoare, care creste in zonele alpine si care e folosita pentru vindecarea tusei convulsive. Din pacate foarte multi o confunda cu adevarata iarba a fierului, drept pentru care sunt dezamagiti de efectele ei sau mai exact, de lipsa de efecte magice. Fara a vrea sa-i descurajez pe cei ce doresc planta magica, le atrag totusi atentia ca ea nu poate fi gasita decat de cei carora le e sortita. Ba mai mult, daca se intampla ca un profan sa o gaseasca, nu va sti ce sa faca cu ea. Lipsa descantecelor si a incantatiilor necesare pentru activarea puterii plantei va face inutila descoperirea. Oricum, merita sa cauti o planta deosebita ca iarba fiarelor. Si sa fii fericit cu ceea ce descoperi in spatele legendei. Eliszar

AZI E ULTIMA ZI DIN VIATA TA

CE FACI?
Eu am hotarit, contrar substantelor si neuronilor lipsa din creierul meu sa ma BUCUR de viata, asa cum e, sa o iau asa cum e si mai ales sa o traiesc intens, sorbindu-i cu nesat fiecare miscare.

CAFEAUA IDEALA!

Monday, June 15, 2009

LUNA AMARA


dansul lui Mimi de care mi-am adus aminte citind dailycotcodac

The Role Of Mass Media Is To Serve The World

new-movieA question I received: How does the role of the mass media in the process of common correction have to change?

My Answer: Correction of man can happen only under the influence of society. We all have to bond properly as the result of the correction, and in order for this to happen, everyone has to receive examples of correct connections from his environment.

Therefore, we have to use the mass media, the most powerful communication tool, to create the proper environment for everyone in the world. The media has to turn into an instrument of correction for the world in response to society’s demands and by the pressure placed upon it by the government. Only powerful and broad based media will be able to influence a person in such a way that he will feel the need to change his relationship with his environment.

Children have to demand proper conduct from their parents, otherwise they will be ashamed of their parents’ behavior, and each person has to feel ashamed of treating others badly.

This is possible only because of changes brought about by society’s demands. It is in this way that we will make the mass media truly become an instrument of connection, rather having it remain as an instrument of selling to gain profit.

kabbalah

Biserica din Draganescu



Biserica din Draganescu, avand drept ocrotitor pe Sfantul Ierarh Nicolae, este o simpla bisericuta de sat, ce pastreaza inca, in memoria vie a comunitatii ei, evlavia si credinta celui ce a pictat-o, Parintele Arsenie Boca.

La iesirea din localitatea Mihailesti, aflata pe drumul ce leaga orasele Bucuresti si Alexandria, venind dinpre Bucuresti, pe la kilometrul 28, un drum coteste brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart. Indepartandu-ne de drumul national DN6 si trecand peste un camp pustiu, dupa 5 kilometri pe drumul judetean 412A, localitatea Draganescu se iveste parca in chip tainic. Draganescu este o micuta localitate din judetul Giurgiu, asezata intre Mihailesti si Buturugeni, pe malul barajului zidit pe Arges, in acest punct al sau.

Biserica din Draganescu

Biserica Sfantul Nicolae din Draganescu este o biserica de caramida, cu acoperis de tabla, avand pridvor, pronaos, naos si Sfant Altar. Pridvorul acesteia, deschis inspre lumina, este sustinut de sase coloane de piatra. Fatada superioara a bisericii pastreaza o icoana cu ocrotitorul ei, Sfantul Ierarh Nicolae, donata de Marcel Mihaiescu.

Biserica din Draganescu

Doua turle mici strajuiesc pridvorul, in timp ce turla cea mare, centrala, este asezata peste naos. In capatul estic al bisericii, un micut turnulet se inalta timid peste Sfantul Altar. Ferestrele largi, ce permit lumii sa se reverse in valuri peste interiorul misterios, sunt dispuse cate patru pe fiecare latura, de miaza-zi si de miaza-noapte.

Biserica din Draganescu

In curtea bisericii, pe marginea lacului, in partea vestica, se inalta o clopotnita. Acoperita cu tabla si avand etaj, clopotnita este varuita in alb si galben, la parter avand o camara de depozitat diverse, in timp ce etajul este inchinat clopotului si toacei de lemn. In partea de miaza-noapte a bisericii se afla o troita, frumos sculptata.

Biserica din Draganescu

Pe crucea din curte stau asezate urmatoarele cuvinte: "Aceasta Sfanta Cruce s-a ridicat intru vesnica pomenire Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit in anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, si a Preacuviosului Parinte Arsenie Boca de la Manastirea Prislop, adormit in Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, intre anii 1968-1988. Vesnica lor pomenire.”

Biserica din Draganescu

Pisania bisericii din Draganescu marturiseste urmatoarele: "Aceasta sfanta Biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, din satul Draganescu, s-a zidit din temelie in anul 1870, de catre Petru Danescu si Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luata de apele Argesului, cu cimitir cu tot, la o revarsare din anul 1866, cand a fost construit si podul peste noul curs al raului..

Biserica din Draganescu Biserica din Draganescu

.. S-a restaurat din temelie prin subzidire, inaltarea zidului exterior, construirea boltii din pronaos si arhitectura acoperisului cu cele trei turle, toate din nou, prin osardia si grija preotului paroh Savian Bunescu care a pastorit biserica din anul 1937, avand sprijinul material al enoriasilor si al altor buni crestini care au cercetat Biserica..

Biserica din Draganescu

.. S-a zugravit in tempera de catre ieromonahul pictor Arsenie Boca, cu indelunga rabdare, in 15 ani, cu multa originalitate si documentatie - o smerita marturisire ortodoxa de credinta exprimata plastic - s-a inzestrat cu mobilier, catapeteasma, stranile si usa, sculptate in stejar de catre sculptorul in lemn Ion D. Circei din Grumazesti, judetul Neamt..

Biserica din Draganescu

Biserica din Draganescu

.. Biserica s-a sfintit in ziua de 2 octombrie 1983 de catre Prea Sfintitul Episcop vicar Roman Ialomiteanul, delegatul Prea Fericitului Patriarh Iustin Moisescu, cu un sobor de preoti, protoiereu fiind prea cucernicul parinte Sibianu Enache. Celor ce ne urmeaza le lasam rugamintea sa pastreze cu sfintenie ceea ce le daruim, realizat cu atata dragoste si truda. "

Biserica din Draganescu Biserica din Draganescu

Timp de 20 de ani, aici a vietuit si lucrat Parintele Arsenie Boca. Dupa ce a fost alungat din Manastirea Prislop, din pricina vremurilor necrestine, in anul 1959, trecand mai intai pe la Biserica Sfantul Elefterie Nou (1959-1960), el a ajuns sa lucreze la Atelierele Patriarhiei, localizate in acel moment la Schitul Maicilor. Parintele Arsenie Bica va ajunge la Draganescu prin purtarea de grija a Maicii Zamfira, stareta de atunci a Manastirii Prislop.

Biserica din Draganescu

In anul 1968 el a inceput pictarea bisericii parohiale din localitatea Draganescu, lucrand la aceasta pentru mai bine de 15 ani. Pe langa scenele tipice oricarui program iconografic, parintele a adaugat pe peretii interiori ai acestuia o multime de scene inedite, vizand viata si pacatele zilnice ale oamenilor. Un parinte spunea, odata: "Mica biserica de la Draganescu are zugravite, pe zidurile ei, predicile fierbinti pe care miile de oameni le ascultau la Manastirea de la Sambata de Sus. Este o pictura noua, ca si predica de atunci."

Biserica din Draganescu

Merita amintita aici una dintre multele reprezentari originale din aceasta bisrica. In partea de rasarit a Sfantului Altar, parintele a asezat Viata Sfantului Stefan cel Nou, iconar si el, o scena care nu este tipica acestui loc, in nici un registru iconografic. Prin urmare, o parte dintre ucenicii acestuia au vazut in acest detaliu o profetie a mortii sale. Aceasta se spune deoarece, atat Sfantul Stefan, cat si Parintele Arsenie Boca, au murit in aceeasi zi, 28 noiembrie.

Biserica din Draganescu Biserica din Draganescu

Biserica din Draganescu

Biserica din Draganescu

Biserica din Draganescu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites