Ador pesterile, chiar daca sint claustrofoba.
E foarte nashpa sa fii in Romania fara nici o masina, asa ca am profitat de venirea unei prietene si am vizitat un loc pe care de mult voiam sa-l vad-pestera Polovragi.
Drumul pina acolo, frumos de altfel, l-am petrecut pe niste calduri infioratoare, ba mai mult am avut si ceva aventuri, pentru ca oprindu-ne linga o padure am cules un motan negru, superb, care fusese aruncat din masina de cineva inainte. Era pui si schiopata. Dind dovada de o vitejie si o intentie nemaipomenita,ne-a fortat practic cu ochii motanului din Shrek sa-l luam cu noi.
Am ajuns dupa amiaza la manastirea Polovragi construita in 1505 de Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona; ea a fost reconstruita practic de Constantin Brancoveanu si repictata de celebrul Constantin Zugravul. Situata intr-o gradina de vis, manastirea arata ca si Secu si Sihastria, precum un castel inchis pe dinauntru de ziduri de aparare, ridicate impotriva navalirilor otomane.
Am plecat mai departe cu Manfred pisoiul dupa noi, si ajunsi la pestera Polovragi, timp de aproape o ora, dupa arsita de afara ne-am bucurat de temperatura constanta de 9 grade a ei.
M-au frapat exuberanta si cunostinetele ghidei noastre, doamna Felicia-inginer geolog, care cu o energie de invidiat si pentru un pusti de 18 ani, ne explica entuziasta obiceiurile liliecilor, care tocmai atunci isi invatau puii sa zboare la intrare.
Pasind printre stalactite si stalagmite am ajuns la scaunul lui Zalmoxe, un jilt din piatra foarte vechi, unde se pare ca aveau loc ritualurile de vindecare ale stramosilor nostrii dacii. Energia din aceasta zona este extrem de rarefiata si foarte deosebita de celelalte locuri de putere unde am mai fost, chiar si fata de Pestera, locasul lui Zalmoxe. Se simte ca mii de ani a fost un centru de meditatie si ritualuri, lucru dovedit si de cuptorul dacic unde urme ale sacrificiilor animaliere si ale arderilor de substante folosite la tautajul sacru exisita si azi.
Plantele sacre ale dacilor, dintre care polovragul, un vindecator universal, ce poarta numele pesterii se pare ca a disparut- se macinau fin si apoi erau aplicate celor suferinzi.
O alta pictura rupestra interesanta se pare din sec.16 este Moartea, pictata de calugarul Pahomie. Dupa kapnobataii daci, aici si-au gasit dupa sec.16 refugiul calugarii zavoriti ce doreau sa rupa contactul cu lumea, Moartea ce poarta un coif pe cap raminind ca o permanenta aducere aminte a conditiei noastre trecatoare pe pamint.
Orga mare si cea mica, cascada in piatra si izvorul miraculos sint alte minunatii pe care trebuie sa le vedeti daca ajungeti la Polovragi.
La izvorul miraculos a carui apa se spune ca este vindecatoare, exista o icoana in stinca ce se formeaza din ce in ce mai proeminent odata cu trecerea anilor. I se spune Maica Domnului pentru ca are o forma feminina, dar eu as identifica-o cu Anagkhi, zeita mama devenita Cybele a stramosilor nostri.
Am terminat turul dupa 50 de minute pentru ca din pacate numai 1km este vizitabil, ceilalti 9 fiind interzisi turistilor, caci asa cum spun scrierile vechi pestera sta sub un blestem si inca nu s-a gasit capatul ei.
Cine stie ce mistere vechi de 7 milioane de ani, de cind a fost datata pestera, zac ascunse prin ungherele ei?
Lacas al uriasilor ce au lasat scrierea cuneiforma de pe pereti, al calatorilor prin nouri si al isihastilor, pestera Polovragi ramine un mister nedescifrat inca.
(mai multe amanunte interesante gasiti aici)
Friday, July 31, 2009
POLOVRAGI
0 comments:
Post a Comment