Am vazut de curind un serial japonez numit ANDO NATSU. Needless to say mi-a placut enorm. De ce? Pentru ca am vazut ca onoarea, grija fata de vecini, dragostea fata de aproapele, smerenia si bunul simt sint o adevarata modalitate de a trai in Japonia, inca.
Ando Natsu este o tinara ce a lucrat ca ajutor de cofetar pina ce magazinul ei s-a inchis. Aflindu-se la templul lui Guan Yin, o pala de vint ii ia din mina profetia benefica pe care zeita i-o daduse, si o poarta in fata unui magazin, care se dovedeste a fi unul dintre cele mai traditionale din Tokyo, o afacere de familie unde se inventeaza si se lucreaza wagashi.
Povestea incepe aici si este o intrepatrundere de traditie japoneza, istorie si estetica, dar mai presus de toate o lectie de viata.
Mi-as dori si eu sa traiesc in Tokyo, printre oamenii care vin in magazinul lor vechi de 250 de ani, continuind astfel traditia familiei lor, unde sensei- Maestrul -era cel ce concepea aceste minunate dulciuri wagashi.
M-a uimit faptul ca la ceremoniile de ceai se folosesc wagashi concepute special pentru ceremonia respectiva, in functie de tema data de maestra ceaiului, creatii artistice menite sa supravietuiasca doar o seara.
WAGASHI sint dulciuri alcatuite, inventate, in functie de frumusetea anotimpurilor, in armonie cu anumite haiku, poezii japoneze si starea de spirit pe care creatorul lor vrea sa o transmita din inima. Wagashi pot schimba destinele oamenilor, ii pot face fericiti pe patul mortii, ii pot face sa se reimpace, sau pur si simplu sa traiasca magia unei nopti de sarbatoare in care artificiile explodeaza pe cer, stele plantate de oameni.
Wagashi ne arata ca inima este prima care trebuia hranita, apoi ochii si in cele din urma gura, si ca cel mai important lucru este compasiunea pentru ceilalti si a trai in armonie cu universul.
Reflexii in oglinda (98)
7 hours ago
0 comments:
Post a Comment